Essen si board games
Posted: 27 Oct 2013, 04:36
Cand suna curierul si cutia e mare, mana tremuranda prinde un cutit si taie in graba banda care tine capacul inchis. Miros de jocuri noi, omuleti, soldatei, cuburi, carti, regulamente, table de joc, punching, sleeving... Dai iama prin ele, nu mai stii cum sa le sortezi si nu te poti decide pe care raft ar sta mai bine. Imi amintesc si acum primul boardgame jucat, prima comanda de jocuri, prima data cand am primit doua cutii atat de mari ca n-au intrat intr-un portbagaj de logan...
Dupa momentele astea, amintirile incep sa se rareasca si sa scada in intensitate. Desi jocuri noi bat la usa, sunt puse pe masa si le joc cu placere, entuziasmul apare tot mai rar si mai fad. Un lucru inevitabil. Jocurile sunt tot mai multe, timpul tot mai scurt, experientele tot mai putine. Jocurile vin si pleaca, titlurile noi tot mai rar aduc ceva proaspat, iar sapatul dupa ceva deosebit se transforma incet incet din distractie in munca. Oferta s-a diluat, se vand jocuri simple, cu regulamente alandala, incherbate in graba, copiate unele dupa altele, pline de culori si lipsite de sens, pe care le joci o data si ai terminat cu ele. Mii de ore de citit regulamente, clarificari, erate, FAQ-uri. Mii de ore de jucat jocuri care te lasa rece. E tot mai greu de ajuns la jocuri bune, pe care sa le pui pe masa de zeci de ori fara sa oboseasca. In ultima vreme ma bucur si daca pot pune un joc de 2-3 ori pe masa.
Am o mare pasiune pentru ceea ce imi pot oferi jocurile de societate: interactiunea ludica si sociala cu alti jucatori. Am jucat multi ani jocuri pe calculator, dar lumea fictiva din spatele ecranului si lipsa socializarii au pus acel gen de jocuri pe un plan secundar, iar la jocuri noi am renuntat de mult: Mai nou nu mai trebuie sa gandesti cand le joci, au devenit un mod de a pierde vremea si, culmea, sunt la moda intr-o societate in care nu ai timp de nimic. Ma rezum la cele cateva jocuri pe care le jucam in copilarie si pentru care nu am alternative, dar marea parte a activitatilor ludice au loc pe masa de joc, printre frunti incruntate si pahare cu glume.
---------------
In urma cu exact 2 ani ne intorceam de la Essen cu temele facute. Momentul surprins in fotografia de mai jos inca imi da emotii. Sa faci parte dintr-un furnicar de jucatori, o mare de oameni cu o pasiune ce-i leaga, e un sentiment memorabil. Din pacate in acest an am ratat din nou sansa de a merge la Essen, dar lectia a fost invatata.
Cum n-am ajuns la Essen, am hotarat ca putem folosi fondurile rezervate pentru calatorie pentru a aduce o parte din Essen la noi (cam cum ai face un brad de Craciun). Imi amintesc cum ma simteam nevoit sa caut jocurile dorite prin strainataturi datorita preturilor si a disponibilitatii jocurilor. Din fericire (si suflu usurat) se pare ca nu mai trebuie sa fac asta. Tot mai multe magazine romanesti ofera preturi competitive pentru titluri recente, iar oamenii din spatele lor sunt amabili si flexibili. Am avut posibilitatea sa-i si cunosc pe o parte dintre ei la intalnirile nationale si sa jucam un joc impreuna.
De data asta am pagubit magazinul lui Alex jakkal, ReginaSiNebunul, si iata prada:
Vazand transmisiile in direct de la Essen si fotografiile pe care le-am facut atunci, ma simt din nou copilul de 7 ani, dand iama la pomul de craciun si smulgand hartia de pe cutii ca sa ajung la jucarii. Ii felicit pe cei care au reusit sa ajunga la Essen in acest an si stiu ca la anul vom resimti acea experienta de neuitat. Happy Essen!
Dupa momentele astea, amintirile incep sa se rareasca si sa scada in intensitate. Desi jocuri noi bat la usa, sunt puse pe masa si le joc cu placere, entuziasmul apare tot mai rar si mai fad. Un lucru inevitabil. Jocurile sunt tot mai multe, timpul tot mai scurt, experientele tot mai putine. Jocurile vin si pleaca, titlurile noi tot mai rar aduc ceva proaspat, iar sapatul dupa ceva deosebit se transforma incet incet din distractie in munca. Oferta s-a diluat, se vand jocuri simple, cu regulamente alandala, incherbate in graba, copiate unele dupa altele, pline de culori si lipsite de sens, pe care le joci o data si ai terminat cu ele. Mii de ore de citit regulamente, clarificari, erate, FAQ-uri. Mii de ore de jucat jocuri care te lasa rece. E tot mai greu de ajuns la jocuri bune, pe care sa le pui pe masa de zeci de ori fara sa oboseasca. In ultima vreme ma bucur si daca pot pune un joc de 2-3 ori pe masa.
Am o mare pasiune pentru ceea ce imi pot oferi jocurile de societate: interactiunea ludica si sociala cu alti jucatori. Am jucat multi ani jocuri pe calculator, dar lumea fictiva din spatele ecranului si lipsa socializarii au pus acel gen de jocuri pe un plan secundar, iar la jocuri noi am renuntat de mult: Mai nou nu mai trebuie sa gandesti cand le joci, au devenit un mod de a pierde vremea si, culmea, sunt la moda intr-o societate in care nu ai timp de nimic. Ma rezum la cele cateva jocuri pe care le jucam in copilarie si pentru care nu am alternative, dar marea parte a activitatilor ludice au loc pe masa de joc, printre frunti incruntate si pahare cu glume.
---------------
In urma cu exact 2 ani ne intorceam de la Essen cu temele facute. Momentul surprins in fotografia de mai jos inca imi da emotii. Sa faci parte dintr-un furnicar de jucatori, o mare de oameni cu o pasiune ce-i leaga, e un sentiment memorabil. Din pacate in acest an am ratat din nou sansa de a merge la Essen, dar lectia a fost invatata.
Cum n-am ajuns la Essen, am hotarat ca putem folosi fondurile rezervate pentru calatorie pentru a aduce o parte din Essen la noi (cam cum ai face un brad de Craciun). Imi amintesc cum ma simteam nevoit sa caut jocurile dorite prin strainataturi datorita preturilor si a disponibilitatii jocurilor. Din fericire (si suflu usurat) se pare ca nu mai trebuie sa fac asta. Tot mai multe magazine romanesti ofera preturi competitive pentru titluri recente, iar oamenii din spatele lor sunt amabili si flexibili. Am avut posibilitatea sa-i si cunosc pe o parte dintre ei la intalnirile nationale si sa jucam un joc impreuna.
De data asta am pagubit magazinul lui Alex jakkal, ReginaSiNebunul, si iata prada:
Vazand transmisiile in direct de la Essen si fotografiile pe care le-am facut atunci, ma simt din nou copilul de 7 ani, dand iama la pomul de craciun si smulgand hartia de pe cutii ca sa ajung la jucarii. Ii felicit pe cei care au reusit sa ajunga la Essen in acest an si stiu ca la anul vom resimti acea experienta de neuitat. Happy Essen!
