Castle Ravenloft
Posted: 02 Sep 2010, 07:47
L-am luat si am reusit sa joc 2 meciuri, unul solitaire, de incalzire, si unul in 2 jucatori.
Partile bune:
- E extrem de rapid, in 2 am reusit sa terminam un scenariu in 60 min, cu tot cu explicatii.
- E extrem de simplu, mai ales pentru cine a vazut jocuri similare. Manualul e mai mult o poveste scrisa cu fonturi mari si multe, multe poze colorate.
- Componente foarte bune din punct de vedere calitativ, miniaturi extrem de detaliate.
- Se poate juca lejer de unul singur, daca nu gasesti tovarasi pe moment.
- Grad de dificultate ajustabil in 100 de pozitii intermediare. Poti modifica numarul de abilitati, conditia de final, poti lua decizii favorabile sau nu, poti adauga sau modifica foarte usor regulile. AI-ul este generat practic de jucatori in urma unor linii de ghidaj extrem de generoase. Poti sa fii indulgent sau masochist, cum ti-e cheful.
- Bataile sint ceva mai "cinstite", mai putine posibilitati de vindecare, ceea ce face jocul mai palpitant.
- Extrem de dezvoltabil. Parca vad 100 de expansiuni la el. Doar la prima vedere mi-as fi dorit un umar dublu de abilitati la eroi, ca sa-i faca realmente diferiti la fiecare joc.
- Extrem de rejucabil, cel putin la nivelul hartii. Nu exista posibilitate sa joci acelasi scenariu la fel in doua sesiuni diferite.
Parti mai putin bune:
- E extrem de simplu. Nu are nici pe departe complexitatea tactica a Descentului, nu trebuie sa fii atent cum iti pozitionezi eroii si cum ii echipezi, ce abilitati le dai, etc. Nivelul de decizii este de asemenea destul de limitat, redus la atacuri slabe dar cu grad de repetabilitate mare sau atacuri puternice folosibile mai rar.
- Grafica nu exista pe cartile de joc. Mi-as fi dorit un pic mai multa culoare pe ele, ceva mai fantasy. Asa, arata foarte minimalist, nu neaparat in ton cu tematica. S-o fi modernizind genul si nu-mi dau eu seama, dar prefer de departe departamentul artistic de la FFG.
- Este foarte lax si interpretabil. Regulamentul e ceva mai mult decit "tine o gramada de piese, joaca-te cu ele". Conform filosofiei D&D, importanta e experienta jocului, nu jocul in sine. Asa ca jucatorii sint incurajati sa contribuie la atmosfera cu propria interpretare asupra fizicii, chestie care poate fi enervanta in anumite grupuri.
- Monstrii sint un pic cam plictisitori, ataca intotdeauna pe cel mai apropiat jucator. Ar fi fost de dorit ceva mai inventiv, cu preferinte pentru clase/rase/mai stiu eu ce. Un monstru care sa aiba pica pe magi sau care sa atace pe cel cu armura cea mai slaba, de exemplu.
- Eroii sint oarecum generici. Se diferentiaza de la joc la joc prin abilitatile pe care le primesc, dar nu suficient pentru ca nu sint prea multe din care sa alegi.
- Lipseste echipamentul. Cum adica, sa nu vad eu ce arma tine razboinicul in mina? Ce culoare are fulgerul vrajitorului? Penele sagetilor arcasului? Asa, lasa la indemina fiecaruia sa presupuna cu ce anume face razboinicul Cleave Attack. cu un topor de lupta sau cu o furculita. Inteleg ca au vrut sa faca jocul cit mai simplificat si sa le cumuleze pe toate intr-o singura cifra, dar eu ma joc cu soldatei de plastic, nu cu numere.
- Poate prea mult noroc si prea putine decizii? Nu stiu sigur, ramine de vazut dupa ce-l mai joc.
In concluzie nu-mi pare rau de el, se incadreaza destul de bine in nisa de dungeoncrawler rapid si eficient. Nu inlocuieste Descentul dar nici nu are o gramada din neajunsurile lui. Per ansamblu designerii au cautat sa creeze mai degraba o experienta placuta decit un joc solid si cred ca au reusit. Eu am vrut de mult timp sa intru in universul D&D dar marimea manualului si conditiile de joc imi fac imposibil acest lucru. Cu Castle Ravenloft ma simt confortabil si cred ca am ce-i mai bun din ambele lumi.
Partile bune:
- E extrem de rapid, in 2 am reusit sa terminam un scenariu in 60 min, cu tot cu explicatii.
- E extrem de simplu, mai ales pentru cine a vazut jocuri similare. Manualul e mai mult o poveste scrisa cu fonturi mari si multe, multe poze colorate.
- Componente foarte bune din punct de vedere calitativ, miniaturi extrem de detaliate.
- Se poate juca lejer de unul singur, daca nu gasesti tovarasi pe moment.
- Grad de dificultate ajustabil in 100 de pozitii intermediare. Poti modifica numarul de abilitati, conditia de final, poti lua decizii favorabile sau nu, poti adauga sau modifica foarte usor regulile. AI-ul este generat practic de jucatori in urma unor linii de ghidaj extrem de generoase. Poti sa fii indulgent sau masochist, cum ti-e cheful.
- Bataile sint ceva mai "cinstite", mai putine posibilitati de vindecare, ceea ce face jocul mai palpitant.
- Extrem de dezvoltabil. Parca vad 100 de expansiuni la el. Doar la prima vedere mi-as fi dorit un umar dublu de abilitati la eroi, ca sa-i faca realmente diferiti la fiecare joc.
- Extrem de rejucabil, cel putin la nivelul hartii. Nu exista posibilitate sa joci acelasi scenariu la fel in doua sesiuni diferite.
Parti mai putin bune:
- E extrem de simplu. Nu are nici pe departe complexitatea tactica a Descentului, nu trebuie sa fii atent cum iti pozitionezi eroii si cum ii echipezi, ce abilitati le dai, etc. Nivelul de decizii este de asemenea destul de limitat, redus la atacuri slabe dar cu grad de repetabilitate mare sau atacuri puternice folosibile mai rar.
- Grafica nu exista pe cartile de joc. Mi-as fi dorit un pic mai multa culoare pe ele, ceva mai fantasy. Asa, arata foarte minimalist, nu neaparat in ton cu tematica. S-o fi modernizind genul si nu-mi dau eu seama, dar prefer de departe departamentul artistic de la FFG.
- Este foarte lax si interpretabil. Regulamentul e ceva mai mult decit "tine o gramada de piese, joaca-te cu ele". Conform filosofiei D&D, importanta e experienta jocului, nu jocul in sine. Asa ca jucatorii sint incurajati sa contribuie la atmosfera cu propria interpretare asupra fizicii, chestie care poate fi enervanta in anumite grupuri.
- Monstrii sint un pic cam plictisitori, ataca intotdeauna pe cel mai apropiat jucator. Ar fi fost de dorit ceva mai inventiv, cu preferinte pentru clase/rase/mai stiu eu ce. Un monstru care sa aiba pica pe magi sau care sa atace pe cel cu armura cea mai slaba, de exemplu.
- Eroii sint oarecum generici. Se diferentiaza de la joc la joc prin abilitatile pe care le primesc, dar nu suficient pentru ca nu sint prea multe din care sa alegi.
- Lipseste echipamentul. Cum adica, sa nu vad eu ce arma tine razboinicul in mina? Ce culoare are fulgerul vrajitorului? Penele sagetilor arcasului? Asa, lasa la indemina fiecaruia sa presupuna cu ce anume face razboinicul Cleave Attack. cu un topor de lupta sau cu o furculita. Inteleg ca au vrut sa faca jocul cit mai simplificat si sa le cumuleze pe toate intr-o singura cifra, dar eu ma joc cu soldatei de plastic, nu cu numere.
- Poate prea mult noroc si prea putine decizii? Nu stiu sigur, ramine de vazut dupa ce-l mai joc.
In concluzie nu-mi pare rau de el, se incadreaza destul de bine in nisa de dungeoncrawler rapid si eficient. Nu inlocuieste Descentul dar nici nu are o gramada din neajunsurile lui. Per ansamblu designerii au cautat sa creeze mai degraba o experienta placuta decit un joc solid si cred ca au reusit. Eu am vrut de mult timp sa intru in universul D&D dar marimea manualului si conditiile de joc imi fac imposibil acest lucru. Cu Castle Ravenloft ma simt confortabil si cred ca am ce-i mai bun din ambele lumi.