ForumBoardGames.ro

Acesta este prologul.
Dupa cum se cunoaste din traditia populara, de ziua barbatului femeia ii ofera ceea ce el isi doreste, dar ea nu ii permite pentru ca se invata si apoi cere zilnic. Asa ca eu am tatonat terenul timp de 2-3 luni si, in cele din urma, i-am spus Oanei ce vreau sa facem noi doi de ziua mea, singuri, la un pahar de vin, dezinhibati si luminati doar de cateva lumanari. Si cum suntem inca o comunitate serioasa de board game si nu e trecut de miezul noptii, ma refeream doar la jocuri de mult cumparate si nejucate.
Azi, ca un mic preludiu, fara nicio legatura cu jocurile, am avut un maraton de „Lord of the Rings”, varianta extinsa. Cele mai bune douasprezece ore petrecute in fata televizorului (cincisprezece cu tot cu pauze). Cea mai buna carte dintre multele/putinele (ma raportez la cat au citit unii sau altii ) carti citite (Oana zice "Ba nu! Kafka sau Faulkner!", desi ea nu l-a citit pe Tolkien, iar eu i-am citit si pe ceilalti doi. Dictatura lui "BA NU!" ). Filmul pentru care diagonala de 94 cm era mult prea mica. Filmul/cartea pentru care EPIC e un atribut prea mic de pus.
Desi trebuie sa ma plang de trei lucruri:
1) asta e vina Academiei: cand o sa-l prind, o sa-l bat cu o fleica pe desteptul de la Academie care a decis sa traduca in romana dwarves in gnomi. Probabil spera ca nu se va face cartea/filmul in care se intalnesc un dwarf si un gnome. Vreau sa vad cum traduce atunci mintea luminata: "Un gnom si un alt gnom, care nu seamana deloc cu primul gnom, dar totusi e gnom".
2) asta e vina lui Tolkien: faptul ca orcii sunt numiti orci, ca goblinii sunt numiti orci, ca goblinii+orci in mod incredibil nu sunt numiti orci, ci uruk-hai. Ca sa combata in „Hobbitul” toti sunt numiti goblini.
3) asta e vina lui Peter Jackson: a trebuit sa bage prostia de poveste de dragoste dintre Arwen si Aragorn ca sa se poata uita si prietenele celor innebuniti dupa fantasy si d20 care le-au tarat la cinema, cele (toate) care cred ca dragostea invinge, ca, daca el o iubeste pe ea, atunci nici palosul, nici sageata inveninata, nici un Oliphaunt cu fildesii ca niste imense pumnale nu le pot sta in cale. In cele peste 1.600 de pagini ale cartii apare o referire la ei doi doar in doua randuri. Si aceea la sfarsit. IN ANEXA! Dar poate asta este in cartea mea, varianta pentru ursuzii care cred ca iubirea nu ar trebui sa inveleasca Pamantul intr-un cocon pufos.
Dupa film i-am spus Oanei ca acum ar fi momentul perfect pentru un Middle Earth Quest, dar se pare ca nu am avut un raspuns multumitor la intrebarea ei: "Tu chiar vrei sa-l jucam la ora asta?". De cand "Da!" nu e un raspuns bun? De ce ma intreaba daca nu imi ia raspunsul in considerare? Femei!
Revenind acum la jocuri.
Probabil ati observat din povestirile mele ca Oana sufera de un mic NMDCTACCIFPDDIAIMAEUNCNMIACTVPIPCM („Nu ma deranjeaza ca te atac, ci chiar imi face placere, dar, daca incerci asta impotriva mea, atunci esti un nemernic care nu ma iubeste, asa ca te voi parasi! Iau pisica cu mine!”). Asa ca mi-am folosit jokerul suprem de ziua mea pentru a juca cateva jocuri luate de ceva vreme, dar care lenevesc in biblioteca deoarece fac parte din categoria "Ahhh, d-alea in care ne luptam. Nu!":
– maine avem in program Warhammer Invasion (cu carti, nu cred ca voi intampina multa rezistenta)
– luni: Operation Tannhäuser (cu soldatei si pierderea lor, rezistenta medie)
- marti: Dungeon Twister 2: Prison (cu omuleti, pierderea lor si decretat deja "Asta NU!!")
- miercuri ramane inca secret pentru a-mi creste audienta . Pot spune doar ca, atunci cand a vazut ce contine, s-a debusolat si a zis: "Bine macar ca e ziua ta o data-n an!".
De maine pana miercuri veti avea cate un episod din caznele Oanei!
A, da! Scriind am trecut de miezul noptii si pot sa pun varianta necenzurata de la ce am cerut de ziua mea, singuri, la un pahar de vin, dezinhibati si luminati doar de cateva lumanari: BOARD GAMES!!

La multi ani, frate LEU!
Asteptam cu interes ca povestile tale sa se transforme in sesiuni de joc, dupa cum e si numele sectiunii.
Nu ca nu ne plac povestile tale, dar hai sa fim on-topic.

La multi ani, frate LEU!

E miercuri, dar primesc si in avans! Mersi!
Si am fost putin on-topic, doar am zis ca e preludiu. E serial, nu puteam trece totul intr-o singura postare

Ziua 1 - Warhammer Invasion

Am supravietuit primului joc. Eu murind, ea distrandu-se, deci sunt sanse sa-l mai jucam, asa ca scopul a fost atins!
Eu am ales sa joc cu orcs ca sa nu ne mai complicam cu coruptia, ea cu dwarves (ceilalti gnomi, pentru iubitorii lui Creanga) pentru a avea unitati mai rezistente si sa nu trimitem jocul in uitare doar pentru ca cineva, nu eu, pierde multe unitati. I-am explicat cum poate castiga: "Distrugi doua zone din regat", ea a intrebat "Ale mele?", iar eu am zambit larg si am raspuns afirmativ.
Primele trei-patru etape au fost mai dificile pentru ca se incapatana sa joace cartile de tactica pe post de unitati sau cladiri. Exasperata, imi spunea: "De ce nu pot sa le folosesc pentru a construi? Vreau sa construiesc!!!". Eu aveam inca de la inceput cartea suprema de distrugere, dar am zis ca vreau sa mai joc jocul si in alta zi si poate nu e bine sa ne prinda prietenii, care urmau sa treaca pe la noi, pe mine cu un ochi vanat, pe ea cu oja sarita. Apoi s-a prins cum sta treaba, desi tot voia sa ia intai carti si apoi bani, dar in spiritul lui Heroes of Graxia tot voia sa imi distruga unitatile. Ca un iubit bun si rabdator, timp de 4 ture am tot rugat-o sa imi atace zona de quest pentru ca nu aveam cum sa ma apar. Resemnata a zis: "Fie! Daca chiar vrei sa castig! Nu pot si eu sa ma distrez putin?!". A reusit sa-si bage pe battlefield regele, care, culmea, distruge mici orci (rasism!?). In acel moment am decis ca pot trai si cu un singur ochi si am folosit Troll vomit!
A urmat un moment de reculegere in care Oana le-a multumit unitatilor ca au luptat alaturi de ea si si-a manifestat parerea de rau ca regele a zabovit atat de putin. Faptul ca era un monstru fara morala care imi facea cate 6 dmg se pare ca nu o afecta! (editat de Oana: era un viking barbos si loial demn de un loc de cinste in Walhalla) Nu am putut sa ma redresez (sau am vrut sa fiu o victima de razboi pentru a o induiosa? ) si cinci minute mai tarziu am fost spulberat.
Nu e nimic in neregula cu poza. Dupa ce a castigat a intrat in Stand By pentru a economisi energie. Chestia care nu i-a placut in joc e ca, daca incepi cu o mana proasta, te restabilesti cu greu (poate trebuia sa stie si ea asta cand se tot plangea ca nu are ce sa joace si a terminat prin a ma calca in picioare).
Nu sunt poze din zona ei pentru ca "Ma gandesc la joc, mai lasa-ma-n pace cu pozele tale! Ce faci? Te uiti in cartile mele?"
Si asa a trecut prima zi!

Azi am esuat.
Poate la anul jucam si Tannhauser. Trebuie sa descarc varianta solo.
Mi-a venit amanta de filme horror asa ca am stat sa ne uitam la unul. Din ciclul "Ce ai vrea sa iti iau de ziua ta?" mi-a luat Through the Desert. Wiiii, multe camilute! O inconjuram cu camile daca statea. Dar cate pisici stau sa fie inconjurate? Voia sa vada cate incap in gura.
Macar nu am ratat complet pentru ca atunci cand a venit si Oana am jucat inca trei partide de Samurai. Prietena noastra descrie perfect "analysis paralysis". Mutam noi doi, ea statea 10 minute sa fie sigura ca pune perfect, iar mutam noi doi, iar inlemnea ea. Trebuie jocuri simple cu ea!
Acum trebuia sa incercam si Through the Desert, dar Oana a decis sa vada acelasi film. Nu ma deranjeaza.
Succesul meu clar este faptul ca Oana a cerut sa mai jucam un Warhammer Invasion.
Sa vedem maine cum scapa. Ma leg cu lantul de calorifer pana jucam.

Azi am avut in program Dungeon Twister.
Desi credeam ca va juca din iubire dezinvolta, de dimineata m-a informat ca urmatoarele doua saptamani sunt arvunit doar pentru Talisman, Puerto Rico si Thunderstone (sa inteleg ca DT face cat 3 jocuri? ). Si sa pregatesc si ceva vitel la cuptor (ca sa amintesc din „Ghidul autostopistului galactic” – vitel modificat genetic pentru a dori sa fie mancat si care se prezinta singur mesenilor: „spatele meu fraged”, „muschiuletul meu antrenat la sala” sau „rasolul meu minunat”) pana se intoarce de la dansuri. Ma intreb daca jocul acesta mai e cadou pentru mine sau pretext ca sa-i fac eu cadouri?
Am zis sa nu imi asum riscuri si am facut si o mica placintica cu ce „mi-a trecut prin cap sa pun in dansa – nu functionez niciodata pe retete”. Daca iese buna, ii dau si sigur joaca; daca nu iese buna, o amenint ca, daca nu joaca, ii dau sa manance. Win-win situation! Stiu ca pare mai rea ca forma decat ca gust. Inca nu am murit.
Cand a ajuns acasa, radia toata a fericire, dansase vals cu instructorul, asa ca m-a luat la rost ca de ce nu e jocul intins pentru ca vrea sa-l joace.
Profitand de ocazie i-am explicat repede regulile si ne-am pus de twisterit. Eu am jucat cu handicap, eliminandu-mi cartile de atac de 5 si de 6.
I-am eliminat repede vrajitorul si am plecat in explorare mai departe. Deja aveam telepatul in inchisoare si nicio cheie la indemana. Rotind camera a reusit sa scape cu unul dintre omuleti. Exact cand voiam sa-i bat incet la usa. Cateva ture mai tarziu aveam inca doua unitati inchise, ea imi eliminase naga si eu ii injunghiasem telepatul cu asasina. Tocmai se pregatea sa-l salveze cu naga. Doua ture mai tarziu parasea labirintul cu telepatul in spate. Profitand de neatentia ei, am carat bagheta cu asasina, am descuiat vrajitorul si cu acesta am incinerat colosul. Bine ca i-a sunat telefonul ca altfel aveam ceva explicatii de dat. Asa, doar i-am zis: „Care colos?”. Am speriat-o ca o urmaresc cu colosul, ea a fugit, eu am intors harta si am evadat cu asasina si colosul. Am terminat jocul cu 5 la 3 (daca o lua cu clericul pe drumul de jos si evada, putea fi 5 la 4, dar a vrut sa viziteze zona). A fost mai bine decat speram. Ma bucur ca merge fara probleme cu handicap. A vazut si ea ca nu e plictisitor, cum pe nedrept il acuza. Nu e Thunderstone, dar macar va mai vedea lumina zilei si altfel decat solo. Sau poate ar trebui sa-l jucam doar dupa orele de dans? Nemultumirea ei sta in faptul ca e plin de capcane (e dungeon, la ce se astepta?! ) si ca pe unele table se disting greu (cu asta sunt de acord, puteau sa le faca mai vizibile).
Mai are maine de rezistat dorintelor mele si scapa. Si asa ne-am jucat prea mult zilele astea si mi-e ca ne plictisim de jocuri. NOT!

Si am ajuns la jocul cel mare si rau. Iata-l! De mult timp mi-am dorit un wargame, dar din lipsa de parteneri am evitat aceste jocuri. Am avut doar Tide of Iron, care a stat un an neatins. Asa ca, privind prin ofertele magazinelor noastre, am decis ca nu se mai poate si, chiar daca il voi juca singur, tot imi iau ceva. Am pierdut cateva ore cautand informatii despre tot ce era in stoc. Voiam sa fie ceva placut si pentru pisica mea si ramasesem la Hammer of the Scots (care va fi probabil urmatorul in lista – ma face tare curios fog of war), iar ei ii placea tema din Hannibal: Rome vs. Carthage. Dar aici a intervenit problema mea. Cautarea aceasta o faceam joi. Daca dadeam comanda, atunci vineri era trimisa curierului si eu il primeam luni. Si nu pot avea atata rabdare. Cand am bani de jocuri nu ii pot tine pana revine ceva in stoc sau, si mai rau, sa astept o comanda externa. Daca gasesc ceva din wishlist, bine, daca nu, nu! Si inca am destule in wishlist. Asta sunt, asa ca nu pot sa fac altceva decat sa ma accept. Asa ca am apelat la goblin, care e la o aruncatura de bat (nu e reclama, nu?), si, vazandu-l si la oferta, l-am insfacat, stiind ca astfel de joc nu va prinde multe partide, dar trebuia luat.
Am tot vazut in discutiile despre wargame-uri ca se cere sa fie cat mai reale. Dar nimeni nu ia in calcul factorul uman. Daca simulam razboiul, atunci trebuie sa recunoastem ca la sfarsit partenerii nu se saluta, nu zic "Foarte bine! Mi-ai macelarit un intreg regiment. Esti cel mai bun general!". In razboi, daca o grenada, mina, rafala de mitraliera secera cateva vieti, nimeni nu zice "Nu-i nimic, erau doar cateva unitati". In razboi e ura, sunt lacrimi, sunt nervi. La sfarsitul lui, pierzatorul nu va mai discuta cu castigatorul si probabil il va face in toate felurile. Ei si, revenind la ale mele, cum o stiu pe iubita mea cum face fata pierderii de piese in diverse jocuri, eram constient ca voi avea parte de cel mai real wargame. Surround si 3D la mine in sufragerie.
Asa ca l-am luat frumos si, impreuna cu Jenny, am inceput sa studiem regulile. Am incercat sa simplific cat mai mult regulile pentru a ramane cu un partener de joaca pana la sfarsitul zilei.
Am eliminat foc de oportunitate, timpi, punctele de control, i-am permis sa atace sau sa se miste, chiar daca uneori nu avea voie, numai ca sa ii dea o sansa si sa nu zica NU inainte de a incepe.Si asa in timpul explicarii regulilor tot bombanea, nu ca nu le-ar fi inteles, ci pentru ca nu ii se pareau ei "normale".
Ea si-a baricadat niste oameni in asteptarea trupelor mele. In timp ce cu celelalte incerca sa-mi elimine restul soldateilor. Nu am reusit sa o fac sa inteleaga ca au pusti, si nu sabii, asa ca nu trebuie sa se lupte corp la corp. Drept urmare, i-a pierdut pe cei de langa livada.
Cu o ultima suflare a reusit sa-mi planteze o mina. Urmatoarele runde au fost de uzura. De veghe in lanul de secara. Si, in cele din urma, am reusit sa eliberez patria-mama de scursurile naziste. Cu toate acestea, se pare ca scursurile naziste nu au acceptat asa usor infrangerea. In niciun documentar nu am vazut germanii asa indignati ca au pierdut.
Statea pe canapea suparata si pufaia. Sarpe cu clopotei. Citez: "E o prostie de joc cenzura, cenzura, cenzura, sa-ti cauti pe altcineva cu care sa-l joci, pufait, pufait, pufait, ba nu, nu e o prostie, nici nu inteleg de ce sunt suparata, poate pentru ca am pierdut (NUUUUUU!), o sa-l mai jucam, dar mai rar, la cateva luni. Poate daca era fantasy (exista fantasy wargame? – fara BattleLore pentru ca nu suport zarurile alea, altfel poate luam Commands and Colors: Ancients), mai ziceam". Fete!
Eu am marsat pe ideea "make love, not war", impreuna cu "sunt un zeu cuceritor, trebuie sa primesc buzele fierbinti ale pierzatorului" (tin sa mentionez ca nu voi folosi tehnica asta daca joc cu altcineva; cel putin nu cred ), si in cateva minute s-a reinstaurat pacea in tinut.
Si ca sa termin intr-o nota pozitiva a recunoscut ca ii place totusi ceva la jocul asta. Tavitele pentru viitorii cercei. Trebuie sa-l pazesc cu grija. Poate la anul jucam Pacific.

Tare nostim threadul asta!

Ai dreptate, Ancients e mai potrivit pentru fete. CC:E nu se poate juca foarte rar pentru ca o sa uitati din regulament.

Dar vroiam sa aflu si parerile tale despre CC:E...