Clarific.
Un gamer - Je;
Un sour gamer - sa-i pastram ascunsa identitatea. Sa-i zicem O. de la „o alta Oana, dar nu de la aceasta Oana”. Sour player este sour deoarece face urat daca nu este lasata sa atace (indiferent daca jucam Dixit, Thunderstone, King of Tokyo, Citadels, Middle-Earth Quest sau Carcassonne), daca e atacata, sau daca nu e lasata sa contraatace atunci cand nu este atacata (Ultimul eveniment a fost luna trecuta, cand, jucand Evo, s-a certat cu pastratorul manualului, Je, pentru ca ea STIA ca mai are o miscare in plus. Timp de 15 minute! Ceilalti ii explicau ca nu are dreptate. Ea nu, si nu. Imi venea sa-l arunc pe geam, bine ca eram la ultima runda. In timpul urmatorului joc ne explica, nonsalanta, ca voia doar sa mai atace o data. Tensiunea mea atinsese un nou maxim istoric si inca ma privea de sus, cu superioritate. Azi imi zice ca mi-a mai aparut un fir alb. De la E-uri, poluare sau pentru ca o insel presupun.);
Un tolkian - El (Am tinut nejucat Middle-Earth Quest timp de doi ani, pana i l-am pus in brate. Acum altceva nu vrea sa joace. Suntem sapte oameni? Nu-i nimic! „Nu putem juca Middle-Earth Quest pe perechi? De ceee nuuu puteeeem?”);
Un non-gamer - Ea (Din varii motive nu ne-a onorat cu prezenta la jocuri. A pus mana pe un Dixit acum doi ani si pe un Samurai, unde statea cate trei minute la fiecare mutare - pentru a face miscarea perfecta -, acum un an);
…se asaza la o masa…
Fac screeningul impotriva alimentelor nepermise.
Je: Cornulete cu pudra? Cornulete cu pudra??? A cata oara sa va spun ce sa aduceti?
El: Nu mi-a atras nimic privirea in magazin. Dar sunt bune.
Je: Sa iti stea in gat!
Ea: Am adus popcorn.
Je (dragut ca, de obicei, cu fetele): Stai ca am un loc special pentru ele (deschid sertarul cel mai de jos din bucatarie si le arunc acolo). Daca vei dori sa mai treci si data viitoare, iti voi spune ce poti sa aduci.
Incepem cu Mow adus de Ea.
Facut cadou de noi. Odata ce ajungi la concluzia ca soarele rasare doar pentru a face economie la curent atunci cand te joci, nu mai ai scapare. Totul se raporteaza la board game-uri. Suntem chemati la ziua cuiva? Ce joc ii luam? Cu varianta ultrageek, in care ii iei ceea ce ai vrea sa joci tu: „Hai sa-i luam un Through the Ages! Dar nu a jucat nimic mai sus de remmy! Nu e nicio problema, citesc eu manualul.”
Mergem la o nunta: „Ce joc ai juca in noaptea nuntii?”
Parastas: „Gloom o fi bun? ”
El: Dupa asta putem juca Middle-Earth Quest?
Je: Nu.
El: De ce?
Je: Pentru ca am in colectie mai mult de un joc si pentru ca Ea nu a jucat nimic. Nu poti sa-i ceri sa joace un joc destul de complex, care dureaza trei ore.
El: De ce?
Ea (catre mine): Adica ce? Vrei sa zici ca nu ma duce capul?
Je: Nu! Spun doar ca stiu care ar fi limita unui non-gamer. Si mai stiu ca tu te plictisesti usor.
Ea: Nu e adevarat. Spune doar ca nu ai tu chef sa-l joci, nu da vina pe mine.
Je (gusfraba, gusfraba!): Bine, nu am eu chef.
El: Poate te razgandesti.
Mow este un joc super complex in care ai un sir de carti pe care trebuie sa-l maresti punand o valoare mai mica sau mai mare decat capetele. Nu poti sa completezi, iei toate cartile. Uno cu vaci.
Ea: E cam complicat.
Je: Si-mi ziceai ca te-ai descurca cu un joc care are 20 de pagini de reguli?
El: Jucam Middle-Earth Quest?
O., probabil obisnuita cu jocuri de dificultate foarte mare, e incapabila sa se coboare la nivelul asta. Joaca oricum, numai cum trebuie nu. Pune carti in sir, pune carti langa sir, pune carti care nu trebuie in capatul sirului.
Je (siderat): Pe bune, O.? Patru ani de experienta in lumea board game-urilor au disparut peste noapte? Iar am dat iama in vinul care a ramas de la revelion?
O.: Nu-mi dau seama.
Je: Ce nu-ti dai seama? Si respiratul e mai complicat decat jocul asta.
Pe mine m-a amuzat jocul, mai ales ca inchideam repede sirurile, El fiind dupa mine. Si de fiecare data cand le lua, faceam cutia sa mugeasca. O cutie care mugeste! Cum de nu s-au gandit si altii la asta?
Pe la jumatatea jocului (sa zicem ca au trecut zece minute).
Ea: Cat mai dureaza?
Je: Mai mult decat cele trei ore pe care ziceai ca le rezisti.
El (ridicand mana): Am o …
Je: Sa nu te aud.
Contrar tuturor asteptarilor, O. castiga. Sour winner dance time!
Trecem la Blokus, daca tot s-a laudat ca o duce capul.
Si aici, reguli super complicate.
Je: Ai inteles? Pui oricum, numai sa nu atingi laturile.
Ea: Nu are niciun sens jocul.
Je: Cum nu are?
Ea: Ai zis ca este ca Tetris.
Je: Pentru ca m-am saturat sa zic despre fiecare ca este ca Monopoly.
Ea: Nu o sa-mi placa.
Je: Nu ar trebui sa zici asta dupa ce-l joci?
Primul joc.
Dupa cateva mutari:
Ea: Mmm…
…
O.: De ce ma atacati?
…
Dupa alte cateva mutari:
Ea: Aaaa!
…
La final:
Ea: Mai vreau.
Al doilea joc.
O.: Nu ma mai atacati!!!
El: De ce nu jucam Middle-Earth Quest?
Ea: Mai vreau!!
Al treilea joc.
O.: Voi aveti ceva cu mine!
Je: Se cheama interactiune.
Ea: Mai vreau!!
Je: Sigur nu o sa-ti placa?
Al patrulea joc a fost si cel final pentru ca mi-am folosit toate piesele, terminand cu patratelul.
Ei: Ai avut noroc.
Je: Perfectiunea nu are nevoie de noroc.
Dam un mic Through the Desert, primit de la Ea anul trecut, asa ca nu puteam sa-l sarim. Nu mai stiu ce s-a intamplat. Joc prea multe partide ca sa le retin si pe cele pe care le pierd.
El: Saptamana viitoare merg la stomatolog. Chiar imi refuzi placerea unui Middle-Earth Quest?
Je: Simt ca nu ne vom mai juca o vreme.
O.: Hai mai, daca te roaga!
Je: Vezi tu wargame dupa ce pleaca ei.
Nu se poate sa nu jucam King of Tokyo. Acum si cu extensie.
Prima partida.
Ea: Nu inteleg nimic.
Je: Poate vrei in schimb un Middle-Earth Quest.
Ea (plina de ura), El (radiind).
Eu: NOT!
…
O. (atacand, viata e frumoasa): Patru gheare!
…
El: De ce au mai bagat VP? Cine a mai castigat la VP?
…
O.: Trei gheare!
A doua partida.
Ea: Super!
O.: Patru…
…
O.: Doua…
…
O.:… gheareeeee!
A treia partida.
Prima runda:
Je: Ha! Cinci de 3! 5 VP.
El: Noroc.
A doua runda:
Je: Ia uite! Alti cinci de 3. 10 VP.
Ei: Nu asa se joaca King of Tokyo.
A treia runda:
Je (intinzand zarurile spre El): Sufli pentru noroc?
Je: Ooooo! Alti cinci de 3. 15 VP. Who is your gamer daddy?
Ei (intre ei): Nu conteaza daca murim. Cine e in Tokyo sa dea cat mai multe gheare, iar noi nu-l atacam.
Je: Heiii!
A patra runda:
Je (ma lacomesc la inimi si dau doar patru de 3): 19 VP.
Ei isi cumpara toate cartile care lovesc in mine. Surprinzator, dar exista foarte multe care lovesc IN MINE.
A cincea runda:
Je: Am murit.
El: Vezi?! Nimeni nu castiga la VP.
Partidele de The Red Dragon Inn nu merita mentionate, pentru ca doar domnii au jucat varianta cu alcool si pe dezbracate. La un moment dat devine ciudat pentru toti.
Daca tot s-a laudat Ea ca poate juca orice din colectia mea, am decis sa incercam Rattus, cel mai simplu dintre non-party game-uri (refuz sa traduc pentru ca eu dau serate, nu petreceri).
Spre sfarsitul primei runde:
Ea: M-am plictisit.
A doua tura si urmatoarele:
Ea: Ma plictisesc.
Je: Sa nu te aud. Vrei jocuri mai complexe decat Mow? Eh, uite ca in jocurile astea stam cuminti si asteptam pana ne vine randul.
Ea: …
Je: Da, chiar si cinci minute!
Cateva secunde mai tarziu:
Ea: Ma plictisesc!!
Je (ma intorc catre el, cu spume la gura, scrasnind din dinti): Mai vrei Middle-Earth Quest? Hai sa te aud! De ce taci? (zguduindu-l) Deee ceee taci?
…
O.: E jocul meu preferat.
Je: Stiu, stiu, pentru ca ne distrugi.
O.: Daaaaa! Misc Moartea! Mooaarrrrtea! (pe un ton usor ragusit si foarte creepy - e glasul cu care incearca sa ma violeze in fiecare noapte. Oh, the horror! The horror!!!)
Incheiem ziua cu Samurai.
Nimic spectaculos la jocul acesta. O. cerea undo la fiecare mutare, El s-a certat cu pastratorul regulamentului pe motiv ca vrea sa foloseasca piesa de zero pe o piesa cu scris, deoarece „asa am jucat intodeauna”, Ea isi pastra analiza paralizata si Je am castigat detasat.
Banalitati.
Un gamer, un sour gamer, un tolkian si un non-gamer se ridica de la masa.