Citind atâtea păreri negative despre această ediție, am avut așteptări foarte scăzute cu privire la componente. Am fost însă plăcut surprins - culorile nu mă deranjează, harta nici măcar când este ocupată nu este copleșitoare, și doar prin prisma noului design grafic mi se pare un joc mai atractiv - dar această dimensiune vizuală este până la urmă cât se poate de subiectivă, și nu pot spune că aș avea înclinații artistice ca opinia mea să valoreze ceva.
Ce contează însă mai mult este modul efectiv în care se joacă Castles of Burgundy. Este primul meu Feld, și nu pot spune decât că mă bucur că l-am descoperit acum, când mi-am rafinat întrucâtva gusturile în materie de board games, și nu mai devreme, când poate nu aș fi savurat cum se cuvine un așa design excelent. Da, este o ”salată de puncte”, dar, departe de a fi o caracterizare peiorativă, mi se pare unul din principalele motive pentru care jocul este atât de bun. Faptul că poți face puncte din atât de multe lucruri înseamnă că nu ești dependent de apariția anumitor tile-uri, ci îți poți adapta foarte ușor strategia fără a avea prea mult de suferit. Acest lucru este foarte important mai ales când vine vorba de un joc cu zaruri. Dacă alte jocuri care folosesc zaruri îți dau posibilitatea să le schimbi valoarea la un cost ridicat (vezi Marco Polo, unde trebuie să folosește prețioasele cămile) sau îți oferă șansa de a mai da o dată cu zarurile în speranța că va pica ce cauți (Grand Austria Hotel), Castles of Burgundy vine cu o modalitate mult mai flexibilă de a schimba valoarea unui zar - folosind muncitori pentru a mări sau scădea valoarea zarului, inclusiv de la 6 la 1 sau viceversa. Mai mult, sunt atât de multe lucruri pe care le poți face, încât de foarte puține ori simți că nu prea ai ce să faci, că ”ți-au picat zaruri proaste” sau că ”lucrurile merg împotriva da”.
Foarte interesant mi s-a părut și modul în care îți plasezi tile-urile mai întâi în rezervă și de abia apoi în ducat. Diferitele tipuri de tile-uri, fiecare cu propriul său rol, fac de asemenea jocul interesant. Mi-a plăcut și competiția pentru obținerea cartonașelor de bonus aferente completării tuturor zonelor de o anumită culoare de pe planșa unui jucător, precum și faptul că, pe măsură ce jocul progresează, primești tot mai puține puncte pentru completarea unei regiuni.
Ediția din 2019 vine cu nu mai puțin de 10 extensii, unele arătând foarte interesant - sunt atâtea planșe diferite în cutie, încât nu știu când vom reuși să le folosim pe toate! Pentru moment, însă, cele de început, în care nu există o asimetrie a locațiilor din ducat, par excelente și aștept să explorez noi strategii.
Alte puncte pozitive ce nu au fost menționate până acum:
jocul este excelent în 2 și rundele sunt foarte rapide, neexistând nici un moment în care să te plictisești. există prea puține momente în care simți că nu faci ceva relevant ci doar strângi resurse (cum se întâmplă în unele worker placement games). jocul este foarte rewarding, te simți bine când vezi că ai realizat ceva, fie că ai adunat multe puncte din completarea unei regiuni, fie că ai plasat noi cartonașe cu animale, fie că ai achiziționat acea clădire pe care ai ochit-o de la început. faptul că banii sunt folosiți pentru a-ți da practic o nouă acțiune este foarte interesant, și mi se pare de asemenea bine din punct de vedere al rejucabilității faptul că a insista pe acumularea banilor și pe cumpărarea tile-urilor negre nu pare a fi o strategie dominată.În loc de final, și câteva aspecte mai puțin plăcute:
Cutia este extrem de flimsy, nu mă așteptam ca un joc produs în 2019 să aibă o cutie atât de firavă. Tile-urile sunt foarte mici. În general, nu mi se pare neapărat o problemă, dar când ai atâtea tipuri diferite de clădiri, fiecare cu alte efecte, devine enervant să trebuiască să te uiți cu lupa pentru a vedea ce clădire este desenată. Nu înțeleg de ce tile-urile galbene, care îți dau abilități speciale sau îți oferă noi modalități de scor la final, nu au descrise efectele și pe planșa jucătorilor. Evident, pe măsură ce ne vom familiariza cu jocul, nu vom mai avea nevoie de regulament pentru a vedea ce face fiecare clădire, dar pentru niște începători este destul de complicat.Odată cu primul joc de Castles of Burgundy ne-am mai dat seama de ceva: ne plac jocurile în care construim ceva, cel puțin cât acel ceva nu constă doar în cărți. Așa pot explica de ce ne-au plăcut atât de mult Castles of Burgundy, Terraforming Mars, Grand Austria Hotel, și de ce ne-au displăcut sau ne-am plictisit repede de Imperial Settlers sau Architects of the West Kingdom. Bănuiesc că de acum va trebui să pun ochii pe mai multe titluri ale lui Feld....
! Foarte bun joc!
Nicio sansă.
. 
