L-a jucat in 7. Intr-adevar, nu exista interactiune dincolo de cei doi vecini stinga/dreapta. Daca vrei sa fii foarte smecher, poti sa te uiti la toti si sa iei in calcul cam ce carti ar putea ajunge unde. Problema e ca oricum nu prea poti face nimic in sensul asta, nu poti sa opresti chiar toate cartile, si nici nu stiu daca nu ti-ar face mai mult rau tie. Iti da o idee in legatura cu directiile pe care ar trebui sa te axezi tu si atit. Ceva de genul: daca Vasilica marseaza foarte tare pe tehnologie atunci nu ma pot astepta sa-mi paseze carti verzi, deci mai bine fac armate. Teoretic.
Sincer, mie nu-mi lipseste foarte tare interactiunea cu restul 4. E suficient cu cei de linga tine, de obicei au toate reursele de care ai nevoie.
Impresii
Forum rules
Va rugam sa postati in aceasta sectiune doar articole tip review sau articole cu impresiile voastre despre un anumit joc (articole ce pot fi apoi bineinteles discutate in cadrul topicurilor respective).
Pentru discutiile generale necentrate pe ideea de "review" va invitam in forumul Discutii generale.
Va rugam sa postati in aceasta sectiune doar articole tip review sau articole cu impresiile voastre despre un anumit joc (articole ce pot fi apoi bineinteles discutate in cadrul topicurilor respective).
Pentru discutiile generale necentrate pe ideea de "review" va invitam in forumul Discutii generale.
-
Ioana
Re: Impresii
Hehe, inca un episod de impresii interesante, mai ales ca Glen More si 7 Wonders sunt doua jocuri din colectie pe care n-am apucat sa le joc.Despre Glen More auzisem ca-i un joc foarte bun, dar nu m-a atras deloc, nici ca grafica nici ca tematica. Insa acum abia astept sa ajung acasa sa-l incerc. Cat despre 7 Wonders, nu cred ca ma va dezamagi, singura problema e ca se joaca de la 3 in sus...
-
adixor
Re: Impresii
@Ioana: am dat azi intamplator pe BGG de un thread despre 2-player 7 Wonders:
http://boardgamegeek.com/thread/594826/ ... e-loves-it
se pare ca sunt si altii de acord.
(daca vreti sa dezvoltam discutia o putem muta la reguli si variante, dar eu nu am si nu am jucat 7 Wonders).
http://boardgamegeek.com/thread/594826/ ... e-loves-it
se pare ca sunt si altii de acord.
(daca vreti sa dezvoltam discutia o putem muta la reguli si variante, dar eu nu am si nu am jucat 7 Wonders).
-
VickdaReaper
- Super Moderator
- Posts: 3331
- Joined: 16 Feb 2010, 18:00
- Location: Bucuresti
- Contact:
Re: Impresii
Din cate tin minte, in regulament existau reguli si pentru jocul in 2, pentru "jucatori experimentati" cum parca scria acolo... 
-
jakkal
Re: Impresii
7 Wonders se joaca excelent in 2 (cu un "dummy player" controlat, pe rand, de ambii jucatori). Am jucat destule jocuri in acest fel si este f bun.Ioana wrote:7 Wonders, nu cred ca ma va dezamagi, singura problema e ca se joaca de la 3 in sus...
Problema mea cu el este ca are foarte putine strategii de urmat...din cate mi-am dat seama pana acum.
-
fixpix
Re: Impresii
Iar nu am apucat sa joc Merchants & Marauders. Dar...am fost noua jucatori. Patru s-au pus la M&M iar ceilalti cinci au jucat altele. In timp ce noi am jucat un Cyclades + explicatii si un Shadows over Camelot + explicatii, cei cu M&M abia ajunsesera la jumate. Probabil ca din cele cinci ore, una a fost pierduta cu regulile. Totusi, mi se pare ca dureaza un pic cam prea mult. Am intrebat la sfirsit lumea de pareri si erau toti cam inbufnati. Unul dintre jucatori a zis ca el nu se mai atinge de joc. E interesant, dar il joci practic de unul singur, fara prea multa interactiune cu ceilalti, si dureaza infernal de mult. O runda poate fi 15 secunde, poate fi 15 minute. Pina iti vine rindul stai si te uiti la ceilalti cum se joaca. Parerea generala a fost ca e un joc foarte tematic, dar mai putin strategic. Deciziile sint aproape evidente iar rezultatul este influentat masiv de noroc.
Cum ziceam, sint mai mult parerile altora decit ale mele. Oricum, dupa ce am vazut cit dureaza parca mi-a pierit un pic din chef.
Cum ziceam, sint mai mult parerile altora decit ale mele. Oricum, dupa ce am vazut cit dureaza parca mi-a pierit un pic din chef.
-
haretel
-
fixpix
Re: Impresii
Saptamina asta n-am avut prea mult timp la dispozitie asa ca m-am delectat mai mult cu jocuri solitaire. Stiu ca nu sint de foarte mare interes, dar o sa va povestesc oricum si despre ele.
Battles of Westeros: Cine stie sa joace Battlelore, stie cam 90% din Battles of Westeros. Am vrut initial sa compar Battles of Westeros cu Tide of Iron, in ideea ca ar fi varianta FFG a jocurilor DoW din seria Command & Colors. In fapt e mult mai apropiat de Battlelore decit as putea descrie. Are lucruri in plus si lucruri in minus dar in final e aceeasi palarie. In loc sa joci carti, arunci zaruri, care iti spun cam ce unitati poti sa misti. Exista si un pachet de carti, aduse de catre lideri, teoretic diferite, dar din cite imi dau seama cam toate fac acelasi lucru, si anume te lasa sa activezi mai multe unitati. Rundele se desfasoara ceva in gen Tide of Iron, fiecare joaca pina cind nu mai are optiuni, moment in care zice Pass si se reseteaza totul pentru runda urmatoare.
Am jucat doar un singur scenariu si mi s-a aparut destul de echilibrat. Regulile noi sint interesante, poti flanca inamici, rezultind ca e mai usor sa-i lovesti, iar per ansamblu sistemul este foarte simplificat. Ai doar 3-4 tipuri de unitati si fac toate cam acelasi lucru. Deci intr-un fel e chiar mai simplu decit Battlelore, cu toate ca aduce reguli in plus. Parca nu trebuie sa memorezi atitea atribute de unitati, sau macar nu trebuie sa-ti incarci atentia cu ele.
Ca recomandare generala, as zice ca Battlelore e ceva mai divers, cu magiile si consiliul de razboi, cu sutele de scenarii si asa mai departe. Pe de alta parte, BoW pare ceva mai serios, mai sobru, mai tactic. E mai detaliat si lasa loc la mai mult exercitiu mental. Oricum, nu a reusit sa ma cucereasca, asa ca merge la primul schimb pe care reusesc sa-l aranjez.
D Day at Omaha Beach: Wargame (in sensul wargame, nu war game) solitaire despre invazia Aliatilor in Normandia, mai precis batalia de pe plaja de la Omaha. Am reusit sa joc doar primul scenariu introductiv, si anume primele ore ale invaziei, lupta de pe plaja dar deja simt ca e un joc fantastic.
In primul rind mi se pare ca prinde foarte bine momentul. Aliatii primesc o gramada de trupe pe care le debarca costant pe plaje, dar din cauza confuziei generale, doar citeva ordine concrete de execuat. Practic din cele 10-20 unitati aflate intr-un sector doar doua pot sa asculte de comandant, celelalte sint carne de tun. In acelasi timp nemtii au doar o mina de unitati cu care fac ravagii.
Jocul are un balans excelent la nivelul deciziilor. Ai doar doua de facut pe runda dar sint incredibil de importante. Poti alege sa dai ordine infanteriei, dar atunci tancurile ramin blocate pe plaja si vor fi inghitite la flux. Poti sa misti tancurile, dar atunci infanteria ramine sub focul constant al mitralierelor. Poti sa-ti pierzi ordinele imbarbatindu-ti soldatii, dar atunci nimeni nu misca in fata. Poti sa misti o mina de oameni catre bunkere, dar restul o sa moara sub focul constant. Exista atit presiune din fata, bunkerele si mitralierele nemtilor, cit si din spate, apa care creste constant si inghite pe cei ramasi in urma. La finalul scenariului nu mai aveam decit vreo 2 piese de artilerie busite rau de tot. Toate tancurile si restul echipamentelor debarcate au disparut sub apa.
Ceva ce imi place extrem de mult, nu exista zaruri in joc. Ceea ce nu inseamna ca nu e aleatoriu, dar lupta in sine e o chestiune de tactica si nu de noroc. Ai sau nu ai resurse suficiente pentru a te descurca cu situatia, nu te ajuta nici o interventie divina. Sistemul iti da un puzzle diferit la fiecare joc, si e meritul tau daca reusesti sa pui impreuna piesele inainte sa pierzi. Factori aleatorii care influenteaza debarcarea, curenti marini, mine care explodeaza, focul nemtilor, modul in care vin pe harta, toate sint controlate de un pachet de carti. Pare un pic anevoios la prima vedere, dar dupa primele runde devine foarte fluent.
Inca nu am reusit sa ajung prea departe dar presimt ca jocul are tempo si moduri diferite de desfasurare: primele ore ale invaziei se petrec pe plaja, unde inevitabil Aliatii pierd o gramada de unitati. Dupa ce reusesti sa cureti bunkerele, daca inca mai ai sufieciente resurse, urmeaza partea a doua, curatarea portiunilor de dupa plaja, pline cu buzunare camuflate de nemti nervosi. Abia astept sa ajung acolo, dar cred ca va mai trebui sa joc de vreo citeva ori scenariul introductiv.
Jocul in sine nu are complexitate extrem de ridicata. Sa zicem undeva la nivel Combat Commander. Se folosesc destul de putine cifre pentru a determina atacuri, mai mult matrici de situatii. De genul daca ai X si Y, atunci ai efectul Z. Nu e matematica, ceea ce face jocul destul de bun la nivel tematic, evitind calculele enervante prezente de obicei in wargames.
Harta este deosebit de bine realizata ca nivel de informatii oferit. Arata unde si din ce directie sint mai mari sanse sa se concentreze focul inamic, tipuri de teren si modul in care unitatile interactioneaza cu el. In rest, unitatile sint reprezentate in sistem militar si in afara de tacuri, artilerie si infanterie, inca nu m-am obisnuit cu semnele.
Daca va intereseaza, chiar cit de cit, tipul asta de jocuri e o investitie foarte buna. E suficient de complex incit sa fie o experienta satisfacatoare dar nici in halul in care sa-ti explodeze creierul de prea mult realism. A durat un pic sa-l joc si imi inchipui ca toata experienta, ambele plaje si harta in profunzime mi-ar lua citeva ore bune. Pentru mine e o solutie convenabila sa-l las pe masa si sa-l joc pe parcursul a citeva zile, 1-2 ore o data.
Field Commander: Alexander
Tot din seria wargames solitaire va recomad cu mina pe inima jocul asta. E o bijuterie. E foarte simplu de invatat si de jucat, cu oarecare rejucabilitate dar cu un nivel foarte interesant de decizii. Jucatorul ia comanda armatei macedoneene si o plimba prin patru campanii, revizitind batalii celebre sub chipul lui Alexandru. Grafica e superba si componentele sint de o calitate exemplara, mult peste jocurile de acest gen.
Marea majoritate a campaniilor implica urmatoarele tipuri de decizii:
- Mars fortat versus inaintare cumpanita. Miscarile in forta costa bani. Va trebui sa cistigi rapid si deciziv, sa jefuiesti nemilos pentru a face cit mai mult profit, cu care sa poti sa-ti permiti sa te misti mai departe, la urmatoarea batalie, pe care, la fel, s-o inchei in forta, la urmatorul jaf, urmatoarea batalie, si tot asa. Tipul asta de joc iti poate oferi o gramada de puncte in final dar e riscant si daca pierzi o lupta, in general ai cam pierdut jocul. Pe de alta parte, daca te misti mai incet iti poti permite sa ridici orase, sa guvernezi pasnic si sa-ti oferi un flux constant de bani. Evident, ai mai putine puncte de cistigat dar e o cale mai sigura.
- Decizii tactice. In batalie se folosesc diferite tipuri de unitati, care au sanse mai mari sau mai mici de a cauza pierderi inamicului. E o mecanica destul de veche, folosita in 90% din jocurile de acest fel. Inovatia sistemului sint tacticile de lupta. Adversarul va primi un set de tactici aleatorii, in functie de numarul de unitati, care vor modifica putin conditiile luptei. Uneori chiar putin mai mult. Alexandru, la rindul lui, poate alege dintr-o serie de tactici predefinite, care ii permit sa schimbe sortii bataliei. Tacticile sint suficient de diferite incit sa se muleze pe personalitati si situatii unice. Poti sa alegi un set agresiv, care iti va asigura poate victoria, dar cu costuri mari, sau un set defensiv, care iti va proteja unitatile. E un sistem foarte bun si o combinatie excelenta de tactica si noroc.
- Profetii. Acestea reprezinta singura modalitate de a-l face pe Alexandru mai bun, si implicit de a-i mari sansele sa iasa invingator in lupta. Problema cu profetiile insa e ca daca nu le faci, iese destul de urit. Iar ca sa le faci, ti se cer sacrificii destul de mari in 1-2 runde. Uneori trebuie sa jefuiesti un oras, sau sa renunti la un sfatuitor, sa dai o batalie pe care nu vrei s-o porti, si altele.
- Sfatuitori: Exista cinci sfatuitori si fiecare e mai bun decit celalalt. Unul te lasa sa faci mai multe lucruri, altul te ajuta in lupta, altul pe harta, sa cuceresti mai usor orase. De obicei pornesti cu unul singur, asa ca decizia pe care o iei la inceputul campaniei este critica pentru restul jocului.
- Reguli optionale: Fiecare harta are 4-5 reguli optionale, care pot fi folosite dupa ce te-ai familiarizat cu jocul. Unele din ele schimba complet situatia, in general facindu-ti viata si cuceririle cit mai grele cu putinta.
Intre timp nici jocul nu sta degeaba. Construieste fortificatii, aduna trupe, ba chiar trimite armate catre tine. Cu cit tragi mai mult de timp, cu atit inamicii devin mai buni si e mai greu sa-i cuceresti. Dupa prea mult timp unele locatii vor deveni de-a dreptul inexpugnabile si toate pregatirile se vor dovedi desarte.
E un joc extraordinar si il recomand la oricine. Este extrem de simplu de invatat si extrem de comod de jucat. Recunosc ca nu are rejucabilitate fantastica la nivel de harta, vine doar cu 4 scenarii, dar combinatiile de forte si de situatii vor fi diferite la fiecare joc si asta ar trebui sa fie suficient. In plus de asta, eu am cautat mult si bine un joc care sa semene cit de cit cu Total War, una din seriile preferate de jocuri PC. FC: Alexander, si de fapt intreaga serie Field Commander, este exact ceea ce cautam. Astept cu nerabdare sa iasa FC:Napoleon. Chiar daca nu ma dau in vind dupa perioada, daca e cel putin la fel de bun ca si FC:A, e o achizitie garantata.
Battles of Westeros: Cine stie sa joace Battlelore, stie cam 90% din Battles of Westeros. Am vrut initial sa compar Battles of Westeros cu Tide of Iron, in ideea ca ar fi varianta FFG a jocurilor DoW din seria Command & Colors. In fapt e mult mai apropiat de Battlelore decit as putea descrie. Are lucruri in plus si lucruri in minus dar in final e aceeasi palarie. In loc sa joci carti, arunci zaruri, care iti spun cam ce unitati poti sa misti. Exista si un pachet de carti, aduse de catre lideri, teoretic diferite, dar din cite imi dau seama cam toate fac acelasi lucru, si anume te lasa sa activezi mai multe unitati. Rundele se desfasoara ceva in gen Tide of Iron, fiecare joaca pina cind nu mai are optiuni, moment in care zice Pass si se reseteaza totul pentru runda urmatoare.
Am jucat doar un singur scenariu si mi s-a aparut destul de echilibrat. Regulile noi sint interesante, poti flanca inamici, rezultind ca e mai usor sa-i lovesti, iar per ansamblu sistemul este foarte simplificat. Ai doar 3-4 tipuri de unitati si fac toate cam acelasi lucru. Deci intr-un fel e chiar mai simplu decit Battlelore, cu toate ca aduce reguli in plus. Parca nu trebuie sa memorezi atitea atribute de unitati, sau macar nu trebuie sa-ti incarci atentia cu ele.
Ca recomandare generala, as zice ca Battlelore e ceva mai divers, cu magiile si consiliul de razboi, cu sutele de scenarii si asa mai departe. Pe de alta parte, BoW pare ceva mai serios, mai sobru, mai tactic. E mai detaliat si lasa loc la mai mult exercitiu mental. Oricum, nu a reusit sa ma cucereasca, asa ca merge la primul schimb pe care reusesc sa-l aranjez.
D Day at Omaha Beach: Wargame (in sensul wargame, nu war game) solitaire despre invazia Aliatilor in Normandia, mai precis batalia de pe plaja de la Omaha. Am reusit sa joc doar primul scenariu introductiv, si anume primele ore ale invaziei, lupta de pe plaja dar deja simt ca e un joc fantastic.
In primul rind mi se pare ca prinde foarte bine momentul. Aliatii primesc o gramada de trupe pe care le debarca costant pe plaje, dar din cauza confuziei generale, doar citeva ordine concrete de execuat. Practic din cele 10-20 unitati aflate intr-un sector doar doua pot sa asculte de comandant, celelalte sint carne de tun. In acelasi timp nemtii au doar o mina de unitati cu care fac ravagii.
Jocul are un balans excelent la nivelul deciziilor. Ai doar doua de facut pe runda dar sint incredibil de importante. Poti alege sa dai ordine infanteriei, dar atunci tancurile ramin blocate pe plaja si vor fi inghitite la flux. Poti sa misti tancurile, dar atunci infanteria ramine sub focul constant al mitralierelor. Poti sa-ti pierzi ordinele imbarbatindu-ti soldatii, dar atunci nimeni nu misca in fata. Poti sa misti o mina de oameni catre bunkere, dar restul o sa moara sub focul constant. Exista atit presiune din fata, bunkerele si mitralierele nemtilor, cit si din spate, apa care creste constant si inghite pe cei ramasi in urma. La finalul scenariului nu mai aveam decit vreo 2 piese de artilerie busite rau de tot. Toate tancurile si restul echipamentelor debarcate au disparut sub apa.
Ceva ce imi place extrem de mult, nu exista zaruri in joc. Ceea ce nu inseamna ca nu e aleatoriu, dar lupta in sine e o chestiune de tactica si nu de noroc. Ai sau nu ai resurse suficiente pentru a te descurca cu situatia, nu te ajuta nici o interventie divina. Sistemul iti da un puzzle diferit la fiecare joc, si e meritul tau daca reusesti sa pui impreuna piesele inainte sa pierzi. Factori aleatorii care influenteaza debarcarea, curenti marini, mine care explodeaza, focul nemtilor, modul in care vin pe harta, toate sint controlate de un pachet de carti. Pare un pic anevoios la prima vedere, dar dupa primele runde devine foarte fluent.
Inca nu am reusit sa ajung prea departe dar presimt ca jocul are tempo si moduri diferite de desfasurare: primele ore ale invaziei se petrec pe plaja, unde inevitabil Aliatii pierd o gramada de unitati. Dupa ce reusesti sa cureti bunkerele, daca inca mai ai sufieciente resurse, urmeaza partea a doua, curatarea portiunilor de dupa plaja, pline cu buzunare camuflate de nemti nervosi. Abia astept sa ajung acolo, dar cred ca va mai trebui sa joc de vreo citeva ori scenariul introductiv.
Jocul in sine nu are complexitate extrem de ridicata. Sa zicem undeva la nivel Combat Commander. Se folosesc destul de putine cifre pentru a determina atacuri, mai mult matrici de situatii. De genul daca ai X si Y, atunci ai efectul Z. Nu e matematica, ceea ce face jocul destul de bun la nivel tematic, evitind calculele enervante prezente de obicei in wargames.
Harta este deosebit de bine realizata ca nivel de informatii oferit. Arata unde si din ce directie sint mai mari sanse sa se concentreze focul inamic, tipuri de teren si modul in care unitatile interactioneaza cu el. In rest, unitatile sint reprezentate in sistem militar si in afara de tacuri, artilerie si infanterie, inca nu m-am obisnuit cu semnele.
Daca va intereseaza, chiar cit de cit, tipul asta de jocuri e o investitie foarte buna. E suficient de complex incit sa fie o experienta satisfacatoare dar nici in halul in care sa-ti explodeze creierul de prea mult realism. A durat un pic sa-l joc si imi inchipui ca toata experienta, ambele plaje si harta in profunzime mi-ar lua citeva ore bune. Pentru mine e o solutie convenabila sa-l las pe masa si sa-l joc pe parcursul a citeva zile, 1-2 ore o data.
Field Commander: Alexander
Tot din seria wargames solitaire va recomad cu mina pe inima jocul asta. E o bijuterie. E foarte simplu de invatat si de jucat, cu oarecare rejucabilitate dar cu un nivel foarte interesant de decizii. Jucatorul ia comanda armatei macedoneene si o plimba prin patru campanii, revizitind batalii celebre sub chipul lui Alexandru. Grafica e superba si componentele sint de o calitate exemplara, mult peste jocurile de acest gen.
Marea majoritate a campaniilor implica urmatoarele tipuri de decizii:
- Mars fortat versus inaintare cumpanita. Miscarile in forta costa bani. Va trebui sa cistigi rapid si deciziv, sa jefuiesti nemilos pentru a face cit mai mult profit, cu care sa poti sa-ti permiti sa te misti mai departe, la urmatoarea batalie, pe care, la fel, s-o inchei in forta, la urmatorul jaf, urmatoarea batalie, si tot asa. Tipul asta de joc iti poate oferi o gramada de puncte in final dar e riscant si daca pierzi o lupta, in general ai cam pierdut jocul. Pe de alta parte, daca te misti mai incet iti poti permite sa ridici orase, sa guvernezi pasnic si sa-ti oferi un flux constant de bani. Evident, ai mai putine puncte de cistigat dar e o cale mai sigura.
- Decizii tactice. In batalie se folosesc diferite tipuri de unitati, care au sanse mai mari sau mai mici de a cauza pierderi inamicului. E o mecanica destul de veche, folosita in 90% din jocurile de acest fel. Inovatia sistemului sint tacticile de lupta. Adversarul va primi un set de tactici aleatorii, in functie de numarul de unitati, care vor modifica putin conditiile luptei. Uneori chiar putin mai mult. Alexandru, la rindul lui, poate alege dintr-o serie de tactici predefinite, care ii permit sa schimbe sortii bataliei. Tacticile sint suficient de diferite incit sa se muleze pe personalitati si situatii unice. Poti sa alegi un set agresiv, care iti va asigura poate victoria, dar cu costuri mari, sau un set defensiv, care iti va proteja unitatile. E un sistem foarte bun si o combinatie excelenta de tactica si noroc.
- Profetii. Acestea reprezinta singura modalitate de a-l face pe Alexandru mai bun, si implicit de a-i mari sansele sa iasa invingator in lupta. Problema cu profetiile insa e ca daca nu le faci, iese destul de urit. Iar ca sa le faci, ti se cer sacrificii destul de mari in 1-2 runde. Uneori trebuie sa jefuiesti un oras, sau sa renunti la un sfatuitor, sa dai o batalie pe care nu vrei s-o porti, si altele.
- Sfatuitori: Exista cinci sfatuitori si fiecare e mai bun decit celalalt. Unul te lasa sa faci mai multe lucruri, altul te ajuta in lupta, altul pe harta, sa cuceresti mai usor orase. De obicei pornesti cu unul singur, asa ca decizia pe care o iei la inceputul campaniei este critica pentru restul jocului.
- Reguli optionale: Fiecare harta are 4-5 reguli optionale, care pot fi folosite dupa ce te-ai familiarizat cu jocul. Unele din ele schimba complet situatia, in general facindu-ti viata si cuceririle cit mai grele cu putinta.
Intre timp nici jocul nu sta degeaba. Construieste fortificatii, aduna trupe, ba chiar trimite armate catre tine. Cu cit tragi mai mult de timp, cu atit inamicii devin mai buni si e mai greu sa-i cuceresti. Dupa prea mult timp unele locatii vor deveni de-a dreptul inexpugnabile si toate pregatirile se vor dovedi desarte.
E un joc extraordinar si il recomand la oricine. Este extrem de simplu de invatat si extrem de comod de jucat. Recunosc ca nu are rejucabilitate fantastica la nivel de harta, vine doar cu 4 scenarii, dar combinatiile de forte si de situatii vor fi diferite la fiecare joc si asta ar trebui sa fie suficient. In plus de asta, eu am cautat mult si bine un joc care sa semene cit de cit cu Total War, una din seriile preferate de jocuri PC. FC: Alexander, si de fapt intreaga serie Field Commander, este exact ceea ce cautam. Astept cu nerabdare sa iasa FC:Napoleon. Chiar daca nu ma dau in vind dupa perioada, daca e cel putin la fel de bun ca si FC:A, e o achizitie garantata.
-
Chuckila
- King Meeple
- Posts: 5084
- Joined: 31 Jan 2010, 02:30
- Location: Cluj Napoca
Re: Impresii
D Day @ Omaha Beach!!!! (where is the love emoticon Adixor?!). Alaturi de Ambush! si Raid on St. Nazaire, unul din wargame-urile solitaire ce stau destul de sus in Wishlist. Singura problema cu el este pretul. Pe aici pe la noi nu stiu daca as putea sa il gasesc la un scor decent - si bineinteles, ca de fiecare data cu jocurile scumpe, gasesc tot timpul ceva ce sa imi iau "inainte".
Iar cu seria Field Commander, sunt extrem de curios ce o sa reuseasca anul acesta cu Napoleon. Pe mine nu ma pasioneaza prea tare epoca alexandrina, parca din cele trei il prefer pe Rommel. Dar aceeasi problema ca si cu D Day mai sus - disponibilitatea.
Mersi de impresii, de fiecare data cand citesc un solitaire session report imi vine sa ignor considerentele de mai sus, sa imi bag picioarele in finante si sa sar cu capul, picioarele si mainile inainte. Pe de alta parte, bine ca mai stau cel putin 1 zi inainte de a face aceste miscari si magnitudinea scade.
Iar cu seria Field Commander, sunt extrem de curios ce o sa reuseasca anul acesta cu Napoleon. Pe mine nu ma pasioneaza prea tare epoca alexandrina, parca din cele trei il prefer pe Rommel. Dar aceeasi problema ca si cu D Day mai sus - disponibilitatea.
Mersi de impresii, de fiecare data cand citesc un solitaire session report imi vine sa ignor considerentele de mai sus, sa imi bag picioarele in finante si sa sar cu capul, picioarele si mainile inainte. Pe de alta parte, bine ca mai stau cel putin 1 zi inainte de a face aceste miscari si magnitudinea scade.
-
jakkal
Re: Impresii
Field Commander: Rommel se gaseste in Romania.Chuckila wrote:Pe mine nu ma pasioneaza prea tare epoca alexandrina, parca din cele trei il prefer pe Rommel. Dar aceeasi problema ca si cu D Day mai sus - disponibilitatea.
-
iulianv
Re: Impresii
fixpix, multumim pentru prezentari. mi-au starnit interesul D-Day si Alexander, chiar daca nu ma atrag prea tare wargamer-urile.
-
criss
Re: Impresii
Excelente review'uri (ca de obicei). Un pentru FC: Alexander, un joc pe care vreau sa-l cumpar si eu daca va fi disponibil la un pret decent si in Romania (la fel si pentru FC: Napoleon - perioada mea preferata).
pentru FC: Alexander, un joc pe care vreau sa-l cumpar si eu daca va fi disponibil la un pret decent si in Romania (la fel si pentru FC: Napoleon - perioada mea preferata). -
adixor
Re: Impresii
review-uri excelente, mai ca ar trebui puse separat in sectiunea de Review-uri! Nu am love icon din pacate Am doar VP-uri si din pacate doar unul ..
Am doar VP-uri si din pacate doar unul ..-
suf
- King Meeple
- Posts: 2715
- Joined: 30 Jul 2010, 17:16
- Location: Timisoara
-
fixpix
Re: Impresii
Cash & Guns: Sint convins ca multi l-au jucat deja, eu personal l-am cam evitat. Nu ma atrag foarte tare jocurile de petrecere asa ca n-am simtit nevoia sa-l incerc. Am avut ocazia sa-l joc recent si nu cred ca am pierdut mare lucru. Cum ziceam, e o preferinta personala, nu exista pina in prezent joc de petrecere care sa ma miste in vreun fel.
Ideea jocului e rupta dintr-un film cu gangsteri: dupa un jaf de succes jucatorii se aduna in ascunzatoare si isi impart cistigul. Dar pentru ca fiecare e mai lacom decit celalalt, intervin pistoale de jucarie, amenintari si uneori impuscaturi. La fiecare runda jucatorii sint obligati sa-si aleaga o tinta. Dupa ce toate pistoalele sint indreptate, ele pot fi schimbate o singura data catre alt jucator, iar cei care nu pot face fata presiunii au dreptul sa se retraga. Marea majoritate a pistoalelor sint descarcate, pentru ca jucatorii nu au decit 2-3 gloante pentru tot jocul, asa ca nu-si pot permite sa le risipeasca. Cu toate acestea, deseori se lasa cu impuscaturi si jucatori fortati sa iasa din ecuatie. Banii se impart la cei care au ramas in joc si se trece la runda urmatoare, unde se reia aceeasi procedura. La un moment dat se termina banii, se incheie distractia, se numara averea si jucatorul cu cei mai tari nervi cistiga.
E un joc interesant dar nu cred ca l-as juca a doua oara. Sau as fi foarte reticent, in functie de grup. Poate fi incredibil de amuzant, poate fi plictisitor, depinde in totalitate de cei cu care-l joci. De asemenea, e un joc care merge doar in numar maxim de jucatori, nu-l vad jucat cu mai putin de cinci.
Ubongo e un fel de Tetris the Boardgame. Fiecare jucator primeste un set predefinit de piese usor de recunoscut pentru oricine a auzit macar de celebrul joc PC. Jocul se joaca pe runde, la fiecare jucatorii primind o plansa cu o forma aleatorie, dar special gindita in asa fel incit sa se potriveasca pe ea o anumita combinatie de piese. Unul din jucatori arunca un zar, care arata piesele ce vor fi folosite, se intoarce ceasul si jucatorii au cam un minut la dispozitie sa umple forma cu piesele indicate. Exista un sistem de scor, de fapt scopul ar fi culegerea de pietricele colorate, iar cel care termina primul are flexibilitate mai mare in a alege culoarea, dar asta e mai putin important. Partea interesanta a jocului este cea de puzzle contra cronomentru, orice tip de scor i-ai aplica e un joc la fel de bun.
E un joc extrem de simplu si foarte recomandat jucatorilor noi. Interactiunea este zero, fiecare joaca propriul lui joc, dar asta nu-l face mai putin distractiv. E rapid si fara timpi morti, datorita faptului ca toti joaca simultan. Exista un zilion de expansiuni asa ca imi inchipui ca are rejucabilitate imensa.
Nuns on the Runs se bazeaza pe un scenariu amuzant, in care calugarite insomniace umbla brambura noaptea printr-o manastire. Ele cauta o anumita cheie, care deschide o anumita usa in spatele careia se gaseste o anumita dorinta secreta. Jucatorii se impart in doua grupuri, calugaritele si paznicii. In timp ce primii incearca sa obtina obiectul rivnit si sa se inapoieze cu el in celula, paznicii nu vor decit ca toate sa stea cuminti in camerele lor si sa doarma, sau daca nu pot dormi, atunci sa se roage.
Ce e nostim la jocul asta, grupurile au stiluri diferite de joc. In timp ce paznicii sint vizibili pe harta, calugaritele se misca in secret. Fiecare scrie pe o foaie unde anume se afla si cum a ajuns acolo. De asemenea, paznicii au o ruta predefinita de la care nu se pot abate, decit daca aud zgomote suspecte sau vad calugarite misunind in intuneric. In joc exista zgomot afectat direct de modul de miscare. Calugaritele fac zgomot oricum, dar viteza de deplasare indica cit de departe ajunge el si daca pot fi auzite sau nu. Exista cimp de vedere si orientarea pieselor are importanta. Citeva locuri in joc sint vizibile doar din anumite directii asa ca sint preferate ca ascunzatori, lucru pe care nici paznicii nu-l scapa din vedere.
Per ansamblu e un joc destul de interesant de tip "v-ati ascunselea", ceva ce nu se gaseste chiar peste tot. Nefiind extrem de cerebral de felul lui, depinde foarte mult de grupul de jucatori si de numarul lor. Noi l-am jucat in 8 si a fost extrem de amuzant, dar 99% din cauza comentariilor. Imi inchipui ca in cinci si cu jucatori seriosi nu ar avea aceeasi savoare. Pe de alta parte e destul de greu sa gasesti jucatori seriosi care sa impersoneze calugarite neastimparate. Exista de asemenea destule momente de suspans in joc cind esti nevoi sa-ti tii respiratia si sa arunci un zar, urmat de suspine de usurare sau de rabufniri si luari de nume de Dumnezeu in desert. Exista fugariri spectaculoase in zone cu multe usi, cind vrei sa faci cit mai putin zgomot dar in acelasi timp sa dispari cit mai departe, in timp ce paznicul incearca sa dibuiasca in ce directie ai luat-o. E un joc amuzant, dedicat grupurilor puse pe glume si fara prea multe pretentii strategice.
Ideea jocului e rupta dintr-un film cu gangsteri: dupa un jaf de succes jucatorii se aduna in ascunzatoare si isi impart cistigul. Dar pentru ca fiecare e mai lacom decit celalalt, intervin pistoale de jucarie, amenintari si uneori impuscaturi. La fiecare runda jucatorii sint obligati sa-si aleaga o tinta. Dupa ce toate pistoalele sint indreptate, ele pot fi schimbate o singura data catre alt jucator, iar cei care nu pot face fata presiunii au dreptul sa se retraga. Marea majoritate a pistoalelor sint descarcate, pentru ca jucatorii nu au decit 2-3 gloante pentru tot jocul, asa ca nu-si pot permite sa le risipeasca. Cu toate acestea, deseori se lasa cu impuscaturi si jucatori fortati sa iasa din ecuatie. Banii se impart la cei care au ramas in joc si se trece la runda urmatoare, unde se reia aceeasi procedura. La un moment dat se termina banii, se incheie distractia, se numara averea si jucatorul cu cei mai tari nervi cistiga.
E un joc interesant dar nu cred ca l-as juca a doua oara. Sau as fi foarte reticent, in functie de grup. Poate fi incredibil de amuzant, poate fi plictisitor, depinde in totalitate de cei cu care-l joci. De asemenea, e un joc care merge doar in numar maxim de jucatori, nu-l vad jucat cu mai putin de cinci.
Ubongo e un fel de Tetris the Boardgame. Fiecare jucator primeste un set predefinit de piese usor de recunoscut pentru oricine a auzit macar de celebrul joc PC. Jocul se joaca pe runde, la fiecare jucatorii primind o plansa cu o forma aleatorie, dar special gindita in asa fel incit sa se potriveasca pe ea o anumita combinatie de piese. Unul din jucatori arunca un zar, care arata piesele ce vor fi folosite, se intoarce ceasul si jucatorii au cam un minut la dispozitie sa umple forma cu piesele indicate. Exista un sistem de scor, de fapt scopul ar fi culegerea de pietricele colorate, iar cel care termina primul are flexibilitate mai mare in a alege culoarea, dar asta e mai putin important. Partea interesanta a jocului este cea de puzzle contra cronomentru, orice tip de scor i-ai aplica e un joc la fel de bun.
E un joc extrem de simplu si foarte recomandat jucatorilor noi. Interactiunea este zero, fiecare joaca propriul lui joc, dar asta nu-l face mai putin distractiv. E rapid si fara timpi morti, datorita faptului ca toti joaca simultan. Exista un zilion de expansiuni asa ca imi inchipui ca are rejucabilitate imensa.
Nuns on the Runs se bazeaza pe un scenariu amuzant, in care calugarite insomniace umbla brambura noaptea printr-o manastire. Ele cauta o anumita cheie, care deschide o anumita usa in spatele careia se gaseste o anumita dorinta secreta. Jucatorii se impart in doua grupuri, calugaritele si paznicii. In timp ce primii incearca sa obtina obiectul rivnit si sa se inapoieze cu el in celula, paznicii nu vor decit ca toate sa stea cuminti in camerele lor si sa doarma, sau daca nu pot dormi, atunci sa se roage.
Ce e nostim la jocul asta, grupurile au stiluri diferite de joc. In timp ce paznicii sint vizibili pe harta, calugaritele se misca in secret. Fiecare scrie pe o foaie unde anume se afla si cum a ajuns acolo. De asemenea, paznicii au o ruta predefinita de la care nu se pot abate, decit daca aud zgomote suspecte sau vad calugarite misunind in intuneric. In joc exista zgomot afectat direct de modul de miscare. Calugaritele fac zgomot oricum, dar viteza de deplasare indica cit de departe ajunge el si daca pot fi auzite sau nu. Exista cimp de vedere si orientarea pieselor are importanta. Citeva locuri in joc sint vizibile doar din anumite directii asa ca sint preferate ca ascunzatori, lucru pe care nici paznicii nu-l scapa din vedere.
Per ansamblu e un joc destul de interesant de tip "v-ati ascunselea", ceva ce nu se gaseste chiar peste tot. Nefiind extrem de cerebral de felul lui, depinde foarte mult de grupul de jucatori si de numarul lor. Noi l-am jucat in 8 si a fost extrem de amuzant, dar 99% din cauza comentariilor. Imi inchipui ca in cinci si cu jucatori seriosi nu ar avea aceeasi savoare. Pe de alta parte e destul de greu sa gasesti jucatori seriosi care sa impersoneze calugarite neastimparate. Exista de asemenea destule momente de suspans in joc cind esti nevoi sa-ti tii respiratia si sa arunci un zar, urmat de suspine de usurare sau de rabufniri si luari de nume de Dumnezeu in desert. Exista fugariri spectaculoase in zone cu multe usi, cind vrei sa faci cit mai putin zgomot dar in acelasi timp sa dispari cit mai departe, in timp ce paznicul incearca sa dibuiasca in ce directie ai luat-o. E un joc amuzant, dedicat grupurilor puse pe glume si fara prea multe pretentii strategice.
-
suf
- King Meeple
- Posts: 2715
- Joined: 30 Jul 2010, 17:16
- Location: Timisoara
Re: Impresii
Multumim pentru impresii. Nuns on the Runs mi se pare dragutz, mai ales ca e scurt si merge in multi.
-
adixor
Re: Impresii
Cash and Guns mi-a placut (ca imi plac multe jocuri de petrecere pentru ca sunt fun, de fapt cred ca nu imi plac asa mult jocurile in sine cat atmosfera) desi nu l-am jucat asa de mult, doar de vreo 5-6 ori. Nuns arata interesant ca Ubongo nu e de mine.
-
Ioana