(lista de anu trecut e aici: viewtopic.php?f=61&t=13107)
Orloj (8 partide): nu aveam initial cele mai mari asteptari de la el, si, dupa o prima partida greoaie si in care simteam ca parca nu am destul control in actiunile pe care mi le oferea acea roata, de la a doua lucrurile au inceput sa aiba sens mai mare si sa imi dau seama ca nu e atat de grav sa "strici mecanismul" ceasului, riscand sa pierzi niste puncte la final, manipuland astfel felul cum se roteste si luand actiunile de care chiar aveai nevoie in acel moment pentru a duce la bun sfarsit strategia planuita. Mentionasem eu anul trecut ca s-ar putea sa semene mult cu Terracota Army si cu Atlantis Exodus, care folosesc cam acelasi sistem rotativ de luat actiuni, iar daca e sa le compar acum, Orloj este mult mai bun decat Atlantis Exodus si oarecum un picut mai bun decat Terracota Army, pe care eu il clasez destul de bine. Am auzit voci ce spuneau ca jocul nu are rejucabilitate, dar pentru mine nu a fost o mare problema dat fiind faptul ca in mai putin de o saptamana am reusit sa il tot rejoc de 8 ori pana chiar sa ajung sa ma plictisesc, ceea ce e bine pentru orice joc, rar fiind unu pe care chiar sa il poti juca in termen scurt de 10-15 ori. Nota 8.8 pentru Orloj.
Recall: (7 partide): asteptarile erau extrem de mari, tinand cont ca pentru mine Revive e un joc de nota 10, dar in ciuda faptului ca o buna parte din ADN-ul celui amintit, inca era prezent, ceva nu s-a ridicat la valoarea asteptata. Cred ca cel mai mult mi-au lipsit cartile multi-use, care faceau fiecare actiune agonizanta in Revive, cheitele din Recall care inlocuiesc cartile, fiind mult prea banale parca, cat despre acea plansa de tip labirint care e prezenta in Revive si care mi se pare geniala, nici nu mai incape vorba, mi-au lipsit aceste lucruri foarte mult si parca nimic din ce era prezent nou in Recall nu aducea un plus valoare, astfel ca aproape tot timpul ma gandeam ca ce bine ar fi sa mai pun Revive pe masa in timpul partidelor de Recall, ceea ce mereu e un semn rau pentru jocul in cauza. Plus ca si regulamentul nu mi-a placut, pentru ca nu am inteles foarte clar sistemul de runde, era confuz exemplificat in acel desen si parea ca trebuie jucate 15 runde, cand in realitate erau doar 13, fapt confirmat intr-o postare a designerului mai tarziu, ceea ce m-a enervat foarte tare, pentru ca practic eu jumatate din partide le-am jucat gresit, cu 2 runde in plus decat trebuia si cumva la final le-am resimtit ca si cum ar fi nule ca scor, pentru ca actiunile in plus luate au avut destul impact in scoruri. Daca ai Revive si ti-a placut foarte mult, atunci ti-l pot recomanda, macar pentru a-l explora si a vedea diferentele, dar daca nu il ai, atunci uita complet de Recall si du-te rapid si ia-ti Revive, pentru ca unu e o capodopera de joc, celalalt o copie decenta. A nu se intelege ca e un joc slab, dar cand asteptarile sunt mari, dezamagirea e si ea pe masura, dar o sa ii dau un 8.3 si din cauza regulamentului dar si pentru ca daca nu exista Revive, sigur l-as fi notat un pic mai bine de atat.
Convenant: (13 partide): de asta m-am plictisit greu de tot, dupa cum se vede si dupa numarul de partide. German Millan a devenit al treilea designer in topul personal, dupa Feld si Uwe, avand 3 jocuri excelente, pe care o sa le pun in ordinea notelor: Men-Nefer - 10, Convenant - 9.5 si Sabika - 8.5 (si cred ca o sa imi placa si Bitoku mult, care inca ma asteapta cuminte pe raft de vreo 2 ani).
Convenant e un joc plin de combo-uri si de oportunitati de care incerci sa profiti incat sa ai runde cat mai spectaculoase si pline de "bunatati", fie ca vorbim aici de primit alte tokene care iti dau alte bonusuri care apoi se tranforma in alte actiuni, jocul asta te rasplateste pe deplin daca iti gandesti bine runda. E intotdeauna o realizare maiestoasa a designerului, atunci cand iti pune pe masa un joc smart, care te face sa te simti smart si mandru de mutarea ralizata in acea runda si cum parca ti s-au aliniat toate stelele. Asadar, cel mai bun joc al anului trecut dpmdv si as fi putut spune la fel si despre Men-Nefer de acu doi ani, daca nu aparea SETI care i-a luat premiul la o jumatate de fir de mustata.
Aquaria (6 partide): Fiind de la Tomas Holek, designerul lui SETI, trebuia sa vad ce urmeaza in cariera acestuia, mai ales ca era publicat de catre compania lui Vladimir Suchy. Dar sperantele pentru un euro game complex, au picat inca de la primele partide, acest joc fiind mai degraba un Wingspan cu pesti (dar stai! ca parca s-a facut asta si se numeste Finspan!). E ok, bun de jucat de cateva ori dar nu se compara nici cu Wingspan, si nici pe departe cu Seti, mai ales ca nu se incadreaza nici ca family game pentru ca prea complex pentru incepatori, dar nici pentru euro gameri, fiind prea "relaxant" pentru noi. O sa ii acord nota 7.5, pentru ca desi nu e un joc slab, nu se compara nici macar cu Galileo Galilei, celalalt joc a lui Tomas Holek si probabil nici cu Tea Garden pe care inca nu l-am jucat dar posibil ca o sa o fac in viitorul apropiat.
Ants (7 partide): o supriza foarte placuta, un joc in universul grafic al lui Rats of Wistar (care inca imi face cu ochiul nejucat de pe raft), si din cate am inteles nu au prea multe asemanari intre ele cu exceptia stilului grafic. Conduci o colonie de furnici si incerci sa creezi larve, care apoi se transforma dupa o runda in furnicute pe care le asezi pe plansa pentru a lua resurse, pentru a controla zonele si pentru a avea iconitele necesare pentru a juca dintre multele carti din acest joc, care sunt de mai multe tipuri: unele dau abilitati, altele reduceri, altele hrana, altele final scorng. Iar cartile sunt cele care aduc savoarea acestui joc, avand un ditamai teancul din care sa alegi strategia pentru fiecare partida in parte. Mi-a placut mult si ii acord nota 8.9
Ayar (6 partide): Inchide trilogia alaturi de MERV (pe care cred ca l-am notat cu 4-5 pe bgg) si Sankore (cu greu i-am dat un 6-7) si l-am luat cu mare intarziere pentru ca nu aveam deloc incredere ca ceva din seria asta chiar poate fi bun. Dar dupa ce multi din comunitatea noastra l-au tot vorbit de bine, i-am dat o sansa acum cateva luni si m-a surprins placut. De departe singurul joc bun din seria asta dpmdv, Merv fiind extrem de plictisitor si fiddly iar Sankore cu o tematica zero si prea multe reguli, genul de joc stufos doar doar de dragu de a fi complex dar nu si fun. Aici controlezi 4 workeri diferiti pe o plansa comuna si ai 4 mini-joculete. La final de runda workerul ramas cel mai in urma moare si se retrage din joc, plecand alaturi de sotia sa in Raiul Meepalsilor, pentru ca sunt 2 figurine taiate in asa fel incat cand le unesti formeaza un cuplu. Tragic, ce sa zic! pentru vreo 2 secunde, dupa care iti iei frumos bonusurile aduse de aceasta actiune si ritualul ei. Calatoria continua cu ceilalti care vor da ortu` popii si ei rand pe rand, avand totusi un beneficiu major daca "pariezi" pe cine o crapa in respectiva runda. Problema cea mai mare mi s-a parut rejucabilitatea, pentru ca deja de pe la a 3-a partida simteam ca incepe un pic sa cam scartie dar am tot continuat, sperand ca o sa mai pot stoarce ceva "timp" efectiv de jucat. Nota 8,2 dar nu pot sa spun ca l-as recomanda, mai ales din cauza pretului enorm, fiind acum si out of print din cauza problemelor publisherului, insa e un euro game bunut.
Tianxia (4 partide): unul dintre cele mai colorate euro-games de anu trecut, dar intr-un sens bun, fata de Ayar care arata precum un covoras persan pus la mamaia in batatura ca sa iti stergi ciubotele inainte de a intra in casa. E un worker placement in care cam tot jocul te chinui. E greu sa faci rost de bani, e greu sa faci rost de resurse, e greu sa iti asezi oamenii in barcile ce iti aduc bunuri, iar daca cumva reusesti ceva din toate astea, nu o sa rezisti prea mult, ca ori vine alt jucator si te impinge afara din barca direct in rau, ori vin inamicii si ne ataca pe toti, arzand casele, "nevestele si avutia". Iar runda urmatoare te cam trezesti in curu gol, trebuind iar sa o iei de la zero in aceasta viata grea din Tianxia. Dupa care alti inamici iar iti pun gand rau si foarte posibil o sa atace. Jocul in sine e un euro game clasic cu plasare de muncitori, resurse si indeplinire contracte in port, insa diferenta aici, e ca trebuie ca toti jucatorii sa coopereze si sa construim ziduri si sa punem soldati ca sa ne aparam in cele 4-5 zone pe unde jocul extrage niste carti si isi inainteaza caii naravasi si inamicii inarmati. Iar pentru a te apara, trebuie sa sacrifici actiuni de a lua bunuri, sau bani, ceea ce iti creeaza pe tot parcursul jocului senzatia ca niciodata nu ai indeajuns ceva, niciodata nu esti sigur ca o sa rezisti in orasul unde te-ai stabilit si tot asa. Prin aceasta duritate pe care o are jocul impotriva ta, mi-a adus aminte putin de I the Year of the Dragon de la Feld, alt joc care dadea cu tine de pamant in fiecare runda, incercand sa iti distruga ceea ce ai agonisit. Nu mi-a displacut deloc jocul, insa pe tot parcursul partidelor simteam ca ma tarasc de la o runda la alta ca sa o scot cumva la capat si sa supravietuiesc inacat sa rezist unui atac si eventual sa mai raman si cu bani si sa mai fac si niste puncte. Mult de planuit, destul de obositor si neindurator, dar daca esti intr-o dispozitie buna, il poti juca. Nota 8.1
Forestry (7 partide): o surpriza foarte placuta acest joc, cu o grafica placuta, usor de jucat, dar indeajuns de complex incat sa ma tina in priza mereu. Ai 3 actiuni la alegere si in general tai copaci, prelucrezi lemnul, mai si plantezi alti copaci ca sa nu defrisezi toata padurea, ai si niste actiuni de tip rondel si apoi produci mobilier. Un fel de Ikea the board game. Nota 9 pentru Forestry, al doilea hit consecutiv de la Pink Troubadour, dupa ce un an mai devreme au avut Galileo Galilei.
Papyria (6 partide): un joc complex pentru 2 jucatori, un big rondel in care te invarti in jurul fluviului si iei 2 actiuni adiacente din locul unde te opresti. Jocul are un fel de joculet mini Cascassonne in care pui tiles in fata ta ca sa construiesti o retea cu rauri si cu bunuri si iconite si mai apoi ai plansa proprie care e multiplicatorul pentru final de joc, iar pe plansa o sa tot gasesti cartonase pe care sa le adaugi pe plansa ta incat sa inmultesti ceea ce ai acumulat in reteaua ta cu o cifra cat mai mare la acea categorie. Eram obisnuit cu jocuri mai simple pentru doar 2 jucatori, dar aici am regasit un euro in toata regula, solid, cu un puzzle nou de realizat in fiecare partida in functie de cum pica asezate acele tokene, plansa fiind modulara. Grafica lasa mult de dorit, dar ii dau nota 8.4
Galactic Cruise (3 partide): o gramada de componente, o gramada de tavite, o gramada de reguli, cutia cat dulapul meu, totul pentru o experienta de uitat. Nu inteleg ratingurile mari si de ce tot ce e mare si vine cu o gramada de "prostioare" trebuie neaparat notat bine, dar cred ca multi vor sa justifice cumva pretul mare platit pentru un astfel de joc, cu o nota pe masura. Ca doar nu dau 600 lei pe un joc si ii dau nota 3! Dar pentru mine cam pe acolo a fost, poate nu chiar de 3, dar cred ca l-am notat pe la un 4-5 pe bgg. Multa munca pentru nimic, incepand de la set-up pana la a reusi sa lansezi o racheta. Jocul in sine, daca il distilezi putin, nu e altceva decat strangerea catorva resurse (oxigen, mancare...) si a unor cartonase ca sa iasa forma unei rachete, apoi sa atragi niste clienti de o anumita culoare sa poti sa ii duci intr-o minunata vacanta in spatiu. Nu mi-a lasat deloc impresia ca are rejucabilitate, deja de la a doua partida eram foarte plictisit iar pe a treia am jucat-o parca intr-un chin, doar sa ii mai dau o sansa sa vad daca totusi nu imi scapa ceva. Dar nu, am vazut ce era de vazut, jocul e unul slab, genul de jocuri care apar pe kickstarter cu tuble si trambite ca au nu stiu ce componente, si nu stiu ce tavite de storage si 100 de tokene, si inca 100 de nu stiu ce rahaturi, dar care in realitate nu se traduc intr-un gameplay fun si nici intr-o rejucabilitate sporita. Multa spoiala si multa galagie pentru nimic. Nota 4
Magical Athlete (vreo 4-5 partide): Asteptarile erau aproape zero, desi Tom Vasel nu mai contenea de ani buni sa spuna lucruri frumoase in Top100 despre el. Pana la urma cat de bun sa fie un roll and move simplu? Si pana la urma a fost! Jocul chiar e doar atat, dai cu zarul si muti cat scrie pe el, incercand sa treci primul linia de finis. Evident, asta e o prostie, ceva ce nici copilu de 3-4 ani nu ar rezista sa joace mai mult de 3 partide. Doar ca jocul adauga sarea si piperul prin cartile cu puteri speciale pe care le drafteaza jucatorii la inceput de campionat. Parca se fac 3 curse si la final vezi cine devine castigatorul, nu mai retin exact, dar e extrem de important ce carte iti alegi din cele draftate sa ai la dispozitie in acea cursa. Ca exemplu: poti avea o carte prin care orice jucator te depaseste, tu ii pui piedica si el runda urmatoare in loc sa dea cu zarul trebuie doar sa isi ridice figurina iar tu poti juca linistit, inercand sa ajungi primul la finish. Sau de fiecare cand oricine de la masa arunca 1 la zar, tu faci inca 2 pasi. Sau daca pici pe acelasi spatiu cu un alt jucator il trimiti iar la START si tot felul de combinatii din astea prostesti. Faza tare e ca dezvaluim toti odata ce carte am ales sa jucam pentru acea cursa si uneori ies niste combinatii care transforma o cursa intr-un adevarat haos. Da, mai exista si curse in care un jucator prinde viteza si nimeni nu il mai ajunge, e inevitabil intr-un joc de genu asta, dar partidele sunt scurte si oricum urmeaza o noua cursa si probabil o sa o castigi pe aia si o sa recuperezi. Nota 8.7 pentru ca ne-am distrat cu el si l-as mai juca si pe viitor, poate cu varianta localizata. De data asta, Tom chiar a avut dreptate
The Druids of Edora (9 partide): Feld greseste rar, iar de data asta, in ciuda graficii oribile, jocul chiar a fost extrem de bun. Vorbim de un dice placement, usurel ca reguli dar cu multe alegeri si normal, combinat cu o salata de puncte, cum ii sta bine unui joc feldian. O sa ii acord nota 9,5 din cauza graficii.
Stupor Mundi (4 partide si jumatate) : alt joc greu de digerat, tot cu o productie "premium" fara sens. Aproape ca incep sa ma sperie jocurile astea care vin in cutie mare si au bling blinguri, pentru mai mereu totu e vopsit frumos si straluceste pe afara si in interior e leopardu`. Interesant e ca prima partida nu mi-a displacut, chiar deloc, cred ca l-as fi notat aproape de nota 8, dar e genu de joc care cam atat poate. Iti arata cam tot de la prima partida si apoi rejoci acelasi joc ce devine anost. Si pe cat de frumoase sunt turnuletele si cetatile alea, ele nu tin "de cald" si nu sunt "plapuma" unui gameplay pe masura care sa sustina jocul pentru un gamer care vrea sa il ia la forjat putin mai mult. De asta am si zis 4 partide si jumatate, prentru ca la a 5-a ne-am oprit si l-am strans ca nimeni de la masa nu mai avea chef efectiv sa il joace. E un hand management combinat cu niste deck builder in care iei niste actiuni de luat resurse ca sa construiesti turnulete si ziduri.
Nota 6 pentru ca a produs doar stupoare la masa mea.
Forest Shuffle: Dartmoor (3 partide): am scris de el acum cateva saptamani aici pe forum un review, asa ca spun doar ca a luat nota 6
Kingdom Crossing (6 partide): Nu i-am dat atentie la aparitie dar acum cateva luni l-am luat, tot vazand cuvinte de lauda in comunitatea de pe Discord. Jocul se refera la posibilitatea de a traversa doar o data per runda cele 7 poduri pentru a merge pe insule si a lua carti ce iti dau venituri in bani, bunuri si alte posibilitati de scor. Jocul in sine nu e ceva nou si fantastic, dar conceptul de a planifica e inovativ si asta face tot jocul. Daca nu ar fi existat dilema celor 7 poduri, ar fi fost doar un alt set collection generic, dar asa, ii dau nota 8,4 pentru ca am avut ceva batai de cap cu el pana ce am reusit sa traversez podurile cat mai eficient si sa iau si cartile dorite.
The White Castle Duel (8 partide): O sa ma fac de ras, dar eu inca nu am pus pe masa White Castle jocul original, care sta saracul intr-un colt intunecat inchis de cativa ani in dulap. Dar cumva, asta a prins masa imediat. Desi micut, "musca rau"! Iti da ceva batai de cap in alegeri, ce actiuni sa iei si ce carti, cand sa intorci cartile ca sa iti pregatesti scorul de final. Nota 8.4 si acum am asteptari mult mai mari de la fratele sau mai cunoscut. Dar cine stie cand o sa ii vina randul....
Propolis (am sarit deja de 5-6 partide si inca il tot jucam): unul dintre putinele jocuri care au supravietuit pe raftul meu, datorita cutiei extrem de mici, aproape "de buzunar" la standardele de azi, dar si pentru ca e o copie aproape 90% a lui Splendor. Eu ma mir ca nu au scris undeva ca s-au inspirat din Splendor, pentru ca faci acelasi lucru, strangi bunurile ca sa iei niste carti cu stupi, care dau puncte dar si reduceri de bunuri exact precum in Splendor, incat cartile viitoare sa fie mai ieftine sau poate chiar gratis, iar cum in Splendor exista acei "lorzi" sau cum se numesc, spre care incerci sa tintesti si sa ai anumite carti cu culori incat sa ii poti lua, exact la fel exista carti cu cate un stup care cere sa strangi alte carti ce dau reduceri la anumite culori. Efectiv au copiat tot, mai putin partea de a lua resurse. Aici nu iei 3 cipsuri, dar ai parte de worker placement, pentru ca toate cartile cu stupi, pe spate au campuri cu plante si flori si o sa le asezi intr-un market unde iti trimiti jetoanele albine ca sa iti aduca acele culori de care ai nevoie. Si cu exceptia unor carti de scor dinamice si a fazei de polenizare, in care poti pune jos 2 albine ca sa refaci actiunea inca o data, nu prea exista diferente. Dar totusi, e indeajuns de bun incat sa pot spune ca e cea mai buna copie de Splendor pe care am jucat-o vreodata. Iar cum Splendor aproape sigur mereu va ramane locu 1 pentru noi, si acest joc va ramane in colectie si ii dau nota 9.
Knitting Circle (vreo 6 partide): o continuare a lui Calico, tot cu crosetat, doar ca aici strangi lana de diferite culori si apoi trebuie sa iei modele de articole pe care sa le crosetezi. Si trebuie crosetat dupa modelul "una pe fata una pe dos", adica o piesa de lana o pui pe fata si alta pe verso, dar mai trebuie respectat si un anumit tipar de culori, sa fie in dungi, sau o singura culoare sau simetric. Mi-a placut mult mai mult decat ma asteptam si ii dau nota 8.6, pentru ca nu e la fel de fun precum Calico, dar nu e deloc dezamagitor cum as fi crezut la inceput, la anuntul aparitiei sale.
Age of Galaxy (Second Edition) (4 partide):l-am obtinut intr-un schimb, pentru ca era genul de joc care nu imi spunea prea multe incat sa dau banii pe el, dar
a fost indeajuns de bunut incat sa depaseasca alte jocuri de anu trecut de la care chiar aveam asteptari. Explorezi niste planete, iei resurse si poti juca doar 3 carti in fata ta pentru a face scor la acea factiune. Are rejucabilitate decenta si o sa ii dau un 7.6
Potions of Azerland (7 partide): O sa spun atat: "Dragut"! Cred ca e cuvantul care insumeaza tot acest joc. Nimic fantastic, dar nimic foarte rau, artwork atractiv, componente frumoase, aruncare de zaruri pentru a lua resurse, un mic Everdell vibe pe alocuri dar mai rapid si simplu de jucat. Practic strangi resurse ca sa faci niste potiuni si apoi potiunile le dai unor vizitatori ce iti aduc puncte.
Nota 8, dar un 8 din ala sanatos, numa` bun de jucat cand vrei ceva simplist si dragut dar nici cu prea multe reguli dar nici prea serios, fiind cu zaruri, dar nici prea la noroc chior, pentru ca ai diverse actiuni prin care poti mitiga tot ceea ce faci.
Hutan: Life in the Rainforest (vreo 5-6 partide): abstract colorat despre natura, fix in tiparul prefarat al zilelor noastre de catre orice publisher. Si oare cat de greu e sa o dai in bara cu un astfel de joc? Pentru ca nu poti sa te legi prea mult de el, ca arata bine, are si reguli putine dar ceva depth fiind un abstract destul de bine ancorat. Nici nu poti sa te legi prea mult de tematica, pentru ca e doar un abstract si trebuia sa lipeasca si ei ceva frumos acolo pe coperta sa dea bine. Si din fericire jocul chiar e bun! Ne-a placut si il tot jucam. Draftezi carti cu flori si trebuie sa le pui pe toate invecinate in diferite insule, incercand sa umpli o insula cu doar un tip de culoare, pentru ca daca faci un cocktail de culori, pierzi punctele de pe acea insula la final de joc. Mai mult, daca pui 2 flori de acelasi tip suprapuse, apare un copac, precum cele din Photosynthesis si mai mult, daca ai facut o padure completa, apare un animal, care o sa "se cace literalmente" pe plansa ta (ma rog, in abstract) incat sa produca ingrasamant natural si sa creaca in jurul sau orice plante doresti tu. Nota 8.8 pentru un abstract foarte reusit.
Fountains (vreo 3 partide): Genul ala de abstract pe care il joci de vreo 2 ori sa vezi care-i treaba cu el, dupa care chiar nu mai are nimic de oferit. Arata binisor pe masa, dar nu are destula turatie sub capota incat sa te tina in priza prea mult. Nota 6,5
Photo Tour: North America (2-3 partide): genul de joc care arata foarte bine, dar care e greu de pastrat si de asezat undeva, pentru ca nu stii cui i se adreseaza. Iubitorilor de calatorii? Dupa tematica, cu siguranta, dar avand destule carti cu abilitati, il face un pic cam complex pentru cei care joaca doar ocazional. Iar pentru gameri, din nou, aceeasi problema, e prea usurel incat sa te tina in priza si sa iti dea ocazia sa vrei sa il rejoci des, sperand ca nu stiu ce combo-uri sau strategii noi o sa se iveasca. Asa ca in ciuda faptului ca e un joc bunut, undeva pe la un 8,7 i-am dat eu, nu prea aveam cu cine sa il joc si l-am instrainat.
Lords of Worlds (5 partide si inca il tot jucam): e o varianta family a lui Heaven & Ale simplificata mult, evident, avand un mod family si unul adnvanced, dar noi preferam pe cel advanced. Are si mici asemanari cu Alhambra la faza de achizitie de tile-uri, pentru ca iei carti din market si apoi platind doar cu aceeasi culoare, o sa faci pasi pe plansa pana ce ajungi la acel tile pe care il vrei si apoi platesti atat pasii pana acolo dar si valoarea indicata de tile. Fiecare tile indica un anumit tip de relief, pentru ca sunt ingeri arhitecti care refacem pamantul, asezand pe plansa noastra acele cartonase cumparate. Incerci sa faci grupuri cat mai mari pentru scorul final, dar sa iei si tile-uri cu abilitati. E bun ca family si trebuie sa rejoc si Heaven and Ale ca sa decid care ramane in colectie. Momentan, nota 8.4
Spendor Kids (am sarit deja de 8 partide): alta "copie" de Splendor, doar ca de data asta una oficiala de la "mama si tatal" insusi, Space Cowboys si Marc Andre, revizitand pentru a nu stiu cata oara acest succes al lor si realizand acum varianta pentru copilasi. Noi am adaptat putin si "pompat" putin sange in plus in instalatie la regulile advanced, ca vine si cu din astea, si jocul a devenit unul family, o varianta de racing Splendor, pentur ca in sine faci acelasi lucru, luand 3 cipsuri, dar aici nu ai carti ci sunt trasee cu toll-uri ce trebuie platite pentru a inainta si a ajunge primul la regina. Pe drum o sa gasesti fie pedepse, fie jetoane cu reduceri, spatii unde mai poti juca inca o runda, astfel incat daca iti pui un pic mintea la contributie si mai intrebi si AI-ul cum poti transforma jocul asta intr-unul de adulti si mai adaugi 2-3 abilitati, iese o reteta reusita. Momentan ne place si ramane in colectie si ia nota 8.9.
Verso (peste 8 partide): un joc simplu de carti in care incerci sa faci un display cu anumite culori fara sa repeti cartile si in runda ta extragi prima carte si decizia e ori sa o pastrezi asa, ori sa o intorci pe verso sperand sa fie ceea ce ai nevoie, mereu pe spate fiind o alta culoare si mereu cu +/- 1 fata de valoarea de pe partea cealalta, asa ca daca de exemplu ai nevoie de un 4 verde si pe fata e un 3 rosu, poti alege sa intorci cartea stiind ca sunt ceva sanse sa ai dreptate. Faci scor cand ai minim 2 carti la o culoare si ceilalti jucatori imediat trebuie sa isi intoarca o carte de la culoarea la care ai facut tu scor, iar de multe ori asta le strica lor planurile, dar si daca te grabesti sa faci des scor, pierzi oportunitatea de a face un patrat in fata ta din cartile stranse, care o sa iti aduca imediat un bonus de 7 puncte. Bunut, rapid, perfect pentru zilele de sarbatori, asa ca ii dau un 8.3
Crystalla (peste 7 partide): alb abstract in care iei niste carti cu pietre pretioase si le asezi in display in fata ta incercand fie sa faci niste continuitati, fie unele culori sa nu le ai grupate, fie sa iti iasa o forma de diamant la alte culori. Dar nu asta e neaparat partea interesanta, ca am mai vazut 1000 de jocuri tile-placement and set collection de genu asta. Partea cu adevarat foarte buna, e ca nu draftezi cartile de capul tau din market, ceea ce ar fi facut jocul sa fie unul banal si plictisitor dupa max 2 partide, ci folosesti sistemul de mancala, avand 3 cuburi fiecare. Practic, in runda ta pleci cu cuburile tale si le intinzi precum in Istanbul daca vreti, marcand traseul pe unde ai mers si luand apoi ultima carte unde ai lasat ultimul cub. Mai tarziu, daca si alti jucatori au lasat cuburi pe cartile unde ai tu cuburi, acum trebuie sa iei si cuburile lor de acolo si sa le insiri pe toate, iar daca vreodata pui 2 cuburi de aceeasi culoare undeva, faci si un "cadou" cuiva. Modul asta de a muta prin market e foarte bun si urca acest joc tocmai pana la nota 8,9 pentru noi. Uneori simple decizii, si simple mecanisme, pot transforma un banal joc in unul foarte atragator care prinde des masa. Asteptarile erau undeva spre nota 6 inainte sa il joc dar a fost una dintre cele mai frumoase surprize.
Restart (vreo 6-7 partide): un fel de Lost Cities de aranjat niste piese din material asemanator cu cel de la Rummy, in ordine crescatoare. Teoretic trebuiea sa ne placa mai mult, insa dupa o perioada ne-am cam plictisit de el. Nota 7, pentru ca merge ca joc family si elementul tactic adauga un plus, dar exista multe de genul asta mai bune.
*Din pacate pana la ora asta inca nu am reusit "sa dau jos de pe raft" Skara Brae si cu Thebai, asa ca nu le pot adauga in acest topic, poate o sa scriu separat de ele alta data.
Una peste alta sunt multumit de multitudinea de jocuri jucate din ceea ce a aparut la Essen25 si ma declar multumit. A fost un an bun, nu la fel ca 2024 cand am avut 2 jocuri excelente ce au si ramas pe raft: Men Nefer si SETI. De data asta au plecat aproape toate, cel putin din cele mari mai serioase, din cele ramase fiind mai mult "vreascuri" de facut focul pentru serile linistite in familie. Dar bune si alea, nu e problema.
Dintre cele mari top 3 au fost Druids of Edora, Convenant si cu Forestry.
Dintre surprize: Crystalla cu siguranta a fost cea mai mare surpriza placuta, transformand un banal tile placement collection in unul foarte thinky dar intr-un sens bun.