ForumBoardGames.ro

Dacă în ianuarie cele 35 de partide jucate implicau 8 titluri încercate pentru prima dată, în februarie, în ciuda celor doar 17 partide, am păstrat egal numărul de noutăți.

7 s:
Azul: Summer Pavilion: Cum jucasem deja originalul, experiența a fost similară în materie de drafting și n-am perceput un element de noutate foarte accentuat. Consider varianta originală prea repetitivă și speram ca ultimul titlu din serie să rezolve cumva lucrul ăsta. Dar sincer, chiar dacă apar în scenă joker tiles în fiecare rundă și dispunerea urmărește alt șablon, tot am rămas cu senzația că mă cam obligă jocul să scorez petalele de 1, 2, 3 și 4 pentru end game scoring și am cam rezolvat jocul.
Firenze: Deși îl percepeam mai interesant la o primă vedere, fiind atras de ideea turnurilor pe care odată începute trebuie să găsești constant modalități de a le dezvolta și a le duce spre punctajul maxim, altfel ești obligat să le distrugi, în practică m-a deranjat un lucru în mod special: deck-ul de cărți pare menit să te faulteze la început prin cărțile de start, iar parcă pentru începutul jocului interacțiunea dintre jucători e cam mare și nu prea te lasă să faci pool/tower building. Balcoanele devin cam restrictive și dictează ce va fi monedă de schimb, iar asta devine sursă primară de interacțiune.
Merlin: Deși e hibrid Feld-Rieneck și nu i-am experimentat prea mult pe nici unul din ei, mi se părea foarte atrăgător tematic titlul ăsta, în speță pentru integrarea rondelului sub forma Mesei Rotunde a Cavalerilor. Deși acțiunile posibile nu par așa multe când le explici, în realitate cam nu prea ai multe variante de mitigare a norocului zarurilor. Arunci cele 4 zaruri, 3 ți le programezi în liniște și vezi cum le mai alterezi cu un măr sau cu cine știe ce steag, iar la zarul alb care-l controlează pe Merlin trebuie să fii foarte atent și să speculezi eventual mișcările celorlalți. Modulul mi se pare cam inutil, trădătorii devin enervanți, iar cărțile sunt pur și simplu loterie. De departe cel mai interesant aspect l-am simțit dat de steaguri, care alterează regulile de bază în 6 moduri distincte. Planificarea poate dura o veșnicie de vreme ce nu prea merg planurile pe termen lung, ci mai mult reacționarea în cel mai optim mod la zaruri.
Modern Art: Vine cu un volum decent de tactică pentru un joc de licitații, dar implică și o doză importantă de necunoscut, mai ales dacă nu e jucat în 5. Ușor de pierdut track-ul raportului valoare/sumă licitată. Vine cu o grafică decentă, dar mai puțin interesantă publicului neamator de artă modernă.

8 s:
Azul: Stained Glass of Sintra: Ca să pun capac seriei de Azul apărute deja, am încercat și Stained Glass of Sintra. Va rămâne singura variantă de Azul care-mi va capta interesul. Și asta din cauză că vine cu un element cheie, așa cum îl văd eu: board-ul modular (strips + end game scoring), care oferă cea mai mare rejucabilitate din serie. Eram sceptic în legătură cu piesele, dar în realitate au un nivel de detaliu fin și atrăgător, invizibil în poze/prezentări. Foarte tactică și senzația de șah cu care-l obligi adesea pe celălalt să spună pas și să mute pionul spre capăt pentru a avea acces la opțiuni viabile.
Bruxelles 1893: Impresionant amestec de worker placement cu pârghii de licitație și area majority, aspectul care mi-l desemnează ca senzație autentică. Mi se pare foarte potrivită grafica aleasă cu tematica de Art Nouveau, iar la rejucabilitate nu mă îngrijorez pentru că există planșa secundară modulară, costuri de construcție diferit așezate în fiecare joc, dinamică diferită a vânzării de tablouri în raport cu centralizarea atenției pe anumite track-uri (fie construcție, fie staff mult, fie punctarea majorității pe hartă). Deși se va reîncerca reimplementarea lui printr-un card game, nu cred că e nevoie de așa ceva și nu cred că va reuși să se ridice la senzația rewarding pe care o oferă varianta asta.
Mombasa: Al treilea Pfister pe care-l încerc și care mi-a plăcut mai mult decât Maracaibo, dar mai puțin decât Great Western Trail. Ceea ce îl face interesant e modul cum una dintre cele 4 companii devine incentive-ul principal al partidei și cum jucătorii încearcă treptat să se agațe de runaway player, dar în același timp să extindă măcar o a doua companie unde să fie el superior. E foarte dinamică treaba în materie de influență a companiilor pe hartă și cred că păstrarea cărților de extindere spre final poate fi una dintre chei. În egală măsură, posibil să fie de ajuns achiziția de cărți cu acțiuni în compania cea mai dezvoltată și să contracareze diferența pe track-uri. Nu prea mă atrage partea de bookkeeping în joc, sau n-am înțeles cum ar face diferența, iar hand management-ul e cât se poate de atrăgător. Iconografia ușor de descifrat, iar grafica merita mai mult.

10 s:
Brass: Lancashire: Nu am urmat ordinea firească și am jucat Brass: Birmingham înainte de Lancashire. Bineînțeles, varianta Roxley. La fel cum Birmingham e de 10, aceeași senzație o am și despre primul. Mă încântă prin fiecare mecanism implicat, prin grafică, prin faptul că deși vorbim de Martin Wallace împrumuturile nu sunt chiar așa de grave ci ajută dezvoltarea exponențială, prin aspectul tematic și încadrarea în vremea bărcilor și vremea trenurilor cu aburi. Lancashire se simte mai accesibil, neincluzând atâtea industrii, dar cu siguranță nu e mai prejos și va răsplăti jucătorii în egală măsură.

Jocul lunii februarie pentru mine este Brass: Lancashire.

Sergiu, cărțile din Mombasa devin mai interesante odată ce cumperi mini extensia Cooked Books. În jocul de baza și mie mi se par underpowered.

Eu am jucat nou în februarie doar Castles of Burgundy 2019, ar fi fost probabil jocul lunii și dacă încercam altceva. 5 partide în mai puțin de 2 săptămâni și cred ca pana la finalul lui martie trecem de 10.

Multumita maratonului de la Checkpoint si intalnirii de la Biertan am jucat 8 jocuri noi, 6 dintre ele live, 2 online.

The Isle of Cats - Drafting ca in Bunny Kingdom, plus polyominoes ca in... o gramada de alte jocuri. Incet, incet ajung la concluzia ca nu ma incanta polyominoes. Da, imi plac in A Feast for Odin, dar din cauza ca e o faza intreaga dedicata plasarii lor, ai foarte multa libertate la plasare, nu e niciun time constraint pentru ca oricum lumea isi face tot felul de planuri atunci, etc. In Isle of Cats nu m-a incantat, asa ca s-a cam dus tot jocul. Prefer Bunny Kingdom, draftul e similar, dar interactiunea pe boardul comun e mult mai interesanta decat tetrisul pe boardul personal. 5 / 10

It's a Wonderful World - Din seria "copiilor", un draft game similar cu 7 Wonders, Hadara, Neom, dar parca mai simplu ca toate. Resurse si conversie in puncte, cu putina noutate in fazele succesive de productie in functie de tipul de bun produs. Celelalte jocuri au avantajul mecanismelor suplimentare, cartilor speciale, plus al puterii crescatoare a cartilor si tile-urilor de la runda la runda. In asta, nimic. Probabil campania e mai interesanta, dar altfel mai bine joc Hadara daca tot e sa joc ceva nou. 6 / 10

Snowdonia - Un joc interesant de construit si punctat contracte. Partea interesanta e ca nu toate constructiile (cai ferate sau cladiri) sunt disponibile de la inceput, si trebuie sa ai timing bun sa le deblochezi si apoi sa obtii puncte construindu-le (altfel vor beneficia altii de munca ta). Spre deosebire de alte jocuri contractele au o parte de punctaj final, dar si o parte care te ajuta la o actiune, ceea ce mi se pare interesant. Insa per total sunt multe jocuri similare mai bune decat asta. 7 / 10

Hadara - Daca tot vorbeam mai devreme de el... Un 7 Wonders in care construiesti cartile doar cu bani, dar ai resurse militare, mancare, si cultura pentru alte lucruri. Plus, unele carti au efecte suplimentare, unele bune, altele rele (pe carti care dau efecte instante foarte puternice). Deocamdata prefer 7 Wonders fata de toate copiile, dar asta are potential. 8 / 10

Egizia - Versiunea veche deocamdata. Dupa ce am citit regulile mi s-a parut prea simplu, si dupa primele partide in 2 jucatori eram destul de sceptic. Daaar... am avut norocul sa am deja incepute si niste partide in 4 (online), si e cu totul altceva. Jucatorii plaseaza pe rand nave pe locatii si carti de-a lungul unui rau, majoritatea spatiilor fiind exclusive (daca a plasat cineva, gata). Cateva spatii dau prilejul mai multor jucatori sa puncteze instant sau sa ia carti pentru punctaj final. In 4 jucatori timingul devina foarte important, si de multe ori vei sari inainte pentru unele carti puternice, cu riscul de a nu-ti folosi toate navele pe runda respectiva. Din cate am vazut noua editie aduce si mai multe lucruri interesante (cea mai simpla imbunatatire: o locatie care doar puncteaza in original acum ofera si puteri speciale daca ai avansat destul de mult in ea), deci abia astept sa o joc. 8 / 10

Sagrada - Mult laudata copie/ne-copie a lui Azul, tot mi-a placut mai mult Azul. Draftul de zaruri e interesant, dar in 4 e cam... haotic. Poate e mai bun ca joc de 2, ca sa conteze mai mult ce lasi? 8 / 10

Rococo - E un deck builder in care nu ai o mana de carti trasa la intamplare, ci iti alegi la inceput de tura din cartile disponibile. Da destul de multe posibilitati de a face puncte, si par echilibrate. Per total e foarte abstractizat, si ma ingrijoreaza putin rejucabilitatea, dar cu siguranta vreau sa incerc versiunea noua. 8 / 10

Lisboa - Am avut placerea de a juca inca un Lacerda, si a devenit favoritul meu. E plin de iconografie, si m-am chinuit putin de-a lungul primului joc, dar acum as putea sa-l joc fara probleme, si chiar sa-l explic. Nu s-a intamplat asta dupa doar un joc cu niciun alt Lacerda pana acum (Gallerist, Kanban, Escape Plan). Mecanismele sunt foarte clare si imbinarea lor interesanta. Influenta e o resursa foarte importanta, dar modul in care am jucat eu partida m-a facut sa nu duc lipsa niciodata. Per total abia astept sa-l rejoc, mai ales ca mi s-a parut ca m-am descurcat bine in prima partida. 10 / 10

---

Jocul lunii: Lisboa.

sergiunastrut wrote: ↑

28 Feb 2020, 16:20

Mombasa: Al treilea Pfister pe care-l încerc și care mi-a plăcut mai mult decât Maracaibo, dar mai puțin decât Great Western Trail. Ceea ce îl face interesant e modul cum una dintre cele 4 companii devine incentive-ul principal al partidei și cum jucătorii încearcă treptat să se agațe de runaway player, dar în același timp să extindă măcar o a doua companie unde să fie el superior. E foarte dinamică treaba în materie de influență a companiilor pe hartă și cred că păstrarea cărților de extindere spre final poate fi una dintre chei. În egală măsură, posibil să fie de ajuns achiziția de cărți cu acțiuni în compania cea mai dezvoltată și să contracareze diferența pe track-uri. Nu prea mă atrage partea de bookkeeping în joc, sau n-am înțeles cum ar face diferența, iar hand management-ul e cât se poate de atrăgător. Iconografia ușor de descifrat, iar grafica merita mai mult.

La Mombasa a ajuns sa ma chinuie putin prea mult tocmai acea planificare cu X ture inainte a stack-urilor de carti. Mi se parea interesanta la primele partide, acum mi se pare doar complicata fara motiv. Prefer GWT cu siguranta si cred ca si Maracaibo.

O luna ceva mai buna decat acel titlu singular al lunii ianuarie (asa e mereu cand se lasa cu intalnire nationala). Fara sa vorbim prea mult, sa purcedem la lista propriu-zisa:

1. Targi - Un joc de 2 despre care s-a vorbit mult. Nu prea am multe de adaugat. Pentru mine se incadreaza in aceeasi categorie cu 7 Wonders Duel. Joc de 2 cu cutie concediu-friendly care te surprinde cat de strategic si adanc poate fi in ciuda numarului redus de componente sau a mecanicilor simple. Castiga in fata lui 7 Wonders Duel pentru ca are mai putine reguli, componente si setup. Pierde in fata lui 7 wonders pt ca totul este calculabil nu ai combo-uri nu ai elementul de incertitudine dat de cartile asezate face down sau de ghilde.

2.Glen More II - dragutel, simpatic... am jucat doar jocul de baza fara nici una din cronici. Pentru mine genul de joc pe care l-as juca daca il propune lumea dar nu as vrea sa il am in colectie. Predictia mea este ca dupa ce va trece hype-ul se va pierde in multime si va uitat.

3. Blitzkrieg! - un joc tactic de 2 care se vrea un fer de light wargame. Are ceva element de noroc dat de ordinea in care tragi tile-urile din bag, e un joc de sah pe mai multe fronturi. Merge rapid, este tactic, cu ceva elemente random. Solid game mai ales pentru durata de joc.

4. Paladins of the west kingdom - Mi-a placut mai mult decat arhitects dar nu suficient cat sa ard de nerabdare sa il mai joc. Nu e un joc naspa dar nici ceva inovator sau wow.

5. Five Tribes - Light si dragut. Probabil best played in numar maxim de jucatori. Un fel de mancala pe board patrat cu miscare ortogoanala in orice directie.

6. Sekigahara:The unification of Japan - primul block wargame pe care il incerc si despre care eram destul de nerabdator. Jocul s-a ridicat la inaltimea asteptarilor (care nu erau foarte mari pt primul joc). Este clar genul de joc pentru care iti trebuie un adversar la acelasi nivel de familiaritate cu jocul si partide mai multe la activ ca sa iti poti face o parere. Este o investitie de timp insa categoric are potentialul de a naste partide memorabile si amintiri. Cam ca Twilight Struggle. Un design foarte elegant si am inteles destul de rapid de ce este considerat unul dintre cele mai bune "block wargames".

7. Aquatica - Deck builder in care pornesti cu tot deck-ul in mana iar cartile se decarteaza pe baza ce le joci. Are un market variabil si iti da posibilitatea sa iti "amesteci deck-ul" cand doresti. Adica sa ai din nou tot deck-ul in mana. Foarte interesant...lumea in general nu a fost extrem de impresionata dar mie mi-a placut. Se pot face combo-uri frumoase (desi necesita mai multa planificare si setup pt a le putea executa fata de alte jocuri de genul), componentele sunt foarte dragute si artwork-ul extrem de reusit.

8. Plague Inc - Un fel de area control cu elemente de take that si cu o doza buna de random in el pe care ai datoria sa incerci sa o mitighezi. Un joc ideal pentru a incheia o seara de gaming, iar cu grupul potrivit (oameni care nu vor lua jocul extrem de in serios) este un party game absolut memorabil. Nu imi amintesc de cand am ras asa de mult la un joc (si nu sunt fan party games). Are destule elemente care sa il faca joc si nu party game clasic (conteaza ce faci pe acolo mai trebuie sa ai si strategie sa si gandesti) dar jucat in grupul potrivit si inteles pentru ceea ce este are un fun factor extrem extrem de ridicat.

9. La Granja - design bun, joc interesant, dar pt mine never again. Ca si puncte forte, ai carti pe care le poti folosi in unul din 3 moduri (naste niste decizii ce pot fi tricky), plus un mecanism foarte interesant in care ordinea de joc se modifica in mijlocul unei ture. Cu toate astea, nu am simtit nici un feeling de fresh sau original nici din partea vreunui element izolat al jocului si nici din partea modului in care sunt mecanicile imbinate. Pana si board-ul decupat ciudat (care mai mult incurca decat ajuta) este in esenta copiat de la Glory to Rome.
Combinat si cu durata de joc si potentialul de a naste AP masiv pt mine este un skip next time. Asta nu diminueaza din valoarea sau eleganta design-ului, pe care o recunosc, insa jocul nu este pentru mine.

10. Empires of the Void II - un fel de 4x pe steroizi. Un space game cu setup un pic ca mare, dar durata de joc rezonabila. Nu are limitari ca alte jocuri de tip 4x (construiesti o singura cladire sau faci research la o singura tehnologie pe tura) cam singura limitare cand faci o actiune e cat te tin resursele. Ai stock mare poti ajunge da la a fi 0 avansat tehnologic la a fi foarte avansat, sau poti recruta o carca de unitati tari.
Combat-ul este interesant pentru ca se poarta intre cele mai tari 3 unitati ale fiecaruia si nu exista casualties. Pierzatorul e obligat doar sa se retraga, iar cel victorios pierde in esenta o resursa (o carte).
Numesc aceste carti resurse deoarece pot fi folosite la mai multe chestii, hand size-ul este limitat la doar 3 carti la inceput (mai mult daca investesti in tehnologii), iar refill-ul se face doar sacrificand o actiune (nu automat).
De asemenea, deck-ul de carti din care trag toti jucatorii reprezinta si timer-ul jocului. Se face scoring de doua ori, odata in prima jumatate a jocului (la alegerea ta sau fortat cand se trage o anumita carte aflata pe la mijlocul pachetului) si o data la final.
Ai control practic cand faci prima runda de scoring, ai puteri variabile, ai obiective secrete. Ai area control, exploration, combat. Totul intr-un joc ce probabil poate sa tina 2h. Artwork excelent, componente de calitate si gameplay frumos.

Jocul lunii: Empires of the Void II

Mulțumită naționalei de la Biertan (și persoanelor cu care am împărțit masa de joc), luna februarie a fost o lună bună:

The isle of cats: Un amalgam de cărți de scoring, o barcă pe care trebuie să o umpli de pisici în culori și poziții ciudate, artwork și temă neatrăgătoare (pentru mine). Patchwork meets Bunny Kingdom. Aș juca oricând și cu plăcere Bunny Kingdom sau Patchwork în fața acestui titlu.


Abomination: The Heir of Frankenstein: O temă destul de întunecată, jucătorii caută să creeze și să aducă la viață un monstru asamblat din nefericiții orașului (persoane moarte în spital, oameni executați, ba chiar poți să dai în cap cuiva pentru niște ”material” cât mai proaspăt..). Nu mi-a plăcut faptul că cea mai importantă parte a jocului (reanimarea ”monstrului” sau a părți din acesta) depinde total de niște zaruri, fără modifiers semnificative. Un joc bunicel, însă nu mai mult.


Point Salad: Set collection rapid în care depinzi destul de mult de cărțile care apar pe top.


Glen More II: Chronicles: După partida de GM am rămas cu următoarele impresii: a durat mai mult decât ”trebuia”, mecanici care nu funcționează foarte bine împreună și...nimic nou sau care să mă atragă.


Wavelength: Un party game care pune la încercare nivelul de cunoaștere dintre coechipieri, imaginația și ”sclipirea de moment” pentru a da cele mai potrivite indicii. Bun.


Welcome to...: Roll & write în care completezi un cartier select al unui oraș în timp ce bifezi condiții de scoring.


1846: the race to Midwest: Primul 18xx jucat. Mi-a plăcut în prima parte însă un 18xx durează foarte mult și am simțit că calculul constant al rutelor începe să devină repetitiv și obositor. Elemente interesante.


Roll Player + extensie: Set collection de zaruri cu fiecare zar activând anumite acțiuni de pe planșa eroului tău, elemente tematice (echipamente, skill-uri), posibilitatea de a lupta cu monștri și a afla lucruri care te vor ajuta în vederea luptei finale cu unul din monștrii ”grei”.


Pipeline: Jucătorii își construiesc un motor prin care să rafineze petrolul, să completeze contracte și ordine, construind conducte și mașinării care să automatizeze procesul de rafinare. Acțiuni puține, un început prost îți poate ruina întreaga partidă, necesită o vedere în spațiu bună spre foarte bună(pentru îmbinarea conductelor) altfel o să fie un chin. tematic, mi-a plăcut și vreau să îl mai joc.


Underwater cities: https://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=6&t=9974


Mombasa: Am amânat destul de mult timp să joc acest joc, voit sau nu. Mi s-a părut un joc foarte bine legat și strâns. GWT nu mi-a plăcut, Maracaibo încă nu am jucat, însă Mombasa a urcat printre favoritele mele, undeva în top 20.


Pax Pamir: Tableau builder în care Afganistanul este locul de joacă al Marii Britanii, Rusiei și afganilor, jucătorii asociindu-se uneia dintre puteri, consolidându-și loialitatea și influența, trimițând spioni, armate și uneltind împotriva celorlalți cu sprijinul triburilor locale. O plajă largă de explorat, componente fantastice și un artwork superb al cărților.


Advanced squad leader starter kit 1: Mulțumită îndemnelor lui @criss (nu mai are cont aici), m-am hotărât să îl învăț. 3 tutoriale a câte o oră, un regulament foarte tehnic și un summary sheet foarte util mai târziu și pot spune că e de departe cel mai bun wargame tactic jucat. Multitudinea de reguli, excepții și faze oferă numeroase posibilități, simulează minunat luptele la nivelul unor unități mici și scrie o poveste faină de la tură la tură. L-am jucat solo, lucru extrem de obositor și consumator de timp. Renumele lui e binemeritat.


Jocul lunii februarie: Underwater cities pentru că e jocul pe care l-am explorat îndeajuns de mult și care a devenit mai bun în ochii mei pe măsură ce îl jucam.

Deus este un joc aparut prin 2014, de dificultate medie spre usoara, in care jucatorii construiesc o civilizatie proprie, constituita din diverse cladiri cu functiuni diferite, construite pe o plansa modulara. Deus e bazat in special pe hand management: joci o carte intr-un tablou propriu si primesti ceea ce scrie pe ea (cladiri noi pe harta, resurse, puncte, etc) iar dupa ce ai jucat cartea, exista posibilitatea sa activezi si alte carti din aceeasi categorie, jucate anterior, actiunile devenind tot mai puternice pe masura ce te apropii de finalul partidei.
Jocul are multa interactiune intre participanti, aceasta reflectandu-se in elemente de control zonal pentru obtinerea de puncte de pe harta, totodata existand si carti care iti permit sa iei resurse/puncte de la ceilalti.
Partidele par a fi relaxante si chiar amuzante, dar totusi cam lungi, in 4 jucatori. Grafica jocului nu este extraordinara iar rejucabilitatea cred ca e destul de limitata cu deck-ul de carti din jocul de baza. Nota 7.

Dead of Winter: The Long Night este un standalone expansion pentru Dead of Winter: A Crossroads Game, un joc foarte popular cu ceva ani in urma. Nu este genul meu de joc, incadrandu-se in categoria celor tematice, in cazul de fata avand de-a face cu supravietuirea intr-un cadru post-apocaliptic, intr-o lume invadata de zombies. Este un joc cooperativ, cu un obiectiv comun, insa fiecare jucator are si un obiectiv propriu fara de care nu poate castiga, existand totodata posibilitatea sa primesti rolul unui tradator caruia nu ii pasa de interesele grupului.
DoW are o productie si o grafica excelenta, partidele fiind pline de amuzament dar si de stress, insa actiunile sunt cam repetitive si ai de-a face si cu mult text care trebuie citit. Mi-a placut experienta de joc dar probabil ca nu voi mai avea prea curand ocazia sa o repet. Nota 7.

Glen More II: Chronicles este un joc cu o productie de nota 10 insa gameplay sub asteptarile proprii. In fiecare tura ai ocazia sa primesti un tile nou dintr-un rondel interesant gandit. Noul tile de obicei este o locatie noua pe care o asezi langa cele detinute deja, iar in functie de ampasarea acestuia, se activeaza toate tile-urile din jur, generandu-se diverse resurse sau actiuni. Daca tile-ul ales in tura nu este o locatie, atunci este o personalitate care iti permite sa calatoresti pe o a doua plansa comuna, rezultatul final constand in achizitionarea de resurse/puncte sau diverse abilitati.
Tile-urile sunt grupate in 4 stack-uri iar la aparitia ultimului tile din fiecare gramada, are loc un scoring instant, pe 4 categorii, care premiaza jucatorii in functie de cat de mult s-au dezvoltat in raport cu cel mai slab jucator, pe fiecare categorie. Interesant, insa putin neobisnuit si chiar frustrant pe alocuri. Dupa 4 scoring-uri intermediare, are loc unul final in care, surpriza: fiecare jucator pierde 3 puncte pentru fiecare tile ce il are in plus fata de jucatorul cu cele mai putine tile-uri. Si mai multa frustrare .
In cutie, pe langa jocul de baza mai ai si 8-9 mini extensii (Chronicles) care pot fi adaugate. Acestea sunt destul de diverse, unele alterand considerabil, modul de joc. Din pacate nu am apucat sa le testez.
Glen More II arata impecabil, insa are un pret mare si d.p.m.d.v. sufera putin la experienta de joc. Nota 8.

Marco Polo II este o reimplementare a primei versiuni aparute in 2015. Ca si mod de joc este foarte asemanator, avand insa o personalitate proprie, impusa de cateva modificari esentiale: harta noua, sigiliile, steagurile oraselor, jadul ca resursa noua, marketul total regandit, acum fiind variabil de la runda la runda, modul de achizitionare al contractelor, precum si calatoriile si costul acestora. Bineinteles ca avem si caractere noi, adaptate modificarilor aduse jocului iar aici vad si singura problema majora la Marco Polo II.
Si in primul M.P. avem caractere cu abilitati atat de diferite incat e foarte greu sa iti dai seama cat sunt de balansate, insa avand o harta foarte dinamica, foarte diferita de la joc la joc, anumite caractere pot fi mai puternice sau mai slabe in functie de contextul dat.
In Marco Polo II harta este mai statica si nu se modifica atat de mult de la joc la joc iar diferentele intre caractere tind sa ramana constante. Am jucat doar o partida si ulterior am analizat putin caracterele, pe threadurile de pe BGG, prin prisma a ceea ce am simtit in joc. Nu vreau sa dau verdicte insa mie unele personaje mi se par mult mai slabe decat altele. In partida ce am jucat-o am fost nevoit sa aleg ultimul si am stiut din start ca nu am sanse sa castig cu ceea ce aveam la dispozitie.
In concluzie, primul Marco Polo + extensii, mi pare mult mai atragator. Iar daca mai pun in balanta si pretul stupid de mare al editiei noi ..... Nota 8.

Ora et Labora (2011) cred ca este unul din cele mai subapreciate jocuri ale lui Uwe Rosemberg. Facand o paralela d.p.d.v. al mecanismelor de joc, daca Caverna: The Cave Farmers este o reimplementare pentru Agricola, Ora et Labora este acelasi lucru, in raport cu Le Havre. Avem un joc economic de dificultate medie spre mare, bazat pe constructii de cladiri cu functii diversificate, pe resurse si conversii de resurse, intr-un mod foarte asemanator cu cel din Le Havre, dar de data asta, intr-un mediu rural si printre calugari. Sa zicem ca inteleg tematica aleasa dar din pacate, titlul este adevarat doar pe jumatate: avem mult ”labora” si deloc ”ora” .
O diferenta majora fata de Le Havre este modul de achizitie a resurselor: avem un rondel in stilul unui cadran de ceas, care contorizeaza urmatoarele: curgerea rundelor, momentul in care jucatorii pot construi anumite cladiri speciale (settlements), iar cel mai important, valoarea fiecarei resurse; cu cat se scurge mai mult timp de la ultima achizitie a unei resurse, cu atat valoarea ei este mai mare (mai exact valoarea numarului de tokenuri ce poate fi achizitionat din respectiva resursa). Alta diferenta este prezenta a 3 workeri pentru fiecare jucator iar o data ce ai plasat un worker pe o cladire, acesta nu mai poate fi recuperat decat la inceputul unei runde care te gaseste cu toti cei 3 muncitori plasati pe cladiri. Totodata poti folosi si cladirile partenerilor de joc, insa diferenta este ca adversarul plaseaza pe cladire, unul din workerii sai, in beneficiul tau.
Mai vreau sa adaug un singur lucru legat de gameplay: timing-ul este esential!
Jocul are o productie mediocra (primele editii), grafica placuta/relaxanta, asemanatoare cu Agricola si are un pret destul de accesibil. In dau nota 9, titlul de JOCUL LUNII si in mod sigur, il consider una din capodoperele lui Uwe Rosenberg.

danielM wrote: ↑

01 Mar 2020, 03:27

1846: the race to Midwest: Primul 18xx jucat. Mi-a plăcut în prima parte însă un 18xx durează foarte mult și am simțit că calculul constant al rutelor începe să devină repetitiv și obositor. Elemente interesante.

A fost un demo game cu 3 jucatori care nu au mai jucat 18xx pana atunci .
A durat mai mult si pe final a devenit mai obositor pentru ca eu stateam sa ajut la pozitionare de track, la calcul de rute si pentru a explica fiecaruia ce posibilitati are (dar am vrut sa vedeti si cum e cu deschiderea altor companii si ce posibilitati deschide aceasta mecanica). Probabil era o idee mai buna ca eu sa nu joc si sa fiu doar moderator.
Daca erau 4 jucatori mai experimentati calcularea rutelor nu era o problema, exista trackul care tine minte cu cat ai rulat tura trecuta si un jucator experimentat doar tine cont de schimbari (daca s-au facut upgradeuri, daca s-a schimbat situatia trenurilor, etc) si oricum fiecare precalculeaza ruta cand nu e tura lor.
Dupa ce joci de 3-4-10 ori si inveti care e spatiul posibil de actiuni pe care il ai la dispozitie, adevaratul joc devine un joc de timing, evaluare a ce ar putea sa faca ceilalti jucatori , evaluare de riscuri si delayed gratification (merita sa iau un hit acum si castig mai mult peste x runde), etc.
18xx, la fel ca si Pax Pamir, e un joc care e facut de jucatorii de la masa si iese cel mai bine cu jucatori care au ceva experienta. Partea frumoasa e ca daca ai un grup de 3-4 stabil devine o experienta foarte satisfacatoare, mult mai satisfacatoare decat daca joci un euro ( mai mult multiplayer solo) .
As spune ca 18xx e combinatia euro-ameritrash (categorisire intentionat fortata) unde jocul e facut de jucatori... dar nu e nevoie de aruncat cu zaruri, tras carti random, ci totul e la vedere si urmatoarea actiune tine doar de capacitatea ta de a evalua o situatie.
Probabil experienta e similara cu una data de un Clash of Cultures, War of the ring, Twilight imperium, Eclipse jucat cu jucatori experimentati..... dar prefer in 90% din cazuri un 18xx fata de randomness-ul din acele jocuri.

PS: Daca te uiti pe Heavy Cardboard o sa vezi 1846 sau 1849 jucat in 2:30h si cei care au jucat 1846 in acel playtrough au spus ca-l joaca frecvent in 1.5-2h si chiar au reusit o partida in 45m.

asa este, asta este experienta si la prima partida a unui wargame, obositor, lung, confuz. Sunt sigur ca poate fi jucat intr-un timp mult mai scurt, insa cum spui, e nevoie de un grup dedicat. Probabil senzatia de final a fost influentata si de oboseala acumulata de la seara precedenta, cand am dormit foarte putin.

Corwin wrote: ↑

28 Feb 2020, 17:13

Rococo - E un deck builder in care nu ai o mana de carti trasa la intamplare, ci iti alegi la inceput de tura din cartile disponibile. Da destul de multe posibilitati de a face puncte, si par echilibrate. Per total e foarte abstractizat, si ma ingrijoreaza putin rejucabilitatea, dar cu siguranta vreau sa incerc versiunea noua. 8 / 10

Nu stiu cate jocuri pot fi gasite cu un raport calitate/pret asa bun precum Rococo.

sergiunastrut wrote: ↑

28 Feb 2020, 16:20

Bruxelles 1893: Impresionant amestec de worker placement cu pârghii de licitație și area majority, aspectul care mi-l desemnează ca senzație autentică. Mi se pare foarte potrivită grafica aleasă cu tematica de Art Nouveau, iar la rejucabilitate nu mă îngrijorez pentru că există planșa secundară modulară, costuri de construcție diferit așezate în fiecare joc, dinamică diferită a vânzării de tablouri în raport cu centralizarea atenției pe anumite track-uri (fie construcție, fie staff mult, fie punctarea majorității pe hartă). Deși se va reîncerca reimplementarea lui printr-un card game, nu cred că e nevoie de așa ceva și nu cred că va reuși să se ridice la senzația rewarding pe care o oferă varianta asta.

Ma bucur ca ti-a placut. Si pe mine m-a incantat destul de mult dar ceilalti din grup nu prea l-au agreat si am fost nevoit sa il dau mai departe.

danielM wrote: ↑

01 Mar 2020, 03:27

Pax Pamir: Tableau builder în care Afganistanul este locul de joacă al Marii Britanii, Rusiei și afganilor, jucătorii asociindu-se uneia dintre puteri, consolidându-și loialitatea și influența, trimițând spioni, armate și uneltind împotriva celorlalți cu sprijinul triburilor locale. O plajă largă de explorat, componente fantastice și un artwork superb al cărților.

Tare mult am vrut sa incerc si eu la Biertan, jocul asta cu tematica unica. Din pacate nu prea a fost sa fie, dar poate cu alta ocazie

DISNEY VILLAINOUS
Partea buna: tematic, fiecare personaj este complet diferit; componente de calitate.
Partea nasoala: greu de invatat & jucat (nu degeaba fiecare personaj vine cu propria carticica de explicatii); in ciuda IP-ului si a artwork-ului, nu este un joc pentru copii...nici macar de familie (puteti incerca, dar calculele ce trebuie facute pentru a castiga depasesc puterea de stapanire a unui copil - fie el si mai maricel); extensiile nu au loc in cutia de baza.

Pe scurt: am cumparat jocul, fiind (aproape) convins ca va fi jocul lunii. Am luat si o extensie, sa avem destule personaje dintre care sa alegem. Din pacate, insa, este un joc greoi, care presupune mai multe partide pentru a invata cum sa te descurci cu fiecare personaj (si nu putine sunt "tricky" rau!). Pe de alta parte, nu are suficienta adancime incat sa simti ca esti rasplatit daca te adancesti in tainele studiului... in esenta treaba este simpla: ai un "regat" format din 4 spatii, fiecare cu anumite actiuni pe care le poti face/declansa cand ajungi in acea locatie; in fiecare tura esti obligat sa te misti, poti juca (sau nu) carti ce te avantajeaza (abilitati, obiecte, sau efecte), in timp ce adversarul poate sa-ti puna bete in roate (joaca diverse carti ce-ti blocheaza anumite actiuni). Problema este ca fiecare personaj are cu totul alt mod de a castiga jocul, iar asta te obliga de multe ori sa executi o serie de actiuni intr-o anumita secventa, sau sa invingi anumiti dusmani (eroi) doar intr-o anumita locatie, posibil insa numai dupa ce anumite obiecte sau evenimente au fost jucate anterior.... etc. Este mai usor sa joci cu personaje gen Printul John sau Hades (al dreq de greu cu Ursula sau Maleficent!), dar chiar si in acele cazuri o sa-ti bati capul putin, pentru ca toti sunt "fiddly", iar cartile jucate depind mult de context. Long story short: am incercat, si iar am incercat...si iar am incercat, dar (din pacate)... Nota: 8.5



FOODIES
Partea buna: usor de invatat & jucat, de familie; destula varietate in cutie pentru a asigura o buna rejucabilitate; componente de calitate.
Partea nasoala: o mana de cartoane la pret de joc cu miniaturi - doar pentru ca are sigla CMON pe cutie; prea scurt si cu ceva probleme in 2P.

Pe scurt: un joc placut, de familie/gasca, fara pretentii (poate fi deci jucat si la ora inaintata, sau dupa cateva beri); simplu si usor de invatat: fiecare jucator are o plansa (unica), pe care de-a lungul jocului va plasa micile tonete cu mancare achizitionate; in functie de cum le combina, si ce pica pe zar (toti jucatorii activeaza spatiul respectiv, indiferent tura cui este) va primi diverse bonusuri (bani si puncte); primul care reuseste sa acumuleze un anumit numar de puncte, castiga - o cursa pentru victorie bazata pe un tableau/engine builder usurel.

Jocul vine cu 10 seturi diferite de magazine (din care vei folosi intr-un joc doar 5), precum si cu mai multi chefi (din care vei folosi doar 2 per partida). De asemenea, ai la dispozitie si niste cartonase "meniu", care-ti permit sa manipulezi rezultatul de pe zar (poti alege un stall adiacent in loc de cel indicat de zar). Jocul insa pare sa functioneze cel mai bine in numarul maxim de jucatori, intrucat pana-ti vine randul ai sansa de a activa de mai multe ori spatiile de pe tabla proprie, astfel incat sa ai bani suficienti sa cumperi ce toneta de haleala vrei - insa in 2P, s-a intamplat de mai multe ori sa sarim peste faza de achizitie pentru ca pur si simplu "nu ie bani, boss!".... si cand pui la socoteala durata extrem de scurta (15-20 min in 2P) si faptul ca pana la urma tot jocul ai 2 optiuni mari si late: cumperi tonete, sau angajezi un chef, pare ca te-ai agitat ca Pepsi in sticla, fara sa faci mare branza...Nu in ultimul rand, insertu' ma calca pe nervi: cartile depasesc marginea, tokenele zboara vraiste prin cutie, imposibil de depozitat vertical!

In concluzie: este un joc bun si placut, dar are (mare) nevoie de expansiuni (mai multe tari/tarabe cu haleu, ceva extra content sa te tina mai implicat si o versiune ca lumea pentru 2P). Dar cum nu este "cu miniaturi", slabe sanse! Nota: 8.5



PARIS: LA CITE DE LA LUMIERE
Partea buna: un abstract mai destept si mai intens decat pare la prima vedere; componente de calitate, cu artwork tematic.
Partea naspa: ca sa incapa, componentele trebuie aranjate in cutie intr-un anumit fel; ai nevoie de asemenea de lumina buna in timpul jocului (altfel poti confunda anumite piese intre ele).

Pe scurt: "Paris..." este un abstract interesant, destept si "puzzly" de la DEVIR - rupt parca din seria KOSMOS pentru 2P - cu cateva "smecherii" care-l scot in fata din masa de jocuri cu piese tip "Tetris".

In primul rand, se joaca in cutia proprie; in al 2-lea rand, jocul consta in 2 etape distincte: in prima parte, jucatorii construiesc tabla de joc la comun, amplasand placute (fiecare jucator are cate 8 placute proprii) si selecteaza cladirile pe care le vor amplasa in faza a II-a; in partea a II-a, fie plaseaza cladirile selectate, fie aleg "carti postale" - fiecare cu actiuni/abilitati unice, diverse si puternice (jocul vine cu 12 asemenea ilustrate, din care vei folosi mereu doar 8).
In momentul in care ultima cladire a fost plasata/ultima carte postala a fost aleasa, jocul se incheie si castiga cel care a acumulat cele mai multe puncte. Pare simplu...dar nu e...pentru ca modul in care amplasezi cladirile este critic: vei puncta numarul de spatii acoperite de cladire X numarul de felinare stradale ce o lumineaza direct (ortogonal) - asadar o cladire fara stalpi perimetral = 0 puncte! Dar o cladire neplasata pana la final = -3 puncte! Din fericire, cartile postale sunt un prieten de nadejde si-ti ofera suficiente variante de "fentare" a sistemului, astfel incat sa nu te simti ca la finalul unei partide de "Patchwork"

Jocul este intens, pentru ca de multe ori socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ: cladirile se pot plasa pe spatiile proprii (rosii/albaste) + cele neutre (mov) - ori daca adversarul a intuit ce miscare vrei sa faci (forma cladirilor "tradeaza" uneori locurile de amplasare pentru care au fost selectate), poate sa-ti taie macaroana din scurt! Si conteaza, pentru ca primesti puncte inclusiv pentru cel mai mare grup propriu de cladiri adiacente. Pe de alta parte exista o carte postala care-ti permite sa schimbi o cladire deja selectata cu una inca disponibila, precum si o alta care-ti permite sa transformi un spatiu al adversarului in spatiu neutru, urmat de plasarea imediata a unei cladiri proprii, dar daca nu reusesti sa-ti asiguri respectivele vederi, esti in corzi Asadar, "timing"-ul este foarte important!

"Paris..." este un joc destept gandit si interesant, dar solicitant - daca nu ai creieru' odihnit si nu ai planificat bine fiecare miscare, pierzi... Nota: 8.5



PROBLEM PICNIC
Partea buna: usor de invatat si jucat, amuzant, tematic; componente bune si originale.
Partea proasta: joc de dexteritate - cine are mana "stramba", ghinion...

Pe scurt: un duel usurel si amuzant, de familie, in care jucatorii isi trimit furnicile din dotare la "cules" de mancare "la iarba verde" - pe baza de aruncare/rostogolire de "zaruri cu furnici" (in loc de puncte). In fiecare tura ai la dispozitie 3 tipuri de zaruri: "cercetasi" = mici, dar fasnete (daca dau chix, pot fi rearuncate), "muncitori" = buni la toate si la nimic, si "soldat" = un zar baban si greu, numai bun de dat altele mai mici la o parte (si credicincios, pe deasupra - se intoarce "acasa" la finalul turei, "no matter what").

In mijlocul mesei ai plasate mai multe carti cu "yum yum", in functie de numarul de jucatori, pe care furnicile noastre trebuie sa le captureze. Ai de ales intre pepene, sandvici si prajituri, plasate in farfurii de culoare albastra, verde sau mov. Scopul este de a combina haleala castigata astfel incat sa formezi diverse grupuri de mancare si/sau culori, in functie de cerintele de scor variabile de la joc la joc (ai un teanc intreg din care le selectezi). La final se mai puncteaza si majoritatile din fiecare fel.
Daca reusesti sa capturezi "bun bun", trimiti "furnicile" folosite la "spa" pentru o tura (astfel incat in runda urmatoare te poti trezi cu "armata" decimata!).

Dar jocul ar fi prea simplu si anost, daca ar fi doar atat, asa ca autorul - Scott Almes - a adaugat si un plus de sare si piper, sub forma unor carti speciale, din care primeste cate una pe tura jucatorul ramas in urma. Ei, si uite asa te trezesti cu "pantoful care striveste furnici", "pescarusul care fura haleala de pe masa", "tubul de insecticid", sau "betisorul cu miere" (plus inca vreo 2 asemenea), bonusuri numai bune de enervat adversarii si de starnit rasul Noua ne-a placut mult, asa ca... Nota: 9/10



POINT SALAD
Partea buna: bun, scurt si la obiect; componente (atatea cat sunt) de calitate.
Partea nasoala: hm... cartile sunt o idee prea subtiri (IMO).

Pe scurt: De "Point Salad" s-a vorbit si s-a scris mult (inclusiv pe-aici), si pe buna dreptate: jocul este genial. Si simplu. Genial de simplu - asta e!
Este greu sa mai reusesti astazi sa oferi mult joc cu doar o mana de carti, mai ales cand trebuie sa te lupti cu "clasici" gen "Lost Cities" sau "Jaipur", si totusi autorii "salatei de puncte" au facut-o! Si culmea, nu este un joc exclusiv pentru 2P (desi eu nu l-as juca altfel)!

Chestia care m-a uimit (si bucurat) la "Salad Point" este claritatea sa extraordinara: nu ai nevoie de manual sa intelegi punctajele de pe carti, totul este explicit, intuitiv, iar simbolurile se vad de la o posta distanta, astfel incat si daca joci pe ditamai masa, tot poti urmari ce face fiecare jucator, fara sa intrebi mereu "ce carte ai selectat?", sau "ce face face cartea X?"

Este o reala placere sa-l joci, atat in gasca, cat (mai ales) in cadru restrans, ca joc de cuplu, dupa o zi de munca, cu un ceai in fata - este suficient de usor incat sa nu te oboseasca inutil, iar pe de alta parte suficient de "meaty" incat sa simti ca totusi joci ceva cu cap si coada, si nu doar o activitate oarecare, sa mai treaca timpul. Ma enerveaza insa cutia - prea mare pentru continut (stiu, este pentru fanii trasului cartilor in plastic...), asa ca AEG, astept si restu' de joc! Pana atunci... Nota: 9.5



SUN TZU
Partea buna: cam tot
Partea nasoala: tablitele de punctaj, iar cativa soldati necesita o baie in apa calda contra "blegirii" armelor din dotare.

Pe scurt: Nu are rost sa intru in amanunte, este deja un clasic, "Dynasties" reloaded, blah, blah, stiti toata povestea. Ceea ce probabil nu stiti cu exactitate este daca jocul in cauza este sau nu "out of print"; nici eu nu stiam, si se pare ca nici Matagot! Asa ca tot asteptam sa mai intre pe undeva pe stoc...si stai nene, si asteapta....degeaba... pana a dat Domnu' si si-a mutat Lexu' depozitul, ocazie cu - posibil, virgula - care a mai gasit cateva bucati disponibile (judecand dupa "box"-ul pe care l-a suferit cutia), si cum era pe lista mea de asteptare de ceva vreme (multumesc, Ovidiu, pentru prezentare - de mare ajutor!), nu am stat pe ganduri! Si bine am facut, pentru ca jocul se ridica la inaltimea asteptarilor!

Cei care au in colectie jocuri produse de Matagot stiu ca francezii "rup" la productie, mereu reusesc cumva ca jocurile lor sa arate intr-un mare fel, iar "Sun Tzu" nu face exceptie! De la carti la componente, totul este "over the top" (in esenta, puteau folosi niste carti amarate si o mana de cuburi). Singurul minus sunt nenorocitele alea de panouri de punctaj, care refuza sa se asambleze, iar apoi sa stea dreq la un loc! Am tot zis ca le lipesc, dar uit mereu sa dau fuga la magazinu' din colt sa iau un tub de "Picatura"...Eh, si unii soldati (scuze, "armate") arata trist, rau - ca unul ce si-a asteptat gagica in soare pana s-a inmuiat buchetul de flori ca macaroana in apa fiarta (culmea, cica asta e si remediul: apa calda!).

In rest, totul este gandit si executat la marele fix, si cu mare finete: ai area control (in 2!?!) prin selectie simultana de actiuni; actiunile respective inseamna carti cu o anumita valoare, care la randul lor se impart intre "permanente" si de "unica folosinta". Ai carti normale si speciale, ai puteri asimetrice, carti eveniment care pot influenta si scurta durata partidei, fiecare miscare tactica te poate costa, pentru ca anumite carti ies din joc cu tot cu armatele tale pe urme, iar cartea "6", desi disponibila tura de tura, poate fi folosita doar 1 data pentru o regiune, ai molime care decimeaza armatele, regiuni care puncteaza diferit de-a lungul jocului, final variabil, ma rog, este o intreaga nebunie tactica & strategica comprimata in maxim 9 ture! O combinatie de "Sah" & "Dacii si romanii" facuta foarte, foarte bine! Glumesc, evident! Nota: 10



THE KING OF ALL BARDS
Partea buna: cam tot.
Partea nasoala: chestie de gusturi, dar prezentarea jocului in manual "pe roluri" de catre diverse pesonaje, peste explicatiile scrise in mod clasic, nu mi-au placut (sunt genul ala de tutorial de joc video cu pop-ups care nu dau bine transpuse doar in format text).

Pe scurt (sau nu): De multa vreme cautam un joc asemanator cu "King of Tokyo", sa-l jucam in familie: adica suficient de simplu sa-l priceapa si "aia mica" (nu mai este asa mica intre timp), suficient de amuzant si incitant incat sa nu strambe fetele din nas cand le invit sa jucam o partida, suficient de rapid, incat sa nu ne prinda pensia la masa de joc De preferat cu zaruri si "standies"...

Bafta lu' "Regele Muzicantilor" a fost ca initial l-am confundat cu "Battle of the Bards" - nu mult, dar suficient cat sa dau o tura pe BGG sa vad "cu ce se mananca". Ceea ce m-a intrigat a fost ca autorul este un frate de-al nostru de peste Dunare (adica bulgar). Si mai interesant este faptul ca, desi la prima incercare, omul a reusit sa se califice cu KOAB (jocul asta, breh!) pe locul 1 la un festival national de selectie de jocuri, DE 2 ORI! Nu in ultimul rand, compania care a lansat jocul este un fel de "Lex - the Beginning", in sensul ca asta este primul joc produs de ei, pana acum ocupandu-se doar de localizari ale titlurilor straine.
Ceea ce m-a convins, pe langa poveste, a fost grafica jocului - extrem de bine si detaliat realizata, in culori vesele, atragatoare. Dupa mai multe sapaturi, incet, incet, am realizat ca jocul este extrem de bine pus la punct (bine, a ajutat si jurnalul de bord postat de autor pe forumul BGG, foarte misto, de altfel): de la continut, la componente, totul este atent realizat si de calitate.

Ok, cu ce se mananca totusi KOAB ?!? Pai dupa cum spune si titlul, jucatorii reprezinta un pesonaj (bard) angrenat in lupta (grea) pentru titlul de "cel mai bun menestrel", obtinut de primul jucator care reuseste sa aiba cel putin 5 fani (fiecare in cate un bar diferit) si cel putin 5 bacsisuri asigurate in buzunar.

Avem asadar 7 locatii posibile (6 baruri + piata publica) in care barzii vor sustine spectacole seara (tura) de seara (tura). In acest scop, fiecare jucator va selecta un personaj, care vine cu un arsenal propriu: un deck de carti individualizat, care contine atat carti repertoriu (cantece), cat si "glumite" (aka "taiat de corzi", "repeta aruncarea", "ti-am uat fanul", etc), un zar, cu care vei selecta in secret locatia unde vei sustine spectacolul, precum si eventualele dueluri (revin), 10 fani (tokens), precum si un "standee". Fiecare pesonaj este total diferit, are o poveste proprie, background si look pe masura, precum si cate o abilitate unica (ce poate fi activata 1 data pe tura). De asemenea, fiecare bard este specializat intr-un anumit tip de cantece: unii zic de dor si jale, altii o ard epic, sau canta de pahar. Conteaza (revin si cu asta).

Pregatirea este simpla: se pun locatiile in centrul mesei, iar jucatorii plaseaza cate 2 fani pe tabla (1 in piata publica, celalalt intr-un bar la alegere).

O tura de joc este compusa din 3 sau 4 etape, si anume:
1. fiecare jucator selecteaza in secret barul in care va canta (fiecare numar de pe zar corespunde unei locatii), apoi toata lumea dezvaluie simultan destinatiile.

2. in cazul in care fiecare bard a selectat o locatie diferita, se trece direct la pasul 3; daca insa 2 sau mai multi barzi au selectat acelasi bar, incepe distractia: duelul! Fiecare jucator selecteaza un cantec, dupa care arunca zarul. Ai nevoie de minim 5 pentru succes. Suma respectiva poate fi ajutata cu specializarea bardului (+1 punct daca se potriveste cu profilul barului), tipul cantecului (+1 punct daca se potriveste cu profilul barului) sau cu alte carti tip "glumita" (care costa insa intre 0 - 2 "tips"). Cine reuseste sa adune 5 puncte trece mai departe, cine nu (sau cine prefera sa nu joace carti "cantec") este dat afara in piata publica, unde urmeaza sa-si tina spectacolul si trage o carte drept compensatie.

3. fiecare bard selecteaza un alt cantec (procedura a fost descrisa anterior) si incepe spectacolul. Poti "canta" mai multe piese la rand, sau te poti opri, decizia este a ta.
Cine reuseste sa cante o piesa in bar, sau sa castige un duel, are de ales intre 3 premii: poate plasa 1 fan din rezerva proprie in barul in care tocmai a cantat, poate primi un "bacsis" de la banca, sau poate trage o carte.
Cine reuseste sa cante in piata publica, are de ales de asemenea intre 3 premii: o carte, un "bacsis", SAU poate da afara un fan (indiferent al cui este) din orice bar in piata publica, sau orice fan din piata in orice bar (asta este unul din motivele pentru care vei pierde uneori intentionat un duel).
Este important sa pastrezi echilibrul in ceea ce priveste numarul de fani dintr-un bar, intrucat numarul lor maxim este egal cu numarul de jucatori, ori daca trebuie sa adaugi fani in plus, automat ai iscat o "incaierare": se iau toti "fanii", se baga intr-o punguta, din care se extrage unul (sau cati trebuie pentru a se restabili numarul maxim permis) care este trimis in piata publica, sa se racoreasca, iar ceilalti revin in bar.
In tot acest tip, se pot juca (daca poti plati costul) carti de sicanat adversarii, si de asemenea te poti apara de atacurile lor.
Toate cartile jucate de tine in tura respectiva raman in fata ta, pana la faza 4.

4. dupa ce toata lumea s-a saturat de cantat, cartile folosite ajung in teancurile de decartare, iar jucatorii pot de asemenea sa mai decarteze cate carti vor, iar ulterior trag carti pana-si refac mana de 6 carti. Cei care decarteaza cel putin 3 carti de enervat adversaru', primesc drept compensatie un "bacsis".
Si tot asa, pana cand cineva reuseste sa castige (se intampla mai repede decat s-ar putea crede din descrierea de pana acum, heh).

Partea buna si frumoasa a jocului este ca desi pare reteta clasica pentru haos maxim (zaruri, carti, nasoleli!), fiecare personaj are destule "arme" in dotare ca sa tina situatia sub control, iar calculele strategice sunt posibile, cartile dandu-ti destule optiuni sa contracarezi posibila "nebunie". Iar personajele, desi extrem de diferite, sunt foarte bine balansate, nu exista "castigatori" clari din start.

Un joc neasteptat de placut si amuzant, care nu necesita sa-ti intri in rol pentru un efect maxim, dar care te prinde din prima si te umple de buna dispozitie! Nota: 10 + JOCUL LUNII

emisanSB wrote: ↑

01 Mar 2020, 15:33

danielM wrote: ↑

01 Mar 2020, 03:27

Pax Pamir: Tableau builder în care Afganistanul este locul de joacă al Marii Britanii, Rusiei și afganilor, jucătorii asociindu-se uneia dintre puteri, consolidându-și loialitatea și influența, trimițând spioni, armate și uneltind împotriva celorlalți cu sprijinul triburilor locale. O plajă largă de explorat, componente fantastice și un artwork superb al cărților.

Tare mult am vrut sa incerc si eu la Biertan, jocul asta cu tematica unica. Din pacate nu prea a fost sa fie, dar poate cu alta ocazie

Merita incercat, insa e genul de joc care are nevoie de cel putin 2-3 partide pentru a-i prinde gustul cu adevarat. Poate la urmatoarea

1. Dizzle
Un roll&write drăguț, nimic special. Arunci zarurile, pe rând fiecare jucător alege câte unul, apoi zarurile consecutive trebuie puse adiacent. Poți ajunge să te blochezi (nu mai poți lua zar), spre bucuria următorilor care vor beneficia de el.
Per total un joc ușor și amuzant.
Nota: 7.5

2. Rolling Ranch
Încă un roll&write, in care jucătorii vor încerca să umple "țarcurile" cu animale (de preferat identice, aduc mai multe puncte). Se aruncă cu cele 2 zaruri (care au un animal+ o resursa+ o cifra pe fiecare față) iar jucătorii aleg animalul de pe un zar+ cifra de pe altul sau resursele (cuie/ lemne). Animalele vor fi puse în țarc iar cu resursele poți construi clădiri, care aduc diverse beneficii.
Jocul a fost distractiv.
Nota: 7.5

3. Miyabi
Polinoame, îmi plac. Sunt folosite și în acest joc.
Jucătorii încearcă să își amenajeze grădina cât mai frumos, cu polinoame de diverse mărimi și tipuri. Tabla fiecăruia e împărțită în 6 rânduri cu simboluri diferite și 6 coloane. Ai voie să plasezi doar câte un simbol în fiecare coloană/tură; poți să plasezi și pe înălțime (e chiar recomandat). Punctezi când plasezi piesele și la final de joc.
Per total un joc abstract bun.
Nota: 8

4. The Isle of Cats
Continuăm cu polinoame... Un joc interesant, a fost descris și mai sus, nu intru în detalii. A fost o experiență rezonabilă.
Nota: 8

5. Gold West
Un joc abstract foarte interesant. Ai o hartă, cu tile-uri întoarse cu fața în jos, de diferite culori, cu diferite resurse. Iei un tile, primesti resursele; le pui acasă și apoi le scoți înspre folosință printr-un mecanism îndrăgit de mulți- mancala; folosești aceste resurse pentru a cumpăra contracte, pentru a-ți seta câteva bonusuri de scoring sau pentru a construi tabere/așezări. E nevoie de o planificare foarte bună a resurselor de pe planșa proprie, elementul de noroc fiind unul mic (tile-urile de pe hartă întoarse cu fața în jos).
Abia aștept să-l rejoc.
Nota: 8.5

6. Arkham Horror- The card game
Primul joc din genul LCG pe care îl joc, primul joc din universul creat de Lovecraft. Și nu am fost dezamăgit. Temă foarte prezentă, sistem de joc foarte simplu și funcțional, tensiune, etc.
Am jucat doar primul scenariu din prima campanie, în 4 jucătorii, dar a fost destul să-mi doresc să-l cumpăr daca aș avea cu cine să-l joc mai des.
Nota: 8.5

7. It's a Wonderful World
Acest joc a fost descris foarte bine de Radu(Corwin) mai sus, sunt în asentimentul lui. Poate e cam scump vis-a-vis de ce oferă, dar rămâne de văzut cât de interesante sunt campaniile.
Nota: 8.5

8. Great Western Trail: Rails to the North
Mare fan GWT, abia la Biertan am reușit să joc extensia. Oau! Transformă un joc deja foarte bun într-unul și mai bun. Această extensie mărește "harta", aducând noi locații pentru puncte/bonusuri/resurse; un plus de variabilitate binevenit.
Nota: 9

9. Pipeline
Nu mă dau în vânt după grafica lui Ian O'Toole, mi se pare "rece"; dar e funcțională, și în jocul acesta chiar potrivită. Din nou, vorbesc despre un joc descris mai devreme, așadar nu voi mai intra în detalii "organizatorice". Un joc foarte neiertător, în care creezi un engine tot mai performant (sau cel puțin încerci). Abia aștept următoarea partidă!
Nota: 9.5

10. Maracaibo
Îmi place foarte mult Great Western Trail; imi place foarte mult Mombasa; m-am pus la acest joc cu speranțe mari.
Jucătorii intră în rolul de navigatori, transportând bunuri în diferite locații (simboluri de pe cărți), îndeplinind diverse contracte (cu alte simboluri de pe cărți), explorând pe uscat pentru o multitudine de bonusuri sau crescând influența uneia din cele 3 națiuni. Fiecare deține o planșă cu acțiuni (plină de zone blocate care aduc diverse beneficii: bani, puncte, acțiuni extra, hand size, etc.) lângă care își vor construi un tablou de cărți, propriul engine. Cărțile sunt folosite pentru aproape orice, deci un hand management bun e necesar.
Influența uneia din cele 3 națiuni poate fi crescută prin acțiuni militare, în principal, dar și prin alte bonusuri. Se iau cuburi în culoarea națiunii și se pun pe hartă, eliberând astfel multiplicatori pt punctele de final (poziția ta pe track la acea nație * multiplicator); cuburile de pe hartă pot fi înlocuite cu altă culoare, dar diferența majoră față de Mombasa este faptul că nu se întorc pe track-ul națiunii, multiplicatorii rămânând vizibili.
Speranțele nu mi-au fost înșelate, mi-a plăcut la nebunie jocul.
Nota: 9.5

Jocul lunii: Maracaibo, din cauza că l-am explorat mai mult decât pe Pipeline.

Am jucat 6 jocuri noi in februarie, aleg sa vorbesc despre 4 dintre ele:


Outfoxed! (2014)

Ziceam in ianuarie ca daca ai copil de 4-5 ani si buget limitat, Rhino Hero: Super Battle trebuie sa fie unul din jocurile pe care le cumperi.
Extind recomandarea si pentru Outfoxed!
Iar, daca ma presati pentru "more, please", va mai recomand si Animal Upon Animal, Looping Louie si Dragon's Breath. Acestea sunt preferatele lui Damian, jucate de muuulte ori fiecare, unele chiar mai mult de 50 ori.
Outfoxed! e special pentru ca e cooperativ, are un mecanism bazat pe deductie (abilitate pe care copiii nu apuca sa o exerseze prea des) si dichisul cu cartile suspect si mecanismul de descoperire a hotului e foarte cool.
Ilustratiile sunt frumoase, plansa e colorata, vulpea si zarurile si palariile detectivilor bine realizate.
Noi il jucam cu house rules, sa mai castige si vulpea din cand in cand:
- niciun suspect vizibil la inceput;
- daca un jucator nu reuseste sa adune cele 3 zaruri necesare si sa-si faca actiunea, vulpea misca 3 spatii.
Nota 7, dar Damian sigur i-a dat nota 10


Isle of Cats (2019)

In timpul campaniei pe Kickstarter am fost permanent insotit de doua sentimente contradictorii.
Pe de o parte, nu-mi placea grafica patratoasa si tema unsa cu grasime de somon menita sa ademeneasca cohortele de adoratori de pisici.
Pe de alta parte, entuziasmul de care designer-ul dadea dovada cu fiecare ocazie, de la playthroughs si stretch goals la updates si modul de comunicare, m-au convins sa il sustin.
Pentru 100 dolari primesti o cutie (mai groasa decat majoritatea) mare, doldora de carti, tiles si flexibilitate. Vorbesc, evident, de pachetul Kickstarter.
Poti sa joci solo sau in pana in 6 jucatori. Poti sa ramai la setul recomandat de Lessons sau poti sa faci mix-and-match cu alte module. Poti sa-l joci in mod standard sau Family, ca joc gateway.
Multe optiuni, cu conditia sa-ti placa jocul.
Mie mi-a placut dupa 2 partide solo (modul insingurat de joc e deosebit de jocul multiplayer si vine cu provocarile lui) si astept sa-l incerc cu mai multi oameni.
Da, exista asemanari cu Bunny Kingdom prin prisma celor 2 carti oprite in fiecare etapa de draft si a cartilor cu scoring de final ce fiecare le aduna. Dar exista si multe deosebiri, de la lipsa unei planse unde te calci pe morcovi, costul cartilor pe care vrei sa le pastrezi si sa le joci, tensiunea cartilor Lesson care iti pot da o directie si strategie sau iti pot pica in poala exact la momentul oportun, pana la inlocuirea area control si calcululul scorului de 4 ori cu o plansa unde te joci cu polyominoes incercand sa scapi de sobolani (sau nu, depinde de Lessons), sa acoperi doar anumite zone (sau nu, depinde din nou de Lessons) dar neaparat sa faci macar o familie de pisici de 6-7 membri mieunatori.
Insa tot pentru 100 dolari primesti si cutia Heritage de la It's a Wonderful World, ce mi-a adus multe satisfactii.
Si tot cam atat costa si pachetul 7 Wonders cu Cities, Leaders si Armada.
Deci viitorul insulei infestata de pisici e sub semnul intrebarii.
Nota 7, deocamdata.


Caylus 1303 (2019)

Sunt un mare admirator al lui Caylus. Nu l-am jucat de zeci de ori, deci nu m-au obosit nici agresivitatea mecanicilor, nici lipsa de variabilitate din setup.
Asa ca am intampinat acest sequel cu zambetul pe buze, fara asteptari si fara presiune pe William Attia. De-ar fi fost rau, m-as fi intors cu o mica tragere de inima la original (caci, raportat la 2020, aspectul grafic e absolut oribil, oricare ti-ar fi standardele). Dar s-a dovedit a fi surprinzator de proaspat prin personajele cu abilitati speciale din care folosesti doar o parte in fiecare joc. Si a nimerit-o si cu aspectul grafic, si cu forma pieselor din lemn, si cred ca si renuntarea la score track in favoarea punctelor ascunse e o idee buna. Pentru ca astfel e mai greu de urmarit jocul si agresivitatea trebuie indreptata impotriva tuturor, daca nu ai reusit sa urmaresti cine si cate puncte a reusit sa stranga. In original, liderul avea intotdeauna o tinta mare desenata pe frunte.
Nu l-am jucat decat o data si doar in 3 jucatori, configuratia preferata si pentru original. Dar astept sa-l mai explorez, sa-i asimilez deosebirile fata de primul si sa-mi dau seama care e, de fapt, design-ul mai bun: in forma clasica, fara asimetrii, sau in forma noua, adusa in prezent intr-un mod atat de elegant.
Ce e clar, e ca spiritul Caylus s-a pastrat, chiar daca privirea incruntata iconica a regelui a disparut de pe cutie.
Ah, si mai trebuie subliniata sclipirea de geniu realizata din setup unde se instaleaza in locuri predefinite cladiri alese aleator din toate cele 3 tipuri, pentru a avea acces la ele mai devreme sau mai tarziu. Si, deci, pentru un inceput diferit de fiecare data.
Bravo, domnule Attia!
Nota 8


On Mars (2020)

Asa arata capodopera unui maestru in design, incununarea a 10 ani de cariera, lectii invatate si urechea plecata la dorintele fanilor.
Nu exista niciun element disparat, ceva care sa faca disonanta cu intregul. Toate actiunile se imbina si rezultatul fiecareia depinde de alegerea si executarea celorlalte, de catre tine sau de catre ceilalti.
Si totul are sens din punct de vedere al temei.
Da, o colonie pe Marte are si niscai suport de pe Pamant. Dar lucrurile se dezvolta in mare parte local, destul de incet si greoi.
Da, vor exista prioritati in dezvoltarea coloniei, unele lucruri sunt mai importante decat altele. Dar rolul inginerilor si al dezvoltarii hardware va fi la fel de important ca rolul oamenilor de stiinta ce faciliteaza tehnologii noi.
Mecanicile sunt fluide, ideea calatoriei din orbita pe planeta si invers e unica, interactiunea intre jucatori trece dincolo de simplitati cvasi-depasite de tipul "sa concuram pentru pozitii limitate in zona worker placement" sau "cine face primul acest task ia X puncte".
La fel de fluid e si mersul jocului, cu runde ce se succed in mod natural, cu jucatori ce executa actiuni ce depind unele de altele, cu subtilitati si piedici subversive pe care incepi sa le descoperi de pe la a treia partida incolo.
Mi-ar fi placut sa nu fie CHIAR atat de lung (60 min/jucator) si trecerea de la 3 la 4 jucatori sa aduca ceva in plus in afara aglomeratiei inerente si a impartirii in portii si mai mici a resurselor, punctelor, oportunitatilor de a face actiuni ce se simt semnificative si importante pentru colonie.
Imi place cum scaleaza jocul de la 2 la 3 jucatori si de-abia astept sa vad cat de cuttrhoat e numai in 2, unde un singur set de tehnologii e disponibil si jucatorii cu experienta vor decide de fiecare data cat de mult se poate dezvolta colonia sau cat de banoase sunt unele actiuni.
Grafica e superba, tema e "la zi", simbologia e aproape in intregime intuitiva si se internalizeaza dupa 2-3 partide.
Mai raman totusi intrebari, nelamuriri, diverse neclaritati chiar si dupa primele contacte. Noroc ca fiecare carte si fiecare tile e explicat clar in manualul auxiliar.
Ma bucur insa ca am descoperit in cutie un set de unelte ce ajuta incepatorii si la da o oarecare directie. Ne-am folosit de ele si noi in prima partida si bine am facut.
Si, apropos, de cutie, insertul se putea face mai bine, sunt putin dezamagit. Dar nu e chiar deal breaker.
Posibil sa devina un 10 dupa mai multe partide, asa cum am decis ca e necesar sa se intample cu Vinhos.
Deocamdata, insa:
Nota 9


Si, evident, jocul lunii.
Si aproape sigur in top 5 din 2020.

DanielIndru wrote: ↑

02 Mar 2020, 09:43

On Mars (2020)

[...]
Mi-ar fi placut sa nu fie CHIAR atat de lung (60 min/jucator) si trecerea de la 3 la 4 jucatori sa aduca ceva in plus in afara aglomeratiei inerente si a impartirii in portii si mai mici a resurselor, punctelor, oportunitatilor de a face actiuni ce se simt semnificative si importante pentru colonie.
[...]

Wow, ma sperie cand zici 60 min/jucator, mai ales ca grupul nostru joaca destul de incet... S-ar putea sa fie principalul motiv pentru care sa nu ajunga la masa mai des de o data pe an...

Pai joaca-l in 3 pentru inceput si vezi cum decurg lucrurile dupa 2-3 partide. La noi asa a fost. Dar poate gandim prea mult...

La Barrage in 4 tot cam 3 ore stam. Nu stiu daca e cea mai buna referinta.

Da, e clar ca-l vom juca in 3 prima data. Si avand in vedere comparatia cu Barrage va fi lung... E bun ca punct de referinta ca si pe-ala l-am jucat doar de cateva ori si inca e cam nou pentru toti, si foarte thinky.