Best new game - mai 2020

[ProfessorChaos]

Shards of Infinity - Deck builder in stil clasic, cu nu foarte multe carti in care trebuie sa-ti distrugi adversarul dandu-i damage. O poti face putin cate putin in fiecare tura, sau sa-ti upgradezi nivelul pana la 30, cand poti juca o carte care da damage infinit => instant win. Deci e nevoie sa echilibrezi cand iei carti noi, daca arunci din cartile vechi, cand iti faci upgrade, cand te vindeci si cand dai damage. Poti recruta si campioni ale caror puteri le folosesti in fiecare runda - nu ii decartezi dupa ce ii joci. L-as compara cu Star Realms care nu mi-a placut deloc. Insa Shards imi place - introduce nivelul extra cu tentatia de a-ti face upgrade. Cu cat ai nivelul mai mare poti activa puteri extra de pe carti => cartile tale devin mai puternice. Mi se pare interesant ca atunci cand cumperi o carte poti alege sa o bagi in deckul tau sau sa ii activezi imediat puterea si sa o scoti din joc. Astfel, cu cat avansezi in joc incepi sa dai din ce in ce mai mult damage din carti tot mai puternice dar si din one-time-uri bine activate. Nu dureaza mult si are o progresie frumoasa. Recomand sa incercati daca vreti un deck builder cu un pic de condiment. Nota: 7

Royals Un fel de Ticket to Ride cu mai multe reguli si axat mai mult pe are control. Joci seturi de carti pentru a controla nobili din diferite tari, luand puncte pentru fiecare nobil pe care l-ai influentat prima oara, pentru tara (daca ai influenta in fiecare oras din acea tara) si la fiecare sfarsit de runda daca ai cea mai multa influenta in diferite tari (sau esti pe locul 2). Mai primesti puncte si pe cata influenta ai pus pe fiecare tip diferit de nobil de-a lungul jocului, dar nu mai intru in detalii. Pe parcursul jocului poti asasina influenta de pe nobil punandu-ti influenta ta - dar trebuie sa platesti mai mult. Asta poate duce la destul "te omor- ma omori" mai ales in mai multi jucatori. Ideea e ca e un joc ok, dar cu non-gameri mi-au iesit un pic peri albi pana sa se prinda cum se joaca - deci nu e asa simplu ca Ticket to Ride. L-am jucat in 4, dar s-ar putea in 3 sa mearga mai repejor. Cred ca-l prefer in detrimentul Ticket to Ride, dar asta nu inseamna mare lucru. Nota 6.5

Everdell Da, imi place. Imi plac card game-urile mid euro cu combos si mi se pare ca Everdell se incadreaza. Nu ma asteptam ca rundele sa fie asa putin delimitate - adica intr-un anotimp joci cat ai ce sa faci, chiar daca adversarii si-au terminat actiunile si au inceput noul anotimp. Asta mi se pare ca ajuta jocul sa curga mai usor. N-am prea multe de spus. Arata bine, mi-a satisfacut pofta de combos, se misca binisor si mi se pare ca ofera multe optiuni de strategii si rejucabilitate buna doar cu jocul de baza. Si merge foarte bine in 2. Nota 8.5

Game of the month: Everdell

[Haddeo]

Game of the month: Everdell

Nu renunta asa usor, poate joci in seara asta ceva misto

[ProfessorChaos]

Game of the month: Everdell

Nu renunta asa usor, poate joci in seara asta ceva misto

Chiar sunt curios de ce nu esti fan. Sau ce nu le place si altora la el. Ca pot sa inteleg de ce n-ar fi cineva pasionat de el - pana la urma nu e ceva super original. Dar ca design nu mi se pare un joc prost. Faptul ca e prea hyped nu se pune

[Haddeo]

Chiar sunt curios de ce nu esti fan. Sau ce nu le place si altora la el. Ca pot sa inteleg de ce n-ar fi cineva pasionat de el - pana la urma nu e ceva super original. Dar ca design nu mi se pare un joc prost. Faptul ca e prea hyped nu se pune

Nu cred ca e un joc prost, l-am jucat o singura data deci nu pune prea mult pret pe opinia mea , tin minte ca mi s-a parut prea mult efort sa urmaresc ce scrie pe cartile mele, dar sa mai stau sa mai ma uit ce scrie pe cartile altora . poate eram obosit. daca vreau sa urmaresc ce scrie pe cartile altora joc Agricola e de 20X mai tare jocul decat Everdell. M-a enervat si ca s-au chinuit sa faca grafica astfel incat sa-ti fie imposibil sa-l urasti... cine poate sa urasca anthropomorphic mice ?

[VZQ]

Luna asta doar unul, dar bun rau

TANG GARDEN

Simplu in esenta (tile placement + set collection, cu putin variable player powers), dar cu o prezenta absolut impecabila si impresionanta.

Jucatorii urmaresc constructia celei mai frumoase gradini imperiale, prin plasarea de placute cu diverse elemente de peisaj, decoruri si panorame care-ti taie respiratia.

De-a lungul unei partide fiecare avanseaza pe tabla de joc personala pe 3 track-uri si in functie de pozitie, obtin diverse bonusuri (bani, vizitatori, etc); la final, jucatorul cu cei mai multi bani este declarat castigator.

Pentru asta, pe tura ta trebuie sa faci o actiune obligatorie (fie plasezi o placuta, fie un element de decor), care poate fi insotita de una optionala (poti influenta un personaj, poti folosi un token special, care-ti permite marirea efectului unei actiuni, sau poti influenta un personaj).

Plasarea de placute te ajuta sa avansezi pe track-uri, prin potrivirea acelorasi elemente la imbinare, sau bani, daca lipesti bucati de alei (efectul este cumulativ). Pe tabla de joc sunt distribuite niste tokene, care-ti permit, atunci cand le acoperi cu o placuta, sa plasezi si diverse panorame (mici sau mari) de-a lungul marginilor tablei de joc; acestea au diverse peisaje si simboluri care determina modul in care vei plasa vizitatorii in gradina, pot fi folosite ca moneda de schimb pentru reactivarea tokenurilor speciale cu abilitati, iar daca raman 3 sau mai putine, declanseaza finalul jocului, asa ca trebuie tot timpul sa ai grija cat si ce se scoate din joc. Jucatorul are la dispozitie un token ce-i permite sa plaseze 2 placute (din cele disponibile) printr-o singura actiune, precum si un altul ce-i permite sa aleaga din teanc exact ceea ce doreste sa plaseze.

Pentru plasarea de decoruri se trag carti dintr-un teanc special, in formula 2 + cate una in plus pentru fiecare teanc cu placute fara tile disponibil ( cu fata in sus). Prin plasarea de decoruri urmaresti sa strangi perechi de flori sau animale, seturi de arbori diferiti, sau majoritati la plasarea constructiilor (pavilioane). Acestea se plaseaza doar in spatiile special indicate pe placute si este posibil sa nu poti plasa ceea ce ai tras, daca nu ti-ai calculat momentul bine. Jucatorul are la dispozitie un token ce-i permite sa plaseze cu o singura actiune 2 decoruri, la alegere.

Influentarea persoanjelor se poate face cand toate cele 3 track-uri ajung la un anumit nivel; alegi un nou personaj, dupa care plasezi unul din cele disponibile in gradina, urmarind anumite criterii: fie ca personajul sa vada un anumit tip de peisaje, fie anumite tipuri de panorame. Majoritatea personajelor au o abilitate bonus care poate fi folosita cat timp respectivul se afla in fata ta, si o preferinta in ceea ce priveste modul de amplasare in gradina, care va conta la scorul final. Personajele pot fi plasate in gradina doar in locuri cu un simbol special, pe poduri si/sau in pavilioane. Jucatorul are la dispozitie un token ce-i permite sa mute un personaj in alta zona a gradinii, sau sa-i schimbe directia in care priveste, precum si un altul, care-i permite sa aleaga un personaj din teancul de carti, in locul celor deja disponibile.

Jocul se termina fie cand raman 3 sau mai putine tokene-peisaj pe tabla de joc, fie cand un teanc de placute este complet epuizat.

Se puncteaza: banii deja adunati de-a lungul partidei + cei pentru cartile-decor (cate 6 bani pentru perechile de flori si/sau animale, 2 bani pentru fiecare pod plasat, 12/6 bani pentru majoritatea de pavilioane construite, 1/4/9/etc bani pentru arborii diferiti plantati) + banii de la vizitatori (in functie de preferinta acestora, plus cate 1 ban pentru fiecare element de decor pe care acesta il vede).

Gameplay: as zice ca este un next level gateway (gen Wingspan); jocul este in mare destul de simplu (plasezi teren, decoruri sau personaje), dar sunt destule chestii de balansat si urmarit in timpul jocului, astfel incat un novice si-ar prinde putin urechile... noua ne-a luat vreo 2 partide sa ne prindem exact cum sta treaba cu plasarea de personaje si "line of sight" vs "active display" (ideea este ca un pesonaj "vede" doar decorurile/personajele aflate pe aceeasi linie cu el, dar in acelasi timp, "vede" toate cele 5 panouri ce compun panorama de pe o latura a tablei de joc...), cum sa plasam decorurile, si cum sa "dezamorsam" planurile anumitor personaje.

Productie: pana acum, este jocul cel mai frumos si impresionant pe care il avem in colectie. Totul este din carton extrem de gros, elementele de plastic sunt de calitate, iar totul asamblat si pus pe masa iti taie respiratia - elementele 3D fac ca la final tabla de joc sa arate ca o gradina veritabila, plina de viata. Si culmea, intra la loc perfect in cutie. Absolut incredibil.

Minusuri: doar doua, dar din fericire, si alea, mititele...
1. regulamentul - arata bine, pare bine scris, dar luat la bani marunti, te cam baga in ceata; este necesar sa urmaresti un playthrough, sau macar cateva recenzii + sapat pe forumul BGG pentru a afla raspunsul la cateva intrebari ce sigur o sa apara in timpul jocului.
2. "coliviile" pentru pasari sunt niste simple tokene de carton, care, spre deosebire de pesti si flori, nu se disting si omoara din caracterul spatial al jocului. Stiu ca este o chestie de preferinta personala, dar tare as fi vrut sa fi reusit sa le faca tot din plastic, sau macar ceva standees...

Concluzie: am asteptat jocul asta sa apara mai bine de un an, si din fericire, pentru noi a meritat Fara nici o rezerva: jocul lunii si intrare direct in Top 10 jocuri favorite Abia astept sa ajunga si extensiile

[danielM]

Nevsky: Teutons and rus in collision 1240 - 1242: Pregătirea campaniei, logistică, campanie militară în Evul Mediu, componente și artwork deosebite, tematic. Primul volum dintr-o serie (Levy & Campaign) care se anunță a fi foarte apreciată.


Wir sind das Volk: Am rămas plăcut surprins de prețul jocului (aprox 150 lei), de cutia foarte compactă care cuprinde o hartă mounted de dimensiuni similare Twilight Struggle, de calitatea și artworkul componentelor Histogame (Maria, Friederich) care mie îmi plac mult. Unul din jucători joacă cu RFG, celălalt cu RDG pe parcursul a 4 decenii de ”război economic” între cele 2 Germanii. Jocul este card driven, fiecare deceniu e împărțit în 2 etape, pe tura ta poți juca una din cele 2 cărți cu care începi fiecare deceniu sau una din cărțile etalate lângă hartă. Cărțile pot fi jucate pentru construirea economiei, reducerea nemulțumirilor populației, îmbunătățirea nivelului de trai sau pentru a activa evenimentul cărții. Germanii au reușit să implementeze elegant și la nivel abstract aparatul Stasi, nevoia de a ține pasul cu statul frate în ceea ce privește nivelul de trai altminteri provinciile în care există discrepanțe vor stârni mișcări de protest care pot duce la proteste în masă, fuga oamenilor de știință, cultură din blocul comunist care afectează economia Estului, nevoia de valută în cazul RDG pentru a putea menține un nivel de trai mai bun. Jocul poate fi pierdut prin existența a 4 proteste în masă / prin triumful socialismului sau eșecul lui / prin intrarea RDG în insolvență. Cele două state funcționează asimetric, RDG va fi constant afectat economic și trebuie să reziste RFG din acest punct de vedere. De multe ori vei juca o carte de-a adversarului doar pentru a nu-i permite să activeze evenimentul X care ar fi negativ pentru tine. Se joacă în 2-3 ore în funcție de nivelul jucătorilor. Un alt joc foarte bun de la histogame! poate fi incercat pe boardgamecore.net (contabilitatea este făcută automat, mutările nevalide nu sunt permise etc).
, deocamdată.

Mandala: Rapid, simplu, îmi place cum se scorează cărțile la final, arată bine, un joc de pornit o sesiune de joacă în 2. Joci cărți pentru a aduna cărți în slot-uri de valori 1-6 care la final valorează puncte. Probabil dacă ar fi durat mai mult de 10-15 min, cât durează, i-aș fi dat un 7.


Arctic Scavengers: base game + HQ + Recon: Deckbuilder foarte similar Dominion, vine însă cu câteva plusuri: este tematic și are partea interesantă de ”luptă” pentru resursele vitale supraviețuirii. Anul 2077 (parcă), lumea a fost decimată de îngheț, oamenii s-au organizat în triburi în încercarea de a-și spori șansele de supraviețuire. La final, câștigă jucătorul al cărui trib conține cei mai mulți membri. Pe tura ta angajezi mercenari (cumperi cărți), cauți prin junkyard pentru unelte/arme utile sau îți pregătești o echipă pentru a se confrunta cu ceilalți pentru o carte din deckul de resurse contestate în faza de skirmish. Elemente de bluff (poți să păstrezi pentru skirmish phase cărți fără valoare de luptă, inutile, însă ceilalți nu știu asta), oarecare interacțiune. Nu l-am jucat decât în 2, formulă în care partea de skirmish este mult diminuată. Aștept câteva partide în 3/4 pentru a decide dacă rămâne în colecție; clar nu e un joc de 2. Nu m-a dat pe spate, nu aduce ceva deosebit, însă poate fi un joc de păstrat și jucat în anumite momente. Posibil să urce la 8 după ce îl joc în 3/4.


W1815: sau introducere în block wargames. Un joculeț strecurat într-o copertă de carte. Napoleon vs Wellington, pe tura ta activezi unul din corpurile de armată, dai cu zarul și aplici rezultatul. Scopul este să provoci dezorganizarea armatei inamice. Un joc de colecție, rapid, fără multe pretenții, mulțumesc @iadrianik pentru el.

[mendocino]

Noutățile lunii mai:

1. Steamrollers - este varianta roll and write a jocurilor tip Railways of the World, un joc bazat pe mecanica de pick-up and delivery. Pe tură se aruncă cu zaruri (evident) și în funcție de rezultate se trasează căi ferate, se livrează produsele în zonele având culoarea asemănătoare, apoi se poate face upgrade la locomotivă pentru a putea parcurge trasee mai lungi, nu numai point-to-point, și ca să fie treaba mai bună sunt și câteva cărți speciale care se pot lua pentru a beneficia de tot felul de bonusuri să nu fie chiar atât de sec jocul. Sincer îmi plac jocurile de tip roll and write și cele care au ca tematică căile ferate, dar totuși nu am fost prea încântat de aceasta, probabil din cauza că se joacă pe o hartă comună și jocul odată depinde de norocul cu zaruri, dar depinzi extrem de mult și de ce fac oponenții. Prea mult. 6/10

2. Transatlantic - ca și mecanică de joc are la bază exact aceeași ca și celebrul Concordia: ai o grămadă de cărți de acțiuni pe care le poți juca, apoi le aduni și le joci iarăși. Scopul jocului de a avea cele mai profitabile nave pe apele oceanelor. Sunt trei zone distincte de oceane unde se pot lansa nava (cu condiția ca acestea să fie mai noi decât cele deja plasate în zonă, se pot construi clădiri de comerț pentru a mări punctajul, apoi se încarcă navele cu cărbune, se transportă pasageri, și există încă o sumedenie de cărți. Pare puțin point-salad, deoarece la final are și un punctaj de set collection în funcție sub ce pavilion au navigat vasele tale, care în timpul jocului te obligă să faci cam din toate ceva. Jocul merge extrem de bine, deși cărțile cu nave sunt puțin cam încărcate cu date, dar destul de ușor se poate obișnui cu acestea. 8/10

3. Carson City- este un joc worker placement al cărui scop este construirea unui orășel din vestul sălbatic. Fiecare jucător contribuie la această operațiune, și cine reușește să își plaseze cel mai optim clădirile câștigă o sumedenie de puncte și jocul evident. La baza jocului este un șir de acțiuni pe care se plasează muncitorii în prima fază. La început sunt acțiunile de procurat pistoale și drumuri, apoi acțiunile de cumpărat clădiri (singurele variabile) și apoi cele de punctaj. Apoi în faza a doua a turei de joc se rezolvă aceste acțiuni mergând înainte pe șirul definit. Mai este și fază de colectare bani. Interesant este faptul că aceeași acțiune se poate alege de mai mulți jucători, și cine va executa aceasta este decisă prin duel (numărul pistoalelor adunate + aruncat cu un zar). Regulile sunt ușor de înțeles, însă o mare problemă este înțelegerea clădirilor și efectul asupra celor din vecini. E mai greu. Dar totuși este un joc excelent cel puțin asta este părerea mea. 9/10

4. Madeira - este un heavy euro cu o hartă de joc plină de posibilități și decizii multe de luat. Ca și tematică încearcă să recreeze etapele colonizării insulelor, și comerțul cu țara mamă. La început de tură se aleg câte un set de zaruri de la 1 la 3 și un obiectiv care mai târziu va fi punctat. Apoi în funcție de zarurile alese, jucătorii au acces la diferite insule, unde au posibilitatea să adune resurse sau să folosească abilitățile personajelor care sunt redistribuite pe fiecare tură. Folosirea acestora trebuie gândit bine, că apoi pe o fază ulterioară se pot rezolva și acțiuni secundare. Apoi se poate folosi orașul pentru favorurile gildelor, și se pot trimite navele de comerț pentru a face puncte și bani. Pe lângă zarurile alese mai este și posibilitatea de a folosi și pirații, însă la sfârșit se depunctează din greu cine a folosit cei mai mulți. Apoi totul are un cost, muncitorii trebuie hrăniți, deci multe de avut grijă. Este un joc foarte bun, dar tendința la AP este destul de mare, plus la prima vedere toate mecanicile interconectate și toate detaliile par a fi niște obstacole insurmontabile. Dar e bun. 9/10

5. Guildhall - este un joc se collection unde pe tură, prin două acțiuni disponibile se etalează diferite personaje (gilde). În funcție de câte personaje asemănătoare, dar de culori diferite sunt etalate, se pot efectua niște acțiuni speciale cum ar fi înlocuire cărți, apoi furat de la oponenți, ș.a.m.d. Scopul este de a crea cât mai multe stackuri de câte 5 cărți pentru a putea cumpăra cu acestea punctele de victorie prea râvnite. Din păcate nu sunt mare fan al acestor tipuri de jocuri 5/10

6. Deckscape: Heist in Venice - este un joc de tip escape room unde scopul jucătorilor este să rezolve un mister din Veneția. Mai multe nu spun din cauza spoilerelor. Jocul este simplu, se parcurge un deck de cărți prin rezolvarea unor puzzle-uri mai mult sau mai puțin reușite. Față de jocurile Exit ceea ce nu mi-a fost pe plac că sunt la dispoziție diferite personaje care efectiv ajută extrem de mult la deslușirea problemelor, și ceea ce a ușurat cam mult treaba. 5/10

7. The Great City of Rome - este un joc de tile laying în care jucătorii încearcă să construiască cel mai valoros oraș (adică Roma) pe o grilă de 4x4. Pe tură jucătorii alocă muncitorii pe un track care va defini ordinea de joc pe tura următoare, respectiv câte resurse se pot aduna. Apoi se alege un tile din cele disponibile, care se poate construi în grilă, și în funcție de tipul și relațiile dintre clădiri se punctează. Mecanismul de joc este simplu dar totuși sunt niște decizii grele de luat, deoarece fiecare punctuleț contează. Un mare minus al jocului este grafica destul de slăbuță. 8/10

8. La Granja - este un joc tipic euro, tipic heavy cu o tematică agricolă și de comerț cu amănuntul și adaosuri comerciale. Un aspect interesant al jocului este combinația dintre mai multe mecanisme mai mult sau mai puțin cunoscute. În primul rând este interesant posibilitatea multiplă de utilizare a cărților. La început cărțile par a fi extrem de încărcate cu informații, dar îndată ce începi să înțelegi diferitele aspecte ale rundei poți foarte ușor să spicui informația ce îți trebuie și să plasezi cartea în poziția optimă. Apoi este mecanismul de selectare a acțiunilor bazat pe ce se aruncă cu zaruri, apoi mai este și sistemul de area control din faza de comerț în care poți elimina pionul jucătorului dacă pui pe un hex învecinat cu valoare mai mare pionul tău (la fel ca în Luna). Sunt o sumedenie de chestii faine în joc, aș putea să zic ca este un joc bun, dar grafica m-a dezamăgit foarte tare, plus tematica agricolă este printre puținele care nu îmi plac. În plus consider că e puțin cam supraîncărcat game flow-ul prin combinația mulțimii de mecanisme. 7/10

9. The Hanging Gardens - este un joculeț de cărți în care pe tură se încearcă plasarea cărților cu diferite tipare de grădini în așa fel încât să se poată crea grădini mari pentru a avea acces la diferite tile-uri de punctaj. Ideea de bază este faptul că se pot suprapune cărțile cu o singură condiție, ca tipul de grădină afișat întotdeauna trebuie suprapusă unei cărți deja jucate. Punctajul final este dat de tile-uri adunate, un set collection obișnuit. Jocul este rapid și interesant. 8/10

10. Rattus - un joc cu reguli simple de area control în care jucătorii pe tură plasează cubuleți reprezentând oamenii, pe o hartă cu diferitele imperii medievale ale Europei. Apoi la sfârșit de tură se mișcă pionul negru care reprezintă ciuma și înjumătățește după caz populația, deoarece pe hartă vor apărea și tokene cu șobolani, care vor favoriza ciuma. Pe lângă asta jucătorii au acces la tot felul de cărți de personaje cu diferite puteri pentru a putea mitiga ori ciuma, ori a putea să plaseze mai mulți omuleți. Câștigătorul jocului este cine reușește să plaseze cele mai multe cubulețe pe hartă. Un joc destul de bun pentru doi jucători 7/10

11. Adventure Games: The Dungeon - este un joc puțin similar cu seria Exit, însă aici scopul jucătorilor este explorarea și efectiv aventura propriu-zisă. Jocul nu este bazat pe puzzle-uri ci mai degrabă pe combinația de locații și iteme găsite. Jocul este de fapt o poveste care se desfășoară în funcție de deciziile și iscusința jucătorilor. 7/10

12. Second Chance - este o combinație tetris cu roll and write. Pe tură intră în joc două tile-uri de tip tetris care apoi trebuie desenate pe foaia de joc. Dacă cineva nu mai are posibilitatea să deseneze vreun tile, are o a doua șansă să tragă o carte și să încerce să deseneze. Dacă nici așa nu reușește atunci este eliminat din joc. Și cam atât. 6/10

13. Traintopia - este un joc de tile laying al cărui scop este construirea de căi ferate. Pe tură jucătorii pot alege din tile-urile disponibile sau pot alege câte un extra (turist, locuitor, locomotivă, poștă) pentru a aduna puncte de victorie. Apoi se plasează tile-uri pe linia proprie. Interesant este faptul că se pot plasa tile-urile și decalate unul față de celălalt cu singura condiție ca liniile de căi ferate să se atingă. Pe durata jocului sunt și niște obiective secrete cu ajutorul cărora se pot aduna puncte în plus, dar acestea sunt destul de ușoare. La sfârșit se punctează o sumedenie de chestii: cea mai lungă cale ferată, dacă linia are poștă sau nu, etc. Grafica jocului nu este cea mai bună din păcate, dar jocul propriu-zis este unul destul de ușor, l-aș încadra în categoria de fit for my family. 8/10

14. Mechanica - în acest joc scopul este fabricarea și vânzarea a câtor mai multe aspiratoare. Fiecare jucător are tabla proprie de joc pe care sunt trecute liniile de producție, de la materie primă până la livrare. Pe tură jucătorii pot adăuga tot felul de utilaje acestor linii de fabricație ca să transforme materialele în materiale mai valoroase sau chiar să le multiplice. Apoi se pot cumpăra camioane de diferite mărimi pentru a livra aspiratoarele și a acumula bani, căci la sfârșit banii contează. Jocul este interesat, mecanica bună, grafica frumoasă dar totuși duce lipsă de variabilitate și mai ales ai senzația că se termină prematur, nu prea ai posibilitatea să rulezi fabrica foarte bine gândită. Puțin cam frustrant. 7/10

15. Kokoro: Avenue of the Kodama - un roll and write foarte drăguț. Pe tură se joacă cărți cu diferite tipuri de drumuri, care trebuie trecute pe harta fiecărui jucător. Pe fiecare tură sun câteva poziții de punctaj. Ideea este ca pe tură să poți lega cât mai multe pătrățele cu floricele și viermișori de această poziție. Faza e că pe tura următoare, când se alege următoarea poziție de punctaj, trebuie adunate mai multe puncte decât în rundele precedente, altfel se va obține onorabilul scor zero. Jocul e foarte drăguț grafic vorbind, și ca game flow funcționează bine, că poți face calcule în prealabil să reușești să punctezi și în rundele următoare. Evident sunt și câteva bonusuri ce se punctează, să nu fie scorul atât de apropiat. 8/10

16. Minerva - în acest joc se încearcă construirea a celor mai valoroase orașe din Imperiul Roman. Pe tură jucătorii au posibilitatea să cumpere tile-uri cu diferite tipuri de clădiri din piață, care apoi vin așezate ortogonal în orașul propriu. Sau, o altă acțiune este plasarea de clădiri rezidențiale într-o coloană sau într-un rând astfel pornind producția tile-urilor din acea coloană sau rând. În timp ce multe clădiri produc resurse de bază precum grâu, piatră, metal sau lemn, altele produc puncte de cultură (educație, artă sau teatru), care trebuie utilizate imediat pentru a revendica un tile de bonus.Clădirile militare generează puncte de glorie care sunt convertite la sfârșitul rundei în puncte de victorie în funcție de cine câte are. Templele sunt scumpe de construit, dar aduc o groază de puncte dacă sunt plasate unde trebuie. Minerva este un fel de 7 Wonders varianta tile laying. Joc simpatic, rapid, cu mult carton, dar cu o grafică care lasă urme de dorit. 8/10

17. Navegador - este un joc euro în care acțiunile se aleg de pe o rondelă, evident cât mai departe e acțiunea dorită cu atât mai mult e costul. Tematica ne duce pe vremea colonizării Imperiului Portoghez. Scopul este explorarea lumii, colonizarea, comerțul cu colonii, fabricarea de nave și construirea de fabrici pentru a facilita comerțul plus este partea de adunat diferite privilegii pentru punctajul final (un fel de matrice de punctaj). Harta este împărțită în trei zone, care gradual scumpesc toate tranzacțiile. Pentru mine jocul a fost extrem de plictisitor, fără prea multe opțiuni la alegerea acțiunilor. E interesant că trebuie să planifici înainte, dar totuși jocul e destul de repetitiv, fără să aducă elemente noi. A fost din păcate o dezamăgire. 6/10

18. Sobek - este un joc simpatic de cărți, marca Bruno Cathala. Pe tură jucătorul alege dacă dorește să ia o carte cu mărfuri, să joace o carte cu un personaj pentru puterea specială sau să etaleze un set din cel puțin trei cărți de mărfuri asemănătoare pentru punctaj. Dacă nu se alege următoare carte din șirul etalat atunci cele sărite peste intră în coșulețul propriu de corupție al fiecărui jucător, iar cine adună cele mai multe fa fi depunctat serios la finalul rundei. Jocul are trei runde, este extrem de rapid, intens și frumos. Deși încă nu am reușit să mă prind de vreo strategie câștigătoare. 8/10

19. Port Royal - este un joc de tip push your luck și set collection unde pe tură jucătorii adună diferite tipuri de cărți pentru a aduna puncte de victorie. Sunt cărți de personaje care dau diferite bonusuri, nave care aduc bani pentru a cumpăra alte cărți, expediții, care convertesc seturile în puncte. Nu aș intra în detalii dar este un joc drăguț, un filler bun. Cumva am pierdut hype-ul din jurul lui, dar îmi pare bine că l-am încercat. 7/10


Alte jocuri noi din luna mai Exit: The Sinister Mansion și Exit: The Secret Lab care până la urma urmei sunt variante al aceluiași joc, deci nu le-am mai trecut la noutăți, deși sunt bune.

Pentru mine jocul lunii mai a fost: Carson City.

[mendocino]

Chiar sunt curios de ce nu esti fan. Sau ce nu le place si altora la el. Ca pot sa inteleg de ce n-ar fi cineva pasionat de el - pana la urma nu e ceva super original. Dar ca design nu mi se pare un joc prost. Faptul ca e prea hyped nu se pune

Nu cred ca e un joc prost, l-am jucat o singura data deci nu pune prea mult pret pe opinia mea , tin minte ca mi s-a parut prea mult efort sa urmaresc ce scrie pe cartile mele, dar sa mai stau sa mai ma uit ce scrie pe cartile altora . poate eram obosit. daca vreau sa urmaresc ce scrie pe cartile altora joc Agricola e de 20X mai tare jocul decat Everdell. M-a enervat si ca s-au chinuit sa faca grafica astfel incat sa-ti fie imposibil sa-l urasti... cine poate sa urasca anthropomorphic mice ?

Nu e un joc prost . Cărțile se cam repetă în deck, și dacă începi să le cunoști o să fi mult mai ușor să urmărești oponenții . Mie îmi place ca și tableau builder, singurul minus pentru mine este, că deși arată mișto componentele pentru resurse, dat fiind faptul că sunt rotunjite se împrăștie peste tot. Plus antrophomorphic mice este tare

[ProfessorChaos]

Chiar sunt curios de ce nu esti fan. Sau ce nu le place si altora la el. Ca pot sa inteleg de ce n-ar fi cineva pasionat de el - pana la urma nu e ceva super original. Dar ca design nu mi se pare un joc prost. Faptul ca e prea hyped nu se pune

Nu cred ca e un joc prost, l-am jucat o singura data deci nu pune prea mult pret pe opinia mea , tin minte ca mi s-a parut prea mult efort sa urmaresc ce scrie pe cartile mele, dar sa mai stau sa mai ma uit ce scrie pe cartile altora . poate eram obosit. daca vreau sa urmaresc ce scrie pe cartile altora joc Agricola e de 20X mai tare jocul decat Everdell. M-a enervat si ca s-au chinuit sa faca grafica astfel incat sa-ti fie imposibil sa-l urasti... cine poate sa urasca anthropomorphic mice ?

Are sens. Eu l-am jucat pe Tabletopia deci am avut vizibilitate de text mai buna. La cartile adversarilor nici mie nu-mi vine sa ma uit - dar la fel, mai usor de vazut pe Tabletopia.

[Ailur]

Toate jucate in solo mode:

Nova Luna: Un joc abstract care nu aduce nimic spectaculos sau original ( este o reimplementare a lui Habitats ), dar care se joaca repede si care are un design grafic foarte placut. Nu prea am multe de spus, intrucat jocul in sine nu spune foarte multe. Nota 6.5 /10

Lux Aeterna: Un joc in care esti capitanul unei nave spatiale plutind in deriva dupa ce sistemele ti-au fost afectate de un soc electromagnetic. Se joaca in 15 sau 10 minute ( modul "usor", respectiv "greu" ), scopul fiind sa-ti repari nava sau sa treci prin toate cartile din deck inainte de a fi prins in gravitatia gaurii negre din vecinatate. Cartile cu multiple intrebuintari reprezinta un puzzle interesant, grafic putea fi mai colorat, dar e functional. E un joc solo placut, care mereu mai cere inca o partida. Nota 7/10

Coffee Roaster: Un alt joc solo, in care prajesti cafea. In functie de zona de origine, provocarea poate fi mai mare sau mai mica. Deocamdata nici macar pe "modul usor" n-am scos un scor extraordinar, deci mai e de incercat. Mi se pare ca mecanismul de baza de push your luck ( gestionarea jetoanelor de cafea din punga si "prajirea" - imbunatatirea lor ) este atat tensionat ( oricat de mult ai incerca sa-ti "faci norocul", tot ai parte de surprize ), cat si reprezinta tema foarte bine. Multumita mutiplelor tipuri de cafea are si o rejucabilitate mare. Nota 8.3/10 ( nici chiar de 8, nici chiar de 8.5 ) si jocul lunii.

[Corwin]

Un singur joc nou jucat in mai: Too Many Bones. O combinatie foarte reusita de RPG, cu batalii in stil Heroes of Might & Magic, si puteri diferite ale personajelor. Mi-a placut foarte mult, nota 9/10 dupa prima partida, si abia astept sa-l mai rejoc.

[Corwin]

2. Transatlantic - ca și mecanică de joc are la bază exact aceeași ca și celebrul Concordia: ai o grămadă de cărți de acțiuni pe care le poți juca, apoi le aduni și le joci iarăși. Scopul jocului de a avea cele mai profitabile nave pe apele oceanelor. Sunt trei zone distincte de oceane unde se pot lansa nava (cu condiția ca acestea să fie mai noi decât cele deja plasate în zonă, se pot construi clădiri de comerț pentru a mări punctajul, apoi se încarcă navele cu cărbune, se transportă pasageri, și există încă o sumedenie de cărți. Pare puțin point-salad, deoarece la final are și un punctaj de set collection în funcție sub ce pavilion au navigat vasele tale, care în timpul jocului te obligă să faci cam din toate ceva. Jocul merge extrem de bine, deși cărțile cu nave sunt puțin cam încărcate cu date, dar destul de ușor se poate obișnui cu acestea. 8/10

Abia astept sa-l joc! Concordia e unul dintre preferatele mele, dar Navegador (tot de la Gerdts) nu mi-a placut. N-am vazut multi fani de Transatlantic, dar daca e o variatie cat de cat buna pe tema Concordia cred ca o sa-mi placa.

[Garomi]

Multe jocuri noi in Mai:

• Everdell
  
  Un joc care arata foarte bine pe masa si care are ilustratii exceptionale. Jocul este usor de invatat si ofera ceva satisfactie cand reusesti sa asamblezi niste combo'uri micute intre carti. Cum a zis ProfessorChaos, exista o impartire pe runde si jucatorii se pot aflta in runde diferite ale jocului; vreau doar sa precizez ca in cele 4 partide jucate in 2, nu a durat mult ca sa termine si ultimul jucator dupa ce a terminat primul. Deci chiar daca pare ciudat ca un jucator a terminat jocul si altul nu, nu a trebuit sa se astepte mult. Jocul ofera indeajuns de multe carti incat sa iti dea posibilitatea sa incerci tot felul de strategii, deci nu te plictisesti asa repede. Ca si critica - am observat ca nu ne'am prea atins de niste Event Cards pe care le poti revendica cand ai o combinatie de carti jucate in "orasul" tau; nu s'a prea intamplat sa se ajunga la acea combinatie. Poate mai trebuie niste partide, totusi. Chiar daca nu m'am plictisit de ce are de oferit jocul de baza, mi'am comandat intre timp cele 2 extensii care au si varianta de Collector's Edition pentru ca imi place jocul si mi'a frica sa nu se temrine stock'ul de CE

• The Gallerist
  
  Primul Lacerda jucat. Excelent. Elegant. Fiecare actiune se leaga atat de frumos de alta. La inceput, pare ca exista un singur mod in care poti incepe eficient jocul; dar nu e asa. Sunt mai multe, fiecare cu un alt follow'up si asta mi se pare foarte tare. Actiunile sunt simplu de explicat; tot jocul e asa, de fapt. Complexitatea vine din cum folosesti actiunile intr'o ordine cat mai eficienta. Si la sfarsit, punctajul se calculeaza foarte intuitiv: pai ce anume face ca un patron de galerie de arta sa aiba succes? Pai capitalul obtinut din vanzare obiectelor de arta, valoarea galeriei, popularitatea lui care duce la o influenta sporita in aceste cercuri. E interesant cum jonglezi cu tipurile diferite de vizitatori. Am observat ca chiar si cand este jucat doar in 2, reusesti destul de usor sa "stai in calea" oponentului si sunt curios cum se simte aceasta dinamica si la un numar mai mare de jucatori.

• Vinhos
  
  Un alt Lacerda jucat si imediat apreciat. Varianta deluxe vine cu un gameboard cu doua fete si tot atatea reguli de baza, ceea ce asigura o rejucabilitate mai mare. E demn de mentionat ca jocul are componente foarte misto si arata foarte bine. Ideea de producator de vin in devenire este frumos implementata si evidentiaza diverse decizii care au legatura dar sunt oarecum in antiteza: vand vinurile pe piata locala pentru un profit mai rapid sau pe piata internationala pentru o reputatie mai mare? Ma pregatesc pentru targul de vinuri mai din timp (un fel de marketing) si profit de niste circumstante pe care le cunosc sau o las pe ultima 100m si ma focusez pe alte aspecte ale business'ului. In orice caz, incep sa inteleg de Lacerda isi descrie jocurile ceva de genul "E simplu ... te duci intr'un loc, faci o actiune si gata". Pentru ca este atat de elegant. O chestie putin "critica" este faptul ca in 2 jucatori diferenta de puncte intre "locul 1" si "locul 2" la targuri este foarte mare si daca ai pornit prost, aproape ca nu mai merita sa iti bati capul foarte mult si e mai bine sa te axezi pe alte parti.

• Cloudspire
  
  Durerea de cap a lunii; zece partide jucate si chiar si in a 10'a mi'am dat seama ca jucam o chestie gresit. Un MOBA in format de board game, cum i se tot spune, actiunea jocului este sa iti trimiti unitatile din fortareata ta sa distruga fortareata adversa. Pentru a face asta eficient este nevoie sa inveti o gramada de keyword'uri care altereaza intr'un mod sau altul regulile invatate din manual. Dar daca depui efortul necesar esti recompensat cu un joc foarte misto si o experienta pe masura. Eu am jucat scenariile solo si mi'au placut foarte mult. Fiecare misiune e ca un puzzle in care incerci sa iti dai seama de strategia castigatoare; si poti sa castigi si "partial" adica in functie de ce reusesti sa faci, primesti 1,2 sau 3 puncte la final. Nu am incercat versiunea competitiva si nici coop. Cred totusi ca partea competitiva s'ar transforma repede in haos la mai mult de 2 jucatori - ar aparea fenomene de kingmaking printre alte lucruri. In orice caz, jocul a livrat conform asteptarilor si sper sa imi fac timp si sa gasesc cuvintele pentru a pune un review mai pe larg in sectiunea corespunzatoare; cu poze and all that.

• Food Chain Magnate
  
  Un joc unde fiecare jucator reprezinta un lant de restaurante si in care instigi pofte de anumite alimente clientilor din "cartier" dupa care speri ca ei vor veni la tine ca sa cumpere. Toate lucrurile astea se fac prin formarea unei ierarhii in varful careia esti tu, CEO'ul, si sub care se afla angajati specializati pe diverse lucruri: sa gateasca, sa angajeze, sa se ocupe de marketing, etc. Am vazut de ce se spune ca acest joc este neiertator; chiar daca nu eram asa in spate atunci cand am pierdut, tot a fost putin frustrant jocul deoarece ma tot chinuiam si nu reuseam sa revin. E foarte usor sa faci un lucru care initial pare ca iti aduce tie un beneficiu ca mai tarziu sa te faca sa regreti multe lucruri in legatura cu viata ta. Imi place stilul retro al ilustratiilor, imi place faptul ca ai un meniu ca la restaurant in care poti vedea ce tip de sclavi sunt disponibili pentru angajare si imi place ca nu exista factor de noroc in joc. Totul este la vedere si singurul drum spre victorie este sa iti "driblezi" adversarul. (nu mi'a venit cuvant pentru outplay)

• Underwater Cities
  
  Un joc interesant bazat pe worker placement unde trebuie sa joci si o carte cand plasezi acel muncitor; cartea poate sa iti aduca si ea anumite beneficii. Si totul pentru a dezvolta un oras subacvatic format din domuri, tuneluri si cladiri de productie. Componentele lasa de dorit si ma gandesc sa cumpar extensia doar pentru double layer player boards. Cat despre gameplay, in timp ce mi'au placut sesiunile jucate, as zice ca uneori, cartile pe care le tragi te pot da peste cap destul de rau; poate ceva similar cu Terraforming Mars jucat cu sau fara drafting, doar ca aici nu prea poti face drafting. Sunt curios cum o sa evolueze parerea dupa mai multe partide.

• Spirit Island
  
  Un coop foarte misto in care fiecare jucator e un spirit unic care apara o insula de colonisti prin folosirea unor puteri reprezentate prin carti. Un joc care te cheama inapoi sa incerci combo'uri noi si care te tine in priza deoarece lucrurile pot lua o intorsatura nasoala in fiecare runda daca nu esti atent si nu te pregatesti din rundele anterioare. Se potriveste perfect cand vrei sa iei o pauza de la jocurile competitive, dar vrei sa pastrezi pe cat posibil partea de strategie.

[sergiunastrut]

May in a nutshell
Total plays: 93
Unique games: 44
New to me: 14
Average rating: 7.28
Milestones achieved this month:
- H-index increased to 13
- 300 plays in 2020

Playgrid:

6 s:
Point Salad: Din grădina producătorilor locali, te chinui să aduni ceapă, ardei, roșii, varză, morcov și salată verde, ideal bine spălate, pentru a le toca într-o salată de puncte. Un joc de cărți ce presupune drafting și set collection, simplist, gata în 15-20 de minute, cu cărți double sided care vin pe o parte cu un tip de legumă, iar pe cealaltă cu o modalitate de punctare a diverselor combinații pentru final de joc (implică inclusiv puncte de penalizare pentru X tip/combinație). Fie alegi 2 cărți din display-ul de legume, fie alegi cartea vizibilă de scoring dintr-un anume deck. Aici apare problema mea: inclusiv în 2 jucători, e imposibil să estimezi ce carte de scoring va veni în deck după ce-ți suflă oponentul ce voiai. Poate primești mai mult penalizări decât plusuri. Sau poate ai una buna în vizor, dar celălalt culegând legumele de pe liniile respective, trimite cartea respectivă ca legumă în display. Planificarea e așadar aproape imposibilă în 2 – nici nu vreau să-mi imaginez ce salată iese în 6.

7 s:
Decrypto: Cotat la momentul de față ca fiind în capul listei de party games pe BGG, l-am simțit ca pe un Codenames cu variațiuni pe aceiași temă. 4-8 jucători se împart în 2 echipe și fiecare echipă primește un ecran de carton care decriptează cele 4 cuvinte introduse cu ajutorul unei folii colorate (deși, în realitate cuvintele pot fi citite cu ochiul liber de pe cărți dacă te uiți atent). Rejucabilitatea e foarte mare, fiecare carte venind cu 2 cuvinte pe fiecare față. Noutatea față de Codenames e că indiciul dat prin cele 3 cuvinte, expresii, mime, dansuri, cântece or literally anything formează un cod de 3 cifre din totalul de 4 cuvinte care trebuie neapărat ghicit de coechipieri pentru a nu primi o bilă neagră, dar poate fi interceptat și de echipa adversă. Echipa cu primele 2 interceptări câștigă, iar 2 bile negre reprezintă automat pierderea jocului. Sunt posibile și remizele. Cred că pentru un joc de deducție și cuvinte, l-aș prefera pe acesta.
The Hanging Gardens: Cum l-a prezentat deja și mendocino, plasezi cărți cu un grid de 2x6 care trebuie să suprapună pătratele colorate peste alte cărți, cele necolorate putând fi plasate și în afara display-ului curent. Pătratele colorate de pe cărți vin în 5 culori/simboluri, drept urmare la primul grup de 3-4-5-6 grup de pătrate de culoarea X, plasezi un templu undeva în grup și ai dreptul să alegi un tile de set collection de o anumită culoare și de pe un anumit rând, în funcție de mărimea grupului format. Odată un templu plus pe un grup, fie găsești o metodă să spargi grupul prin plasare de alte cărți și să formezi un altul, fie te extinzi și muți un templu deja plasat, deblocând astfel o culoare (ai 5 temple la dispoziție). Mi-a amintit de Taluva, dar îmi place mai mult acesta. Provocarea e să decizi dacă mai aștepți pentru a forma grupuri mai mari ca să-ți permiți poate ultimul tile din setul X sau eventual 2 tile-uri odată, sau formezi tot grupuri de câte 3 și aduni mai multe seturi, mai rapid decât oponenții.
K2: K2 simulează o expediție montană în care fiecare jucător are la dispoziție 2 alpiniști și un deck de cărți – așadar e în esență hand management cu o interesantă doză tematică: fie escaladezi muntele, fie faci popasuri de aclimatizare, fie cobori la cote mai mici și așezi tabăra în așteptarea vremii mai favorabile. Vine cu diverse grade de dificultate, iar vremea din fiecare rundă penalizează mai puțin sau mai drastic proviziile de oxigen ale fiecărui din cei 2 alpiniști în funcție de altitudinea lui pe hartă. Deși pare o cursă spre vârf, cel mai adesea se transformă într-o cursă de anduranță la diverse altitudini și mai degrabă într-un joc de player elimination, pentru că mulți alpiniști vor muri din lipsă de oxigen, concentrându-se strict pe ascensiune. Doza de noroc e destul de redusă, pentru că poți programa cumva acțiunile știind deck-ul dinainte, iar vremea e la fel, vizibilă.
Origin: Originea și implicit răspândirea raselor umane pe harta Pământului pornește în cazul de față din inima Africii. Jocul presupune mecanici de area control și set collection, venind cu harta continentelor împărțite în regiuni de 4 culori, care facilitează accesul la un anumit tip de cărți (bonusuri instante, permanente sau obiective) și cu piese de lemn, interesante: parcă sunt niște matryoshka preistorice, de 3 culori (respectiv 3 rase), de 3 grosimi diferite și de 3 înălțimi diferite. Înălțimea determină numărul de spații permise pentru mutare, iar grosimea permutarea pieselor. La tura ta fie plasezi o piesă cu 2 caracteristici comune unei piese adiacente de pe hartă, fie muți o piesă, fie faci o permutare de piese, în urma acțiunii trăgând cărți/tiles pentru bonusuri/set collection. Sunt mai multe scenarii de final de joc, dar per total se simte destul de tactic și poate greu de urmărit pe alocuri, ținând cont că ai în joc 3 caracteristici și regulile aferente lor. Când se umplu continentele cu pioni de toate culorile și de toate gabaritele, înțelegi cât de ușor se împrăștie globalizarea.
Race for the Galaxy: Aici nu mai e nevoie de descriere. Jucând deja și New Frontiers, îl prefer totuși pe acesta din urmă, din câteva motive: vizibilitate asupra development-urilor de la începutul jocului, separarea lor prin formă de lumi, dar și separarea tuturor elementelor din joc – lucru fără de care un card game ce presupune aceleași cărți pentru orice tip de acțiune poate genera destulă confuzie, chiar dacă multi-use cards implică ingeniozitate, trebuie să recunosc – cât și un design de componente și grafic net superior. Rămâne să mai încerc și Roll for the Galaxy, dar probabil New Frontiers va rămâne favoritul meu din serie.
Rallyman: GT: Cu ajutorul unor segmente de track hexagonale, reușești să încropezi un circuit modular pentru o cursă care se rezumă la roll and move. În funcție de categoria GT aleasă, se aruncă cu un anumit număr de zaruri negre, albe și roșii – cele negre reprezintă cutia de viteze și pot fi așezate incremental sau decremental cu pas de +1/-1, cele albe păstrează aceeași viteză, iar cele roșii frânează brusc pentru o viteză inferioară (pas decremental > -1). Provocarea e să fii foarte atent la limitarea vitezei pe diferitele tronsoane de traseu și să reușești să programezi vitezele fără incrementări sau decrementări bruște, altfel pierzi controlul, respectiv ture și potențial zaruri. Tacticitatea e dată de a reuși să planifici zarurile încât să rămâi în viteza cea mai mare pentru a bloca astfel oponenții să te depășească și pentru a fi primul runda următoare. Ideea e bună dar doza de push your luck e consistentă și chiar deranjantă: am văzut partide în care aruncai toate zarurile odată și nu aveai nici un damage (câștigând la felul ăsta de aruncare tokens cu care asiguri zaruri în alte runde), alteori, aruncai zar cu zar și din primele 3 deja ți se strica motorul, pierzând una/două ture, respectiv orice șansă la a câștiga cursa.
Steamrollers: Un alt titlu deja prezentat de mendocino, pe care eu l-am jucat doar în 2 și pe care l-am simțit decent și cu ceva posibilități de blocare a adversarului prin folosirea zarului cel mai potrivit pentru el. Nu sunt mare fan roll & write, dar acesta e combinat și cu pick-up & deliver, vine și cu tile-uri ce mai controlează aruncarea zarurilor sau înlesnește route building-ul. Rejucabilitatea cred că e destul de redusă, constând în mare din adăugarea sau nu a contractelor pentru livrarea anumitor culori contra extra puncte sau alternanța tile-urilor de mitigare a zarurilor. Per total, l-am găsit decent.
Twice As Clever: Fratele mai mare al lui That’s Pretty Clever, care nu mi se pare de 2 ori mai isteț/ingenios, ci mai degrabă cu layout-uri diferite pe culori/moduri de punctare. L-am simțit tot cam la fel, din nou, ca pe un roll & write scurt, un fel de Yahtzee pretențios cu un schimb de haine pentru fiecare zi a săptămânii.

8 s:
Coloma: Se zice că în Coloma a început febra goanei după aur a Californiei, cumva accidental – un om obișnuit observase luciul pepitelor din râu în timp ce construia o fabrică de cherestea. Așadar, în cinstea acelui om, Coloma a dezvoltat un worker placement interesant: fiecare jucător selectează în secret una dintre cele 5 zone pe care vrea să o activeze în tura respectivă pe o roată ce-mi amintește de discheta conjugării verbelor din școala primară. Partea asta permite bluff & intimidare/negocieri/promisiuni, după care roțile se dau pe față și fiecare plasează personajul pe zona aleasă. Zona cu cei mai mulți căutători de aur pierde una din cele 2 acțiuni disponibile, acesta putând fi un factor decisiv în economia scorului final. Cred că trebuie să fii foarte ghinionist să fii prins așa în fiecare rundă, drept urmare în nici o partidă nu mi s-a părut deranjantă frecvența juxtapunerilor. Timing-ul e esențial, pentru că în fiecare rundă una dintre cele 5 zone e acoperită de o a șasea, care măsoară și tempo-ul jocului. Acțiunile zonelor sunt interesate, cu elemente combinate din multe alte jocuri, dar care au sens inclusiv tematic. Cele 3 runde se termină cu un shootout western ca la carte la care dacă nu participi să învingi bandiții, pierzi muncitori importanți. Nu am depășit 2 ore la primul joc de 6 jucători, iar pentru gradul lui de complexitate mi se pare una dintre cele mai bune variante pentru acest player count.
The Isle of Cats: Ca unul căruia pisicile nu îi transmit nimic, ba chiar îi displac, nu intenționam să-l încerc. Mai mult, nici polyominoes nu le găsesc esențiale, așa că am fost surprins să văd că drafting-ul cărților din joc mă prinde mai mult decât mă așteptam. Bazat pe drafting cărților pe care ulterior le plătești sau le păstrezi pentru runde ulterioare, poți “salva” pisici aka cumperi tiles noi, fie joci obiective comune sau personale. În timp ce faci lucrurile astea, încerci să împaci condițiile obiectivelor cu umplerea bărcii/grid-ului în zone de culoare cât mai extinse. Nu o să-ți iasă toate și există și suficiente cărți ale oponenților pe care nu prea ai cum să le estimezi, dar când am tras linia și am făcut calculele am rămas destul de captivat încât să-l văd rejucabil și să vreau să-l mai explorez. Dacă l-aș găsi în variantă retail, poate l-aș și achiziționa.
Lewis & Clark: Un alt worker placement deghizat într-o cursă de luntre și de călărie din Saint Louis până în Oregon și apoi în Pacific, Lewis & Clark vine cu un twist interesant prin folosirea cărților multi-use ca sistem de acțiuni mai râvnit chiar decât zonele de pe tabla principală. În același timp, există și componentă de deck building prin achiziționarea de cărți noi și pe acesta îl găsesc cheie pentru a rupe cursa – se pot clădi astfel motoare de costuri alternative pentru bărci/cai, care sunt principalele modalități de deplasare rapidă pe traseu. La fel, e interesantă tare și curba tempo-ului acțiunilor tale, pentru că riști să parcurgi foarte repede traseul fluvial, dar să te blochezi în munți pentru că nu ai pregătit un motor sustenabil pentru zona respectivă – în sensul ăsta mă aștept să încurce tot timpul jucătorii noi. Nu în ultimul rând, penalizările pentru diversele spații consumatoare de timp atunci când îți iei deck-ul jucat înapoi în mână și faptul că slăbești piața comună de resurse pentru ceilalți poate lăsa o impresie de chinuială, dar cred că jocul ăsta după 2-3 partide va merge ca uns și va lăsa o senzație de unicitate. Unde mai pui că arta lui Vincent Dutrait e impecabilă, iar anul ăsta vine reprint-ul, care arată și mai bine.
Nova Luna: Un abstract al lui Uwe care m-a lăsat cu impresia unui Patchwork pe steroizi, upgraded pentru 1-4 jucători, deși parcă tot doar în 2 poate fi planificat cel mai bine și are cel mai mare potențial. Tile drafting pe același mecanism, iar tile placement-ul mi se pare mult mai interesant, pentru că un singur tile poate declanșa scoring în serie, așadar există șanse bune de revenire în cursa pentru victorie. Fiecare tile are o anumită culoare și 1, 2 sau 3 contracte care practic presupun grupări adiacente de diverse culori. Odată îndeplinite, primesc câte un disc pe ele. Primul jucător care epuizează discurile câștigă jocul. Mai drăguț la componente decât Patchwork, iar rondel-ul central ajută mult cu dispunerea uniformă a pieselor. Rejucabilitate mai mare, în final, opțiunea pe care eu o consider mai bună dintre cele 2.
Raccoon Tycoon: Nu mai jucasem până acum ceva care să implice commodity speculation, iar acesta vine și cu sistem de licitații, și cu nițel engine building și cu set collection. Deși la prima vedere mi se părea prea simplist mecanismul central, l-am vrut a cumpăra încă înainte de a-l fi testat undeva. Grafica și componentele sunt top notch, iar tot pachetul mecanic e simplu de explicat și în același timp te ține implicat în joc pe toată durata partidei. Pentru rejucabilitate există un teanc de misiuni din care fiecare alege una la începutul partidei, care poate dicta cumva o direcție anume. În primele jocuri, ideea de a fi cel mai bogat și a controla licitațiile pe sume exorbitante poate părea pionul central, dar în realitate asta te poate face ușor să pierzi din vedere cărțile verzi cu puncte, și să te axezi doar pe railroad cards (doar cele din urmă ca seturi nu-ți câștigă jocul). Licitațiile pot deveni enervante pentru cei care nu-s oportuniști cu prețurile pieței, dar întreg pachetul e bine închegat, foarte bine prezentat și experiența jocului e foarte plăcută.

Jocul lunii mai pentru mine este Raccoon Tycoon.

[Imago]

Imperial Settlers + modul campanie Solo: In incercarea mea de a-mi reduce din titluri nejucate, am bagat si Imperial Settlers la 10x10 Challenge. IS este un joc de tableau/engine building cu un usor aspect de Civilizatie. Modulul de campanie oficial il transforma insa intr-un joc de civilizatie de categorie medie, doar ca evolutia are loc de la partida la partida. La sfarsitul unei partide obtii provincii care iti dau bonusuri, de obicei permanente, poti cumpara realizari (achievements) cu punctele de victorie acumulate, tragi evenimente (in mare parte negative). Acest modul de campanie confera jocului o sustenabilitate mult mai mare, pastrand pe masa un joc care altfel devine plictisitor rapid.

Mi-a placut:Obiectivele ce ti le traseaza joc de joc evenimentele trase.
Nu mi-a placut: In etapele mai avansate ale campanei, tineam evidenta multiplelor bonusuri intr-un caiet, cea ce facea contabilitatea greoaie. Exista insa materiale fan-made, de unde printezi carti cu toate provinciile, evenimentele si realizarile. Contabilitatea, desi nu este un aspect placut al campaniei, nu este ceva care m-ar opri din a juca modul de campanie. Insa probavil pe unii i-ar putea irita.
De asemenea, odata cu progresia campaniei, aduni mai multe provincii, care iti dau mai multe avantaje, cea ce lungeste oarecum jocul. Dintr-un joc dragut, ce dureaza cam 40 minute, ajungi sa faci combo-uri peste combo-uri, peste alte combo-uri, si esti abia in tura a treia. Scorurile acum sunt de ordinul a 150 de puncte (prima tura am inceput cu 32 de puncte). Cea ce poate fi si satisfacator, deoarece joci o partida mai lunga, insa mai consistenta.
Nota:8.5, as mai juca o campanie, dupa ce mai tai din coada jocurilor cu 0 partide.

Santa Maria, solo x10 Challenge: Nu va lasati inselati de aspectul dragut al jocului, care poate indica un boardgame light de zaruri. Santa Maria induce lejer Analysis Paralysis. E un puzzle, si ai optiuni multiple de activare a zarurilor. Are si un aspect spatial de plasare a tile-urilor, activarea zarurilor pe coloana sau rand, bonusuri date de bishop sau scholar, conversie de resurse, vanzare de resurse, etc. In varianta solo are un target destul de greu de atins, peste 100 de puncte, pe care nu l-am putut atinge in primele 6 sau 7 partide.
Am jucat si o partida in doi, insa a fost un dezastru. L-am jucat cu o fata, la cererea ei expresa. Desi ea mai incercase unele boardgame-uri, si chiar e competenta la Castles of Burgundy si Gaia Project, aspectul spatial din Santa Maria a coplesit-o pur si simplu. Cand ajungea sa cumpere extensie tripla, si incerca sa o roteasca ca sa-si dea seama unde e mai bine sa o plaseze, avea o expresie de neajutorare pe fata. Asa ca la inceputul turei trei, cand avea deja 6 zaruri la care sa se gandeasca cum sa le activeze, mi-a trantit un "Ba baiatule, ce e cu căcatul ăsta, de cand eu trebuie sa joc un boardgame ca tu sa ma ****?" Asa ca am strans jocul imediat si am pus un film lejer.

Mi-a placut: Aspectul de puzzle meaty, insa de durata scurta. Ai de urmarit o plansa mare, cu 6 zaruri, combinatii multiple posibile, amplasarea expansiunilor duble sau triple, bishopi, scholars, calugari, activarea spatiilor cu monezi, trading - e unul din putinele jocuri care-ti dau o experienta mai heavy intr-o durata scurta de joc.
Nu mi-a placut: Targetul de 100 de puncte, desi e dificil de atins initial, odata cu invatarea mecanismelor devine prea putin provocator, caci il atingi deja constant. Dupa care urmeaza jetoanele de puncte de victorie, mici si fiddly.
Nota: 8.25, x10 Challenge completat. L-as mai juca ocazional.

Nusfjord, solo x10 Challenge: Un worker placement lejer de Uwe. am jucat de 5 ori pana acum, si e placut jocul, insa nu impune mare presiune pe creier. Micut, dragut, rapid.
Nota: 8, mai am 5 partide de jucat, in care o sa-i incerc si modulul de campanie.

Per total, nu am reusit sa-mi tai din jocurile nejucate, caci am mai cumparat doua intre timp. X10 Challenge va continua, cel mai probabil solo in continuare. Jocul Lunii - Imperial Settlers Campaign Mode.

[ProfessorChaos]

Multe jocuri noi in Mai:

• Everdell
  
  Un joc care arata foarte bine pe masa si care are ilustratii exceptionale. Jocul este usor de invatat si ofera ceva satisfactie cand reusesti sa asamblezi niste combo'uri micute intre carti. Cum a zis ProfessorChaos, exista o impartire pe runde si jucatorii se pot aflta in runde diferite ale jocului; vreau doar sa precizez ca in cele 4 partide jucate in 2, nu a durat mult ca sa termine si ultimul jucator dupa ce a terminat primul. Deci chiar daca pare ciudat ca un jucator a terminat jocul si altul nu, nu a trebuit sa se astepte mult. Jocul ofera indeajuns de multe carti incat sa iti dea posibilitatea sa incerci tot felul de strategii, deci nu te plictisesti asa repede. Ca si critica - am observat ca nu ne'am prea atins de niste Event Cards pe care le poti revendica cand ai o combinatie de carti jucate in "orasul" tau; nu s'a prea intamplat sa se ajunga la acea combinatie. Poate mai trebuie niste partide, totusi. Chiar daca nu m'am plictisit de ce are de oferit jocul de baza, mi'am comandat intre timp cele 2 extensii care au si varianta de Collector's Edition pentru ca imi place jocul si mi'a frica sa nu se temrine stock'ul de CE

• The Gallerist
  
  Primul Lacerda jucat. Excelent. Elegant. Fiecare actiune se leaga atat de frumos de alta. La inceput, pare ca exista un singur mod in care poti incepe eficient jocul; dar nu e asa. Sunt mai multe, fiecare cu un alt follow'up si asta mi se pare foarte tare. Actiunile sunt simplu de explicat; tot jocul e asa, de fapt. Complexitatea vine din cum folosesti actiunile intr'o ordine cat mai eficienta. Si la sfarsit, punctajul se calculeaza foarte intuitiv: pai ce anume face ca un patron de galerie de arta sa aiba succes? Pai capitalul obtinut din vanzare obiectelor de arta, valoarea galeriei, popularitatea lui care duce la o influenta sporita in aceste cercuri. E interesant cum jonglezi cu tipurile diferite de vizitatori. Am observat ca chiar si cand este jucat doar in 2, reusesti destul de usor sa "stai in calea" oponentului si sunt curios cum se simte aceasta dinamica si la un numar mai mare de jucatori.

• Vinhos
  
  Un alt Lacerda jucat si imediat apreciat. Varianta deluxe vine cu un gameboard cu doua fete si tot atatea reguli de baza, ceea ce asigura o rejucabilitate mai mare. E demn de mentionat ca jocul are componente foarte misto si arata foarte bine. Ideea de producator de vin in devenire este frumos implementata si evidentiaza diverse decizii care au legatura dar sunt oarecum in antiteza: vand vinurile pe piata locala pentru un profit mai rapid sau pe piata internationala pentru o reputatie mai mare? Ma pregatesc pentru targul de vinuri mai din timp (un fel de marketing) si profit de niste circumstante pe care le cunosc sau o las pe ultima 100m si ma focusez pe alte aspecte ale business'ului. In orice caz, incep sa inteleg de Lacerda isi descrie jocurile ceva de genul "E simplu ... te duci intr'un loc, faci o actiune si gata". Pentru ca este atat de elegant. O chestie putin "critica" este faptul ca in 2 jucatori diferenta de puncte intre "locul 1" si "locul 2" la targuri este foarte mare si daca ai pornit prost, aproape ca nu mai merita sa iti bati capul foarte mult si e mai bine sa te axezi pe alte parti.

• Cloudspire
  
  Durerea de cap a lunii; zece partide jucate si chiar si in a 10'a mi'am dat seama ca jucam o chestie gresit. Un MOBA in format de board game, cum i se tot spune, actiunea jocului este sa iti trimiti unitatile din fortareata ta sa distruga fortareata adversa. Pentru a face asta eficient este nevoie sa inveti o gramada de keyword'uri care altereaza intr'un mod sau altul regulile invatate din manual. Dar daca depui efortul necesar esti recompensat cu un joc foarte misto si o experienta pe masura. Eu am jucat scenariile solo si mi'au placut foarte mult. Fiecare misiune e ca un puzzle in care incerci sa iti dai seama de strategia castigatoare; si poti sa castigi si "partial" adica in functie de ce reusesti sa faci, primesti 1,2 sau 3 puncte la final. Nu am incercat versiunea competitiva si nici coop. Cred totusi ca partea competitiva s'ar transforma repede in haos la mai mult de 2 jucatori - ar aparea fenomene de kingmaking printre alte lucruri. In orice caz, jocul a livrat conform asteptarilor si sper sa imi fac timp si sa gasesc cuvintele pentru a pune un review mai pe larg in sectiunea corespunzatoare; cu poze and all that.

• Food Chain Magnate
  
  Un joc unde fiecare jucator reprezinta un lant de restaurante si in care instigi pofte de anumite alimente clientilor din "cartier" dupa care speri ca ei vor veni la tine ca sa cumpere. Toate lucrurile astea se fac prin formarea unei ierarhii in varful careia esti tu, CEO'ul, si sub care se afla angajati specializati pe diverse lucruri: sa gateasca, sa angajeze, sa se ocupe de marketing, etc. Am vazut de ce se spune ca acest joc este neiertator; chiar daca nu eram asa in spate atunci cand am pierdut, tot a fost putin frustrant jocul deoarece ma tot chinuiam si nu reuseam sa revin. E foarte usor sa faci un lucru care initial pare ca iti aduce tie un beneficiu ca mai tarziu sa te faca sa regreti multe lucruri in legatura cu viata ta. Imi place stilul retro al ilustratiilor, imi place faptul ca ai un meniu ca la restaurant in care poti vedea ce tip de sclavi sunt disponibili pentru angajare si imi place ca nu exista factor de noroc in joc. Totul este la vedere si singurul drum spre victorie este sa iti "driblezi" adversarul. (nu mi'a venit cuvant pentru outplay)

• Underwater Cities
  
  Un joc interesant bazat pe worker placement unde trebuie sa joci si o carte cand plasezi acel muncitor; cartea poate sa iti aduca si ea anumite beneficii. Si totul pentru a dezvolta un oras subacvatic format din domuri, tuneluri si cladiri de productie. Componentele lasa de dorit si ma gandesc sa cumpar extensia doar pentru double layer player boards. Cat despre gameplay, in timp ce mi'au placut sesiunile jucate, as zice ca uneori, cartile pe care le tragi te pot da peste cap destul de rau; poate ceva similar cu Terraforming Mars jucat cu sau fara drafting, doar ca aici nu prea poti face drafting. Sunt curios cum o sa evolueze parerea dupa mai multe partide.

• Spirit Island
  
  Un coop foarte misto in care fiecare jucator e un spirit unic care apara o insula de colonisti prin folosirea unor puteri reprezentate prin carti. Un joc care te cheama inapoi sa incerci combo'uri noi si care te tine in priza deoarece lucrurile pot lua o intorsatura nasoala in fiecare runda daca nu esti atent si nu te pregatesti din rundele anterioare. Se potriveste perfect cand vrei sa iei o pauza de la jocurile competitive, dar vrei sa pastrezi pe cat posibil partea de strategie.

Dintre toate astea care ai zice ca e jocul lunii?

[Imago]

Dupa descriere, ar parea ca e Spirit Island, desi si 10 partide de Cloudspire indica implicare.
Mie mi se pare greu de stabilit cu cel mai bun joc. Toate partidele sunt experiente placute in felul lor. Exista desigur jocuri la care te gandesti doua zile dupa ce se termina, insa nu prea am mai avut norocul sa joc de astea de ceva timp.

[Garomi]

As spune ca Cloudspire a fost jocul lunii; dar nu doar pentru ca l'am si jucat cel mai des. A fost si prima oara cand m'am jucat solo ceva si am fost putin surprins de cat de distractiva a fost intreaga experienta; m'a ajutat sa am o deschidere mai mare catre solo gaming. Motivul principal pentru care am bagat mai multe partide este pentru ca voiam sa imi dau seama cat mai repede daca fac late pledge la ultima campanie de pe KS de la Cloudspire, in care introduc factiuni noi, mai multe scenarii solo, lore, etc. Am facut

Cum a spus si Imago, e mai greu de stabilit cel mai bun joc, cel putin in cazul asta in care mi'au placut toate si inca nu am observat ceva care sa fie deal breaker. Sunt inca in faza in care as juca oricare din jocurile alea fara sa am o preferinta. Cat despre jocuri care te fac sa te gandesti o perioada la ele: am simtit asta la Food Chain Magnate. La celelalte jocuri nu este asa clar cine castiga si cine nu; mai tot timpul contorizarea de la sfarsit elucida misterul si de cele mai multe ori se dovedea ca meciul a fost destul de strans (stiu ca poti sa faci un calcul in gand oricand si sa vezi clasamentul, dar nu imi place sa joc asa jocurile; lungeste prea mult partida si parca elimina putin din "spiritul" de joc). In schimb, la FCM - unde cine are cei mai multi bani la sfarsit castiga - este usor sa vezi clasamentul in orice moment al jocului. Si atunci, cum a fost in cazul meu care pierdeam, ma tot gandeam in fiecare punct al jocului: "trebuie sa fac ceva sa revin!!"; si nu am revenit. Asa ca o zi-doua dupa m'am mai gandit la mici strategii pe care as putea sa le incerc la urmatoarea partida.

[rabesandratana]

Am jucat mult dupa jumatatea lunii mai, asa ca sa insir cele 25 de titluri noi:


A castle of all Seasons: (2 partide in 3 jucatori) din seria Pillars of the Earth, acest joc vine cu niste carti de joc pe care le jucam simultan si, odata dezvaluite, vom lua actiuni simple de luat resurse, "furat" resurse de la alt jucator, luat bani sau construit. Diversele cladiri, odata realizate, pe langa punctele primite, vor deschide si o gama larga de optiuni de scor final. Foarte placut, frumos desenat, dar fara sa creeze prea multa valva, a ramas un joc uitat de lume.
Are ceva din sistemul din Concordia, in care iti poti ridica acele carti jucate inapoi in mana.

Ce nu mi-a placut: Cam multe carti ce te lasa sa construiesti doar pentru bani sau pentru jumatate din punctaj. Doar una dintre ele te lasa sa construiesti pt punctaj maxim.
Din partea mea nota 8,4


Coal Baron the card game (o partida in 3 jucatori): Facem acelasi lucru precum in jocul de baza, evident, folosing aici doar carti, pe post de vagoane, ce vor fi incarcate cu carbuni. Apare element de set collection, unde ai voie sa incarci carbune doar in vagoanele care au acelasi insemn. Apoi o sa plece locomotiva si va livra, indeplinind contractul tau. Merge pe sistem worker-placement cu carti si e unul dintre jocurile de carti foarte bune pe care le-am jucat in ultima perioada. Multe alegeri la dispozitie si nu m-am plictisit deloc in timpul partidei.

Ce nu mi-a placut: Ocupa foarte mult loc pe masa si setup-ul dureaza mai mult decat la jocul de baza Coal Baron
Nota 8,5


Coal Baron: (2 partide in 3 jucatori) Un worker placement cu pick-up and delivery, dar foarte tematic si bine implementat. Grafica buna, blocarea spatiilor nu e o problema, pt ca mereu poti aseza mai multi muncitori in locul deja ocupat, plus liftul care aduce carbunele din mine, a fost deliciul tuturor. Foarte frumos realizat si placut de glisat sus-jos. Recomand celor care vor sa joace un euro foarte tematic si nu doar ceva "lipit" pe o coperta.

Ce nu mi-a placut: Banii din hartie, gen Monopoly.
Din partea mea nota 8,7


Bruxelles 1893: (2 partide in 3 jucatori) Un joc excelent de tip worker-placement, care vine imbinat cu area control spre final de runda si ceva carti de joc precum cele din St. Petersburg, care fie iti ofera puncte, fie bani fie alte beneficii.
Se intampla multe in acest joc, dar totusi, e destul de usor de jucat. Creare de picturi, vanzarea lor si manipularea bursei cu un cartonas ce se misca intr-un grid care ofera puncte parca pe coloane si bani pe randuri. Asa ca, o sa incerci sa muti asa cum e bine pt tine, dar incercand sa lasi acel cartonas foarte prost asezat pt adversari.
Construim si cladiri, care iau apoi locurile de pe plansa si devin ale noastre, fapt ce va face ca la plasarea de workeri in noua runda, sa primim ceva bonus, daca cineva vine in spatiul respectiv. Contruirea de cladiri poate fi si ea manipulata prin schimbarea materialelor de constructie, ce se va face cu ajutorul unor limbi de ceasornic. Plin de multe idei bune, bine inchegate impreuna, totul formand un joc minunat.

Ce nu mi-a placut: Poate un pic stilul de grafica, dar la tematica pe care o are, se potriveste si nu imi displace, dar nici nu ma incanta foarte tare. E mai mult asa intr-un punct neutru de: "arata ok"
Inca o data un joc cu nume de oras belgian ma cucereste definitiv, dupa Brugge care are o nota peste 9, si Bruxelles ia nota 9,6. Sper sa apara si unul numit Liege (in caz ca nu cumva exista deja)


Die inseln im Nebel: parca se traduce Insula Incetosata (2 partide in 3 jucatori) un joc ce nu a creat valva la Essen 2019, dar care m-a atras pe canalul unui neamt care face content in engleza. Ne plimbam cu balonul pe o plansa, in functie de cum bate vantul (zarul) si apoi construim, pardon, indepartam ceata, punand hexagoane cu diferite tipuri de relief DOAR in jurul balonului. Scopul e sa unim cele 6 tipuri de relief, cu un traseu, care se le duca pe fiecare spre castelul din centru plansei. Iar pentru asta trebuie sa plimbi mult balonul si sa iei energie, incat sa nu mergi doar unde vrea vantul (zarul). Dar daca nu consumi energia acumulata, la final o sa iei destul de multe puncte. Are mici asemanari chiar cu Helios, doar ca asta e mai family si nu duce spre euro, asa cum e Helios.
Are si niste module, pe care le-am folosit in partida 2, care fac jocul mai sterategic, dar eu il prefer simplu.

Ce nu mi-a placut: Dureaza cam mult pentru un joc relativ simplu, asta pt ca e predispus la AP, fiecare gandindu-si cu atentie strategia de miscare si ce tile-uri sa drafteze
Nota 7,9 si momentan ramane in colectie. Daca nu aveam noi probleme de AP, sigur primea o nota mai mare.


Le Havre: (5 partide din care 3 in 3 jucatori si 2 solo) L-am evitat cativa ani din cauza unor reviwuri ce il faceau sa para plictisitor, cu acea miscare de "muta vaporul si ia un teanc de ceva". Nu vedeam ce mare de oportunitati poate deschide doar o simpla miscare, dar in realitate e genial. Precum zice si T.Vasel, mereu ai ceva bun de facut in acest joc, esti mereu in cautare de solutii, de hranit workerul, de construit cladirea aia de care ai mare nevoie, de facut rost de resurse pt ea, si mai ales de luat cladiri care valoreaza foarte mult la final de joc si nu in ultimul rand vasele, care te lasa sa livrezi plus ca te ajuta enorm cu hrana. Cel mai bun joc pe care l-am jucat pana acum de la Uwe.
Solo l-am jucat pe o aplicatie creata in Java de un user de pe BGG. Cam rudimentara si invechita, dar cum pe Steam si Android nu e, merge si asa.

Ce nu mi-a placut: Greu de spus. Poate ca mi-ar fi placut sa apara mai multe cladiri speciale per partida si jocul sa vina cu recipiente din alea speciale din plastic precum are Scythe, pentru fiecare resursa in parte. Setup-ul ar fi fost "pis of cheic"
Din partea mea nota 10 si e unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-am jucat vreodata.


London: (o partida in 3 jucatori) Un pachet extrem de atractiv, vorbind de editia 2 aici, acest joc vine cu mecanici de hand management si ceva draftare de carti, plus engine-building. Practic, etalezi carti in fata ta, platind pentru asta cu o alta carte din mana ta, de aceeasi culoare cu cea pe care o joci. Apoi, dupa o vreme, cand esti multumit cu cei ai in "tabloul" propriu, pui orasul in functiune si fiecare carte o sa iti aduca: lapte, miere in panere, puncte, bani si niste bere. (nu, o sa aduca doar bani si puncte in general)
Odata folosite, cartile sunt intoarse pe spate si raman inactive pana la final de joc, apoi iei nise cuburi de coruptie/poluare sau ce o fie ea, per carte etalata plus carte aflata inca in mana ta. Deci, daca te pune dracu sa pui in functiune un oras slab, o sa te trezesti la final de runda cu 3 lei/lire in buzunar si un pumn de cuburi negre, care la final de joc, o sa iti dea o caruta de puncte minus.

Dar nu iti fa probleme, ca exista solutii. Alte carti care arata semnul de minus "N" cuburi negre ori carti mari cu cartiere londoneze, pe care le poti cumpara cu bani si care pe langa asta, iti mai dau si niste abilitati speciale.

Ce nu mi-a placut: Jocul e bun, frumos realizat, dar din nu stiu ce motive nu prea mi-a intrat la suflet. O fi partea cu coruptia/poluarea, sistem de care parca m-am cam saturat sa il vad in jocuri?! O fi partea de engine-building care nu e chiar in top-ul personal de mecanici de joc?! Naiba stie! Oricum, o sa il mai joc inca o data si apoi o sa ii decid soarta.
Pana atunci nota 7,9


Lords of Waterdeep: (3 partide in 3 jucatori) Aici m-a corupt Luana cu postarea aia a ei cu "Cand esti prost". Am ignorat acest joc ani si ani, din cauza tematicii fantasy. Dar care tematica? Ca dupa ce am aprofundat jocul cu ajutorul lui Rahdo si mai ales dupa ce l-am si jucat, nici macar nu stiu ce sunt cuburile alea daca ma intrebi. La modul cat se poate de serios, cand am explicat jocul, le-am zis tuturor ca: cubul mov e strugure, oranj e portocala, alb e marmura si negru carbune (chestii random venite pe moment si odat alese asa au ramas pt toti). Nici ca o sa mai zicem vreunu altfel de acum.
Din ce imi amintesc e ceva "trafic" de persoane, luptatori parca, ori ceva...o tematica divina, de care nu imi pasa. Dar jocul? E superb. Worker-placement din ala basic rau de tot, dar in care cartile de intriga si contractele fac tot jocul.
Faptul ca acele contracte, daca le alegi bine, se completeaza unele pe altele, formand combo dupa combo, dar si cartile de intriga, care ofera ajutor atat tie dar si adversarilor, ori furand uneori de la ei sau blocand adversarul cu un contract obligatoriu de doar 2 pct, face din acest joc, unul special. As putea spune ca asa ar fi aratat Splendor daca era un worker-placement.

Ce nu mi-a placut: Grafica se putea a fi mai buna. Insert-ul e de rahat. Totul fuge prin cutie dupa ce o asez si cartile cu sleeves nu mai au loc. Tematica e ZEROOO. Poti sa spui ca vinzi cartofi si ceapa in jocul asta, e totuna. Daca munceau mai mult la tema, era de 10
Din partea mea nota 9,1


Rajas of the Ganges: (3 partide in 3 jucatori) Cu o plansa super busy si colorata, parca te ia ameteala la prima privire dar totul capata sens dupa o tura. Zaruri in 4 culori pe care le folosesti pt worker placement, platind suma exacta acolo unde duci un meepals, ori platind pentru a lua un tile, pe care il plasezi precum in Carcassonne pe plansa proprie. Tile-urile o sa iti aduca bani sau puncte, in functie de ce alegi tu sa construiesti. Oricum, important e sa acumulezi si una si alta, pentru ca jocul se termina cand token-ul cu puncte se intalneste cu token-ul tau care tine cont de cati bani ai. Ambele pleaca din sens opus si merg in sens opus, pe marginea plansei, urmand sa se intalneasca undeva pe la mijloc, in functie de cat de repede o sa le acumulezi tu. Foarte interesant conceptul de a castiga si folosirea zarurilor pentru a face orice miscare in joc. Superb joc!

Mult prea mica plansa si prea busy. O sumedenie de culori aruncate si inghesuite pe ceva gen A3. Ori o plansa mai mare si mai aerisita ar fi rezolvat problema, ori o grafica mai subtila. Plansa imbacsita de o gramada de culori vii, greu de suportat ochiului pe un spatiu asa restrans. Daca luau si ei un pic de bej de la ALEA, o faceau mai digerabila.
Din partea mea nota 9,3


Rise to Nobility: (o partida in 3 jucatori) La prima vedere, mi-a adus aminte de jocul Architects of the West Kingdoms (poate grafica e facuta de acelasi artist, nu cunosc acest aspect, pentru ca nu caut informatii despre artisti, niciodata). Jocul asta am vazut ca a starnit mai multe comentarii negative, poate asteptarile fiind prea mari. Dar, e un worker-placement, cu zaruri, in care marea smecherie cu care a vrut sa sparga, a fost ca poti sa folosesti zarurile doar daca nu depasesti o anumita suma totala (la inceput 9). Adica daca ai pus pe plansa un 6 si un 2, ai cam terminat afacerile pentru runda aia, in caz ca nu ai macar inca un zar cu cifra 1. Dar exista un loc pe plansa ce te lasa sa cresti acel total, chiar pana pe la 22 sau 25. Dar matematica si calculele, o sa fie prezente la fiecare runda. In rest, strangi resursele indicate pe cartea de joc, si apoi iei puncte. Ai nevoie de o casa, ca sa cazezi chiriasii de pe cartea indeplinita. Are cateva chestii furate si din Marco Polo... sau poate chiar din Puerto Rico, daca ma gandesc la vanzarea bunurilor in barca.

Ce nu mi-a placut: Zarurile din versiunea deluxe sunt cam incarcate, in incercarea lor de a le face "speciale". Less is more, merge de minune aici. Iar matematica (foarte simpla fie ea) e omniprezenta in acest joc, pentru ca uneori o sa cresti acel total de zaruri si alte ori o sa mai scazi acel total din cauza unei actiuni de la "Piata Neagra" si mereu trebuie sa calculezi si sa fii atent cate zaruri mai poti plasa si daca nu ai depasit cumva suma alocata per runda
Din partea mea nota 7,8 dar o sa il mai joc inainte de a-i decide soarta. Nu e deloc un joc slab, dar "e prea dificil pentru cat de simplu e jocul"


Riverboat: (3 partide in 3 jucatori) Pe scurt, un fel de Heaven and Ale mai simplist si mai slabut. Kiesling s-a inspirat enorm din Heaven and Ale, poate chiar ar fi trebuit sa fie doar un singur joc initial, dar apoi avand 2 idei putin diferite, care poate nu se pupau daca erau puse doar intr-un singur titlu, a decis sa le "desparta" in 2 jocuri.
Riverboat e impartit in 5 faze cu drafting de tile-uri cu actiuni bonus pt unul dintre jucatori, exact precum in Puerto Rico si intai punem workeri pe plansa, apoi plantam tile-uri acolo unde am asezat workerii runda trecuta, si apoi culegem recolta si o transportam cu barca dorita, ce aduce puncte si bonusuri.
Si, exact ca in Heaven and Ale, ai un administrator (sau ce o fi el), care pleaca de jos stanga plansei tale si trebuie sa il duci incet-incet spre partea superioara a plansei tale, acolo unde sunt etalate barcile. Daca pionul ala nu ajunge pana la ele, o sa iei doar jumatate din punctele inscrise pe barcute.

Ce nu mi-a placut: Paleta de culori de pe ogor, foarte prost aleasa. Inclusiv eu, care nu am probleme cu culorile, a trebuit sa ma uit des de 2 ori sa ma asigur ca asez pe culoarea corecta. Noroc ca au pus semne de carti pe ele si te ghidezi dupa ele. L-am comparat mult cu Heaven and Ale, care e unul dintre jocurile euro preferate ale mele si asta fiind mai simplu si parca a picat mai de sus privind piedestalul de asteptari pe care i-l creasem.
Nota 8,6 si sa nu se inteleaga ca e slab. Nicidecum. Joc foarte bun, dar daca va place foarte mult Heaven and Ale (la mine e de 9 si ceva), sa nu asteptati un joc la fel de bun ca acela.


Sankt Petersburg - editia 2: (2 partide in 3 jucatori) Un joc de carti in care cumperi in fiecare runda cateva carti pe care le asezi in fata ta, si in functie de runda in care esti, o sa se activeze fie cele care iti ofera doar bani, fie doar puncte, fie cele care au diversitate.

Ce nu mi-a placut: Precum London, nici asta nu mi-a ajuns la suflet. E adevarat ca inca nu am jucat pe partea opusa a plansei, varianta cu market. Totusi tind sa cred ca am inceput sa caut o diversitate mai mare de actiuni in jocurile de carti, iar atat London cat si St Petersburg nu mi-au oferit asta. St Petersburg mi s-a parut cam repetitiv. Pe de alta parte, mi-a placut mult Coal Baron the card game, unde ai o sumedenie de actiuni de ales.
Nota 7.7 momentan si ramane sa incerc varianta advanced sa vad cat o sa mai creasca nota.


Treasure Hunter: (2 partide in 3 jucatori) Joc simplu si fun, tipic de drafting, a la 7 Wonders, in care te lupti pentru a castiga comorile expuse in cele 3 taramuri, de foc, de gheata si in jungla. Iar asta o faci pastrand mereu pentru tine, cartea mai mare sau mai mica, dintr-o anumita locatie (culoare), pentru ca la final de runda, fie vrei sa ai suma nimima de la gheata de exemplu, pt ca acolo se afla cartonasul extras cu cele mai multe puncte, fie ceilalti iti tot paseaza cartile cu numere mai mari, iar la final o sa iei cartonasul din dreptul textului "MAX" de pe plansa.
Runda viitoare extragem alte cartonase cu puncte pe care pe punem fie la MAX fie la MIN pe fiecare locatie si iar trebuie sa vezi ce ar fi bine sa pastrezi dintre cele 9 carti.
Calitate buna a componentelor de la Queen Games, ca de obicei.

Ce nu mi-a placut: Ar fi trebuit sa aiba mai multe tipuri de carti.
Din partea mea nota 8,5 pentru ca draftingul e destul de tensionant.


Tzolkin: (o partida in 3 jucatori) Worker-placement in care cu cat astepti mai mult timp (runde), cu atat beneficiul pe care il ai cand chemi muncitorul acasa, o sa fie mai mare. Rotile se rotesc si ei ajung automat in spatii mai avansate si mai bune. In runda ta, fie pui muncitori, fie ridici si iei beneficiile. Iar din cand in cand, trebuie sa ii hranesti pe toti.

Ce nu mi-a placut: Multe nu mi-au placut. Incepand cu tematica inexistenta si terminand cu ideea de a hrani iar si iar muncitorii, precum in alte 1000 de jocuri. Jocul asta putea sa fie despre o fabrica de ceasuri sau despre orice altceva. Tot ce am simtit jucandu-l, a fost ca ma uit plictisit la niste roti dintate si sa imi doresc sa treaca mai repede naibii rundele si sa ajunga muncitorul ala in dreptul spatiului pe care il urmaresc inca de acum 5 ture.
Nu mi s-a parut nimic inovativ, gameplay plictisitor dpmdv "pune muncitorul, asteapta muncitorul, ia muncitorul". A fost genul de experienta in care am simtit ca 2 ore stau si mut niste piese de lemn pe o plansa si astept sa se roteasca totul incat sa ajunga acolo unde am nevoie cu adevarat. Bleah!

Din partea mea nota 6,8. O sa mai joc totusi o partida inainte de a-l da de-a dura catre alte case mai primitoare. De departe dezamagirea lunii pt mine. Iar celorlalti nu le-a placut deloc jocul.


Walnut Grove: (o partida in 3 jucatori) Ai o serie de cerinte pe care se la indeplinesti la final de an (runda): de hranit oamenii cu ceea ce mananca ei (de exemplu pionul albastru o sa pape doar peste) si sa lei dai lemne pt foc.
Inainte de asta, o sa extragi tile-uri ala Carcassonne pe care le poti aseza insa oricum doresti in acest joc, dupa care trimiti muncitorii pe ogoare sa iti adune recolta. Apoi vine faza de rondel de pe plansa mare, unde fiecare o sa se opreasca la o cladire si o sa plateasca bunuri pt a primi: depozite, case pt oamenii angajati, bani, mai multi workeri, bonusuri de scorare, etc

Ce nu mi-a placut: Ni s-a parut un joc complicat si nu a fost tocmai pe gustul nostru. E foarte challenging dpdv al resurselor pe care ti le cer oamenii cand vine iarna, iar timp pentru a te ocupa de scorul tau, nu prea ai, totul parand ca se invarte doar in jurul lor si grija fata de ei.
Din partea mea nota 7 si pare ca ar fi mai bun ca experienta de joc solo. O sa caut o varianta pe bgg si dupa ce joc o partida o sa decid daca pleaca pe bursa.

Jocul lunii: clar Le Havre


Restul jocurilor o sa le las pentru maine, pentru ca sunt doar pe varianta de aplicatie de Steam ori Android. In aceasta prima parte, am vorbit doar de jocurile fizice.

[emisanSB]

pentru Le Havre. Încearcă și Ora et Labora și o să ai aceeași surpriza (sper plăcută )

pentru Tzolkin . E unul din preferatele mele all-time.