ForumBoardGames.ro

from http://www.boardgamegeek.com/image/340410

from http://www.boardgamegeek.com/image/919933

1. Numar jocuri = 6

2. Componente

Impresia din imaginile cu jocul a fost ca are componente banale, ca in orice alt euro. Impresia a fost falsa insa, resursele au forma resurselor, tabla de joc este superba iar calitatea in general este foarte buna. Mare mare plus pentru paharul din piele, pe care-l folosesc la absolut orice joc cu zaruri(chiar si la Twilight Struggle care foloseste un singur zar)

3. Regulament

Usor de inteles jocul, are putine pagini regulamentul dar din pacate are informatii suplimentare pe o pagina aditionala fata de informatiile din regulament, deci nu e tocmai complet

4. Mecanica/Desfasurarea jocului

Worker placement, fiecare jucator detine meeples pe care ii trimite dupa resurse(mancare/lemn/argila/piatra/aur) Cu resursele se pot cumpara casute care ofera victory points, sau carti de joc care ofera victory points+diverse resurse.

5. Complexitate / Fun factor

Usor de invatat si e foarte amuzant. Jocul nu este extrem de complex dar are multe strategii diferite pentru castig. Trebuie sa-ti calculezi mutarile bine dar nu dureaza foarte mult mutarile

6.Factor noroc

Moderat; E cu zaruri, influenteaza intr-o masura numarul de resurse pe care-l primesti dar exista diverse metode de mitigare(unelte, mai multi meeples) si e mult mai important sa ai o strategie

7. Recomandat in (nr. jucatori) / Rejucabilitate

E interesant in orice numar de jucatori, in 2 sunt reguli putin schimbate in care poti nega accesul adversarului la resurse mult mai usor, in 4 acest lucru se intampla numai din cauza faptului ca fiecare are multi meeples si numar limitat de locuri pentru diversele resurse. Cred ca e mult mai amuzant in mai multi, in 2 e mai strategic. Rejucabilitatea e mare datorita cartilor+zarurilor, si datorita faptului ca in general toata lumea se distreaza jucandu-l

8. PRO

Tematica buna care se integreaza in joc, strategii diverse pentru castig, joc bun si cu gameri si cu non-gameri, paharul din piele

9. CONTRA

Are un factor noroc putin mai mare decat alte jocuri similare

10. Alte observatii si consideratii

Unul din jocurile mele preferate, m-am distrat jucandu-l de fiecare data, cu oricine, din pacate inca nu l-am jucat cat mi-as fi dorit pentru a da o sansa tuturor celorlalte jocuri cumparate

11. Nota mea: 9/10

Simpatic jocul. Ceea ce ma deranjeaza cel mai tare este sistemul de punctaj, care, datorita faptului ca acorda o tona de puncte la finalul jocului, jucatorii afla doar in ultimul moment cine a cistigat. Astfel punctajul pe parcurs devine neinsemnat, nereprezentind acel "barometru" atit de util in alte jocuri. Ceea ce-mi place cel mai mult este... paharul de piele, pe care-l folosesc la alte jocuri mai bune.

Sankt Petersburg (de acelasi autor ca Stone Age) mi se pare un joc mai bun, in acelasi stil.

Da, e adevarat ca punctajul conteaza doar la sfarsit dar daca te uiti la alte jocuri, e exact la fel, ca sa dau cateva exemple: Agricola e numai la sfarsit, aici sa zicem ca punctele sunt vizibile; Ticket to Ride e exact ca Stone Age; Dominion e doar la sfarsit(sau ca Stone Age e Prosperity) - VP invizibile; Thunderstone doar la sfarsit - VP invizibile; Vinhos e ca Stone Age; Puerto Rico la sfarsit - VP vizibile
Deci atat timp cat la majoritatea jocurilor afli abia la sfarsit cine a castigat, nu as zice deloc ca e un minus, chiar un plus: macar te tine in suspans spre deosebire de Agricola sau Puerto Rico unde la un moment dat iti dai seama ca pierzi orice ai face dar tot trebuie sa mai joci pana la sfarsit

@criss: Pe de alta parte aflarea scorului abia la final e o caracteristica des intalnita in family games. In felul asta cel de pe ultimul loc are sanse mai mici sa se deprime realizand ca nu mai poate recupera diferenta de puncte.

Sau mai rau sa se coalizeze toti impotriva primului.

acidutzu wrote:Sau mai rau sa se coalizeze toti impotriva primului.

Ah mi-ai dat o idee buna, sa includ inca o categorie in mini-reviewuri, 'Interactiunea dintre jucatori'
In Stone Age insa nu prea se poate sa-ti faca ceva rau, raman multe locuri libere in care sa poti lua resurse, carti, casute orice ar face ei

Da, asa zisul "leader bashing" este pentru mine cea mai deranjanta chestie din board-gaming. M-am cam saturat sa aud "tu esti bun la orice joc, te faultez din start ca de nu sigur castigi".

Clar. Eu asa am vandut Catan-ul. Bine ca cireasa de pe tort a fost un joc in 6, cu toate expansiunile, unde aveam 2 orase langa gold de 9 si tot jocul s-a dat 9 de 2 ori, iar 2 si 12 veneau unul dupa altul

Chuckila wrote: M-am cam saturat sa aud "tu esti bun la orice joc, te faultez din start ca de nu sigur castigi".

Pai si nu e asa?
Evident ca teoretic nu-ti place daca in grupurile cu care joci esti cel mai bun la jocuri dar practic strategia cea mai buna ca sa castigi in orice joc e sa incerci sa-l sabotezi pe cel mai mare rival cand e cazul
E frustrant, dar cand patesti constant asta deja inseamna ca ai castigat mult peste 25% din jocuri(exemplu pentru joc in 4)
Si eu o patesc mereu, dar sa fim seriosi, e unica lor sansa
E oricum destul de simplu de contracarat: atragi atentia asupra altcuiva care aparent sta mai bine(si demonstrezi ca sta mai bine prin diverse argumente) pana te detasezi suficient cat sa nu mai aiba ce sa-ti faca

Hehe! Ai mei au invatat de la The Resistance ca cel care aduce argumente logice e spion

Bahaus wrote:Da, e adevarat ca punctajul conteaza doar la sfarsit dar daca te uiti la alte jocuri, e exact la fel, ca sa dau cateva exemple: Agricola e numai la sfarsit, aici sa zicem ca punctele sunt vizibile; Ticket to Ride e exact ca Stone Age; Dominion e doar la sfarsit(sau ca Stone Age e Prosperity) - VP invizibile; Thunderstone doar la sfarsit - VP invizibile; Vinhos e ca Stone Age; Puerto Rico la sfarsit - VP vizibile

De aceea nu am si nu joc jocurile amintite cu exceptia Agricola. Ticket to Ride e o gluma de joc (nu spun ca nu e bun pentru super-incepatori), mai bine treci pe Steam, Age of Steam, 18xx sau Railroad Tycoon. Dominion nu-mi place de fel, un solo in mai multi cu amestecari de carti enervante.
La Puerto Rico, jucatorii cu experienta stiu cine va cistiga inainte de socotirea punctajului final (este usor de adunat si toate sunt la vedere). Sa nu-l comparam cu Stone Age. Ce rost mai are punctajul din timpul jocului la Stone Age daca nu este relevant? Ma opresc aici, prefer sa consum timpul scriind despre jocuri mai bune.

Mi-a venit in minte un exemplu relevant. Iata cele doua tipuri de jocuri:
1. La un joc cu sistem de scoring bun, joci si vezi cine sta mai bine si incerci sa-l ajungi, chiar sa-l sabotezi, te lupti. Daca e jocul bun nu vei avea runaway leader, va alterna jucatorul din frunte, ca la ciclism sau atletism.
2. La un joc de tip Stone Age joci o ora (ca un orb) si la final, dupa socoteala indrepti degetul spre unul din jucatori: tu ai cistigat (ai avut mai multe puncte). Ok, si?

criss wrote: La un joc cu sistem de scoring bun, joci si vezi cine sta mai bine si incerci sa-l ajungi, chiar sa-l sabotezi, te lupti. Daca e jocul bun nu vei avea runaway leader, va alterna jucatorul din frunte, ca la ciclism sau atletism.

Nu ne dai si niste exemple concrete de jocuri?

Pe de o parte sunt de acord, jocurile sunt 'glume' comparate cu strategii serioase.
DAR
lumea exact asta cauta, majoritatea au servicii stresante, timp liber putin, si partenerii de joc in cele mai multe cazuri sunt incepatori. As juca oricand rummy cu bunicul, ticket to ride cu parintii, stone age cu prietenii apropiati decat strategiile acelea grele cu oricine altcineva

Probabil pentru cei care nu au experienta unei strategii complexe sau au un serviciu relaxant e indicata o strategie mai grea.
Mie unul mi-au ajuns aproape 25 ani de sah de performanta si un serviciu extrem de stresant cat sa ma relaxez cu 'glumele' alea. Nu zic ca nu am si strategii complexe sau ca nu le joc(trebuie sa-mi vina si Steam) sau ca nu sunt foarte bun la ele, dar cel mai des o sa joc si o sa-mi placa jocurile mai light gen Dominion sau Ticket to Ride

Exemplul nu e prea bun: la ciclism de cele mai multe ori stii cine va castiga turul de la inceputul lui(sau in cel mai rau caz mai e un adversar), iar la atletism e la fel: va castiga kenianul ala care a castigat ultimii 5 ani sau prietenul lui, la atletism defapt exemplul e groaznic: n-ai absolut nici un mecanism pentru a stopa atletul mai bun sa castige

Iar in privinta boardgames e mai rau: ca sa nu existe runaway leader trebuie sa creezi mecanism de interactiune, de sabotaj, lucru care duce la celalalt lucru neplacut, cand se aliaza 3 vs 1.

Dar tocmai de aceea fiecare avem in colectie cate ceva pentru fiecare: multiplayer solitaire, jocuri de sabotaj, cooperativ, jocuri de 2-3 persoane, jocuri de 5-6 persoane etc

@Bahaus: de acord cu ceea ce ai scris mai sus.
@djdano: ar fi destule exemple, despre unele am scris mai sus, cum ar fi Puerto.

Bahaus, Stone Age nu prea are multe cai de castig : sunt doar 4 (samanixpopulatie etc), ca mestesugurile sunt facute pt departajare; oricum, un joc foarte dragut pe care l-am jucat de multe ori si l-as rejuca oricand cu placere
foarte bun family game in opinia mea

De cand am intrat in lumea boardgames, asta tot incerc sa "predic". Pentru a evita discutiile cu "Chuck Norris il bate pe Van Damme", trebuie sa intelegem motivatia celorlalti. De ce joaca ei aceste jocuri de societate? Si la mine raspunsul, ca si in cazul lui Bahaus este simplu: mult mai mult pentru relaxare si aspectul social, decat pentru competitie.

Dar asta nu inseamna ca ma apuc sa dau cu bata in fiecare "hardcore gamer" pe care il vad ca prefera jocurile strategice, unde norocul tinde spre 0.

Sunt mai bun eu pentru ca joc in general "junk-uri", sau e celalalt mai "cultivat" ca nu se coboara sa joace un family game cu mine? Nu stiu si sincer nici nu ma intereseaza, atat timp cat fiecare se simte bine jucandu-si jocul. Decat sa joc un family game cu niste acrii ce nu isi ridica ochii din tablele proprii si sunt nemultumiti de orice se intampla in joc, sau un ditamai jocul de strategie in care toti se apuca sa dea cu rosii in X sau Y la prima greseala facuta, prefer sa ma joc "Nu te supara, frate!" sau "Enchanted Forest" cu Evelin. Sigur am mai multe de castigat.

haretel wrote:Bahaus, Stone Age nu prea are multe cai de castig : sunt doar 4 (samanixpopulatie etc), ca mestesugurile sunt facute pt departajare; oricum, un joc foarte dragut pe care l-am jucat de multe ori si l-as rejuca oricand cu placere
foarte bun family game in opinia mea

le-am mai listat undeva, dar sunt destule(de acord ca nu foarte multe, dar suficient cat sa ai alternative mereu): poti merge numai pe casute; poti merge numai pe carti (si aici subdiviziuni numai pe anumite seturi); poti incerca strategia de infometare; poti incerca cu multi meeples; multe unelte; multe grane+cartile de grane
Pentru mine unul nici un joc n-a semanat cu altul, mereu am incercat alte combinatii de seturi sau cu multe/fara casute, cu multe/fara unelte cu 5 sau 10 meeples. Pana la urma daca reduci la minim da, e simplu: iei puncte doar din casute sau carti

Oricum, fiind nou in boardgames se prea poate ca pe parcurs sa trec si eu la din ce in ce mai complex, dar mai ales acum la inceput si toti prietenii cu care joc sunt si ei la inceput, asa ca o vom lua din aproape in aproape

criss wrote: @djdano: ar fi destule exemple, despre unele am scris mai sus, cum ar fi Puerto.

Ma vad nevoit sa insist.

Eu sunt acum la inceput, in cautare de jocuri, de mecanici diverse si de smecherii inteligente care sa ma atraga si ma tina lipit de masa.
Plus ca imi place mult intr-un joc nu atat sa castig, cat "fitileala" si sa fac diverse "imbarligaciuni". Daca jocul iti da posibilitatea de a sti pe parcurs cine e potentialul castigator, cu atat mai bine.

Puerto Rico mi s-a parut sec si l-am castigat prima oara cand l-am jucat. Probabil din cauza ca eram relaxat si experimentam diverse in loc sa ma gandesc la strategii complicate.
Partenerii de joc erau experimentati, dar au fost surprinsi sa ma vada castigand.

Deci, ce alte exemple de jocuri ar mai fi in care se vede limpede cine e castigatorul?

Sunt tot mai mult de acord cu Chuckila, desi unii au un mod mai direct de exprimare care duce la discutii interesante si oarecum constructive cat timp nimeni nu se enerveaza Acum sa-mi var si eu parerea (care s-a schimbat de multe ori nevoita fiind sa se muleze dupa toti jucatorii, nu doar dupa mine). Sunt fel si fel de jucatori cu gusturi si principii atat de diferite ca ma lasa cu gura cascata. Cred ca pentru aproape fiecare din titlurile pe care le am pot forma un grup unde jocul sa placa foarte mult si altul unde ar fi sortit esecului de cand il scot pe masa. Mai conteaza si cat timp ai, ce-ai mai facut in ziua respectiva, cat de mult te poti concentra, cat de mult vrei sa razi la un vin si cat de mult vrei sa stai in priza calculand si rascalculand. Uneori am chef de TtA, WoN, alteori un Battle Line, alteori un The Resistance sau un Dixit. Poate daca as juca un joc pe saptamana m-as pune sa ma gandesc pe care l-as vrea cel mai mult. Dar daca joc 7+ ore intr-o seara atunci nu vad cum as putea juca un singur gen de joc. Nu vad cum as putea calcula non-stop TtA si WoN sau cum as rezista sa joc Dixit si Bang de 10 ori.

Criss si Bahaus sunt directi si atunci cand se nimeresc in echipe diferite se starnesc discutii mai aprinse. Mie personal imi par distractive cu toate ca de multe ori argumentele par foarte subiective