Tiny Epic Dinosaurs. Un worker placement, contract-fulfilling, farming game de care am fost foarte plăcut surprins. Pe parcursul jocului trebuie să crești dinozauri, iar cea mai mare preocupare a ta va fi să le asiguri un loc potrivit în care să stea, astfel încât să nu scape (dinozaurii erbivori îți vor dărâma garduri, iar cei carnivori îți vor înfuleca alți dinozauri dacă îi lași să scape). De asemenea, nu ar fi o fermă de dinozauri adevărată dacă nu ar trebui să îi hrănești (deși pare simplu la început, pe măsură ce rundele trec devine tot mai greu să faci asta). Partea interesantă e că, spre deosebire de majoritatea jocurilor de farming în care cumva tinzi să acumulezi cât mai multe făpturi în fermă, mecanismul de contract fulfillment te face să vrei să îți vinzi destul de rapid dinozaurii (în schimbul punctelor de victorie). Ai pe de o parte contracte publice, și pe parcursul jocului ai acces și la 2 contacte private (pe care le poți juca doar atunci când folosești un muncitor pentru a revendica un contract public). Sunt mai multe tipuri de dinozauri standard, dar și o grămadă de dinozauri mov, fiecare cu o abilitate specială, și pe care îl draft-uiești dintr-un teanc de cărți de cercetare. Dacă nu ar fi existat dinozaurii mov și ale lor efecte speciale, TEDino ar fi fost un joc drăguț, dar de duzină - partea asta însă, cuplată cu mecanismul de contract-fulfillment, îl fac însă un joc care ne-a plăcut foarte mult. Ca minusuri, știu că e în nume și e toată filosofia de producție a acestei linii, dar piesele sunt foarte, foarte mici - iar scrisul de pe cărți este foarte mic, ceea ce pentru unele persoane s-ar putea să fie problematic, iar pentru altele doar enervant. Noi am primit și un playmat și trebuie să recunosc că jocul arată mult mai bine și e mult mai ușor să organizezi totul odată ce ai respectivul playmat. [Disclaimer: Review copy de la Gamelyn Games]. Unmatched: Cobble and Fog. O să trișez un pic, în sensul că voi vorbi aici și despre un joc dintr-o serie din care am jucat și alt titlu (Battle of Legends volumul 1). Pe de altă parte, majoritatea seturilor din Unmatched sunt și standalone, iar acest set mi-a plăcut mai mult decât primul. În cutie se regăsesc 4 caractere (Dracula, Invisible Man, Sherlock Holmes și Jekyll& Hyde) și o hartă cu 2 fețe (una având și unele reguli speciale de teleportare, care o face foarte diferită de majoritatea hărților din Unmatched). Caracterele mi se par foarte bine echilibrate, îmi place că Jekyll& Hyde și Invisible Man nu au Sidekicks, Sherlock Holmes este caracterul care interacționează cel mai mult cu cărțile pe care le are oponentul, iar Dracula este o bestie, lovind puternic, din toate părțile, regenerându-și viața, și manipulând atacurile adversarului. Invisible Man are niște token-uri de Ceață și se poate teleporta între ele, iar una dintre cărți îi permite să părăsească cu totul harta. Pachetele caracterelor par de asemenea mult mai distincte decât în primul set, cărțile având efecte mai interesante și îndemnând la a refolosi fiecare caracter pentru a-i învăța particularitățile. Calitatea componentelor este excepțională, cu excepția faptului că nu îmi place absolut deloc să construiesc tracker-ele de viață. Arată bine și sunt utile, dar nu-mi place să le setez de nici o culoare! Ca să fac o mică comparație pe care am făcut-o și altă dată cu un alt joc Player versus Player popular pe la noi, Unmatched Cobble and Fog îmi place mai mult decât Dice Throne, în timp ce Dice Throne îmi place mai mult decât Unmatched Battle of Legends Season 1. [Disclaimer: Review copy de la IELLO France]. 
Vinhos: 2010. Trișez iar, în sensul în care voi vorbi despre un joc pe care l-am mai jucat, dar consider că diferențele față de varianta din 2016 sunt atât de mari încât este aproape un joc nou. Este vorba de ediția de la Eagle Gryphon Games, în cutie regăsindu-se reguli, hărți și componente pentru ambele versiuni ale jocului. Cea din 2016 este streamlined, și am auzit că multe persoane o preferă, dar sincer nu prea înțeleg de ce. Vinhos 2016 mi s-a părut un joc extraordinar când l-am cumpărat; produceai vin de Porto, componentele îți luau ochii, producția de vinuri era fascinantă, mecanicile erau interesante. Mi-a plăcut și a doua oară. Și a treia oară. Dar apoi mi-am dat seama că facem fix aceleași lucruri în fiecare joc. Odată ce înveți cum să îl joci, ce funcționează și ce nu funcționează, nu ai motive să îți schimbi strategia, iar setup-ul aproape invariabil nu te încurajează să faci asta. Cu alte cuvinte, Vinhos 2016 ajunsese pentru noi un joc repetitiv, motiv pentru care l-am și pus la vânzare. M-am hazardat, pentru că varianta din 2010 este cea care m-a determinat să îl scot de la vânzare, și îmi cer scuze și pe această cale celor care au văzut anunțul până să scot jocul de la vânzare. E drept, l-am jucat o singură dată, dar sincer am impresia că varianta această rezolvă multe din problemele pe care le aveam cu jocul inițial. În primul rând, ai mult mai puțini bani, iar jocul este mult mai restrictiv; ai doar 4 locuri în care poți să construiești podgorii, ceea ce înseamnă că vei merge pe combinații diferite de podgorii în jocuri diferite; ai într-un final motive extrem de bune să folosești Experții, care acum contează mult mai mult; competiția pentru achiziționat anumite piese (cum ar fi pivnițele) e mult mai acerbă; ai mecanismul de Bancă, personal mi se pare unul din cele mai interesante din orice joc pe care l-am încercat și mi se pare șocant că a fost scos din ediția 2016. Sunt multe alte diferențe minore (inclusiv modul în care funcționează vânzarea vinurilor și recuperarea butoaielor folosite de restaurante acum), dar concluzia este una singură: Vinhos 2010 e un joc care mi-a plăcut și pe care aștept să îl joc, în care întrevăd multe alte lucruri pe care aș vrea să le fac, și care, în ciuda unor reguli mai greoaie, este mult mai apropiat de ce mă interesează într-un joc de societate decât varianta din 2016. Jocul lunii: Tiny Epic Dinosaurs, la mustață.
Anachrony
Pax Pamir: Second Edition
Furnace
Terraforming Mars: Ares Expedition (face to face) - Daca vreau sa teraformez Marte joc jocul original (mai multa competitie prin harta, milestones, awards, bonuses pe trackurile de tempearatura si oxigen, drafting). Daca vreau un joc in stilul Race FTG joc chiar Race, sau New Frontiers (preferatul meu din cele doua serii Puerto Rico / Race FTG): sunt ambele mai scurte, New Frontiers e mai strategic si mai variabil in mod vizibil prin development-urile din display (nu doar dependent de luck of the draw). Nu ma vad rejucand TMars Ares prea curand. Asa de sine statator nu e rau jocul, dar nu ii gasesc nicio nisa. 6 
CloudAge (face to face) - Dupa ce am tot auzit ca e joc de tip campanie am apucat sa-l joc si eu in sfarsit, dar la nivelul maxim de dificultate, cu toate elementele descoperite in campanie deja incluse. Si surprinzator e chiar un joc bun! Da, nu e cel mai complex, da, ai si niste elemente de noroc, dar mi-a placut mult stilul de joc, chiar si descoperirea resurselor de pe cartile ascunse de nori. Nu stiu daca va vedea des masa, ca sunt prea multe care-mi plac mai mult, dar ma bucur ca l-am jucat. Cu siguranta insa ca daca as fi jucat inceputul de campanie sau primul scenariu standalone, cu atatea simplificari, nu i-as mai fi acordat niciun gand, asa ca dupa mine a fost un adevarat fail includerea campaniei si a multiplelor scenarii. 8 
Sekigahara (face to face) - E un fel de sah extins, cu carti. Nu vezi ce piese are adversarul in diversele stackuri, dar stii o parte din cauza regulilor de setup, si altele daca le vezi in lupte. Imi plac mult limitarile de miscare (ai penalizari pentru trupe prea mari, si bonusuri pentru mai multe aspecte), si pentru batalii (trebuie sa joci carti ca sa activezi trupele, degeaba ai 10 trupe dar 5 carti intr-o zona). Are si variabilitate la setup, ca desi majoritatea trupelor de pe harta sunt predefinite, se extrag si cateva random in mai multe locatii. Plus evident conteaza cartile din mana de inceput. Nu-s eu mare fan de wargames, dar pe asta l-as mai juca din cand in cand. Este si pe yucata.de, desi probabil o sa mi-o iau din greu acolo de la oameni care l-au jucat de multe ori. 
Mage Knight (face to face) - Asta e unul dintre jocurile pe care doream sa le incerc demult, dar pe de o parte merge cel mai bine solo (sau 2p coop), pe de alta e complex si lung. Dar am prins si eu o sambata numai buna de jucat, si dupa ce-am vazut videouri cu regulile, am citit si recitit informatiile despre scenariu, am reusit sa-l joc in sfarsit! Ce experienta! De la explorare, descoperire de teritorii noi, la batalii, recrutari si cumparari, mi se pare cel mai apropiat joc pe care l-am incercat de feelingul din Heroes of Might and Magic III pe PC. Bataliile sunt evident mai simple si mai scurte, majoritatea, dar altfel nici nu cred ca ar fi mers. Daca vreau batalii mai complexe joc Too Many Bones. 
TM Ares Expedition