Oare de ce nu l-au pus astia si in categoria "Abstracte"? Cumva le era teama ca o sa treaca pe locul 1 si il detroneaza pe Azul in topul BGG? Sau o fi atat de tematic Harmonies incat asezarea de piese rotunde colorate pe o plansa nu se poate incadra ca fiind un abstract?
In fine, oricare o fi fost decizia din spatele acestei incadrari, jocul este de fapt un abstract cu piese bine realizate, indeajuns de mari incat sa nu le pierzi printre degete si stabile cand le asezi unele peste altele. Cartile au si ele niste desene placute ochiului, cu "tematica" despre natura.
Cum se joaca?
In fiecare tura alegi de pe plansa centrala un grup de 3 piese, iar pe acestea trebuie sa le asezi pe plansa ta, incercand sa faci scor fie pentru incadrarea generala, fie pentru o carte pe care ai ales-o si care iti indica un anumit model ce trebuie format. De exemplu sa ai un rau cat mai lung (multe piese albastre continue) sau sa ai copaci (adica piesa maro jos ce indica trunchiul si piesa verde sus care e coroana) si tot felul de combinatii din astea. La final vedem cum stam la scorul genereal, plus cel in functie de ce carti a ales fiecare si aflam castigatorul.
Si totusi, ce e cu jocul asta de "e atat de bun"?
Am tot analizat din multe unghiuri acest abstract si inca imi da cu virgula si dupa vreo 15 partide jucate. Nu aduce nimic nou, pentru ca acelasi joc, in mare, exista deja in Dreamscape si in Neotopia.
Productia are probleme, si nu vorbesc doar de copia mea, pentru ca am citit pe net ca mai multi se plang de faptul ca vin cartile curbate, atat de tare incat cuburile asezate pe ele uneori nu stau si aluneca pe masa. Cat despre jocul in 3 jucatori, a fost unul relativ anost, in care parca voiam sa treaca mai rapid timpul si sa ne comparam la final scorurile, interactiunea dintre jucatori fiind minimala.
Partea in care mi-a placut mie jocul si mi s-a parut ca se incadreaza in categoria aia "zen" relaxanta, a fost jucandu-l solo. Am incercat de fiecare data sa realizez cat mai multe obiective de pe carti, dar chiar si asa am realizat ca uneori scoram mai mult ignorand aproape complet cartile si mergand pe scorul general de a avea copaci, rau lung si munti. Uneori am simtit aproape ca pot lasa cartile in cutie si am sanse sa fac un scor excelent. Nu stiu exact daca asta e un lucru bun sau rau. Din punct de vedere al balansului, probabil ca e bine, pentru ca nu te poti plange ca ai avut ghinion si ai prins carti care nu au fost bune pentru aranjamentul tau de pe plansa.
Am intrebat si ceilalti jucatori ce parere au despre joc si raspunsul unanim a fost: "Altul mai bun nu ai adus?" Asa ca m-am rezumat sa il joc solo de multe ori, pentru ca oricum experienta este mai buna. Nu vad de ce as pierde timp sa stau pana ce imi vine randul sa iau niste piese, pentru ca doar la final sa ne comparam scorurile. Pot face asta si jucand solo eu azi, altul sa il joace maine iar apoi ne comparam scorurile si vedem care a castigat.
Concluzie:
Stiu ca recenzia mea suna a fi negativa, dar nu as vrea sa fiu inteles gresit. Jocul nu este rau deloc (mai ales ca am sarit de vreo 15 partide), dar totusi, nota 8 pe BGG din aproape 10 mii de voturi? Really? Zici ca e cine stie ce mare revelatie, ceva unic, ceva ce iti va da lumea peste cap dupa ce joci Harmonies! Iar asta iti ridica mult asteptarile, iar dezamagirea va fi mai mare atunci cand o sa vezi ca e ceva ce a mai existat in alte doua jocuri. Ok, aici e o idee mai simplificat procesul, ceea ce probabil ca il face mai digerabil pentru mass-market game. Dar per total mie mi-a placut mai mult Neotopia decat Harmonies, pentru ca acolo arajamentul il faci pe o plansa centrala si interactiunea devine maxima si nu mai stam fiecare cu nasul doar in plansa lui.
Cat despre jocurile din cateogoria asta de dificultate, daca ar fi sa aleg, niciodata nu as pune Harmonies peste: Cascadia, Azul, Sagrada, Calico, Splendor, iar lista ar putea continua mult si bine.
L-as rejuca doar solo, pe motiv ca e scurt si relaxant. Ii acord nota 7 pentru multiplayer si nota 8 pentru solo. E un joc bunicel, dar in niciun caz grozav
