ForumBoardGames.ro

Aruncand o privire pe ce am mai jucat in ultima perioada, mi-am dat seama ca am pe lista multe jocuri pe care le-am jucat o singura data. Unele dintre ele voiam sa le incerc de multa vreme avandu-le in colectie, la altele voiam sa ma edific daca status-ul din wishlist se va modifica din THINKING ABOUT IT in MUST HAVE, iar altele le-am jucat pur si simplu pentru ca am nimerit intr-un grup si nu am zis NU unei experiente noi.

Mi-am dat seama apoi ca prima impresie conteaza foarte mult pentru mine, de obicei primul joc e cel care decide daca jocul e un "keeper" sau e unul din acele titluri la care spun "hai ca-l joc daca nu e altceva" respectiv "NU! NU! NU!". Asa ca m-am gandit sa incep o mini serie de prezentari unde sa vin si sa scriu prima impresie despre titlurile care mi-au onorat masa. Puteti sa va folositi de acest thread si pentru a va manifesta interesul fatza de un anume joc prezentat si, daca timpul imi permite si e vorba de un joc care imi place mult, ii voi dedica mai mult timp si voi scrie un review.


Deocamdata, hai sa va povestesc putin despre Innovation.
Pe scurt, cu ce avem de-a face: jocul e facut de Carl Chudyk, cel care e responsabil si de Glory to Rome, un joc foarte bun din punctul meu de vedere. Se simte ca Innovation a iesit din aceeasi mana, exista cateva similitudini subtile cu GtR, dar nu se pot face comparatii intre cele 2 jocuri asa cum s-au facut intre Glory to Rome si Race for the Galaxy, sunt mancaruri de peste total diferite. Este un joc de carti foarte strategic, ce dureaza vreo 30-40 minute, merge in 2-4 jucatori si dificultatea estimata este de 2.6.

In cutie avem 110 carti pe care le tinem in pozitie orizontala, ceea ce e umpic mai ciudat, dar deloc deranjant. Cartile reprezinta inovatii de-a lungul istoriei, de la epoca de piata si pana la aventurile contemporane in spatiu. Cartile au pe ele cate 3 simboluri identice sau diferite (al patrulea simbol e anulat printr-un desen negru) si un text care reprezinta dogma = credinta jucatorului in acea inovatie si care poate fi o actiune de indeplinit sau o cerere indreptata catre ceilalti jucatori. Simbolurile vor oferi anumite beneficii sau restrictii posesorilor sau vor proteja in fatza dogmelor de tip "I demand", respectiv dogmele se vor executa in functie de numarul de simboluri detinute.

Cartile sunt impartite in 10 etape de dezvoltare, respectiv in 5 culori prezente in fiecare etapa.

Setup: cartile se ordoneaza distinct pe cele 10 etape si se alege aleator din fiecare etapa cate o carte care va reprezenta o "realizare" - "achievement" in engleza - si va fi pusa deoparte alaturi de cele 5 "realizari" speciale. Fiecare jucator primeste 2 carti din etapa 1.
Cum se joaca: fiecare jucator va avea in fatza un tablou imaginar pe care va putea plasa carti din mana, grupate pe cele 5 culori, astfel ca numai cartea de sus va fi cea activa. Cartile plasate vor putea fi folosite pentru a executa dogma, respectiv simbolurile de pe ele - mai precis numarul de simboluri - vor oferi caracter ofensiv sau defensiv in fatza actiunilor celorlalti jucatori sau vor favoriza actiunile proprii. Jucatorii vor putea sa faca in tura lor fix 2 actiuni din 4 posibile, ele putand fi diferite sau identice:
- sa traga o carte;
- sa joace o carte pe tablou;
- sa execute o dogma si efectele ei;
- sa castige o "realizare".

Actiunea de executare a dogmei este sufletul jocului. De ce? Prin executarea dogmelor se vor putea strange puncte (numarul etapei = numarul de puncte), se vor putea fura puncte sau carti de la ceilalti jucatori, se vor putea trage carti din etape mai avansate, se vor aplica actiuni de imbunatatire a tabloului propriu sau de sabotare a tabloului adversarilor, etc. De ce e asta fun? Pentru ca dogmele sunt progresiv tot mai puternice pe masura ce jocul avanseaza si cartile din etapele de dezvoltare mai mari devin disponibile, iar de la etapa 7 incolo va veti trezi intreband "Ce ai spus?? Ia sa vad si eu! Nu se poate!!" cand adversarul va citi dogma pe care vrea sa o execute... uneori de 2 ori.

Odata stranse puncte si jucate pe tablou carti, jucatorii pot incepe sa castige "achievements". Dupa ce un numar de "achievements" au fost adunate de catre unul din jucatori (6 in 2 jucatori, 5 in 3 jucatori, 4 in 4 jucatori) jocul se va termina. Daca numarul nu e atins in timpul jocului si se ajunge in punctul in care nu se mai pot trage carti, se vor numara punctele acumulate si astfel se va desemna castigatorul.

Ce mi-a placut:
- cutia e mica si foarte portabila;
- regulile sunt simple;
- cartile sunt strict functionale si arata foarte tehnic, nu e nevoie de artwork;
- gameplay excelent cu mecanica unica, tensiune mare in a doua jumatate a jocului.

Ce m-a lasat rece:
- sleeving la carti inseamna renuntarea la insert;
- expansiunea planificata in 2011 vine intr-o cutie separata de aceeasi dimensiune.

Ce nu mi-a placut:
- no comment
Nota 9 deocamdata si recomandat cu caldura.
Pozele sunt luate de pe BGG.

Si eu am gasit jocul foarte interesant. Atat de interesant incat ma gandeam sa fac prima mea prezentare de joc cu el. Dar n-a fost sa fie, ca n-am jucat suficient de mult si in mai mult de 2 oameni...
Oricum felicitari pentru initiativa!

Jocul mi-a intrat si mi-a iesit de cateva ori din wishlist in functie de diversele pareri pe care le-am citit pe BGG. Unii oameni sunt foarte entuziasmati de el, altii considera ca experienta de Dungeon Lord nu e ceea ce isi doresc. Presupunerea mea e ca din al doilea grup fac parte cei care au jucat Dungeon Keeper sau ceva asemanator pe PC si experienta de acolo nu se poate compara cu ce ofera boardgame-ul. Am decis in cele din urma sa pastrez jocul in wishlist ca THINKING ABOUT IT si de curand am avut ocazia sa-l incerc => a devenit MUST HAVE pe loc.

Jocul e un extraordinar festin pentru simturile vizuale si tactile odata desfacut si imprastiat pe masa. Artwork-ul e foarte tematic si foarte bine detaliat peste tot, componente sunt cu duiumul - toate foarte bine realizate si functionale in acelasi timp. Simbolistica de pe carti si plansele de joc e mai greoaie la inceput - caci jocul nu e unul de incepatori - dar dupa primul joc totul devine clar.
Povestea e simpla si atrage din prima: esti manager in subteran.
Ai la dispozitie o zona/plansa in care poti sa sapi tunele si sa construiesti camere, sa cauti aur si sa pui capcane, sa antrenezi impi si sa recrutezi tot felul de dihanii care sa te ajute sa contracarezi atacurile satenilor care cu siguranta vor veni sa-si bage nasul in barlogul tau ca sa identifice sursa mirosurilor dubioase care razbat pana in sat.
Mecanica principala a jocului se invarte in jurul unei planse centrale de pe care fiecare jucator va putea selecta in tura sa maxim 3 actiuni. Pentru ca numarul de ture nu e foarte mare pe parcursul jocului, actiunile trebuie planificate cu grija si coordonate in detaliu. Multe dintre ele se influenteaza reciproc in aceeasi tura, si toate converg inspre acelasi scop: construirea unui mic asezamant subteran cat mai bine aparat pentru ca la sfarsitul primului sezon o hoarda de tzarani neciopliti vor incerca sa-l invadeze. Vor avea loc lupte sangeroase, se vor face vraji, fantomele si vampirii vor invada campul de lupta si vor incerca sa-si protejeze teritoriul.
Apoi totul se va relua la o scara mai mare in al doilea sezon unde alti monstri si alti sateni se vor confrunta la final:
Iar ei sunt impii:
Nota 10 deocamdata, un joc excelent plin de voie buna, tematic pana in varful caninilor de vampir.



PS: vi se pare cunoscuta imaginea?
Pozele sunt luate de pe BGG.

Asta ar fi un party game... zice-se. M-am uitat scurt pe pozele urcate pe BGG si nu mica mi-a fost mirarea sa vad pe fetzele oamenilor aceeasi expresie pe care am vazut-o si la primul meu joc:
Toti sunt seriosi si stau cu nasul in carti! Mai putin tipul asta, el pare ca se simte cel mai bine:
Exagerez putin, dar sper ca intelegeti ce vreau sa spun. Nu am simtit ca ma distrez la jocul asta asa cum am simtit la alte party games. Unde mai pui ca poti fi eliminat! Iar daca ai noroc, jocul va continua ceva vreme fara tine... timp in care poti face un lucru bun si sa inveti regulamentul de la oricare alt party game.

Cum se joaca: exista cateva roluri care se distribuie la inceput - serif, ajutor de serif, bandit, renegat - iar seriful e singurul cunoscut. Fiecare jucator primeste apoi o abilitate de care se foloseste pe parcursul jocului si o mana de carti pe care le poate utiliza in tura lui. Cu ajutorul cartilor el poate sa se apere, sa traga, sa-si stranga in arsenal arme si partenere cabaline sau sa bea o bere si sa se simta mai viguros. Apoi toata lumea incepe sa traga in toata lumea pana se prinde care de ce parte a baricadei e. Caci ajutorul de serif isi sprijina seful, banditii se sprijina intre ei, iar renegatul trebuie sa faca in asa fel incat sa ramana in viata in ploaia de gloante. Sounds like fun? Poate, dar mie nu mi-a placut. M-am simtit muuuuult mai bine jucand Saboteur, Dixit sau Eat poop you cat. La urmatoarea invitatie va trebui sa spun "NU, multumesc" sau as putea sa joc asta:
Nota 4.

ooo.. ce pacat .. asta e o nota care nici nu trece BAC-ul ... Jocul nu are acel stil de fun "vrac" ca in alte jocuri gen EPYC dar m-am simtit mereu bine jucandu-ma BANG. Din pacate poate fi cam lung si mai e problema de care zici cu eliminarea care te poate lasa "pe bara" daca nu ai ce face intre timp, dar chiar si asa mi-a placut atmosfera si ideea. Pot fi de acord insa ca nu am ras ca la alte jocuri

Nota dura pe care ai dat-o tu nu e si nota mea.
La oamenii cu care-l mai joc le-a placut si-l cer destul de des(eu avand doar varianta simpla). Pe langa asta si mie-mi place destul de mult. La mine se califica pe la un 6.5 daca nu chiar 7

Egizia este un foarte clasic "worker placement" dezvoltat de o echipa de italieni cunoscuta sub numele Acchittocca (Flaminia Brasini, Virginio Gigli, Stefano Luperto, Antonio Tinto), joc care are insa cateva "twists" destul de interesante.

Datorita culorilor, formei cutiei si a insertului, Egizia a fost comparat cu Stone Age:
Amandoua sunt jocuri aratoase, amandoi au mecanici similare, insa din punctul meu de vedere sunt foarte diferite, iar Egizia este unul net superior - fanii Family Games s-ar putea sa nu fie insa de acord cu mine.
Despre ce e vorba in Egizia? Ei bine, noi vom fi cei care vom incerca sa construim in Egiptul antic. Avem pentru asta la dispozitie multe caramizi pe care le vom plasa pe diverse santiere de pe harta si avem multe barci cu care vom naviga pe Nil:
Vom mai avea la dispozitie niste muncitori, pe care va trebui sa-i hranim. Dar atentie! Cantitatea de hrana disponibila in fiecare tura de joc depinde de cat de bine irigata e delta Nilului:
De-a lungul Nilului exista deja cateva locatii care acorda diverse beneficii sau permit jucatorilor sa construiasca. Alaturi de acestea, se vor plasa in fiecare tura carti cu diverse efecte si puteri care vor putea fi revendicate de catre jucatori:
Dupa cum sper ca am reusit sa va arat din poze, jocul este unul foarte aratos. Desi grafica aminteste de mana lui Michael Menzel, in realitate artistul responsabil este mai putin cunoscutul Franz Vohwinkel.

Cum se joaca jocul? Foarte simplu...
De-a lungul celor 5 ture de joc, jucatorii vor incerca sa acumuleze cat mai multe dintre cartile de pe Nil, cat mai multi muncitori si cat mai multa hrana pentru acestia, cat mai multa piatra cu care sa construiasca si cat mai multe constructii care le vor aduce puncte. Chiar daca ce spun eu suna banal si mai exista o mie de jocuri de acest fel, iata prin ce e deosebit Egizia:
- cursul Nilului reprezinta directia de joc, respectiv ordinea in care jucatorii pot lua decizii si pot face alegeri; odata ales un punct de pe cursul fluviului, pentru acel jucator urmatoarea alegere va putea fi facuta numai in aval;
- recoltele de grane care asigura mancarea muncitorilor pot fi influentate in mod direct prin irigarea deltei; jucatorii isi pot creste cantitatea proprie de hrana sau pot sabota granarele celorlalti jucatori;
- ordinea in joc este data de numarul de puncte: cel care are cele mai putine puncte este cel care incepe, dandu-i-se astfel sansa sa mai recupereze din diferenta.
Pe ansamblu, parerea mea despre joc e una buna. Nu e nimic revolutionar la Egizia, dar nici nu se poate spune ca e un joc banal. Are cateva mecanici interesante, dificultatea este medie, se poate invata destul de repede, are o oarecare interactiune intre jucatori si un proces de decizie care il face suficient de tensionat. Va trebui sa-i mai acord insa cateva sesiuni de joc ca sa-mi fac o idee mai clara si sa-mi dau seama daca nota 8 pe care i-o acord acum va sta in picioare sau nu.

Nu mi-a placut insa deloc manualul care este prost scris si plin de greseli. Am fost nevoit sa caut o erata de 2 pagini cu scris marunt scoasa de producator si inca o pagina de FAQ alcatuita de oamenii de pe BGG ca sa-mi fie toate lucrurile clare. Not cool!

djdano wrote:Egizia este unul net superior

Parerea mea intra intr-o ecuatie matematica:
Egizia = Stone Age minus probleme de balans minus pahar de piele minus manual slab.
sau intr-o fraza teologica:
Fericiti cei ce si-au luat Stone Age.

Biblios e un joc scurt - dureaza maxim 30 minute - si usor - weight 1.7 pe BGG - pentru 2-4 jucatori, cu o grafica foarte buna, componente de calitate si gameplay interesant.
Jocul vine intr-o cutie care se deschide ca o carte si are un insert care arata bine si adaposteste cele 87 carti, 5 zaruri si un scriptorium:
Problemele cutiei/insertului sunt insa 2:
- odata aplicat sleeving la carti - da, ma stiti deja, nu? - acestea nu vor mai incapea in locas;
- mecanismul magnetic de inchidere al cutiei nu e foarte eficient, asa ca nu invartiti in mana cutia cu componentele inauntru ca va veti trezi cu toate imprastiate.

Jucatorii vor incerca sa stranga cat mai multe carti din fiecare categorie - 5 la numar - in 2 faze de joc, pentru ca la final sa revendice unul sau mai multe din cele 5 zaruri daca sunt majoritari pe culoarea respectiva.
Cele 87 carti sunt impartite in 3 categorii:
- 5 grupe de carti in 5 culori, 2 grupe (maro si albastru) totalizand 25 puncte pe culoare, iar celelalte 3 grupe totalizand 11 puncte pe culoare, cu valori de la 1 la 4;
- carti de influenta a zarurilor;
- carti de bani, cu care se vor putea cumpara celelalte carti.
Cum se joaca?
Cele 5 zaruri se aseaza cu fatza 3 in sus pe fiecare din cele 5 culori ale Scriptorium-ului:
Ele vor putea fi alterate de jucatori de fiecare data cand o carte de influenta e insusita, astfel ca jucatorii pot valoriza sau devaloriza o culoare in functie de cartile pe care le detin sau pe care spera sa le obtina.
Jucatorii apoi incep rand pe rand sa desfasoare prima etapa din joc in care se impart cartile: jucatorul activ va trage un numar de carti cu 1 mai mare decat numarul de jucatori si va hotari pentru fiecare in parte daca ea merge in stocul propriu de carti, daca va fi oferita celorlalti jucatori sau daca va intra intr-un pot de licitatie care va putea fi achizitionat in etapa a doua.
Jucatorii vor incerca deci in prima etapa sa-si formeze o baza de carti cat mai buna constand din carti din 2-3 culori diferite si multi bani, urmand ca in etapa a doua sa liciteze pentru cartile din potul format in prima etapa.
La final zarurile se vor distribui jucatorului care are cele mai multe puncte din culoarea respectiva.
De ce e bun jocul? Pentru ca se porneste cu un set de informatii clare (numarul de carti din joc, valoarea totala a unei culori, valoarea initiala a unui zar) dar inca de la inceput apar necunoscutele:
- in functie de numarul de jucatori se scot din joc un numar de carti extrase aleator;
- nu stii niciodata ce carti se distribuie in prima etapa, decat intr-o oarecare proportie;
- nu stii niciodata cati bani au ceilalti jucatori sau ce carti au ales sa arunce din mana pentru "achizitionarea" de bani - da, si banii se liciteaza si pentru ei se poate folosi orice carte;
- nu poti estima niciodata pe ce culoare i se va casuna unuia si va hotari sa o devalorizeze in timp ce tu o strangi de zor.

Jocul mai e bun pentru ca impleteste foarte bine doua mecanici apreciate, card drafting & auction, pentru a crea un mix intr-adevar bun intr-un filler care e usor de invatat, se joaca repede si contine suficienta strategie pentru a-l face rejucabil.
Adaugati la asta o doza de bluffing - ca nu se poate sa ai licitatie fara asa ceva - elementele necunoscute si statistice, grafica excelenta, calitatea cartilor si portabilitatea si avem de a face cu un castigator.
PS: Am ales sa nu reinventez roata de data asta si sa ma folosesc de pozele foarte bine facute de Ender Wiggins.

Navegador este cel mai nou joc facut de Mac Gerdts, un "rondel aficionado", ca sa zic asa. Mac a facut pana acum mai multe jocuri folosindu-se de aceasta mecanica (Imperial, Imperial 2030, Hamburgum, Antike) si 3 dintre ele sunt in top 100 BGG - hai, sapati putin si vedeti care.
Iata pe scurt despre ce e vorba in Navegador si cum se joaca: jucatorii vor naviga in jurul lumii folosindu-se de corabii, vor achizitiona pe drum diverse colonii si vor construi fabrici care le vor aduce bani, vor angaja muncitori si vor construi alte corabii, pentru ca la final sa fie cei mai de succes descoperitori care au navigat pe inspaimantatoarele mari ale secolului XV.
Mecanica jocului se bazeaza deci pe rondel. Acesta ofera jucatorilor 7 actiuni posibile (una dintre ele e prezenta de 2 ori - Market) prin care se poate naviga (Sailing), se pot angaja muncitori (Workers), se pot vinde bunuri (Market), se pot coloniza pamanturile nou descoperite (Colony), se pot achizitiona privilegii (Privilege), se pot construi nave (Ships) sau cladiri (Buildings). Jucatorii incep cu una din aceste actiuni si apoi in fiecare tura sunt liberi sa avanseze 1-3 spatii gratis "clockwise", respectiv mai multe dar sacrificand cate o corabie pentru fiecare spatiu suplimentar.
Cum se leaga intre ele toate aceste actiuni? Ei bine, foarte frumos. Ca sa navighezi in jurul lumii ai nevoie de corabii, si pentru fiecare zona descoperita va trebui sa sacrifici una, deci e nevoie sa construiesti constant. Ca sa construiesti eficient ai nevoie de bani si de mai multe santiere navale. Santierele se pot achizitiona, dar e nevoie de bani si de muncitori. Banii se pot obtine vanzand diversele bunuri din noile taramuri exotice (aur, zahar, cacao), dar mai intai trebuie achizitionate colonii sau construite fabrici... pentru care e nevoie de bani si de muncitori, ca sa nu mai vorbesc de corabiile cu care trebuie sa ajungi la ele.
Mai trebuie mentionat ca preturile bunurilor fluctueaza in functie de cerere (cladirile care proceseaza aur, zahar si cacao) respectiv oferta (numarul de colonii care ofera bunurile spre vanzare) si iata cum avem de a face cu un joc economic complex si destul de greu de stapanit.
Spre deosebire de multe alte jocuri, toate punctele in Navegador se calculeaza la final. Jucatorii vor incerca sa fie deci cei mai vestiti descoperitori, cei mai priceputi antreprenori, cei mai inspirati investitori si cei mai buni constructori. Si rezultatele tuturor acestor calitati se vor inmulti cu privilegiile pe care le obtin, iar acesta este scorul la finalul jocului.
Acesta este deci Navegador, inca un design de succes al lui Mac Gerdts si unul din cele mai bune jocuri ale lui 2010. Un joc plin de tensiune, o cursa in jurul lumii din care doar cei mai priceputi vor iesi invingatori. Un excelent joc economic plin de strategie si alegeri dificile, care poate fi castigat pe mai multe cai si reuseste sa fie incitant de fiecare data.

Famiglia este un joc simplu si foarte istet pentru 2 jucatori, creat de Friedemann Friese si publicat in 2010. Este facut sa dureze 20-30 minute, are o grafica excelenta si o mecanica delicioasa.
Cutia este foarte mica si foarte portabila si imita o cutie de trabuce atat pe fatza:
Cat si pe spate - vedeti capsele false?
Jocul este format din 60 carti in 4 culori (rosu, albastru, galben, verde) si de 5 nivele (de la 0 la 4), cartile reprezentand membri a 4 clanuri mafiote. Jucatorii vor incerca sa recruteze cat mai multi si cat mai valorosi in scurtul timp pe care il au la dispozitie.
Inainte de a va povesti cum se joaca si ce mi-a placut, vreau doar sa amintesc despre grafica de fundal care este o imagine continua pe fiecare set format din cele 15 carti:
Iar aceasta imagine nu este lipsita de umor si de referinte familiare - Friedman's Bar 'N Mart e un exemplu:
Fiecare jucator va incepe jocul cu cate 4 carti cu valoarea 0:
Si va incerca sa captureze cat mai multi gangsters din nivelele superioare, dar mai ales pe cei mai valorosi "capo di tutti capi" - numerele din partea de jos a cartilor sunt valoarea acestora:
Cartile ramase se vor pune la indemana si 6 dintre ele vor fi asezate cu fatza in sus si ele vor constitui "strada" sau locul de unde se pot face recrutari.
Strada se va improspata pe parcursul jocului facand discard unei carti de nivel X si punand in locul ei X carti din deck.
Mecanica de baza este simpla: jucatorul va putea captura o carte de nivel Z din strada daca are in mana doua carti de nivel Z-1 de aceeasi culoare.
Deci cu doua carti rosii de nivel 0 se va putea captura o carte rosie de nivel 1, cu doua carti verzi de nivel 3 se va putea captura o carte verde de nivel 4. Jucatorii vor captura carti marindu-si astfel numarul de carti din mana si formandu-si un tablou in fatza - sa zicem ca in Race for the Galaxy, doar ca mult mai simplu.

Daca toata mecanica jocului ar fi constat in numai atat, ar fi fost extrem de plictisitoare. Trei dintre familii au insa puteri speciale care dau savoare jocului.
Contabilii vor permite schimbul de carti intre ce are un jucator in mana si ce are pe tabloul din fatza sa, astfel ca el se va putea folosi de mai multe carti in mai multe circumstante:
Brutele pot reduce nivelul unei carti aflate in "strada" astfel incat sa poata fi capturata cu o pereche mult inferioara:
Iar mercenarii vor putea fi folositi pe post de wildcard pentru a inlocui carti inferioare de orice culoare:
Familia rosie nu are nici un fel de putere speciala, insa mebrii ei ofera mai multe puncte decat membrii similari ca nivel apartinand celorlalte familii:
Iata si un exemplu concret de tactica si tehnica. Jucatorul are in mana aceste carti si, ambitios fiind, vrea sa captureze cea mai valoroasa carte din joc, capul mafiot al familiei rosii:
Mai intai jucatorul va juca cartea 2 albastra pentru a pune pe tablou un 0 verde si un 0 rosu din mana si pentru a lua de pe tablou un 1 rosu si un 2 galben. Apoi se va folosi de bruta galbena de nivel 2 pentru a reduce nivelul lui Don Corleone de la 4 la 2. Iar apoi va forma o pereche dintr-un 1 de rosu si un 2 de verde - care va putea fi folosit drept 1 de rosu - pentru a-l captura pe Don-ul redus la nivelul 2. Cum vi se pare?

La final jocului jucatorii isi vor numara punctele din mana si pe cele din tablou si castigatorul va prelua conducerea cartierului pentru urmatoarele 2 ceasuri.

De ce imi place jocul? Pentru ca e colorat si bine ilustrat, pentru ca reuseste sa fie tematic desi e un abstract, pentru ca incape in orice buzunar, se explica in 5 minute si se joaca repede. Ah, e si foarte ieftin si componentele sunt de buna calitate. Thumbs up pentru Friese!