Trei pe un board game - episodul 4
Posted: 07 May 2012, 21:18

- from http://www.boardgamegeek.com/image/1297711
Trei pe un board game va prezinta
Cyclades
In care oameni si barcute se invartesc in toate directiile, invocand binefacerea divina si ascunzandu-se din fata mitologicelor animale fioroase care-i pandesc din umbra. Adica o plimbare obisnuita prin Herastrau. A da, si cu cladiri opulente construite pe marginea apei. Ca-n...Herastrau!

- from http://www.boardgamegeek.com/image/1306877
Tara, tara vrem ostasi!...Pe cine?
Ce-i place ei
Tematica jocului: cred ca este singurul joc pe care l-as juca over and over again pentru ca face apel la mitologie. E o tema inepuizabila, care este bine integrata in structura Cyclades. E o placere sa pornesti la drum cu Ares pentru a-ti castiga gloria eterna sau sa devii atotintelept si atotstiutor precum Zeus. Te afunzi intr-o lume de legenda, in care zeii sunt stapaniti de patimi si luptatorii se arunca asupra dusmanilor pana cand moartea le intuneca ochii. E un fel de Iliada pe care, in loc sa o citesti, o joci.
Grafica: harta este absolut fascinanta si apreciez atentia pentru detalii. Nu e incarcata si te poti orienta usor, spre deosebire de alte jocuri, unde abundenta de detalii sau stereotipia in anumite alegeri grafice te cam lasa fara entuziasm. Aici nu-ti doresti decat ape limpezi si sa nu ai o insula prea expusa dusmanilor.
Personajele: sunt rupte din mostenirea pe care grecii au binevoit s-o lase batranei Europe (vorba lui Adi) si respecta „adevarul mitologic” (recte Zeus este stapanitorul lumii si trebuie sa-i aduci ofrande pentru a-l imbuna, Athena guverneaza tot ce tine de stiinta – cu ajutorul ei construiesti universitati, si tot asa). Miniaturile sunt superbe si imi place ca ai tot timpul ocazia sa schimbi echipa, in sensul ca daca te-ai saturat de amazoane (care sunt superbe pur si simplu) poti sa-ti iei niste luptatori mai sangerosi.
Mecanismul jocului: jocul e structurat in asa fel incat permite aliante de moment si chiar razbunari crude. Interactiunea intre jucatori este la un nivel maxim si mereu esti in alerta sa vezi ce miscare fac adversarii. E, bineinteles, o lupta apriga pentru Ares, care ajunge sa fie licitat si cu sume „imense” de 14-15 bani, deoarece toti vor sa se arunce in lupta. Sistemul de licitatie mi se pare OK deoarece ai sansa sa manipulezi intrucatva rezultatul licitand pe ceva pe care poate nu-l doresti (pentru a induce in eroare bravii razboinici) si ajungand in final acolo unde ti-era scopul. Trebuie totusi sa adaug ca toti sunt cu ochii pe tine si nu poti sa fii sarpe alunecos
Lupta: desi este bazata pe zaruri si suntem supusi mereu urzelilor neinduratoarelor Moire, daca investesti in aparare sau in productia masiva de razboinici, ai sanse sa-ti atingi scopul. Prin urmare, eu am reusit sa ma apar victorios si sa cuceresc insule, care, evident, erau goale
Ce-i place lui
Diversitatea: unitatile si corabiile sunt diferite pentru fiecare jucator. Nu am vazut in multe jocuri atentia asta pentru detalii. In caz ca te-ai plictisit de ratustele din cada, ia Cyclades si vei avea combo-uri infinite.
Decorul: superb, totul este superb: micile paravane, banii, miniaturile – mai ales monstrii, harta, zeii sau cartile cu creaturi mitologice. Daca unii dintre noi pierd, macar pot sa admire piesele si nu doar sa ma priveasca pe mine cu invidie.
Iesirea din tipare: cat de ciudat poate sa para! Un joc din batrana Europa ale carui componente nu sunt colorate in nuante de gri, la care, in timpul testelor, nimeni nu a zis „Hei, hei, hei!!! Mais qu'est-ce que nous faisons ici..? Un joc in care sa ne distram? Asa ceva nu se poate accepta! Faceti acum o noua regula: daca vrei sa mergi cu corabia, stai cinci ture si impletesti franghie sau, daca il ai pe Poseidon, patru ture sa speli puntea. Cum adica fara bani de hartie?! Da-l afara pe cel care a venit cu erezia asta!”, in care nu castiga toata lumea si nu e premiat cel care a fost cel mai bun coechipier. In ce directie se indreapta universul asta?
Felurite moduri de a castiga: doar imaginatia ne este limita. Luptand, construind, filozofand, cu ajutorul monstrilor si chiar si cu Apollo (avem un tip care joaca orice dezinteresat, asa ca nu-l consideram un pericol, dar a reusit sa ne fure victoria de sub nas: „Ce, deja si-a facut o metropola? Lasa-l ca iar o sa mearga la Apollo! Sa ne asiguram ca nu castiga unul dintre noi, Titanii, cei care jucam perfect!...Cum am pierdut???”).
Merge ca uns: este la fel de antrenant atat in doi, cat si in cinci.
Ce-i place lui Jenny
Paravanele imi permit o intimitate crescuta in timpul siestei.
Ce nu-i place ei
Detaliile de pe creaturile mitice: modul in care se arata cum functioneaza fiecare dintre ele nu mi se pare foarte explicit. Doar uitandu-ma la carti nu-mi pot da seama imediat care sunt efectele lor si fiecare dintre noi (deci nu doar eu sunt cu probleme
Aliante pizmase: daca esti prea bun in constructia de cladiri si metropole si nu deranjezi pe nimeni, atunci vin toti barbarii la tine sa-ti distruga creatiile si sa nu te lase sa castigi. Nu cred ca aceste aliante de mai multi contra unul sunt benefice pentru joc, dar, pe de alta parte, fiecare trebuie sa faca ceea ce trebuie pentru a castiga.
Ce nu-i place lui
Micile detalii: iconografia de pe cartile cu creaturi mitice in primele jocuri; sistemul de licitatie poate sa deranjeze pe unii, zarurile pot deranja pe altii.
Deprinderea: nu ca m-ar deranja pe mine, dar jucatorii cu mai multa experienta sunt in avantaj si asta poate duce la...
Opreste-l pe Adi: e foarte usor sa vezi cine e in frunte si asta duce la aliante de moment. Daca nu mi s-ar fi intamplat in cinci din sase jocuri as fi trecut cu vederea, dar cand auzi iar „orice, doar sa nu castige Adi” te intrebi ce au cu tine si de ce. Nici in lumea board game-urilor valorile nu sunt apreciate.
Ca ne iau de prosti: originalul isi merita banii si chiar as fi dat mai mult, dar pentru extensie, care contine 20% din componente, sa ceara 75% din pretul jocului de baza, asta e clar nesimtire.
Ce nu-i place lui Jenny
In orice poza, dar in orice poza, eu trebuie sa fiu monstrul. Asta este discriminare!
Nu ca m-ar deranja, dar tot discriminare este.
Parerea ei
In ansamblu, pot spune ca e un joc foarte interesant, care ofera unui pasionat placerea asociata oricarui board game de calitate. Are lupta, are personaje de legenda, are corabii din vremuri de demult, are himere si giganti care nu cunosc frica. Are pana si amazoane...Prin urmare, cine vrea sa-l joace sa nu stea la indoiala. Chiar daca nu am castigat vreodata la Cyclades, este un joc al sortii din care nu pot sa ma sustrag. Prin urmare, cine vrea sa infruntam impreuna caii inspumati ai lui Poseidon?
Parerea lui
Orice as spune eu nu ar descrie destul de bine minunatia asta de joc. Asa ca o sa tac. Dar tu, daca nu l-ai cumparat pana acum, ai trecut degeaba prin viata. Daca simteai un gol in viata ta, acum stii care este cauza. Nu are rost sa zici ca il are altcineva si tu il joci la el. Este ca si cum el sta cu cea mai frumoasa femeie din lume, pe cand tu stai cu soacra-sa. Da, da, cea care te obliga sa urmariti impreuna „Nora pentru ma-sa”, pe care o ajuti sa toarca lana in fiecare seara si care sufera de flatulatii spontane, in cascada. Cumpara-l acum! Nu, nu, fara comenzi online, ar dura prea mult! Alearga pana la primul magazin si ia-l azi! Ce daca s-au inchis deja?! Pazesti usa pana maine. Altfel nu te vei ierta niciodata.
Acum tac.
Parerea lui Jenny
Ce ti-e si cu oamenii astia! Alearga tot timpul de pe o insula pe alta. Daca jocul asta ar fi corect politic si pentru pisici, ar fi bagat si zeitati precum Hypnos – zeul somnului (daca dormi trei ture, castigi o metropola), Adephagia – zeita lacomiei (daca mananci pana cazi lata, primesti o cladire la alegere) sau Ponos – zeul muncii din greu (ca sa am si eu pentru ce sa nu licitez).
In rest nu-l recomand pisicilor deoarece:
a) ca sa colonizezi noi teritorii trebuie sa iesi din casa si eu una nu-mi cunosc nicio prietena care sa nu se comporte ca toti dracii pana la lift, barem mile si mile prin zone non-canapelice....si...
b) trebuie sa mergi peste apa si nu are rost sa spun ca pisicile sunt precum vrajitoarele din vest in ceea ce priveste lichidul letal.







