La colţul cu prezentări – “51st State”
Posted: 29 Sep 2012, 22:56
Sursa imaginilor: veşnicul şi unicul şi irepetabilul BoardGameGeek
Motivul: nu-mi place să fotografiez cărţi (indiferent că sunt de joc sau…de citit). Ce să fac: sechele de la muncă…şi nu în ultimul rând, de lene…
“Statistica neinteresantă” a lui Cristianf (http://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=61&t=2569) m-a determinat să aflu exact câte jocuri am în colecţie, câte am avut şi câte sunt nejucate...
Şi, până de curând, nejucat era şi “51st State” deşi stătea la taclale cu celelalte jocuri din dulap de…foarte multă vreme. Cred că ajuns la mine (după ce a trecut pe la Suf )…în vara 2011? Nu mai ştiu exact, dar nu e chiar atât de important.
Important e că, la un moment dat, am tot pus mâna pe el, să-l dau la o parte ca să pot ajunge la nişte jocuri din spatele lui şi a rămas în afara dulapului. Când mi-au poposit ochii pe el a doua zi mi-am zis ca e momentul sa-l studiez puţin şi să vad dacă merită sau m-am încurcat inutil în el atâta vreme.
Cum a doua zi mă vedeam cu Mono şi cu Keyser era momentul perfect să-l învăţ.
Şi vin oamenii după cum ne fusese vorba şi-l jucăm. Bineînţeles greşit!
Şi greşit l-am jucat şi-n următoarele 2-3 dăţi, dar cu greşeli din ce în ce mai mici pentru că între timp mai citeam câte ceva despre joc şi-i ţineam la curent pe oameni, în special pe Mono. Şi au fost atâtea PM-uri cu diverse chestiuni legate de joc încât Mono m-a întrebat la o întâlnire: “şi care-i următorul episod din telenovela “51st state”? 
Ei şi chiar aşa greşit cum l-am jucat mi-a placut din prima şi le-a placut şi celorlalţi. Şi cu fiecare partidă jucată mi-a plăcut şi mai mult. Suficient de mult încât acum să scriu câte ceva despre el
.
Dacă cumva v-aţi obişnuit cu structura celorlalte prezentari ale mele (“Robo Rally”, “Pitch Car Mini”, “Galaxy Trucker”, “Factory Fun”)- deşi mi-e greu să cred având în vedere cât de des scriu
-, cu atât mai rau pentru că acum n-am de gând s-o respect. O să scriu cum vine şi…văd ce iese!
Buuuuun…şi-acum, după ce v-am făcut capul mare cu plăcerile (strict ludice, fără nici un fel de conotaţie sexuală) pe care le am cu acest joc, ar trebui să povestesc un pic şi despre ce-i vorba…
Jocul se desfăşoară în universul postapocaliptic din “Neuroshima Hex”- destul de cunoscut şi apreciat de jucătorii de la noi - joc pe care eu nu l-am jucat şi nu ştiu dacă-mi place sau nu, aşa ca n-am intrat cu nici un fel de prejudecată în această lume. Dar, o dată intrat, glandele estetice au început să “saliveze” căci grafica, mai precis imaginile de pe carţi, arată de zile mari. Îmi place foarte tare situaţia (ideală) în care un joc are, pe lângă mecanici reuşite/inovatoare şi o grafică care să-ti fure ochiul.
(oarecum despre) Componente
Am zis cărţi? Bine am făcut pentru că am uitat (intenţionat) de la început să precizez că ”51st” este joc de cărţi (card game) şi pe lângă cărţi mai găsim şi nişte tokene.
Bine, recunosc, oarecum impropriu numite tokene pentru că sunt nişte bucăţele meschine de carton care joacă rolul de rusurse şi de puncte de victorie . Şi, pe lângă faptul că sunt meschine, sunt momente în care se dovedesc şi insuficiente şi trebuie să le înlocuieşti cu ce ai la îndemână. Îi dau dreptate lui Imba aici care spunea că parcă-i lipseşte unul dintre cartoanele cu tokene.
Bănuiesc că Ignacy Trzewiczek (ştie cineva cum se pronunţă? Că mie mi se limbă plimba-n gură…), mândrul autor polonez al jocului, neştiind dacă jocul o să aibă sau nu succes, a preferat să-l publice la nişte costuri cât mai mici, important pentru el fiind să apară pe piaţa, calitatea componentelor fiind undeva pe plan secund. Atât de secund încât tabela de marcaj e pe …spatele cutiei!
Tare, nu? Ce să-i faci, când criza-ţi dă cu tifla, găseşti soluţii…ingenioase!
Aceasta filosofie are şi un avantaj totuşi: costul (relativ) mic de achiziţie.
Dar una peste alta, aşa meschine cum sunt, componentele cu resurse îşi fac treaba şi nu-ţi trebuie chiar cea mai mare lupă ca să le vezi ... Dar îţi trebuie o lupă mijlocie să găseşti cărţile şi componentle în cutia care e de 3-4 ori mai mare decât e necesar ca să ferească de ploaie conţinutul.
(oarecum despre) Poveste
Până acum am stabilit că e un joc de cărţi care mai are şi nişte resurse (chiar dacă mai micuţe; aşa…poate că-s mai drăguţe )într-un univers postapocaliptic, creeat de un polonez cu un nume…special (cine mă învaţă să-l pronunţ primeşte o partidă introductivă gratis sau, dacă deja a fost introdus, pur şi simplu…o partidă; hai două, treacă de la mine; biiine, biiine… trei!)
Şiiiiii…despre ce-i vorba până la urmă?
Este vorba despre o Americă după războiul nuclear, în care supravieţuitorii (normali sau mai puţin) încep să se strângă în găşti, după afinităţi. Probabil destui dintre ei au făcut istoria în vreo şcoală din România şi-au aflat că: “unde-s mulţi, puterea creşte!”(în viitorul de dinainte de războiul nuclear România o sa fie cea mai tare ţară pe partea educaţională; adică de la nivelul la care se află acum nu poate s-o ia decât în sus, nu?).
Mai am eu aşa o întrebărică care mă sâcâie: cum de un autor polonez îşi plasează acţiunea în America în loc de ţara sa natală? Oare s-o fi gândit că americanii, la câte chimicale bagă în ei au devenit imuni la radiaţii si polonezii, care (probabil) mănâncă mai sănătos, n-au fost ţinuţi în viaţă de legumele bio? Sau s-o fi gândit că americanii sunt oricum mai mulţi decât polonezii şi sunt mai mari şanse să rămână câţiva de sămânţă? Dar în cazul asta de ce n-a plasat acţiunea în China? Mai ales că şi titlul ar fi fost mai simplu: “2nd Chi” de ex.(nu cred că are nevoie şi de terminaţie; tre’ să menţinem lucrurile simple în loc să le complicăm …)
Dar trec peste aceste enigme (încă) neelucidate.
(oarecum despre) Desfăşurarea ostilităţilor
Jocul poate fi considerat un joc economic, de dezvoltare a civilizaţiei, fără prea multă interacţiune între jucători (acest lucru – interacţiunea între jucători adică - e remediat în extensia “the New Era”)
Noi o să ne concentrăm în Statul 51 asupra a 4 cete de haiduci/bandiţi (mai mult sau mai puţin), fiecare cu specificul propriu (ordinea este aleatorie şi întâmplătoare – nu vreau să fiu acuzat de discriminare pe nedrept):
- Merchants Guild
- New York
- Appalachian Federation
- Mutants Union
Şi acum că v-aţi linişitit şi ştiţi despre cine-i vorba în jocul asta tre’ să vorbim un pic despre cărţi.
Atunci când am luat jocul, am studiat aşa niţel despre el şi mi s-a părut că ar putea fi interesant pentru că destui îl asemănau cu “Race for the Galaxy”.
Gata! Am comis-o! Acum ştiţi: e cu simboluri! (şi deja ¾ - sau mai mult? - dintre cei pe care aproape îi convinsesem fug de le scapără călcâiele…
). Trist, dom’le, trist! Dacă fugeau mai puţini, era mai vesel…dar găsesc eu o variantă de supravieţuire!
Cum dragostea mea pentru “Rftg” e bine cunoscută, faptul mai sus menţionat, care menţine multora tonusul muscular la nivel ridicat, pentru mine e un avantaj: chiar dacă presupune o curbă de învăţare la început, după ce te familiarizezi cu simbolurile îţi dai seama dintr-o privire ce face cartea şi nu trebuie să stai să citeşti cine ştie ce nuvelă care-ţi explică ce şi cum despre o singură carte.
Mai mult decât atât (şi nu e numai părerea mea) simbolurile din “51st” le “prinzi” după 2-3 ture de joc, spre deosebire de “Rftg” la care ai nevoie de câteva jocuri până te dumireşti cam cum stă treaba.
Aşadar, “51st” seamană într-adevăr cu “Rftg”: amândouă sunt jocuri de cărţi şi amândouă sunt cu simboluri. În rest, sănătate !
Cărţile pot fi folosite în trei feluri:
-pentru partea roşie de sus (spoil - cuceriri)
-pentru partea albastră de jos(colaborare – stabilire de acorduri)
-pentru partea gri, centrală (integrare în domeniul facţiunii - construcţie)
Aici se poate vedea o facţiune care are în stâga cărţile permanente de contact, mai are un acord (albastru) şi o cucerire (roşu) deasupra carţii de bază şi în dreapta locaţiile încorporate.
Ca sa îţi iei resursele trecute pe partea roşie a cărţilor, foloseşti cărţile de contact roşii care trebuie musai să acopere distanţa până la locaţia pe care vrei s-o cucereşti şi o pui deasupra cărţii de bază a facţiunii numai cu partea roşie vizibilă.
Ca să ţi le iei pe cele de pe partea albastra trebuie să stabileşti un acord cu locaţia care te interesează şi se întâmplă exact ca la cuceriri, numai că foloseşti cărţile albastre. Tot deasupra carţii de bază a facţiunii ajunge, numai că vizibilă e partea albastră .
“Cuceririle”(spoils) sunt mai consistente dar trebuie să le dai jos ca să-ţi iei ce-i pe ele, spre deosebire de acorduri, pe care le păstrezi şi îţi dau mai puţin, dar constant, la fiecare tură.
Încorporarea unei locaţii înseamană că o pui alături de cartea de bază a facţiunii şi te foloseşti de partea ei gri.
Mai trebuie ştiut că poţi ţine deasupra cărţii de bază a facţiunii maxim trei acorduri/ cuceriri şi dacă vrei să adaugi ceva trebuie să renunţi la una dintre cele trei fără să baneficiezi în vreun fel de ea.
Şi cuceririle şi acordurile şi integrările de locaţii se fac cu cărţile din mână.
Simbolurile sunt folosite pentru resurse, pentru tokenele de încorporare, cucerire, acorduri şi pentru a descrie posibilităţile unei cărţi construite.
Spuneam mai sus, nu cu mult, ca facţiunile au abilităţi specifice si ca să fie treaba clară o sa devin şi eu mai… specific.
Fiecare dintre aceste găşti (adică jucător de fapt, căci tu devii autoritatea supremă a unei cete atunci când te apuci de jucat) are nişte cărţi de contact numai ale ei, care pot fi folosite numai o singură dată pe tură şi resursele folosite, ca şi distanţa la care pot fi executate acţiunile diferă de la una la cealaltă.
În afară de aceste carţi de contact specifice, fiecare facţiune produce la început (şi pe tot parcursul jocului de altfel) o resursă diferită de a celorlalţi şi cu ea are una dintre acţiunile de bază mai puternică.
Mutanţii produc de la început un “pistol” în timp ce comercianţii produc o “canistră” de combustibil.
După cum se poate vedea, Ghilda Comercianţilor poate stabili cu o canistră de benzină un acord cu o locaţie la distanţă de 3 în timp ce uniunea mutanţilor cu o canistră poate stabili un acord la o distanţă de 1.
Cu 1 pistol, mutanţii pot cuceri orice locaţie la distanţă de 3, în timp ce comercianţii pot face această acţiune la distanţă de 2 şi ambele pot integra, plătind 2 rotiţe, o locaţie la distanţă de 2.
Am ajuns acum la “desfăşurarea acţiunii”, adică cum decurge jocul.
Treaba-i simplă, deşi la început pare complicată:
1.Faza de explorare - te uiţi ce-i în jurul tau ca să ştii ce poţi să faci şi ce ai nevoie. Elementar, dragă Watson!
Mai pe scurt, îţi iei cărţi: 4 la începutul jocului + 3 la faza de explorare; la fiecare tură nouă alte 3 cărţi noi.
2.Faza de producţie – fiecare jucător îşi ia ce i se cuvine: producţia cărţii de facţiune (adică 3 oameni + resursa specifică), resursele date de fiecare acord în parte şi poate alege să dea jos un “spoil” ca să ia ce-i pe el
3.Faza de acţiune – fiecare jucător face o acţiune, după care urmează al doilea şi tot aşa, pâna când toată lumea zice pas.
Acţiunile disponibile sunt:
- Cucerirea unei locaţii
- Stabilirea unui acord
- Încorporarea unei locaţii
- Transformarea unei locaţii
- Jucat/ înlocuit un leader
- Dai 2 cărţi ca să tragi una din deck
- Trimiţi om la o locaţie proprie
- Trimiţi om la o locaţie (care permite) a unui oponent
- Trimiţi 2 oameni ca să-ti iei o resursa la alegere
Poţi să faci oricâte acţiuni vrei/îţi permiţi şi poţi să faci una singură de câte ori ai nevoie.
4.Calcularea punctelor de victorie
Puncte de victorie se obţin din:
- locaţii:
- fiecare locaţie reprezintă 1 punct de victorie şi dacă o transformi îţi mai aduce unul
- unele locaţii permit transformarea de resurse în puncte de victorie
De exemplu, locaţia din dreapta te lasă să transformi o “rotiţă” într-un punct de victorie, după ce plasezi un om pe ea
- fiecare locaţie poate ţine maxim 3 tokene de puncte de victorie (de 1 sau 2 puncte)
-lider:
- fiecare lider valorează un punct de victorie şi dacă-l “schimbi” îţi mai aduce încă unul
In imagine de mai sus, în stânga este jucat un lider
- produce puncte de victorie pentru acţiuni specifice şi poate să ţină pe el maxim 5, spre deosebire de clădiri care pot ţine maxim 3
- nu poţi avea decât un singur lider la un moment dat
In momentul în care schimbi liderul sau îţi transformi o cladire, toate punctele de victorie se duc pe cartea de bază a facţiunii care nu are limită de tokene pe ea.
Punctele de victorie nu sunt cumulative: adică dacă ai făcut 4 în prima tură şi 6 în următoarea, nu ai 10 puncte ci…6! E ca o fotografie a situaţei tale la momentul respectiv.
Dacă la numărarea acestor puncte de victorie un jucător ajunge sau depăşeşte 30 jocul se termină şi cine are cele mai multe puncte câştigă. O surpriză chiar surprinzătoare!
5.Curăţenia
Resursele nefolosite se pierd la sfârşitul turei aşa că această fază este pusă special în reguli ca să ştii că trebuie să te desparţi – cu inima frântă, desigur- de ce-ai avut şi n-ai folosit…
Cam ăsta e cursul jocului şi pentru că se termină când se ajunge la 30 de puncte numărul de ture nu e fix. In general sunt cam 4, 5 sau 6, în funcţie de cum se mişcă jucătorii şi de cum se leagă cărţile. Turele sunt bineînţeles inegale căci începi cu foarte puţin şi vrei să aduni cât mai mult, aşa că în prima tură se fac puţine puncte (sau chiar deloc) şi în penultima/ultima ajungi să rupi gura…adversarilor. De destule ori a fost cineva la conducere chiar de la început şi în ultima tură s-a produs mazilirea, spre surpriza (neplăcută cred, că n-am văzut pe nimeni masochist) respectivului.
Jocul e pe BGG cotat la 3.1 ca dificultate şi sunt şi eu de acord că dificultatea e medie, cu accent mediu-mari pe ici pe colo. Oricum ai multe opţiuni şi nu de puţine ori o să stai ceva să te gândeşti ce pui jos care să te ajute cât mai mult
De la mine jocul are o recomandare călduroasă (ca joc “deştept” ce este ) şi, credeţi-mă merită să investiţi un pic de timp să-i învăţaţi iconografia (care doar pare complicată – la început) pentru că o să aveţi multe sesiuni plăcute şi intense.
Şi ca să nu credeţi că-s ciudatul ala căruia i s-a pus pata pe un joc care nu mai place nimănui o să deconspir şi alţi jucători care-l apreciază:
Alexandra (prietena lui cristianf) – “ Imi place jocul! Adică la modul că îl vreau şi eu!”
Scarface – am tot încercat până acum să-l fac să jucăm “Race” şi m-a tot dus cu zăhărelul: că-l mai studiază…; că cică se mai pregăteşte…(psihic adică); că aşa, că pe dincolo…Cu alte cuvinte m-a aburit elegant…Dar spre surprinderea mea, “51st” şi mai nou “The New Era” (extensia de sine stătătoare a jocului) i-au plăcut suficient de tare încât e dispus să le joace oricând: “Cel mai bun joc de cărţi pe care l-am jucat până acum!“
Mono – i-a plăcut atât de tare că şi l-a luat şi el chiar de pe alte şi îndepărtate meleaguri; mai e nevoie sa zic altceva?
Mihai (de la Taraba) – după ce l-am jucat cu el în Lente îmi zice “Să-l mai aduci când mai vii p-aci că vreau să-l mai joc!”…şi parcă-l are trecut şi la “musai tre’ să-l am!” pe “lista de dorinţe” (bine Mihai! )
Dmx – în Lente după ce a terminat un joc la masa vecină: “n-ai cumva “51st State” tine? “- şi nu cred că îl voia să sară pe el sau să-l dea ca exemplu negativ
Mândrul Duce – care, când l-a văzut, aproape a ţipat “Aoleu, nu încă un “Race” !(nu vreţi să ştiţi ce era la gura lui după prima şi cred că şi unica partidă de “Rftg” din viaţa lui ); după ce s-a terminat: “Mi-a plăcut! Îl mai joc şi vreu să fiu competitiv!”
Keyser – a zis: “ Mi-a plăcut! Mai trebuie explorat!”
Angel Eye – “Da, îmi place! Îl mai joc “ şi bienînteles că eu l-am crezut pe cuvânt. De trei ori am fost cu jocul la el până acum şi de câte ori credeţi că l-am jucat?
Ei bine, n-aveţi dreptate! Răspunsul este: niciodată…:)
Şi să se ştie că nu sunt toţi oamenii cu care l-am jucat!
La mine deja are 10 jocuri şi numărul e în creştere!
(oarecum)Concluzia?
Nu trebuie să mă credeţi pe mine pe cuvânt. Puteţi să-I credeţi pe oricare dintre cei de sus …sau chiar pe toţi! Sunt martor: toţi spun adevărul!
Motivul: nu-mi place să fotografiez cărţi (indiferent că sunt de joc sau…de citit). Ce să fac: sechele de la muncă…şi nu în ultimul rând, de lene…
“Statistica neinteresantă” a lui Cristianf (http://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=61&t=2569) m-a determinat să aflu exact câte jocuri am în colecţie, câte am avut şi câte sunt nejucate...
Şi, până de curând, nejucat era şi “51st State” deşi stătea la taclale cu celelalte jocuri din dulap de…foarte multă vreme. Cred că ajuns la mine (după ce a trecut pe la Suf )…în vara 2011? Nu mai ştiu exact, dar nu e chiar atât de important.
Important e că, la un moment dat, am tot pus mâna pe el, să-l dau la o parte ca să pot ajunge la nişte jocuri din spatele lui şi a rămas în afara dulapului. Când mi-au poposit ochii pe el a doua zi mi-am zis ca e momentul sa-l studiez puţin şi să vad dacă merită sau m-am încurcat inutil în el atâta vreme.
Cum a doua zi mă vedeam cu Mono şi cu Keyser era momentul perfect să-l învăţ.
Şi vin oamenii după cum ne fusese vorba şi-l jucăm. Bineînţeles greşit!
Şi greşit l-am jucat şi-n următoarele 2-3 dăţi, dar cu greşeli din ce în ce mai mici pentru că între timp mai citeam câte ceva despre joc şi-i ţineam la curent pe oameni, în special pe Mono. Şi au fost atâtea PM-uri cu diverse chestiuni legate de joc încât Mono m-a întrebat la o întâlnire: “şi care-i următorul episod din telenovela “51st state”? Ei şi chiar aşa greşit cum l-am jucat mi-a placut din prima şi le-a placut şi celorlalţi. Şi cu fiecare partidă jucată mi-a plăcut şi mai mult. Suficient de mult încât acum să scriu câte ceva despre el
.Dacă cumva v-aţi obişnuit cu structura celorlalte prezentari ale mele (“Robo Rally”, “Pitch Car Mini”, “Galaxy Trucker”, “Factory Fun”)- deşi mi-e greu să cred având în vedere cât de des scriu
-, cu atât mai rau pentru că acum n-am de gând s-o respect. O să scriu cum vine şi…văd ce iese!Buuuuun…şi-acum, după ce v-am făcut capul mare cu plăcerile (strict ludice, fără nici un fel de conotaţie sexuală) pe care le am cu acest joc, ar trebui să povestesc un pic şi despre ce-i vorba…
Jocul se desfăşoară în universul postapocaliptic din “Neuroshima Hex”- destul de cunoscut şi apreciat de jucătorii de la noi - joc pe care eu nu l-am jucat şi nu ştiu dacă-mi place sau nu, aşa ca n-am intrat cu nici un fel de prejudecată în această lume. Dar, o dată intrat, glandele estetice au început să “saliveze” căci grafica, mai precis imaginile de pe carţi, arată de zile mari. Îmi place foarte tare situaţia (ideală) în care un joc are, pe lângă mecanici reuşite/inovatoare şi o grafică care să-ti fure ochiul.
(oarecum despre) Componente
Am zis cărţi? Bine am făcut pentru că am uitat (intenţionat) de la început să precizez că ”51st” este joc de cărţi (card game) şi pe lângă cărţi mai găsim şi nişte tokene.
Bine, recunosc, oarecum impropriu numite tokene pentru că sunt nişte bucăţele meschine de carton care joacă rolul de rusurse şi de puncte de victorie . Şi, pe lângă faptul că sunt meschine, sunt momente în care se dovedesc şi insuficiente şi trebuie să le înlocuieşti cu ce ai la îndemână. Îi dau dreptate lui Imba aici care spunea că parcă-i lipseşte unul dintre cartoanele cu tokene.
Bănuiesc că Ignacy Trzewiczek (ştie cineva cum se pronunţă? Că mie mi se limbă plimba-n gură…), mândrul autor polonez al jocului, neştiind dacă jocul o să aibă sau nu succes, a preferat să-l publice la nişte costuri cât mai mici, important pentru el fiind să apară pe piaţa, calitatea componentelor fiind undeva pe plan secund. Atât de secund încât tabela de marcaj e pe …spatele cutiei!
Tare, nu? Ce să-i faci, când criza-ţi dă cu tifla, găseşti soluţii…ingenioase!
Aceasta filosofie are şi un avantaj totuşi: costul (relativ) mic de achiziţie.
Dar una peste alta, aşa meschine cum sunt, componentele cu resurse îşi fac treaba şi nu-ţi trebuie chiar cea mai mare lupă ca să le vezi ... Dar îţi trebuie o lupă mijlocie să găseşti cărţile şi componentle în cutia care e de 3-4 ori mai mare decât e necesar ca să ferească de ploaie conţinutul.
(oarecum despre) Poveste
Până acum am stabilit că e un joc de cărţi care mai are şi nişte resurse (chiar dacă mai micuţe; aşa…poate că-s mai drăguţe
)într-un univers postapocaliptic, creeat de un polonez cu un nume…special (cine mă învaţă să-l pronunţ primeşte o partidă introductivă gratis sau, dacă deja a fost introdus, pur şi simplu…o partidă; hai două, treacă de la mine; biiine, biiine… trei!)Şiiiiii…despre ce-i vorba până la urmă?
Este vorba despre o Americă după războiul nuclear, în care supravieţuitorii (normali sau mai puţin) încep să se strângă în găşti, după afinităţi. Probabil destui dintre ei au făcut istoria în vreo şcoală din România şi-au aflat că: “unde-s mulţi, puterea creşte!”(în viitorul de dinainte de războiul nuclear România o sa fie cea mai tare ţară pe partea educaţională; adică de la nivelul la care se află acum nu poate s-o ia decât în sus, nu?).
Mai am eu aşa o întrebărică care mă sâcâie: cum de un autor polonez îşi plasează acţiunea în America în loc de ţara sa natală? Oare s-o fi gândit că americanii, la câte chimicale bagă în ei au devenit imuni la radiaţii si polonezii, care (probabil) mănâncă mai sănătos, n-au fost ţinuţi în viaţă de legumele bio? Sau s-o fi gândit că americanii sunt oricum mai mulţi decât polonezii şi sunt mai mari şanse să rămână câţiva de sămânţă? Dar în cazul asta de ce n-a plasat acţiunea în China? Mai ales că şi titlul ar fi fost mai simplu: “2nd Chi” de ex.(nu cred că are nevoie şi de terminaţie; tre’ să menţinem lucrurile simple în loc să le complicăm …)
Dar trec peste aceste enigme (încă) neelucidate.
(oarecum despre) Desfăşurarea ostilităţilor
Jocul poate fi considerat un joc economic, de dezvoltare a civilizaţiei, fără prea multă interacţiune între jucători (acest lucru – interacţiunea între jucători adică - e remediat în extensia “the New Era”)
Noi o să ne concentrăm în Statul 51 asupra a 4 cete de haiduci/bandiţi (mai mult sau mai puţin), fiecare cu specificul propriu (ordinea este aleatorie şi întâmplătoare – nu vreau să fiu acuzat de discriminare pe nedrept):
- Merchants Guild
- New York
- Appalachian Federation
- Mutants Union
Şi acum că v-aţi linişitit şi ştiţi despre cine-i vorba în jocul asta tre’ să vorbim un pic despre cărţi.
Atunci când am luat jocul, am studiat aşa niţel despre el şi mi s-a părut că ar putea fi interesant pentru că destui îl asemănau cu “Race for the Galaxy”.
Gata! Am comis-o! Acum ştiţi: e cu simboluri! (şi deja ¾ - sau mai mult? - dintre cei pe care aproape îi convinsesem fug de le scapără călcâiele…
). Trist, dom’le, trist! Dacă fugeau mai puţini, era mai vesel…dar găsesc eu o variantă de supravieţuire!Cum dragostea mea pentru “Rftg” e bine cunoscută, faptul mai sus menţionat, care menţine multora tonusul muscular la nivel ridicat, pentru mine e un avantaj: chiar dacă presupune o curbă de învăţare la început, după ce te familiarizezi cu simbolurile îţi dai seama dintr-o privire ce face cartea şi nu trebuie să stai să citeşti cine ştie ce nuvelă care-ţi explică ce şi cum despre o singură carte.
Mai mult decât atât (şi nu e numai părerea mea) simbolurile din “51st” le “prinzi” după 2-3 ture de joc, spre deosebire de “Rftg” la care ai nevoie de câteva jocuri până te dumireşti cam cum stă treaba.
Aşadar, “51st” seamană într-adevăr cu “Rftg”: amândouă sunt jocuri de cărţi şi amândouă sunt cu simboluri. În rest, sănătate !
Cărţile pot fi folosite în trei feluri:
-pentru partea roşie de sus (spoil - cuceriri)
-pentru partea albastră de jos(colaborare – stabilire de acorduri)
-pentru partea gri, centrală (integrare în domeniul facţiunii - construcţie)
Aici se poate vedea o facţiune care are în stâga cărţile permanente de contact, mai are un acord (albastru) şi o cucerire (roşu) deasupra carţii de bază şi în dreapta locaţiile încorporate.
Ca sa îţi iei resursele trecute pe partea roşie a cărţilor, foloseşti cărţile de contact roşii care trebuie musai să acopere distanţa până la locaţia pe care vrei s-o cucereşti şi o pui deasupra cărţii de bază a facţiunii numai cu partea roşie vizibilă.
Ca să ţi le iei pe cele de pe partea albastra trebuie să stabileşti un acord cu locaţia care te interesează şi se întâmplă exact ca la cuceriri, numai că foloseşti cărţile albastre. Tot deasupra carţii de bază a facţiunii ajunge, numai că vizibilă e partea albastră .
“Cuceririle”(spoils) sunt mai consistente dar trebuie să le dai jos ca să-ţi iei ce-i pe ele, spre deosebire de acorduri, pe care le păstrezi şi îţi dau mai puţin, dar constant, la fiecare tură.
Încorporarea unei locaţii înseamană că o pui alături de cartea de bază a facţiunii şi te foloseşti de partea ei gri.
Mai trebuie ştiut că poţi ţine deasupra cărţii de bază a facţiunii maxim trei acorduri/ cuceriri şi dacă vrei să adaugi ceva trebuie să renunţi la una dintre cele trei fără să baneficiezi în vreun fel de ea.
Şi cuceririle şi acordurile şi integrările de locaţii se fac cu cărţile din mână.
Simbolurile sunt folosite pentru resurse, pentru tokenele de încorporare, cucerire, acorduri şi pentru a descrie posibilităţile unei cărţi construite.
Spuneam mai sus, nu cu mult, ca facţiunile au abilităţi specifice si ca să fie treaba clară o sa devin şi eu mai… specific.
Fiecare dintre aceste găşti (adică jucător de fapt, căci tu devii autoritatea supremă a unei cete atunci când te apuci de jucat) are nişte cărţi de contact numai ale ei, care pot fi folosite numai o singură dată pe tură şi resursele folosite, ca şi distanţa la care pot fi executate acţiunile diferă de la una la cealaltă.
În afară de aceste carţi de contact specifice, fiecare facţiune produce la început (şi pe tot parcursul jocului de altfel) o resursă diferită de a celorlalţi şi cu ea are una dintre acţiunile de bază mai puternică.
Mutanţii produc de la început un “pistol” în timp ce comercianţii produc o “canistră” de combustibil.
După cum se poate vedea, Ghilda Comercianţilor poate stabili cu o canistră de benzină un acord cu o locaţie la distanţă de 3 în timp ce uniunea mutanţilor cu o canistră poate stabili un acord la o distanţă de 1.
Cu 1 pistol, mutanţii pot cuceri orice locaţie la distanţă de 3, în timp ce comercianţii pot face această acţiune la distanţă de 2 şi ambele pot integra, plătind 2 rotiţe, o locaţie la distanţă de 2.
Am ajuns acum la “desfăşurarea acţiunii”, adică cum decurge jocul.
Treaba-i simplă, deşi la început pare complicată:
1.Faza de explorare - te uiţi ce-i în jurul tau ca să ştii ce poţi să faci şi ce ai nevoie. Elementar, dragă Watson!
Mai pe scurt, îţi iei cărţi: 4 la începutul jocului + 3 la faza de explorare; la fiecare tură nouă alte 3 cărţi noi.
2.Faza de producţie – fiecare jucător îşi ia ce i se cuvine: producţia cărţii de facţiune (adică 3 oameni + resursa specifică), resursele date de fiecare acord în parte şi poate alege să dea jos un “spoil” ca să ia ce-i pe el
3.Faza de acţiune – fiecare jucător face o acţiune, după care urmează al doilea şi tot aşa, pâna când toată lumea zice pas.
Acţiunile disponibile sunt:
- Cucerirea unei locaţii
- Stabilirea unui acord
- Încorporarea unei locaţii
- Transformarea unei locaţii
- Jucat/ înlocuit un leader
- Dai 2 cărţi ca să tragi una din deck
- Trimiţi om la o locaţie proprie
- Trimiţi om la o locaţie (care permite) a unui oponent
- Trimiţi 2 oameni ca să-ti iei o resursa la alegere
Poţi să faci oricâte acţiuni vrei/îţi permiţi şi poţi să faci una singură de câte ori ai nevoie.
4.Calcularea punctelor de victorie
Puncte de victorie se obţin din:
- locaţii:
- fiecare locaţie reprezintă 1 punct de victorie şi dacă o transformi îţi mai aduce unul
- unele locaţii permit transformarea de resurse în puncte de victorie
De exemplu, locaţia din dreapta te lasă să transformi o “rotiţă” într-un punct de victorie, după ce plasezi un om pe ea
- fiecare locaţie poate ţine maxim 3 tokene de puncte de victorie (de 1 sau 2 puncte)
-lider:
- fiecare lider valorează un punct de victorie şi dacă-l “schimbi” îţi mai aduce încă unul
In imagine de mai sus, în stânga este jucat un lider
- produce puncte de victorie pentru acţiuni specifice şi poate să ţină pe el maxim 5, spre deosebire de clădiri care pot ţine maxim 3
- nu poţi avea decât un singur lider la un moment dat
In momentul în care schimbi liderul sau îţi transformi o cladire, toate punctele de victorie se duc pe cartea de bază a facţiunii care nu are limită de tokene pe ea.
Punctele de victorie nu sunt cumulative: adică dacă ai făcut 4 în prima tură şi 6 în următoarea, nu ai 10 puncte ci…6! E ca o fotografie a situaţei tale la momentul respectiv.
Dacă la numărarea acestor puncte de victorie un jucător ajunge sau depăşeşte 30 jocul se termină şi cine are cele mai multe puncte câştigă. O surpriză chiar surprinzătoare!
5.Curăţenia
Resursele nefolosite se pierd la sfârşitul turei aşa că această fază este pusă special în reguli ca să ştii că trebuie să te desparţi – cu inima frântă, desigur- de ce-ai avut şi n-ai folosit…
Cam ăsta e cursul jocului şi pentru că se termină când se ajunge la 30 de puncte numărul de ture nu e fix. In general sunt cam 4, 5 sau 6, în funcţie de cum se mişcă jucătorii şi de cum se leagă cărţile. Turele sunt bineînţeles inegale căci începi cu foarte puţin şi vrei să aduni cât mai mult, aşa că în prima tură se fac puţine puncte (sau chiar deloc) şi în penultima/ultima ajungi să rupi gura…adversarilor. De destule ori a fost cineva la conducere chiar de la început şi în ultima tură s-a produs mazilirea, spre surpriza (neplăcută cred, că n-am văzut pe nimeni masochist) respectivului.
Jocul e pe BGG cotat la 3.1 ca dificultate şi sunt şi eu de acord că dificultatea e medie, cu accent mediu-mari pe ici pe colo. Oricum ai multe opţiuni şi nu de puţine ori o să stai ceva să te gândeşti ce pui jos care să te ajute cât mai mult
De la mine jocul are o recomandare călduroasă (ca joc “deştept” ce este
) şi, credeţi-mă merită să investiţi un pic de timp să-i învăţaţi iconografia (care doar pare complicată – la început) pentru că o să aveţi multe sesiuni plăcute şi intense. Şi ca să nu credeţi că-s ciudatul ala căruia i s-a pus pata pe un joc care nu mai place nimănui o să deconspir şi alţi jucători care-l apreciază:
Alexandra (prietena lui cristianf) – “ Imi place jocul! Adică la modul că îl vreau şi eu!”
Scarface – am tot încercat până acum să-l fac să jucăm “Race” şi m-a tot dus cu zăhărelul: că-l mai studiază…; că cică se mai pregăteşte…(psihic adică); că aşa, că pe dincolo…Cu alte cuvinte m-a aburit elegant…Dar spre surprinderea mea, “51st” şi mai nou “The New Era” (extensia de sine stătătoare a jocului) i-au plăcut suficient de tare încât e dispus să le joace oricând: “Cel mai bun joc de cărţi pe care l-am jucat până acum!“
Mono – i-a plăcut atât de tare că şi l-a luat şi el chiar de pe alte şi îndepărtate meleaguri; mai e nevoie sa zic altceva?
Mihai (de la Taraba) – după ce l-am jucat cu el în Lente îmi zice “Să-l mai aduci când mai vii p-aci că vreau să-l mai joc!”…şi parcă-l are trecut şi la “musai tre’ să-l am!” pe “lista de dorinţe” (bine Mihai! )
Dmx – în Lente după ce a terminat un joc la masa vecină: “n-ai cumva “51st State” tine? “- şi nu cred că îl voia să sară pe el sau să-l dea ca exemplu negativ
Mândrul Duce – care, când l-a văzut, aproape a ţipat “Aoleu, nu încă un “Race” !(nu vreţi să ştiţi ce era la gura lui după prima şi cred că şi unica partidă de “Rftg” din viaţa lui ); după ce s-a terminat: “Mi-a plăcut! Îl mai joc şi vreu să fiu competitiv!”
Keyser – a zis: “ Mi-a plăcut! Mai trebuie explorat!”
Angel Eye – “Da, îmi place! Îl mai joc “ şi bienînteles că eu l-am crezut pe cuvânt. De trei ori am fost cu jocul la el până acum şi de câte ori credeţi că l-am jucat?
Ei bine, n-aveţi dreptate! Răspunsul este: niciodată…:)
Şi să se ştie că nu sunt toţi oamenii cu care l-am jucat!
La mine deja are 10 jocuri şi numărul e în creştere!
(oarecum)Concluzia?
Nu trebuie să mă credeţi pe mine pe cuvânt. Puteţi să-I credeţi pe oricare dintre cei de sus …sau chiar pe toţi! Sunt martor: toţi spun adevărul!
