Carcassonne de Pantelimon
Posted: 31 Dec 2012, 01:28
Carcassonne e un intreg univers ludic. Il avem de doua luni si ne-a schimbat viata.
Fiica-mea a primit de Craciun, pe langa everestul de carti despre animale si plante si ponei si jocuri peste jocuri, o namila de castel pentru ponei, putin mai scund decat dansa (si care l-a costat pe mos craciun cam cat everestul de-alaturi
). Astazi, la nici o saptamana de la craciun, se joaca... ii explica bunicii jocul Carcassonne de baza, impreuna cu cele 5+3 extensii pe care le jucam regulat. I-a intins 200 si ceva de tileuri pe masa cea mare, i-a aliniat pe toti meeplesii, din toate extensiile, iar eu ma intreb cand sa ii duc mamei un hap de cap si-un pahar de apa, caci, repet, fiica-mea i le explica pe toate deodata! 
Cand ii amintesc de castel face-o mutra trista si zice "da, mama, stiu, ar fi cazul sa ma mai joc cu el, sa-l respectam pe mos craciun, da' acum vezi ca-s ocupata nitel, daa?!" Inca nu stie sa-mi zica "Duh!"
De cand ne jucam cu drumuri, zane, orase, castele, manastiri, elefanti (dragonul se poate metamorfoza, daca stii cum sa-l pui, in elefant, si-atunci face prapad mai putin, caci elefanti sunt buni si mult mai inteligenti decat dragonii, duh!), de cand ne jucam, spuneam, vad efecte. I se dezvolta gandirea in perspectiva, iese din ACUM, din IMEDIAT, isi face planuri, iar de cand am bagat si primarul, care face cam tot atatia meeplesi cate scuturi sunt in cetate, ne pirateaza de nu ne vedem. Pana acum se punea dupa un colt de cetate, inocent inceputa de mine sau de ta-su si isi punea meepleul mare (care face cat doi - "meeple mama" se cheama!) . Si tura urmatoare, chitaind de incantare si, fie fara nici un scrupul, fie cerandu-si de ensphe ori iertare (in functie de al cui castel il agata), punea cate o piesa de unire de te trezeai cu ea napustindu-se peste metereze si luandu-ti acoperisul de deasupra capului. Asta nu mergea tot timpul, caci dupa un timp si mai multe prapaduri am inceput, precauti, sa-l punem din start "pe ala mare", just in case 
. Sau mai stateam si noi dupa cate un colt si asa Carcassonnele nostru s-a transformat incet-incet in wargame!
Dar a venit primarul, cum va spuneam. E un soi de Rambo in mainile Horei
. Cred ca are si o mica tiparnita sub masa, de unde tot scoate bucati de cetate cu scuturi, asa incat primarul ei ajunge sa se puna cat 4-5 omuleti mici si normali ca noi. E un soi de Godzilla al meeplesilor.
Nu stiu alti copii cum sunt, da' fiica-mea, cand apare ceva nou, zici ca-i varcolac si-i toarna cineva usturoi in cap! Cand am bagat podurile si castelele a fost o drama! Nu, ea nu poate, e greu, nu va folosi ni-cio-da-ta acele piese, sunt urate si nu crede ca-s bune. Dupa o ora imi luase deja aproape 150 de puncte cu castele pitite-n coasta cetatilor mele, de-mi clona punctajul... De poduri nu mai zic, la jumatatea jocului nu mai are niciunul din cele 3.
Cu primarul, vagonetele si piesele de abatie, ... la fel. Sunt ingrozitoare, cum poate cineva sa joace cu ele, uite, strica tot jocul, nu se potrivesc! "Voi juca cu ochii-nchisi, ca sa nu le vad" a decis adevaratul dragon al tinutului Carcassonne. Eu, in aceste situatii, imi descopar rezerve de rabdare de existenta carora n-aveam habar! Ma mai ajuta rasul nitel...
Si asa The Real Dragon a dormit pana cand mama lui, adica subsemnata, a-ndraznit - pretinzand ulterior ca era doar o maniera de predare - sa-si puna primarul aproape langa cetatea Horei cea mare, catedroasa (da, acum este si cuvantul asta) si plina ochi de scuturi!! Si apoi ticalosul primar a sarit gardul si a preluat conducerea.
Nu stiu ce experiente ati avut voi, prin jocurile pe care le-ati jucat, cu creaturi mitice, dragoni si alte aratari furioase, da sa vedeti aici ce-a fost: fum si pucioasa umpleau apartamentul nostru minuscul, limbi de foc se ridicau spre decoratiunile de brad... Si de-atunci s-a-mprietenit cu primarul ei propriu si personal (verde, intotdeauna) si noi nu stiu de ce mai jucam. Aseara am facut 920 de puncte, noi doua. Eu am batut, "ca mama e specialista-n tarani" explica ea tuturor. Dar ea invata si o sa bata si ea, desigur
Eu bat la Carcassonne bigbox. La Die Burg e cu totul altceva. E un joc pe care nu am reusit sa-l castig niciodata. Nici nu cred ca s-ar putea, cu Hora. De prima data cand l-am pus pe masa, dupa ce eu il incercasem cu sosu', deja imi facea cu mana din zare... Mie mi-a fost ceva mai greu sa scap de mania asezarii tileurilor ordonat, sa se potriveasca. La Die Burg strategia e cu totul alta. Drumuri, nene, si-atat! Restul, daca te-apuci de ceva mai acatari vine Apocalipsa peste tine. Sunt putine piese si nu mai faci nimic. In plus, inchizand casute mici si drumuri mici si castele mici, faci pasi... mici si iei toate bonusurile (... mici si ele, da' multe!) de pe metereze. Ca Hora. Mi-a si explicat, ca ea e mai... mica. Scorul de final e ceva in genul 35 la 82. 35 eu.
Si ca sa fim clari: nu joc sub capacitati, doar ca sa se simta copilul bine. De-asta nici n-avem "kids of de-aia" sau "kids of a'lalta" prin casa. Copilul invata prin joc, nu doar isi umple timpul. Daca n-ar fi chestii noi si interesante si provocatoare, de ce le-ar mai face? So, ma bate de-adevarat, lume
!
Acuma, nu stiu daca am pastrat regulile clasice ale unui review (de fapt stiu: nu le-am pastrat) dar am vrut sa redau mai mult atmosfera si ce face jocul din tine, de ce l-ai juca, mai ales daca ai copii. Regulile sunt la indemana oricui, gustul jocului e de impartasit. Noua, cred c-ati ghicit, ne place ce gust are Carcassonne. Si pentru cei ca mine, care se imprietenesc cu taranii, merge si c-un vin frantuzesc, demisec, adauga savoare ...temei.
Cand mai gasesc timp, dupa Carcassonne, poate va trec in revista si alte jocuri, cum se petrec ele la noi acasa. Fiecare are o mecanica aparte, intens si vesel verbalizata.
Tare bine-i sa te joci, asa-i?
Fiica-mea a primit de Craciun, pe langa everestul de carti despre animale si plante si ponei si jocuri peste jocuri, o namila de castel pentru ponei, putin mai scund decat dansa (si care l-a costat pe mos craciun cam cat everestul de-alaturi
). Astazi, la nici o saptamana de la craciun, se joaca... ii explica bunicii jocul Carcassonne de baza, impreuna cu cele 5+3 extensii pe care le jucam regulat. I-a intins 200 si ceva de tileuri pe masa cea mare, i-a aliniat pe toti meeplesii, din toate extensiile, iar eu ma intreb cand sa ii duc mamei un hap de cap si-un pahar de apa, caci, repet, fiica-mea i le explica pe toate deodata! Cand ii amintesc de castel face-o mutra trista si zice "da, mama, stiu, ar fi cazul sa ma mai joc cu el, sa-l respectam pe mos craciun, da' acum vezi ca-s ocupata nitel, daa?!" Inca nu stie sa-mi zica "Duh!"
De cand ne jucam cu drumuri, zane, orase, castele, manastiri, elefanti (dragonul se poate metamorfoza, daca stii cum sa-l pui, in elefant, si-atunci face prapad mai putin, caci elefanti sunt buni si mult mai inteligenti decat dragonii, duh!), de cand ne jucam, spuneam, vad efecte. I se dezvolta gandirea in perspectiva, iese din ACUM, din IMEDIAT, isi face planuri, iar de cand am bagat si primarul, care face cam tot atatia meeplesi cate scuturi sunt in cetate, ne pirateaza de nu ne vedem. Pana acum se punea dupa un colt de cetate, inocent inceputa de mine sau de ta-su si isi punea meepleul mare (care face cat doi - "meeple mama" se cheama!)
. Si tura urmatoare, chitaind de incantare si, fie fara nici un scrupul, fie cerandu-si de ensphe ori iertare (in functie de al cui castel il agata), punea cate o piesa de unire de te trezeai cu ea napustindu-se peste metereze si luandu-ti acoperisul de deasupra capului. Asta nu mergea tot timpul, caci dupa un timp si mai multe prapaduri am inceput, precauti, sa-l punem din start "pe ala mare", just in case . Sau mai stateam si noi dupa cate un colt si asa Carcassonnele nostru s-a transformat incet-incet in wargame!Dar a venit primarul, cum va spuneam. E un soi de Rambo in mainile Horei
. Cred ca are si o mica tiparnita sub masa, de unde tot scoate bucati de cetate cu scuturi, asa incat primarul ei ajunge sa se puna cat 4-5 omuleti mici si normali ca noi. E un soi de Godzilla al meeplesilor. Nu stiu alti copii cum sunt, da' fiica-mea, cand apare ceva nou, zici ca-i varcolac si-i toarna cineva usturoi in cap! Cand am bagat podurile si castelele a fost o drama! Nu, ea nu poate, e greu, nu va folosi ni-cio-da-ta acele piese, sunt urate si nu crede ca-s bune. Dupa o ora imi luase deja aproape 150 de puncte cu castele pitite-n coasta cetatilor mele, de-mi clona punctajul... De poduri nu mai zic, la jumatatea jocului nu mai are niciunul din cele 3.
Cu primarul, vagonetele si piesele de abatie, ... la fel. Sunt ingrozitoare, cum poate cineva sa joace cu ele, uite, strica tot jocul, nu se potrivesc! "Voi juca cu ochii-nchisi, ca sa nu le vad" a decis adevaratul dragon al tinutului Carcassonne. Eu, in aceste situatii, imi descopar rezerve de rabdare de existenta carora n-aveam habar! Ma mai ajuta rasul nitel...
Si asa The Real Dragon a dormit pana cand mama lui, adica subsemnata, a-ndraznit - pretinzand ulterior ca era doar o maniera de predare - sa-si puna primarul aproape langa cetatea Horei cea mare, catedroasa (da, acum este si cuvantul asta) si plina ochi de scuturi!! Si apoi ticalosul primar a sarit gardul si a preluat conducerea.
Nu stiu ce experiente ati avut voi, prin jocurile pe care le-ati jucat, cu creaturi mitice, dragoni si alte aratari furioase, da sa vedeti aici ce-a fost: fum si pucioasa umpleau apartamentul nostru minuscul, limbi de foc se ridicau spre decoratiunile de brad... Si de-atunci s-a-mprietenit cu primarul ei propriu si personal (verde, intotdeauna) si noi nu stiu de ce mai jucam. Aseara am facut 920 de puncte, noi doua. Eu am batut, "ca mama e specialista-n tarani" explica ea tuturor. Dar ea invata si o sa bata si ea, desigur
Eu bat la Carcassonne bigbox. La Die Burg e cu totul altceva. E un joc pe care nu am reusit sa-l castig niciodata. Nici nu cred ca s-ar putea, cu Hora. De prima data cand l-am pus pe masa, dupa ce eu il incercasem cu sosu', deja imi facea cu mana din zare... Mie mi-a fost ceva mai greu sa scap de mania asezarii tileurilor ordonat, sa se potriveasca. La Die Burg strategia e cu totul alta. Drumuri, nene, si-atat! Restul, daca te-apuci de ceva mai acatari vine Apocalipsa peste tine. Sunt putine piese si nu mai faci nimic. In plus, inchizand casute mici si drumuri mici si castele mici, faci pasi... mici si iei toate bonusurile (... mici si ele, da' multe!) de pe metereze. Ca Hora. Mi-a si explicat, ca ea e mai... mica. Scorul de final e ceva in genul 35 la 82. 35 eu.
Si ca sa fim clari: nu joc sub capacitati, doar ca sa se simta copilul bine. De-asta nici n-avem "kids of de-aia" sau "kids of a'lalta" prin casa. Copilul invata prin joc, nu doar isi umple timpul. Daca n-ar fi chestii noi si interesante si provocatoare, de ce le-ar mai face? So, ma bate de-adevarat, lume
!Acuma, nu stiu daca am pastrat regulile clasice ale unui review (de fapt stiu: nu le-am pastrat) dar am vrut sa redau mai mult atmosfera si ce face jocul din tine, de ce l-ai juca, mai ales daca ai copii. Regulile sunt la indemana oricui, gustul jocului e de impartasit. Noua, cred c-ati ghicit, ne place ce gust are Carcassonne. Si pentru cei ca mine, care se imprietenesc cu taranii, merge si c-un vin frantuzesc, demisec, adauga savoare ...temei.
Cand mai gasesc timp, dupa Carcassonne, poate va trec in revista si alte jocuri, cum se petrec ele la noi acasa. Fiecare are o mecanica aparte, intens si vesel verbalizata.
Tare bine-i sa te joci, asa-i?
. Trec si peste block of text, merita
