Hannibal: Ultimul razboi al Cartaginei. Oare?

[Mono]

Hannibal: Rome vs. Chartage m-a cucerit de la primul joc, dar am aflat chiar aseara ca poate genera pareri diametral opuse. Incep insa cu prezentarea, sper cat mai succinta, a jocului.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1403843

Componente
Hannibal contine o harta a zonei Mediteraneene cu 3 zone importante: Italia, formata din 7 provincii, Africa, formata din 4 provincii si Hispania formata tot din 4 provincii. Se adauga Sicilia, formata din 2 provincii si Corsica & Sardinia, pentru un total de 18 provincii pe baza carora de face scorul. Harta contine si tabele pe baza carora se calculeaza elementele de lupta din joc, si nu numai:

from http://www.boardgamegeek.com/image/1245546

from http://www.boardgamegeek.com/image/1245548

Harta este clasica, prezentandu-ne localitatile cu conexiunile dintre ele, ca la orice joc de razboi. Jocul mai contine PC (political counters) pentru a marca cine are sustinere politica in acea localitate, respectic regiune, si CU (combat units). De asemenea contine generalii disponibili ambelor parti. Acestia au 3 elemente: un rating de strategie, care arata cu ce carti poate fi activat (e bine sa fie cat mai mic), un rating de batalie (e bine sa fie cat mai mare) si o putere speciala, listata chiar pe harta. Cartile sunt de 2 tipuri: de strategie si de batalie:

from http://www.boardgamegeek.com/image/255369

from http://www.boardgamegeek.com/image/255375

Mecanismul de joc
In fiecare tura, cu exceptia primeia, jucatorii isi vor plasa intaririle pe tabla, 5 pentru romani (minim 3 in Italia), 4 pentru cartaginezi (minim 1 in Africa si 2 in Hispania). Apoi jucatorul roman va alege consulii, prin tragere la sorti dintre generalii disponibili, dupa ce si-a ales un proconsul in prima instanta. Asadar, romanul poate avea numai 3 generali, pana in tura 6/9 cand vine Scipio, si devine proconsul permanent. Puterea speciala a unui general se poate declansa numai daca acesta comanda armata in cauza. La cartaginezi, conducatorul armatei este cel cu rang mai mare, iar la romani consulii conduc armatele, daca sunt stacati cu proconsuli. Regula care incurca de multe ori pe roman este ca armata in care va fi plasat un consul trebuie sa contina minim 5 unitati, si nu poate face nimic voit ca sa reduca o armata consulara sub acest prag.

In faza a doua se vor trage si juca cartile de strategie, in primele 3 ture cate 7, apoi 8 si 9. Se vor juca toate cartile, de ambii jucatori, chiar daca unul ramane fara carti mai devreme. Cartile au numere de la 1 la 3 si simbolurile Romei, Cartaginei sau ambivalente.
O carte de strategie poate fi jucata astfel:
1. pentru eveniment, daca jucatorul il poate declansa. Nu se pot activa evenimentele de pe cartile adversarului ca la TS sau 1960.
2. pentru activarea unui general cu rating de strategie mai mic sau egal cu cartea, acesta se poate misca impreuna cu maim 10 unitati, 4 spatii conectate si poate ataca, incerca un asediu sau o subjugare a unui trib. Daca si numai daca cartea este de 3, se poate misca peste mare, folosind 3 din cele 4 puncte de miscare. Numai ca pentru cartaginezi acest lucru este complicat si presupune (conform celei de-a treia imagini) sa riste scufundarea si deci pierderea unitatilor.
3. se pot pune political counters de valoarea cartii, in spatii goale sau intoarce jetoanele adversarului, daca in acel loc exista macar o unitate proprie.
4. daca si numai daca valoarea cartii este 3, poate fi folosita pentru a recruta o unitate, care se poate plasa oriunde cu un general. Armata unui general poate depasi 10 unitati, dar o data se pot misca numai 10.

Bataliile sunt un capitol foarte interesant al jocului, pentru ca se desfasoara cu carti de lupta (penultima poza). Fiecare trage carti astfel:
- 1 pentru fiecare unitate proprie
- X pentru rangul X de lupta al generalului
- carti pentru aliati: in functie de tara in care se desfasoara batalia (ITA, AFR, HIS) se trag carti pentru aliati, adica pentru regiunile controlate, cu exceptia importanta ca romanul trage maxim 2 in Italia.
- 1 carte pentru cine are jetonul politic unde se desfasoara batalia
Un alt element asimetric este faptul ca jucatorul cartaginez poate avea elefanti si inainte de batalie da cu un zar: daca da 1 pierde 1 carte, daca da mai mult decat ratingul generalului advers, acesta pierde un numar de carti egal cu numarul de elefanti.
Atacatorul va juca prima carte, iar aparatorul va trebui sa raspunda cu o carte de acelasi fel, in caz contrar pierde batalia. Daca raspunde, va incerca sa preia initiativa, si trebuie sa dea cu zarul maxim cat are rangul de lupta, caz in care va juca el urmatoarea carte, iar atacatorul initial trebuie sa raspunda. In functie de numarul de runde jucate, se da cu zarul si se pierd unitati, dupa tabelul prezentat mai sus, de ambele parti, apoi pierzatorul va pierde un numar suplimentar de unitati conform celui de-al doilea tabel din poza. De asemenea, pierzatorul va trebui sa scoata de pe harta un numar de jetoane politice egal cu jumatate din unitatile pierdute.

Dupa ce se joaca toate cartile - unele au impact ca eveniment numai in cadrul bataliilor, se face un fel de faza de upkeep: se scot jetoanele politice care nu sunt legate de o armata proprie, un port sau un trib, apoi se face scorul, iar cel care are mai putine provincii controlate, trebuie sa scota jetoane politice de diferenta. Apoi va incepe o noua tura cu faza de intariri.

Conditiile de victorie sunt: in orice faza pierde jucatorul care nu poate scoate jetoane politice (altele decat orasele intarite si triburile) sau daca pierde capitala (Rome/Cartagina) sau la finalul partidei conteaza numarul de provincii, la egalitate castigand Cartagina.

Asimetria jucatorilor
- Cartagina are generali mai buni si poate controla 5, in timp ce Roma are 3 jumatate din joc si 4 cealalta; in plus Roma isi trage la sorti consulii
- Cartagina are elefanti, foarte importanti in numararea cartilor de batalie
- Cartagina se misca mult mai dificil pe harta deoarece ii pot fi scufundate corabiile pe mare
- Roma incepe cu 9 provincii controlate versus 7, pentru a ajunge la egalitate Cartagina are nevoie de o provincie din Italia
- batalia in general se desfasoare in Italia: Roma isi pune cate 5 unitati in fiecare tura, in timp ce Hannibal poate doar 1, iar ca sa aduca intariri din Africa sau Hispania este foarte dificil.

In loc de concluzie
Jocul contine foarte multe elemente aleatoare, dat cu zarul, carti de batalie, carti de strategie. Totusi, ai mereu senzatia ca esti in control, si chiar daca te lupti si ai sansa a doua, "te descurci cumva". Oricand poti sa castigi sau sa pierzi "against all odds". Dar nicio batalie, niciun eveniment nu te pecetluieste definitiv. Dar cand castigi o batalie senzatia e maxima Aceasta este insa o prima impresie, mai vedem daca toate jocurile sunt pe muchie de cutit cum a fost primul.

[jakkal]

1 carte pentru cine are jetonul politic unde se desfasoara batalia

Este incorect ce ai scris mai sus. Cartea suplimentara se primeste doar de catre Cartagina, daca batalia se desfasoara pe spatiul unui TRIB PRIETEN.

In rest, excelenta prezentarea.

[danielM]

Felicitari pentru review; chestia cu existenta factorului noroc intr-un joc de razboi mi se pare ceva absolut normal; au fost lupte, razboaie in care partea inferioara numeric sau ca dotare a iesit victorioasa; razboiul nu este un joc de sah in care sa poti controla toti factorii care decid soarta lui ( moral, pregatire, disciplina, teren, conditii atmosferice si altele ); intradevar, un general priceput va inclina balanta in favoarea lui, dar asta nu ii va asigura automat si victoria. Am spus toate acestea pentru ca sunt unii care se plang ca la un joc de razboi exista zaruri, exista factorul noroc sau altele. Consider ca este mult mai tensionat si realist un joc de razboi care tine cont de mai multe aspecte intr-o lupta, dar exista si zaruri care sa aduca acel factor de nesiguranta, noroc in lupta (spre deosebire de un sistem '' vin cu trei cuburi, tu ai doua, eliminam doua de la ambii, mai raman eu cu unu''. Ce simplu ar fi fost daca orice batalie s-ar fi decis in functie de numarul cel mai mare de trupe sau stiu eu ce altceva.

[Keyser]

In singurul joc de Hannibal pe care l-am jucat tensiunea a fost maxima. Practic s-a decis partida la ultima carte din ultima tura. In plus, cum zice si Mono, niciodata nu esti invins pana cand nu spune regulamentul ca ai pierdut. Adica la un moment dat nu imi mai dadeam sanse deloc, pierdusem regiuni prin Italia, nu prea mai aveam armate, nu prea mai aveam de unde sa scot tokene politice fara sa pierd controlul regiunilor insa am reusit sa imi revin si nu neaparat unei manevre extraordinare sau a unei greseli imense a adversarului ci cu putin noroc la zar cu un pic de concentrare pe a apara ce imi mai ramasese treaba s-a echilibrat. Vreau sa spun ca jocul te poate ajuta daca esti in impas. (bine daca esti cu Roma, cazul meu, te ajuta mult da reusesti intr-un final sa-l omori pe Hannibal )

Oricum un joc foarte frumos care mi-a placut mult si nu m-a fustrat precum PoG.

[Mono]

1 carte pentru cine are jetonul politic unde se desfasoara batalia

Este incorect ce ai scris mai sus. Cartea suplimentara se primeste doar de catre Cartagina, daca batalia se desfasoara pe spatiul unui TRIB PRIETEN.

Am mai aflat o regula Si am si verificat, asa e. Si atunci conteaza sa nu fii pe PC-urile inamice doar pt atritie, nu? Si hai sa te mai intreb o nelamurire: zice acolo ca la cartagonezi au -1 la zar cand asediaza. Asta inseamna ca la Roma si Siracuza au -2? Si Siege Trainul ala anuleaza -1 acela din nastere sau si eventualul -1 de la Roma si Siracuza?

[jakkal]

Am mai aflat o regula Si am si verificat, asa e. Si atunci conteaza sa nu fii pe PC-urile inamice doar pt atritie, nu?

La cate reguli si exceptii si exceptii la exceptii sunt, trebuie sa-l joci des si mult ca sa le tii minte pe toate (eu am doar 5-6 jocuri la activ si nu pot spune ca le-am insusit pe toate). Partea de atrition este corecta. Daca esti pe PC advers, dai cu zarul la final de tura.

Si hai sa te mai intreb o nelamurire: zice acolo ca la cartagonezi au -1 la zar cand asediaza. Asta inseamna ca la Roma si Siracuza au -2? Si Siege Trainul ala anuleaza -1 acela din nastere sau si eventualul -1 de la Roma si Siracuza?

Corect! Din cate stiu, respecta istoria, pentru ca cei din Cartagina nu erau mari "asediatori", deci au un handicap. Din acest motiv, este foarte greu (sau ai nevoie de "bulan la zar") ca sa castig cu sudden victory pt cucerirea Roma.

In schimb, pt romani este mult mai usor sa asedieze Cartagina, in special daca-l au pe acel general roman care are +1 la asediu (imi scapa numele lui )

[Rautz]

L-am incercat ieri cu Mono, pentru mine a fost unul din cele mai proaste jocuri pe care le-am jucat vreodata.
O sa punctez cateva lucruri care nu mi-au placut:
-simteam ca jocul ma joaca pe mine, si nu eu jocul
-fiecare carte era clar cum trebuie sa o joc, n-am evenimente proprii sau am unele care nu ma ajuta deloc, nici macar armatele nu pot sa le mut cu cartile astea, tot ce pot sa fac e sa pun PC-uri cu trei sferturi din carti, desi n-am unde sa le pun decat in niste regiuni neutre care sunt mai mult sau mai putin irelevante
-atat de rare sunt evenimentele bune incat am jucat de 2 ori o carte stupida care 66% din timp nu-mi da nimic, iar 33% din timp omor o unitate, poate 2. La TS rar joci ca evenimente astfel de carti cu efecte atat de proaste
-intr-adevar poti juca nesabuit si sa ataci cu sanse potrivnice, sau jucatorii buni stau si se uita unul la altul peste gard in Cisalpina, fiecare cu cate 15-20 unitati
-sau si mai frumos vine Hannibal peste tine si tu n-ai carti nici sa-ti muti armata din Roma

Pe scurt am simtit ca n-am jucat deloc jocul, pur si simplu toate cartile le puteam juca intr-un singur fel, si trei sferturi din joc cartile nu-mi permiteau decat sa pun PC-uri aiurea doar ca sa zic ca am mutat ceva.

[MandrulDuce]

Am jucat si eu dar doar de 2 ori acest joc. Asa ca voi spune doar 2 fraze:
a) Imi plac elementele de wargame care la TS lipsesc (attrition, noroc in cazul bataliilor)
b) Nu-mi place rulebook-ul. Cel mai prost pe care l-am vazut. Nu neaparat de cum e scris, ci ca de multe ori in timpul primului joc erau momente "stai ca ma citit eu ceva undeva despre asta" urmate de rasfoit jumatate din regulament pentru ca nimic nu era acolo unde ar fi fost normal sa fie.
c) Am simtit in 90% din timp aceeasi frustrare care reiese din punctele enuntate de Bahaus. Am insirat CP-uri pe harta mai ceva ca la TS, evenimente foarte slabe si nici macar nu am mi-a lasat impresia ca trebuie sa imi joc cartile intr-o ordine anume (decat intr-o masura foarte mica). Adica in esenta 2 carti de valoare 3 cu evenimente care nu au nici o legatura cu ce e pe harta in tura respectiva pot fi jucate in orice ordine.

Acestea fiind spuse, am inteles de ce TS e atat de sus si Hannibal nu. Desi are elementele de la punctul a) si sunt chestii care pentru mine dau o savoare in plus jocului, facandu-l mai tensionat si mai "pe muchie", lipsesc acele combinatii subtile intre elementele tactice si strategice ale jocului care sa ii dea rejucabilitate mare. In mare, decat un hand de carti, as putea foarte bine sa am un pile si pe tura mea sa trag prima carte si sa aleg cum o execut. Nu gasisem exact motivul pentru care nu m-a dat pe spate, dar citind comentariul lui bahaus, ceva a facut click. Este senzatia aceea ca te joaca jocul si nu invers

[dmx85]

Am avut si io ocazia sa joc Hannibal cu Mono, eu fiind Cartagina, el Roma. Ce pot sa zic, e frumos, da' nu prea. In primul rand trebuie tinut cont ca acesta e unul dintre primele jocuri de razboi, deci un fel de pionier in domeniu. Long story short:

Ce mi-a placut:
- jocul e foarte rasturnabil, elementul de random in batalii e oarecum realist.
- faptul ca un general mai bun (calitate data de acea cifra din dreapta sus) chiar poate face diferenta este de asemenea un element realist, ca doar de-aia au existat conducatori faimosi de-a lungul istoriei
- jocul nu dureaza o vesnicie

Ce nu mi-a placut:
- jocul mi se pare blocat pe un singur scenariu: Hannibal trebuie sa mearga prin nordul Italiei, sa ii smardoiasca pe toti si sa incerce dupa aia sa darame Roma cat mai rapid posibil pt ca la fiecare inceput de tura noua Roma se intareste cu 5 unitati, in timp ce Hannibal ia doar una singura. Daca nu reuseste asta pana intra Scipio Africanus in joc, atunci Hannibal e ca si mierlit. Dupa ce toata lumea stie cum sta treaba si fiecare incearca sa faca ce e de facut, jocul e decis de elementul noroc din batalii.
- mutarea generalilor care se face in functie de valoarea cartii face ca unii generali sa stea degeaba cam in majoritatea timpului.
- nu pot sa zic ca ma dau in vant dupa sistemul de batalie cu acele carti de tactica. Mi se pare limitat, iar cea mai buna optiune e mereu evidenta.

In concluzie, daca ar fi sa il compar cu PoG nu iese bine la multe capitole. PoG in general mi s-a parut cel mai bun joc de tip CDG din ce am incercat pana acum (Hannibal, TS, 1960), insa are si el bubele lui foarte mari: durata imensa de timp si regulamentul extraordinar de greoi, plin de exceptii.

[Rautz]

Un lucru e bine de precizat: Mono si adversarii lui vorbesc mult de batalii multe, cu rasturnari de situatie. Ori din ce am citit despre strategii ale unor jucatori care au jucat mult jocul, e un joc mai mult bazat pe defensiva(pentru ca nu poti sa ataci decat cu maxim 10 unitati, dar te poti apara cu 15-20). Astfel ca o strategie simpla pentru a nu o "mierli" cu Hannibal este sa te parchezi in Cisalpina cu >10 unitati si sa joci un joc extrem de plictisitor de a incerca sa faci 9-9.
Pe de o parte imi place ideea asta cu generalii, dar cred ca pe aceeasi idee, e foarte buna si implementarea din PoG in care armatele germane sunt mai putine dar mai puternice.
Citeam acum regulamentul la No Retreat si pare o implementare si mai eleganta, ce simuleaza excelent WW2, in care armata germana e mult superioara celei rusesti, dar treptat armata rusa isi intoarce counterele pe partea puternica, rezultand intr-o forta superioara spre sfarsitul campaniei.
Ce e de departe cel mai bine, atat in PoG cat si No Retreat e ca absolut toate cartile au eventul tau pe ele, deci poti juca eventuri multe(la urma urmei asta ne atrage cel mai mult la TS, eventurile, daca era doar un joc de pus si scos influente era destul de plictisitor)

Poate am fost prea dur cu jocul, dar a fost doar o parere subiectiva, bazata si pe overthinking. Mie nu-mi place sa fac mutari suboptime doar ca sa fac un joc palpitant, sunt o gramada de jocuri palpitante care te fac sa gandesti si corect. Ori in Hannibal cu un joc optim de ambele parti pur si simplu nu se intampla multe batalii si e un joc foarte static. Plus de asta e un design foarte prost ca oponentul sa faca lucruri pe harta iar tu sa fii fortat doar sa zici pas, pentru ca n-ai eventuri sau carti care sa-ti poata muta vreo armata.

Mecanismul de batalie mi s-a parut cel mai reusit lucru al jocului, dar prefer sa-l joc in 1989.

[dmx85]

Ori din ce am citit despre strategii ale unor jucatori care au jucat mult jocul, e un joc mai mult bazat pe defensiva(pentru ca nu poti sa ataci decat cu maxim 10 unitati, dar te poti apara cu 15-20). Astfel ca o strategie simpla pentru a nu o "mierli" cu Hannibal este sa te parchezi in Cisalpina cu >10 unitati si sa joci un joc extrem de plictisitor de a incerca sa faci 9-9.

nu cred ca e prea indicat sa faci lucrul asta avand in vedere ca romanii circula pe mare cum vrea muschiu' lor. Pur si simplu nu ai cum sa aperi toate zonele.

[Rautz]

Ori din ce am citit despre strategii ale unor jucatori care au jucat mult jocul, e un joc mai mult bazat pe defensiva(pentru ca nu poti sa ataci decat cu maxim 10 unitati, dar te poti apara cu 15-20). Astfel ca o strategie simpla pentru a nu o "mierli" cu Hannibal este sa te parchezi in Cisalpina cu >10 unitati si sa joci un joc extrem de plictisitor de a incerca sa faci 9-9.

nu cred ca e prea indicat sa faci lucrul asta avand in vedere ca romanii circula pe mare cum vrea muschiu' lor. Pur si simplu nu ai cum sa aperi toate zonele.

Depinde.
-Te misti pe mare cum vrea muschiul jocului(cate carti de 3 iti vin).
-Pentru ca Hannibal are 10 trupe, toate reinforcementurile se duc in apararea celorlalte regiuni.
-Ca sa pazeasca forta lui Hannibal de 10, romanul trebuie sa stea cu 15-20 unitati, uneori chiar cu 2 generali.
-Pentru ca-l tii pe roman legat in nord cu o gramada de trupe, poti sa-l hartuiesti in sud pana vine Africanul.
-Pana cand intra Africanul, nu prea ai ce actiuni agresive sa incerci, iar cand intra trebuie sa te grabesti repede-repede sa faci ceva pana nu se termina jocul 9-9.

Nu am zis ca e cea mai buna strategie, dar e o strategie cu care nu poti sa o 'mierlesti' cu Hannibal.
Oricum e extrem de scriptat jocul: Hannibal se duce in nordul Italiei, romanul incearca sa se duca la granita Cisalpina si sa adune forte cat sa nu intre Hannibal in sud.
Cu romanul e sinucidere sa ataci, cu Hannibal daca nu reusesti la inceput cat nu are inca romanul trupe suficiente iar e cam sinucidere. Si atunci stau cele 2 armate in pat(stalemate) si se uita una la alta peste gard.
Oricum, am intrat prea mult in strategie, cert e ca la un joc corect de ambele parti nu se intampla atacuri continuu, ci mai mult un joc de asteptare pentru momente prielnice si avansari cu pasi mici.

[Mono]

In partida pe care am jucat-o ai avut noroc ca am pierdut prima batalie, ca m-am lacomit la Double Envelopment, dar pe de alta parte am avut noroc ca am dat 1 la retreat si nu s-a pierdut decat 1 unitate. Si asa s-au strans unitati de ambele parti. Daca pierdeai batalia si se duceau si 4-5 unitati din alea 8, nu cred ca era nimic asa clar. Hannibal are initiativa 4, romanii 1-2 adesea, deci si cu 2-3 carti mai putin, sansele sunt de partea lui Hannibal. Nu mai zic ca am dat 1 la elefanti.

[Rautz]

Pai pierdeam lejer probabil, dar asta pentru ca m-au jucat cartile pe mine.
In prima tura n-am putut nici macar sa-mi misc generalul din Roma, chiar ma gandeam ca poti intra lejer.

Stateam si ma uitam 5 minute in carti si nu-mi venea sa cred ca asta e jocul:
"Deci sa mut armata nu pot, eventuri de-ale mele n-am, pot sa mai pun un PC aiurea pe board.
Nu se poate, trebuie sa pot face si altceva, hai sa revedem, deci asta nu pot, aia nu pot...
Hai mah, imposibil, asta e jocul? Hmmm... bine, asta e, hai sa punem un PC in regiunea Cuca Macaii.
Poate o sa fie mai bine tura viitoare."

A venit tura 2, acelasi lucru, doar ca in tura 2 am putut sa mut si armata din Roma, in sfarsit. Poate in tura 3.
Or fi si ceva eventuri de-ale mele, s-o putea face si altceva decat sa stai pe loc.
Nope. In tura 3 am renuntat la joc pentru totdeauna.

Dar gata, hai ca nu mai comentez, chiar daca nu pare ( ) mie imi plac reviewurile pozitive, si chiar si in continuare cred ca o sa citesc cu interes idei de strategii pentru Hannibal (si alte wargameuri) chiar daca n-am de gand sa le joc. Pentru ca ideile strategiilor imi plac. Dar implementarile lor, in multe jocuri, sunt extrem de plictisitoare pentru mine (mi se intampla des cu Colombia games, citesc istorie, strategii, dar nu-mi place deloc sistemul ala cu blocuri ascunse, si nici nu cred ca o sa joc vreodata)

[Ioan76]

Mecanismul de batalie mi s-a parut cel mai reusit lucru al jocului, dar prefer sa-l joc in 1989.

Aha - deci "1989 - Dawn of Freedom" rămâne în continuare pe lista celor jucabile ?

[criss]

@Bahaus: fara suparare, dar nu sunt de acord cu majoritatea celor scrise de tine, seamana cu o opinie bazata pe un singur joc si Hannibal este genul de joc pe care il intelegem doar dupa vreo 2-3 jocuri. Exista mai multe strategii care pot fi aplicate de ambele parti (sunt doua threaduri bune pe BGG pentru fiecare parte) si intotdeauna ai ce sa faci cu cartile alea de joc (dar, repet, trebuie citeva sesiuni la activ). Tu probabil ai jucat cu romanii (ei sunt mai statici in prima faza a jocului), daca ai fi jucat cu Hannibal cred ca ai fi ramas cu alta impresie. Daca ar fi fost jocul asa cum spui tu, nu cred ca-l gaseam de ani de zile in BGG Top 50 (o pozitie uriasa pentru un joc de razboi) si jocul a fost in Top20 foarte multi ani. Singurul lucru care nu-mi place este rezolvarea simplista a bataliilor cu acele carti de joc tactice.

[Mono]

@ Criss - mai bine decat cu zaruri nu ca n-ar fi implicate deloc

oricum mi-am invatat lectia, si a doua zi l-am lasat pe Dmx sa joace cu Hannibal, si i-a placut mai mult cred...

[Rautz]

Pentru cine doreste sa simta experienta acestui razboi epic, intr-un format ceva mai alert si strategic: