Prin noiembrie mi-a zis AngelEye ca are de dat un joc si e sigur ca ar fi pe gustul meu: Mr. Jack. M-am bucurat, m-am simtit si flatata ca uite, lumea ma baga si pe mine in seama, nu mai sunt chiar bobocul bobocilor pe forum, deh... M-am tot uitat, m-am tot gandit si razgandit... Ce sa zic, imi placea, da nu ma-nduram sa-l iau, aveam alte prioritati mai... shinny, mi se parea ca "ce-are jocul asta, tabla de joc si opt cartoane?!" Cu alte cuvinte, ca taranul, daca dau banu', sa iau un joc mai ... consistent, nu asa, masa goala, pai nu?! Nu prea reuseam sa "vad" atmosfera din joc si ma gandeam ca e prea simplu, te joci de-a sorecele si pisica si mai ce?...
Si nu l-am luat.
Da' nu s-a terminat aici. Ca nu mi-a dat pace. Neuronul meu, singuratic si nelinistit, imi tot ciocanea in cutia craniana: "hei, cum a ramas cu Mr. Jack?! Toti astia care ti-au spus ca-i fain or fi chiar asa fraieri? Da' daca ar fi fost misto si l-ai pierdut?..." Si tot asa, sacaitor si interminabil...
Si zilele trecute apare un alt Spintecator la vanzare!
Aici, o situatie nu roz, ca intre timp am devenit si mai compulsiva (nu va zic ce scor am scos la chestionarul postat pe forum ca veniti toti la usa mea cu toate jocurile de care vreti sa scapati...), cu tratament eficient totusi, ca bani nu mai sunt, oare de ce?!?
Da' Mr. Jack?! Se poaate, doar ne stim de-atata timp (fara sa ne cunoastem)?... In plus, noaptea inchid ochii si am pe pleoape tapet interior cu simbolurile de la Qwirkle! E jocul nostru de fiecare seara, ca e in doi si e scurt si il mai si repetam, ca se cere revansa... Poate se cere oleaca de diversificare. Nitel "suspance"...
Si, ce sa vezi?!: am descoperit ca asta era chiar Jack dupa care oftam eu, venea, in sfarsit, acasa. Yuppi!
Buun. Si-acum? Cum il introduc in familie? Omu' meu sufera de neofobie, nu vii cu chestii noi asa, pur si simplu, ca-s cah! I l-am prezentat ca pe un joc "exact gen ...Qwirkle!!!
, o sa vezi tu, o sa-ti placa sigur, numai pentru tine fac asta, ca sa iti fac o bucurie!"Aseara ne-am jucat, caci fiica-mea avea bilete la loja speciala. Mihai s-a cerut Jack. Cred ca orice barbat normal la cap, dupa aproape 10 ani de casnicie, se viseaza Jack Spintecatorul; si cum eu cred ca e terapeutic sa-ti traiesti fanteziile, l-am lasat sa bantuie prin Whitechapell.
Asa cum ma asteptam, l-am prins. Nu din prima, l-am lasat sa zburde fo' patru ture, apoi l-am incoltit si ...asta a fost. In primul moment mi-am savurat victoria, apoi am cazut pe ganduri: oare nu era mai bine sa schiopatez nitel, sa-l las sa fuga, ca sa m-asigur ca prinde gustul acestui tip de escapada?! Mda, cam da
. Dar, lucrurile fiind facute, ne-am dus la culcare, fara stelute si trifoi mov in fata ochilor. Si a venit fatidica zi de astazi...
Hora s-a voit si dansa la joc. Ce credeti, detectiv? Neah, detectiv e meeh, criminal e mult mai cool. So, io una, fugarind doi Jack (ma rog, unu', da cu doua creiere). Sa-ncepem.
Partida cred ca ar fi meritat sa fie inregistrata, a fost splendida. Putin dupa miezul noptii, pe la 2-3 dimineata, ramasesem cu patru suspecti pe strazile intunecoase si insalubre din Whitechapell. Frig, o ploaie marunta facea ca pana si fatadele mizerabile ale caselor sa se zgribuleasca...
Strangandu-mi pelerina in jurul corpului, inaintam anevoie spre... adevar. Chiar cu cateva secunde inainte ca ceasul din vechiul turn sa bata scurgerea unei alte ore cenusii, toti suspectii mei erau vazuti, doi ranjeau sardonic de sub doua felinare
, unul se conversa cu nonsalanta cu o verde domnisoara , iar ultimul tocmai se intalnise cu bunul domn Watson, care ii lumina trasaturile... 
suspecte... Exasperarea crestea odata cu umezeala...Mai aveam o singura miscare de facut: clopotele ceasului deja reverberau pe stradute. Nu ma puteam misca. Singura mea speranta era bunul meu prieten William Gull. Nu stiu ce mancase cand era mic, dar avea rarul talent de a face schimb de corp cu o alta persoana. Cu cine sa-l schimb? Pe cine sa redau tenebrelor intunecoase, ca sa micsorez cercul suspectilor?! Greu, chiar si la creierul meu bine tunat. Fara solutie, caci bizarul Gull era in lumina el insusi, asa incat orice schimb parea lipsit de sens..
Sau..., poate...?!
Atentie, urmeaza sa va arat, cu modestie, ca sunt geniala: Domnul Gull a pus ochii pe... bunul dr. Watson; i-a luat locul. Atat. Fara lanterna doctorului, unul din personaje, Inspectorul Lestrade, a ramas in intuneric.
Si am pus intrebarea fatidica:
a fost Jack vazut sau nu? Si, dupa racnetele de incantare+frustrare are jackului mai mic, si dupa stupefactia jackului mare, mi-am dat seama ce lovitura de maestru am dat! Taman pe Jack il gasisem. Yeei 
. Incantare, umflat in pene, ragete criminale de la criminali... sunete dragi inimii mele de detectiv.N-am terminat.
Incepe o noua ora a noptii. Detectivul bun si destept isi savura victoria si maiestria intelectuala, impartind cele patru carti cu suspecti ale orei. Delicventii... au insfacat cartea prefacutului Inspector Lestrade, care - how convenient! - se gasea tocmai langa o iesire si, tzup!, sub ochii mei, inca si mai mari decat de obicei, imi face cu mana,
Papapa.... Mi-am adus dusmanu'-n casa.
Sotului meu ii place jocul; ce sa vezi...
Horei... nu mai vorbesc!
Poate ne-ntalnim odata-ntr-o carciuma, sa fiu si eu nitel Jack, am nevoie.
Multumesc, AngelEye, stiai tu ce stiai...
