Minireview-urile lui Blackbane

[Blackbane]

( Nota: jocurile sunt jucate pentru prima data, prin urmare nu urmeaza un review cuprinzator sau extraordinar de obiectiv )

Glen More ( 2010, designer Mattias Cramer )

Un joc in care fiecare jucator este liderul unui clan din Scotia secolului 17, care incearca sa-si mareasca teritoriile si sa produca diverse resurse. Practic, la finalul jocului, acumulezi VP dupa numarul de butoaie de whisky, numarul de chieftains pe care ii promovezi de la gradul de simpli muncitori, dupa prelucrarea diverselor materii prime sau dupa genul de teritorii pe care il detii.

Cum faci asta? Exista un rondel pe care fiecare jucator inainteaza exact atat cat doreste, luand teritoriul pe care il vrea si adaugandu-l celui / celor deja existente ( dupa anumite reguli de plasare - nu voi intra in detalii ). In momentul in care adaugi un teritoriu, atat el cat si teritoriile adiacente lui se activeaza, permitandu-ti sa faci strangi resurse sau sa le prelucrezi, in functie de ce teritorii sunt in jur.



Parerea mea:

Jocul este un joc euro prin excelenta. Interactiunea cu ceilalti jucatori se reduce la inaintarea pe acel rondel si luarea teritoriilor pe care, posibil, celalalt si le doreste. Asta poate duce la tendinta de a sta cu nasul in propria "tabla de joc", neinteresandu-te ce fac ceilalti. Bineinteles, ii poti pune bete in roate altuia, dar jocul nu recompenseaza interactiunea. Mentionez ca l-am jucat in doi, varianta in care exista un zar - "ghost player", care ia si el diverse teritorii de pe tabla random. Componentele sunt ok, dar fara nimic extraordinar. Grafica de pe cartoanele cu teritorii e suficient de atragatoare cat jocul sa nu fie urat, dar pare destul de stearsa. ( Culorile predominante sunt gri, maro, verde si nuante ale lor. Probabil ca are sens tematic - Scotia ). Per total jocul e o colectie de mecanisme elegante si interesante, dar pe ele ar putea fi orice alta tema in locul temei scotiene.

Nota mea: 7/10

https://boardgamegeek.com/boardgame/66362/glen-more

[Blackbane]

The Village + Village Inn expansion ( 2011 , respectiv 2013, designer Inka Brand & Markus Brand )

Un joc in care fiecare jucator este capul unei familii care incearca sa castige prestigiu intr-un sat aflat in perioada Evului Mediu. Prestigiul se castiga in diverse moduri: in functie de numarul de membri ai familiei care, dupa moarte, ajung in cronica satului pentru faptele lor, calatorind in cat mai multe orase, vanzand produse la piata sau ocupand la finalul jocului un loc in ierarhia bisericeasca sau a consiliului local.

Cum faci asta? Pornesti cu patru muncitori din prima generatie a familiei tale. Pe parcursul jocului iti plasezi muncitorii in diverse spatii prezente pe tabla: la piata, in zona mestesugarilor, calatorind, la primarie, la biserica, in ferma sau in taverna ( in cazul extensiei ). Pentru asta platesti cu cuburi ( care reprezinta persuasiune, abilitate, pietate, etc. ) si/sau cu timp. In momentul in care timpul depaseste o anumita perioada, unul din membrii familiei tale moare ( alegi tu care dintre ei, important este sa fie din cea mai veche generatie disponibila ). In functie de locul si ordinea in care moare, muncitorul tau este plasat fie in cronica de onoare a orasului, aducandu-ti puncte la final de joc, fie in groapa comuna.



Parerea mea:

Desi este un euro ( iei cuburi, plasezi muncitori ), jocul are sens tematic. Nu exista actiuni fortate sau care sa te faca sa te intrebi "de ce?". Exista o interactiune destul de mare intre jucatori - in momentul in care raman putine cuburi pe tabla si, prin urmare, putine actiuni de facut, competitia devine acerba. De asemenea, exista competitie si la piata, unde vinzi ceea ce ai produs: pentru doi jucatori exista doar trei cumparatori disponibili. Exista mereu si intrebarea: "are sens sa-l mai "salvez" pe muncitorul meu de la moarte, facand alte actiuni, sau il "omor" repede si imi plasez alti oameni pe tabla?", ceea ce face ca jocul sa propuna niste decizii greu de luat. Componentele au calitate buna, grafica este foarte placuta si nu atrage atentia asupra partii "macabre" a jocului.

Extensia Village Inn nu aduce foarte multe elemente noi in joc: in taverna poti "cumpara" cu bere diversi cetateni care iti dau diverse abilitati sau bonusuri de VP la final de joc. In plus, mai aduce un al cincilea jucator. Personal, n-o consider absolut necesara unei experiente placute, dar pentru cei carora le place jocul de baza, o recomand. Probabil ca, jucand pentru prima oara direct cu extensia, n-o sa-l mai joc fara, daca am ocazia.

Nota mea: 8.5/10 ( ar fi fost, poate, chiar 9, daca nu ar fi fost niste neclaritati in regulament )

https://boardgamegeek.com/boardgame/104006/village

https://boardgamegeek.com/boardgameexpa ... illage-inn

[VickdaReaper]

( Culorile predominante sunt gri, maro, verde si nuante ale lor. Probabil ca are sens tematic - Scotia ). Per total jocul e o colectie de mecanisme elegante si interesante, dar pe ele ar putea fi orice alta tema in locul temei scotiene.

"Ba din contra!", as spune. Tocmai in Scotia are sens tematic jocul, deoarece sunt putine alte locuri in lume cunoscute pentru zgarcenia oamenilor, de unde si mecanismul de la finalul jocului, unde esti pedepsit daca teritoriul tau este prea mare (i.e. daca nu ai fost chibzuit si/sau eficient in treburile tale).

[Blackbane]

Tocmai in Scotia are sens tematic jocul, deoarece sunt putine alte locuri in lume cunoscute pentru zgarcenia oamenilor, de unde si mecanismul de la finalul jocului, unde esti pedepsit daca teritoriul tau este prea mare (i.e. daca nu ai fost chibzuit si/sau eficient in treburile tale).

Corect! Uite ca de asta uitasem, ca pe noi nu ne-a afectat: si prietena mea si eu am avut amandoi acelasi numar de teritorii.

[Teddy]

Nota mea: 8.5/10 ( ar fi fost, poate, chiar 9, daca nu ar fi fost niste neclaritati in regulament )

Daca inca nu ai lamurit neclaritatile poti sa intrebi si pe aici, intrucat a mai jucat lumea Village si poate stiu cativa sa-ti raspunda, sau poate s-au lovit si altii de ele si nu au aflat raspunsul nici acum.

Nota mea pentru Village e tot unde la 8.5-9. Este un joc bun care a placut la masa mea. Extensia Village Inn a fost mai degraba o dezamagire. Am jucat de 2 ori cu ea si nu prea a fost folosita, in sensul ca o evita mai toata lumea . Al 5-lea jucator ma incanta intrucat se intampla des sa ai 5 jucatori la masa si incepi sa te uiti prin colectie sa vezi ce joc suporta 5 indieni.


Doar ca un reminder, exista un topic care mie mi se pare interesant si care cred/sper ca va fi longeviv in care mai posteaza lumea mini-review. De cand vreau sa scriu pe acolo, insa s-au adunat multe de zis si nu am avut timp.
http://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=6&t=4988

[Blackbane]

Doar ca un reminder, exista un topic care mie mi se pare interesant si care cred/sper ca va fi longeviv in care mai posteaza lumea mini-review. De cand vreau sa scriu pe acolo, insa s-au adunat multe de zis si nu am avut timp.
http://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=6&t=4988

Da, si eu am fost tentat sa le scriu acolo intial, dar nestiind cat de coerente / bine structurate o sa fie review-urile mele, am zis ca mai bine pornesc un topic separat.

Daca inca nu ai lamurit neclaritatile poti sa intrebi si pe aici, intrucat a mai jucat lumea Village si poate stiu cativa sa-ti raspunda, sau poate s-au lovit si altii de ele si nu au aflat raspunsul nici acum.

Am avut o dilema vizavi de cuburile care trebuie reinnoite la fiecare runda. Noua ne ramaneau 1-2 cuburi nefolosite in stocul fiecaruia la finalul fiecarei runde, inainte de a repune cuburile pe locurile indicate. Dupa ce am dat o raita pe forumurile BGG si nu ne-am lamurit ( si altii aveau aceeasi problema ), pana la urma ne-am uitat la runthrough-ul lui Rahdo si am facut o improvizatie. Am mers pe ideea logica ca, din moment ce oricum ai mai multe cuburi de acelasi fel in joc ( 15 ) decat numarul maxim pe care l-ai folosi ( 6 ), am adaugat alte cuburi in joc pentru tura noua apoi, la finalul turei, cuburile care erau in plus fata de numarul recomandat, le scoteam din joc. Nu stiu daca n-a fost un house rule ad-hoc.

[Teddy]

A trecut ceva timp de cand am jucat Village, dar stiu ca noi le lasam pe cele care ramaneau in saculet si adaugam in plus exact ce trebuia pentru urmatoarea tura. Astfel te jucai putin cu probabilitatile. Uneori parca erau prea multe cuburi negre pe plansa, dar asta in functie de cum ne era norocul.

Iar vis-a-vis de structura mini-reviewurilor haha.. nu-ti bate capul. Nu le face nimeni pentru concurs, cel putin nu in threadul respectiv
Daca are titlu si nota este suficient. Ai mai pus o poza si 3 cuvinte deja avem cu ce sa ne delectam

[rockerrullz]

A trecut ceva timp de cand am jucat Village, dar stiu ca noi le lasam pe cele care ramaneau in saculet si adaugam in plus exact ce trebuia pentru urmatoarea tura. Astfel te jucai putin cu probabilitatile. Uneori parca erau prea multe cuburi negre pe plansa, dar asta in functie de cum ne era norocul.

Exact asa am jucat si eu

[Blackbane]

Middle-Earth Quest ( 2009 , designer Corey Konieczka, Christian T. Petersen, Tim Uren )

O confruntare intre Sauron, pe de o parte, iar de cealalta parte o grupare de eroi, care primesc diverse misiuni de la personaje din universul Tolkien ( Gandalf, Boromir, Saruman, etc. ). Jocul este o cursa in care cele doua grupari ( cu puteri si strategii diferite ), lupta spre a-si indeplini misiunile pentru a avansa cat mai mult povestea in directia lor.

Jucatorii care controleaza eroii primesc carti de joc care intrunesc mai multe functii: pe de o parte ajuta la deplasarea eroilor prin Middle-Earth, pe de alta parte sunt folosite la combatul propriu-zis. Ajungand in diverse locuri, ei pot interactiona intre ei, pot castiga sustinerea altor eroi, se pot antrena si, astfel, sa obtina carti mult mai puternice de atac, sau pot castiga sustinerea factiunilor ce populeaza teritoriul. De cealalta parte, jucatorul care il controleaza pe Sauron isi raspandeste influenta pe harta, poate corupe eroii, poate pune pe tabla diversi monstri sau isi manevreaza locotenentii ( Nazgul, Mouth of Sauron, etc. ), asta in timp ce planuieste diverse actiuni care sa ii deplaseze mai mult influenta.

Parerea mea:

O sa incep cu partile negative. Ai nevoie de spatiu - tabla de joc este cat doua table normale. Si doi, ai nevoie de timp. Jocul are o gramada de componente ( de foarte buna calitate, as adauga ), o gramada de tokenuri, se intampla multe in jocul asta. Setup-ul dureaza ceva, chiar si cu cineva care stie sa-l joace. Regulamentul de joc are 30+ de pagini. Nu e rau scris, dar are o gramada de reguli. Primul joc a durat undeva peste 4 ore, timp de joc efectiv, asta si multumita faptului ca mie ( care il controlam pe Sauron ) mi s-au aliniat astrele si am reusit sa ma folosesc de multe card-uri care impingeau mult influenta mea la fiecare tura in cursa contra eroilor. Altfel probabil ca s-ar fi intins mai mult. ( Buchisirea regulamentului a mai durat cam inca o ora ).

Si acum partile pozitive. Jocul este absolut superb. In general ma feresc de genul de jocuri tematice. Am avut Descent si l-am dat dupa ce am jucat doua quest-uri din el. ( E facut, in parte, de aceiasi designeri ). Middle-Earth Quest e alta mancare de peste. Simti ca faci parte dintr-o aventura. Simti confruntarea intre cele doua factiuni. Confruntarile si mai ales combat-ul este extrem de bine balansat. E tot timpul cu dus-intors, totul depinde de urmatoarea carte, stai cu sufletul la gura ca sa vezi ce carte a jucat adversarul tau. Din punctul meu de vedere sistemul de combat e de departe cu mult mai bun decat sistemul bazat pe zaruri. Nici nu se compara! Atunci cand un erou primeste niste carti mai bune de atac, se simte imediat diferenta. Atunci cand un erou infunta unul dintre locotenentii lui Sauron, e o confruntare dramatica, foarte stransa.

Nu ma omor nici dupa universul LoTR. Dar aici totul are sens. Personajele pe care le intalnesti, misiunile pe care trebuie sa le duci la indeplinire. E un joc care te incurajeaza sa spui o poveste, sa faci parte din ea. Ne-am surprins interpretand diverse roluri pe masura ce jucam, intrand in pielea unui overlord malefic sau a unui dwarf bataios.

Nota mea: 9.9/10 ( singurele rezerve sunt vizavi de durata de joc si de setup ).


https://boardgamegeek.com/boardgame/315 ... arth-quest

[Blackbane]

Thunder Alley ( 2014, designer Jeff Horger, Carla Horger )

N-am jucat pana acum Formula D si nici mare fan Need For Speed n-am fost in adolescenta. Cu toate astea, jocul asta mi-a atras atentia din alte review-uri prin mecanica ( card-based ) combinata cu tematica. In Thunder Alley esti proprietarul unei echipe de masini de curse, avand un numar de masini si piloti ( numarul difera in functie de numarul de jucatori ) angajati intr-o cursa de tip Nascar. La inceputul primei ture primesti un numar de carti, fiecare cu diverse abilitati, dar si care iti pot vatama masina. ( Sprintezi ca sa te detasezi de pluton, dar ai o avarie la baia de ulei. Jocul e mai putin tehnic decat il fac eu sa para acum, pur si simplu iei damage la masina. ) Evident, cu cat strangi mai multe avarii, cu atat cartile de joc devin mai putin puternice. Dupa ce iti termini tura, cel care are masina cea mai avansata in cursa trage si o carte-eveniment, care poate schimba radical situatia in cursa ( asa cum s-a intamplat si in cazul jocului meu, in care masina mea cea mai buna a fost facuta zob si abia se mai taraia dupa aia ). Castiga nu cel care castiga cursa, ci echipa de racing care acumuleaza cele mai multe puncte in functie de pozitiile masinilor.




Parerea mea:

Trebuie tinut cont de faptul ca am jucat jocul in doi. Pe BoardGameGeek este specificat ca numar ideal de jucatori 4 sau 5. Sunt complet de acord. In doi iti e destul de usor sa-ti faci o strategie pe care sa ti-o duci la bun sfarsit si sa-ti lasi in ceata adversarul. In mai multi jucatori totul devine mult mai aleator. Prin urmare, daca va place haosul, jucati-l in mai multi. Daca va place sa anticipati tactic si un element strategic evident, jucati-l in 2 sau in 3. Mie mi-a adus putin aminte de Panamax ( joc care, de altfel, imi place mult ), pentru ca incerci sa-ti grupezi masinile intr-un convoi, iar mutarea uneia s-o influenteze pe cea de-a doua, si invers. E un joc fun si plin de suspans. Prietena mea, cu care l-am jucat, statea aplecata deasupra tablei / circuitului cu sufletul la gura sa vada daca reuseste sa castige. Sinergia intre carti e mare si totul e extrem de logic si firesc. Manualul nu are excesiv de multe pagini si e scris in maniera GMT Games, adica nu extraodrinar ca aspect, dar functional si foarte logic. N-am avut niciun semn de intrebare vizavi de reguli. Nota mea reprezinta experienta jocului in doi. Posibil ca in mai multi nota respectiva sa creasca.


Nota mea: 8/10

https://boardgamegeek.com/boardgame/108 ... nder-alley

[Blackbane]

Shadows over Camelot + Shadows over Camelot: Merlin's Company ( 2005, respectiv 2008, designer Bruno Cathala, Serge Laget )

In Shadows over Camelot, fiecare jucator este un cavaler al mesei rotunder ( sau regele Arthur ), fiecare inzestrat cu o abilitate speciala unica, incercand sa indeplineasca diverse misiuni pentru a "intregi" componenta mesei rotunde si a castiga jocul. Poate exista insa si unul, sau doi ( daca este jucat cu expansion-ul "Merlin's Company" ) tradatori, al caror scop este sa zadarniceasca planurile celorlalti cavaleri, sau doar sa amane inevitabila lor infrangere. Exista misiuni in care mai multi jucatori pot coopera ( obtinerea sabiei Exaclibur, gasirea sfantului Graal sau luptele cu triburile scotilor sau ale pictilor ), si misiuni pentru cate un singur cavaler ( descoperirea armurii lui Sir Lancelot, sau confruntarea cu Cavalerul Negru ). Majoritatea acestor misiuni sunt indeplinite prin depunerea unor seturi diverse de carti de joc, in diverse configuratii asemanatoare poker-ului ( full house, two of a kind, etc. ). Pe rand, fiecare jucator face doua actiuni, una cu efect negativ asupra sa sau a tablei de joc ( poate sa renunte la un hit point, poate trage o carte din deckul cu evenimente rele sau poate amplasa o catapulta in fata Camelot-ului ( la 12 catapulte prezente, jocul este pierdut ). Apoi urmeaza una din mai multe actiuni pozitive ( calatoria spre una dintre misiuni, jucarea unei carti pentru misiunea respectiva, acuzarea si demascarea unui tradator sau jucarea unei carti speciale care ofera anumite bonus-uri jucatorilor aflati la masa ).

Expansion-ul aduce in plus fata de jocul originar personajul Merlin, care te poate insoti in misiunile respective si iti poate da carti bune suplimentare, un cavaler in plus si posibilitatea de a putea juca pana la 8 jucatori, un set de cavaleri alternativ la cei deja existenti in joc, si cartile de calatorie, in general cu efecte negative asupra jocului.



Parerea mea:

Mi-a fost greu sa scriu ceva despre jocul asta, pe motiv ca mie nu mi-a spus absolut nimic. Dat fiind ca e gandit la baza ca un joc cooperativ, faptul ca exista un tradator si implicit suspiciuni legate de identitatea lui stirbeste din ideea de colaborare. Eu am avut si nenorocul ca in 3 jocuri sa nu fiu tradator niciodata, poate daca as fi fost m-as fi distrat mai mult. Misiunile sunt un fel de mini-joculete fara sens tematic ( in afara de titlu ). Ma asteptam la ceva mai eroic, epic, o confruntare pe viata si pe moarte, nu sa colectionez carti de joc, sa fac schimb cu altii si dupa aia sa le pun in locul potrivit. E joc, totusi, nu album de surprize Turbo.

Aspectul cooperativ e destul de pregnant, dar asta pentru ca mai degraba raspunzi la provocarile jocului, nu iti creezi o strategie si incerci sa elimini obstacolele din drum. De altfel, orice strategie pe termen lung dispare, pentru ca esti mereu nevoit sa reactionezi la lucruri care se intampla pe parcurs, pana vine din nou randul tau la joc, si care par mai presante. Cum scriam si mai sus, faptul ca exista unul sau mai multi tradatori in joc, nu mi-a oferit o satisfactie la finalul jocului ( si nici pe parcursul lui ). Am mai jucat cooperativ Defenders of the Realm, iar acolo, chiar daca am pierdut, macar am avut sentimentul ca, desi invinsi, macar am tras cu totii la aceeasi caruta.

Per total, jocul in sine, lasand negocierile, discutiile si acuatiile la o parte, mi-a dat mai mult impresia unui puzzle decat a unui joc. Deciziile pe care le iei sunt mai mult in spectrul "aleg intre ceva nasol si ceva si mai nasol", la o distanta destul de mare de sentimentul ca as fi chiar un cavaler al mesei rotunde. Nu prea faci multe lucruri in joc, de fapt. M-am surprins gandindu-ma mai mult la ce actiune negativa as putea face decat la actiunea eroica, aceea venea de la sine si oarecum mecanic. Expansionul il recomand doar celor pasionati de el sau celor care s-au plictisit de jocul de baza.

Nota mea: 5.5/10

https://boardgamegeek.com/boardgame/150 ... er-camelot
https://boardgamegeek.com/boardgameexpa ... ns-company

[Imago]

Middle Earth Quest - ameritrash-urile dureaza mereu foarte mult. Eu vreau sa-mi iau War of the Ring Second edition, care am vazut recenzii cum ca dureaza si 90 minute.

[Blackbane]

Middle Earth Quest - ameritrash-urile dureaza mereu foarte mult. Eu vreau sa-mi iau War of the Ring Second edition, care am vazut recenzii cum ca dureaza si 90 minute.

In War of the Ring depinzi destul de mult de zaruri, din ceea ce am vazut ( nu l-am jucat personal ). Practic, actiunile pe care le poti face sunt date de catre zaruri, ceea ce iti limiteaza strategiile, iar combatul se face tot cu zaruri. E o componenta cam random pentru gustul meu. Exista o parte de noroc si in Middle-Earth Quest, dar e mult mai mica, iar combat-ul e unul din cele mai bune pe care l-am vazut intr-un ameritrash.

[Blackbane]

Five Tribes ( 2014 , designer Bruno Cathala )

Rolul jucatorului este de a unifica cele cinci triburi din desert. La inceputul jocului este configurata tabla de joc ( constituita din 6 x 5 spatii posibile de joc ). Fiecare spatiu de joc are inscris pe el un numar de puncte de victorie care poate fi obtinut atunci cand este golit de locuitori ( mai multe despre asta ceva mai incolo ), si o actiune care poate fi intreprinsa. Printre actiuni pot fi cresterea unui palmier, ridicarea unui palat, conjurarea unui djinn care poate aduce puteri speciale jucatorului, cumpararea de resurse din cele 9 marfuri disponibile la inceputul unei ture de joc, etc. Pe fiecare spatiu al tablei sunt plasati, intr-o ordine aleatorie, locuitorii sai, ce fac parte din cele cinci triburi diferite: vizirii ( care iti aduc la final de joc 1 VP de fiecare, iar cu ajutorul unuia din djini 3 VP de fiecare ), batranii ( care iti aduc la final de joc 2 VP de fiecare sau care pot fi folositi pentru a recruta djinii ), asasinii ( care pot scoate din joc viziri sau batrani de-ai altor jucatori, sau pot ucide alti locuitori aflati pe tabla ), constructorii ( care pot oferi VP jucatorului, in functie de spatiile adiacente lor ) si negustorii ( care pot fi folositi pentru a cumpara resurse de la piata, resurse care, in momentul in care alcatuiesc un set, pot oferi VP ).

Mecanismul de joc este extrem de simplu: la inceputul fiecarei ture jucatorii liciteaza pentru ordinea de joc. Apoi se iau locuitorii unui spatiu de pe tabla si se plaseaza unul cate unul in directia dorita, avand grija ca la ultimul pas ultimul meeple aflat in mana sa corespunda cu cel putin un meeple aflat pe spatiul de destinatie ( daca ultimul meeple din mana mea este un asasin, e obligatoriu ca pe spatiul pe care imi termin mutarea sa existe cel putin inca un asasin ). La finalul mutarii, se ridic toate piesele de culoarea respectiva de pe ultimul spatiu, se face actiunea lor, apoi actiunea spatiului respectiv. Castigatorul este cel care, la finalul jocului, are cel mai mare numar de VP.

Parerea mea:

Five Tribes este un joc care m-a cucerit de la prima partida. Componentele sunt de o calitate excelenta. Grafica, la fel. Cum scriam si mai sus, e un joc care se invata foarte repede, oferind in schimb o varietate strategica si tactica enorma. Caile spre victorie sunt nenumarate: te poti concentra pe un singur aspect al jocului, sau poti sa incerci sa faci puncte din mai multe surse. Nici una dintre metodele de acumulare a punctelor nu pare dezechilibrata, totul tine de sinergie si de felul in care iti construiesti tu singur strategia de joc. De asemenea, in ciuda simplitatii gameplay-ului, jocul te pune la treaba: ai multe de luat in calcul, de la cea mai buna mutare in momentul in care e randul tau, pana la a avea grija astfel incat sa nu-i pui pe tava o gramada de puncte adversarului din felul in care asezi piesele pe tabla.

De asemenea, partea cu licitatia la inceputul fiecarei ture este un noi prilej de gandire: are sens sa renunt la 12 monede ( care la finalul jocului sunt si puncte de victorie ) pentru a fi primul? sau nu merita? Aspectul asta echilibreaza bine si jocul in 2, acolo unde ai ocazia sa faci doua mutari consecutive. Asta daca iti permite adversarul.

In ciuda timpului lung de gandire necesar, e un joc care se joaca destul de repede. Indiferent ca este sau nu randul tau, vei fi mereu atras de tabla si anticipand miscarile adversarului ( sau incercand sa profiti cat mai mult de ele ), prin urmare nu prea exista timpi morti. Pana acum am jucat jocul in 2 si in 4 jucatori. La jocul in doi, poti sa-ti urmaresti un plan mai usor. La jocul in patru, situatiile se schimba atat de repede, incat nu are sens sa te gandesti la mai multe mutari in avans. Una peste alta, in Five Tribes strategia si tactica se combina foarte bine: poti sa-ti faci un plan pe termen lung, dar esti obligat sa te adaptezi la fiecare miscare a adversarului, configuratiile de pe tabla se schimba la fiecare mutare.

Nota mea: 9/10

https://boardgamegeek.com/boardgame/157354/five-tribes

[26octombrie]

eu l-am jucat o singura data si mi-a placut mult. totusi, am avut retineri in a-l pune in wishlist, dintr-un singur motiv: asasinii trebuie sa mentionez ca am jucat cu Anca si Rautz, ceea ce mi-a dat destul de furca, stiind ca vor profita de orice ocazie pentru a-mi asasina oamenii So, nu sunt putin overpowered? daca l-ai jucat de mai multe ori sper sa-mi poti spune tu.
altfel, delicios

[Blackbane]

eu l-am jucat o singura data si mi-a placut mult. totusi, am avut retineri in a-l pune in wishlist, dintr-un singur motiv: asasinii trebuie sa mentionez ca am jucat cu Anca si Rautz, ceea ce mi-a dat destul de furca, stiind ca vor profita de orice ocazie pentru a-mi asasina oamenii So, nu sunt putin overpowered? daca l-ai jucat de mai multe ori sper sa-mi poti spune tu.
altfel, delicios

Nu mi se pare ca sunt asa de overpowered. Indiferent de cat de multi asasini ar lua de pe tabla, nu pot sa-ti omoare decat un singur om la o singura mutare, deci pierzi 1 sau 2 VP ( 3 sau 4 daca vizirii, respectivi elderii au bonus de la djini ). Personal, mie mi s-au parut mai utili pentru a "curata" alt spatiu de pe tabla, si astfel sa cuceresc doua spatii dintr-o singura mutare. Mentionez, totusi, ca l-am jucat de 3 ori pana acum si am pierdut de 2 ori, deci poate ca strategia mea nu e cea mai buna.

[Chuckila]

So, nu sunt putin overpowered?

L-am jucat de vreo 6-7 ori pana acum si dintre toate triburile asasinii mi se par printre cei mai slabi, overall. Cu siguranta nu sunt overpowered, au unele momente cand pot produce 20-30+ puncte cu o mutare buna (iei tile-ul pe care termini, asasinezi un meeple singur pe tile => iei si acel tile + beneficiezi de bonusul tile-ului pe care ai terminat).

Sa iei asasini ca sa omori celorlalti vizirii sau elderii, rar te pune in pozitie castigatoare. Doar la final, cand nu se mai pot lua viziri si stii cu siguranta ca realizezi un swing de 20+ puncte (in loc sa fii pe 2, esti pe 1) - dar aici e destul de situational si cel care a luat vizirii nu a jucat bine, daca a permis o actiune de asasini sa ii ia locul 1.

[iuli212]

eu l-am jucat o singura data si mi-a placut mult. totusi, am avut retineri in a-l pune in wishlist, dintr-un singur motiv: asasinii trebuie sa mentionez ca am jucat cu Anca si Rautz, ceea ce mi-a dat destul de furca, stiind ca vor profita de orice ocazie pentru a-mi asasina oamenii So, nu sunt putin overpowered? daca l-ai jucat de mai multe ori sper sa-mi poti spune tu.
altfel, delicios

Nici mie nu mi s-au părut foarte puternici asasinii. Sunt utili ca sa iei un al doilea tile in aceeași tura, mai puțin ca sa omor oameni ai adversarilor (doar daca se face diferența la Tribul galben).

[26octombrie]

multumesc

...hmm... atunci va trebui sa-l mai joc, ce sa fac...

[Blackbane]

Zhanguo ( 2014, designerMarco Canetta, Stefania Niccolini )

In Zhanguo, fiecare jucator este un consilier insarcinat de catre proaspatul imparat al Chinei sa se ocupe unificarea scrisului, al sistemului monetar si al legilor. Cum faci asta? Folosindu-te de niste carti reprezentand cele trei domenii care trebuie unificate, pe care le poti plasa ori in cele cinci provincii ( ceea ce mareste riscul ca localnicii sa se rascoale ), ori la curtea imparatului, pentru a face una din cele 6 actiuni disponibile ( recrutarea de oficiali in provincii, mutarea lor dintr-o provincie in alta, angajarea de muncitori, ridicarea unei portiuni din Marele Zid, ridicarea unui palat sau instaurarea unui guvernator ). Jocul se joaca pe durata a 5 ture, in fiecare jucatorul avand la dispozitie 6 carti ( cate doua din fiecare categorie ), pe care sa le joace. In total, 30 de carti. Pare simplu, nu? Ei bine, nu. Fiecare carte are actiuni bonus, astfel incat jucatorul, cu o singura actiune, poate realiza efecte in lant si diverse combo-uri. Pe langa asta, posibilitatile de a acumula puncte sunt foarte multe in joc, prin urmare fiecare carte jucata prezinta o provocare mare pentru jucator.

Ce nu mi-a placut:
- tabla de joc arata destul de anost ( e predominant bej-ul )
- tema este si nu prea este ( ar putea fi un joc despre orice, iar cartile de joc, in afara de informatia care tine de mecanica jocului, reprezinta portretele unor indivizi care nu inseamna nimic pentru joc )
- interactiunea este, in cea mai mare parte, una de tip "cursa". Alerg cot la cot cu ceilalti jucatori ca sa-mi pot plasa bucatile din zid, palatele sau guvernatorii mai repede decat ei, astfel incat sa iau cel mai mare bonus de puncte

Ce mi-a placut:
- mecanica jocului este extrem de solida. Intre carti exista sinergie. Odata ce depasesti multitudinea de informatii din manual, totul are sens.
- aspectul de "engine building". Fiecare carte instalata intr-o provincie iti poate oferi un bonus. Te axezi pe un singur tip de carte, care la o singura actiune sa-ti ofere inca 3-4 actiuni sau resurse in plus, sau construiesti un mecanism "bun la toate", din care sa poti beneficia la diverse actiuni? E alegerea ta.
- multiplele modalitati de a acumula puncte fara a face din joc un "point salad" ca la jocurile lui Feld. Aici felul in care poti acumula puncte e organic, vine natural in contextul jocului si nu e rasplatita fiecare actiune a jucatorului, indiferent de cat de insignifianta ar fi ea. Nu, aici, daca vrei puncte, trebuie sa muncesti / gandesti pentru ele.
- foarte putin aleatorism. In afara de cartile pe care le primesti, totul depinde doar de strategia ta si de cum o pui in practica. Dar chiar si cartile pe care le primesti sunt atat de diverse si au atatea ramificatii, incat nici nu conteaza daca o carte e "buna" pentru strategia ta de moment sau nu. O poti folosi in mai multe locuri.
- vizavi de gandit, jocul e o provocare pentru intelect. Tu construiesti jocul, in functie de alegerile si strategiile pe care le creezi. In general nu ma consider un jucator cu analysis paralysis ( sunt undeva la limita ), dar aici m-am surprins gandindu-ma la o singura carte jucata extrem de mult. La finalul jocului simteam cum ma dor sinapsele.

Nota mea: 8.5 / 10

https://boardgamegeek.com/boardgame/160495/zhanguo