Prima impresie: Inis
Posted: 18 Jan 2017, 14:58
După ce l-am așteptat cu nerăbdare câteva luni, Inis a ajuns într-un sfârșit și în România. Se mișcă foarte bine furnizorii magazinelor de la noi, dat fiind faptul că în Marea Britanie nu e încă disponibil, de exemplu! Eu l-am luat de la Regat (unde văd că deja s-a epuizat stocul! Edit: e înapoi în stoc), dar e disponibil și la Lex.
Ca dimensiuni, cutia e identică cu cea de la Kemet sau Cyclades. Jocul face de altfel parte din colecția XL a celor de la Matagot, care cuprinde și jocurile anterior menționate (și Giants, care spre finalul anului - începutul anului viitor va fi reprinted). Se joacă în 2-4 jucători, și, conform majorității review-urilor, se adaptează foarte bine în funcție de numărul de jucători (cu toate că încă de la început îți dai seama că va fi foarte diferit în 2 sau în 4 jucători; poate cel mai important element e faptul că, dacă ești Brenn, e suficient să îndeplinești 1 victory condition în jocul de 2 - Brennul are întâietate în cazul unei egalități, astfel încât chiar dacă celălalt jucător a îndeplinit un victory condition, vei câștiga).
Componentele sunt de cea mai bună calitate - miniaturile vin în forme diferite (nu influențează gameplayul), în culori foarte drăguțe (noi am jucat cu portocaliu și verde, niște culori foarte plăcute de altfel), cartonul de la tile-uri e gros, cărțile sunt bine făcute, de dimensiunea celor de Dixit, și sunt făcute de Jim Fitzpatrick, ceea ce înseamnă că te induc foarte mult în atmosfera celtică. Cred că ai putea petrece o zi întreagă uitându-te la artwork-ul de pe cărți și nu te-ai plictisi. Cum spun englezii, e foarte immersive, ceea ce contează foarte mult în cazul unui astfel de joc, în ceea ce mă privește.
Jocul se învață rapid - manualul are 12 pagini, cu multe exemple, cu descrieri detaliate ale legendelor celtice pe care se bazează cărțile de Epic Tales (singurele cărți care se distribuie random). Toate acțiunile sunt dependente de cărțile de acțiune, care se aleg prin drafting la începutul fiecărei runde. Sunt doar 17 cărți de acțiuni, dintre care 4 nu se folosesc în jocurile de 2 și 3 jucători. Inițial mi s-a părut deconcertant numărul mic de cărți, dar faptul că sunt atât de puține înseamnă că vei ști ce cărți au oponenții tăi și îți vei plănui mai bine mișcările (cu elementul de incertitudine indus de cărțile Epic Tales).
Jocul a fost destul de rapid - 40-45 de minute, și cred că va merge și mai repede pe măsură ce ne vom familiariza cu cărțile. Rejucabilitatea e foarte mare din cauza faptului că tile-urile se pun aleatoriu și niciodată nu vei avea aceleași cărți de Epic Tales. E un joc foarte interactiv și trebuie să fii foarte atent la tot ceea ce face oponentul, din cauza faptului că oricând poate să facă o mutare câștigătoare pe măsură ce progresează jocul. Dacă nu ești atent, poți, prin acțiunile tale, chiar să-i facilitezi victoria! Una din condițiile de victorie, de exemplu, se leagă de numărul de sanctuare (trebuie să fii prezent în teritorii care să aibă 6 sanctuare în total). Plasezi sanctuarele prin una din cărțile de acțiune, ceea ce înseamnă că dacă le aglomerezi într-un teritoriu și pierzi respectivul teritoriu oponentul va beneficia de toate sanctuarele pe care tu le-ai plasat!
Chiar dacă poate să sune anost, modul în care se rezolvă bătăliile e de fapt foarte interesant. Mai mult, Inis e un joc unic în rândul celor de tip area control, deoarece poți coexista pașnic cu unul sau mai mulți oponenți pe același teritoriu, în caz că vă înțelegeți asupra acestui lucru. Cum se desfășoară lucrurile? Pe scurt, ai unele cărți care fie declanșează clash-uri în teritoriul în care te afli (și în care se află și trupele altcuiva) fie îți permit să muți trupe în teritoriul altcuiva, ceea ce din nou declanșează clash-uri. Jucătorul care face acest lucru este instigatorul. Jucătorul atacat are opțiunea să își mute un clan (Adică o figurină) în citadelă, dacă aceasta există, fiind astfel protejată pe parcursul jocului. Lupta propriu-zisă se desfășoară de abia apoi (în orice moment există opțiunea de a te înțelege cu oponentul pentru a pune capăt bătăliei). Ai la dispoziție mai multe "manevre" (așa se numesc în Inis): îți retragi o figurină, faci discard la una din prețioasele cărți de acțiuni, sau te retragi cu una sau mai multe trupe într-un teritoriu adiacent pe care îl controlezi (adică ai majoritatea trupelor). Lupta se încheie când unul din jucători rămâne fără figurine (exceptându-le pe cele din citadele), fie se înțelege cu celălalt pentru a se opri.
Interesant e faptul că, în Inis, majoritatea condițiilor de victorie nu depind de controlul efectiv al unei regiuni - bineînțeles, ai avantaje, precum acela de a fi Brenn (ești primul jucător, câștigi în cazul unei egalități a condițiilor de victorie, etc) sau de a obține cartea corespunzătoare de teritoriu în runda următoare (au tot felul de efecte interesante și utile). Faptul că poți coexista cu inamicul pe același teritoriu induce un element de diplomație și negociere care nu apare în prea multe alte jocuri de tipul area control. Mai mult, faptul că trupele pot fi protejate în citadele înseamnă că, dacă declanșezi un clash, e foarte greu să scapi efectiv de un inamic de pe un teritoriu. E mult mai avantajos să ataci acolo unde nu există citadele, chiar dacă acest lucru te poate costa mai multe figurine.
În unele momente, jocul paote fi destul de random, deși odată ce joci mai multe te înveți cu cărțile și vei reuși să anticipezi astfel de mișcări. Să explic. Reușisem să îi elimin figurinele prietenei mele de pe un teritoriu cu 4 sanctuare, iar ea nu mai avea la dispoziție nici o carte de acțiune. Îmi plănuisem mișcările astfel încât să ajung în punctul acela, pentru a putea lua tokenul de Pretender și ea să nu mai aibă ce să facă pentru a mă opri. Îndeplineam o condiție de victorie pentru că mai eram într-un teritoriu cu 2 sanctuare și aveam și un token Deed (Care adaugă +1 la orice condiție de victorie) și runda viitoare aș fi câștigat, dar ea a jucat o carte de tipul Epic tale (nu știam că o mai are sau ce face) care i-a permis să ajungă cu 1 trupă în teritoriul cu 4 sanctuare fără să declanșeze 1 clash. Și ea avea 6 sanctuare și era și Brenn, astfel că tura viitoare a câștigat.
Per total mi s-a părut un super joc (nu e mai bun decât Kemet, as far as I am concerned, dar de fapt comparația nu e prea corectă, pentru că sunt fooooarte diferite; mă rog, au elementul comun că sunt area control/dudes on a map games). O să revin și cu alte impresii și poate și cu poze pe viitor.
Ca dimensiuni, cutia e identică cu cea de la Kemet sau Cyclades. Jocul face de altfel parte din colecția XL a celor de la Matagot, care cuprinde și jocurile anterior menționate (și Giants, care spre finalul anului - începutul anului viitor va fi reprinted). Se joacă în 2-4 jucători, și, conform majorității review-urilor, se adaptează foarte bine în funcție de numărul de jucători (cu toate că încă de la început îți dai seama că va fi foarte diferit în 2 sau în 4 jucători; poate cel mai important element e faptul că, dacă ești Brenn, e suficient să îndeplinești 1 victory condition în jocul de 2 - Brennul are întâietate în cazul unei egalități, astfel încât chiar dacă celălalt jucător a îndeplinit un victory condition, vei câștiga).
Componentele sunt de cea mai bună calitate - miniaturile vin în forme diferite (nu influențează gameplayul), în culori foarte drăguțe (noi am jucat cu portocaliu și verde, niște culori foarte plăcute de altfel), cartonul de la tile-uri e gros, cărțile sunt bine făcute, de dimensiunea celor de Dixit, și sunt făcute de Jim Fitzpatrick, ceea ce înseamnă că te induc foarte mult în atmosfera celtică. Cred că ai putea petrece o zi întreagă uitându-te la artwork-ul de pe cărți și nu te-ai plictisi. Cum spun englezii, e foarte immersive, ceea ce contează foarte mult în cazul unui astfel de joc, în ceea ce mă privește.
Jocul se învață rapid - manualul are 12 pagini, cu multe exemple, cu descrieri detaliate ale legendelor celtice pe care se bazează cărțile de Epic Tales (singurele cărți care se distribuie random). Toate acțiunile sunt dependente de cărțile de acțiune, care se aleg prin drafting la începutul fiecărei runde. Sunt doar 17 cărți de acțiuni, dintre care 4 nu se folosesc în jocurile de 2 și 3 jucători. Inițial mi s-a părut deconcertant numărul mic de cărți, dar faptul că sunt atât de puține înseamnă că vei ști ce cărți au oponenții tăi și îți vei plănui mai bine mișcările (cu elementul de incertitudine indus de cărțile Epic Tales).
Jocul a fost destul de rapid - 40-45 de minute, și cred că va merge și mai repede pe măsură ce ne vom familiariza cu cărțile. Rejucabilitatea e foarte mare din cauza faptului că tile-urile se pun aleatoriu și niciodată nu vei avea aceleași cărți de Epic Tales. E un joc foarte interactiv și trebuie să fii foarte atent la tot ceea ce face oponentul, din cauza faptului că oricând poate să facă o mutare câștigătoare pe măsură ce progresează jocul. Dacă nu ești atent, poți, prin acțiunile tale, chiar să-i facilitezi victoria! Una din condițiile de victorie, de exemplu, se leagă de numărul de sanctuare (trebuie să fii prezent în teritorii care să aibă 6 sanctuare în total). Plasezi sanctuarele prin una din cărțile de acțiune, ceea ce înseamnă că dacă le aglomerezi într-un teritoriu și pierzi respectivul teritoriu oponentul va beneficia de toate sanctuarele pe care tu le-ai plasat!
Chiar dacă poate să sune anost, modul în care se rezolvă bătăliile e de fapt foarte interesant. Mai mult, Inis e un joc unic în rândul celor de tip area control, deoarece poți coexista pașnic cu unul sau mai mulți oponenți pe același teritoriu, în caz că vă înțelegeți asupra acestui lucru. Cum se desfășoară lucrurile? Pe scurt, ai unele cărți care fie declanșează clash-uri în teritoriul în care te afli (și în care se află și trupele altcuiva) fie îți permit să muți trupe în teritoriul altcuiva, ceea ce din nou declanșează clash-uri. Jucătorul care face acest lucru este instigatorul. Jucătorul atacat are opțiunea să își mute un clan (Adică o figurină) în citadelă, dacă aceasta există, fiind astfel protejată pe parcursul jocului. Lupta propriu-zisă se desfășoară de abia apoi (în orice moment există opțiunea de a te înțelege cu oponentul pentru a pune capăt bătăliei). Ai la dispoziție mai multe "manevre" (așa se numesc în Inis): îți retragi o figurină, faci discard la una din prețioasele cărți de acțiuni, sau te retragi cu una sau mai multe trupe într-un teritoriu adiacent pe care îl controlezi (adică ai majoritatea trupelor). Lupta se încheie când unul din jucători rămâne fără figurine (exceptându-le pe cele din citadele), fie se înțelege cu celălalt pentru a se opri.
Interesant e faptul că, în Inis, majoritatea condițiilor de victorie nu depind de controlul efectiv al unei regiuni - bineînțeles, ai avantaje, precum acela de a fi Brenn (ești primul jucător, câștigi în cazul unei egalități a condițiilor de victorie, etc) sau de a obține cartea corespunzătoare de teritoriu în runda următoare (au tot felul de efecte interesante și utile). Faptul că poți coexista cu inamicul pe același teritoriu induce un element de diplomație și negociere care nu apare în prea multe alte jocuri de tipul area control. Mai mult, faptul că trupele pot fi protejate în citadele înseamnă că, dacă declanșezi un clash, e foarte greu să scapi efectiv de un inamic de pe un teritoriu. E mult mai avantajos să ataci acolo unde nu există citadele, chiar dacă acest lucru te poate costa mai multe figurine.
În unele momente, jocul paote fi destul de random, deși odată ce joci mai multe te înveți cu cărțile și vei reuși să anticipezi astfel de mișcări. Să explic. Reușisem să îi elimin figurinele prietenei mele de pe un teritoriu cu 4 sanctuare, iar ea nu mai avea la dispoziție nici o carte de acțiune. Îmi plănuisem mișcările astfel încât să ajung în punctul acela, pentru a putea lua tokenul de Pretender și ea să nu mai aibă ce să facă pentru a mă opri. Îndeplineam o condiție de victorie pentru că mai eram într-un teritoriu cu 2 sanctuare și aveam și un token Deed (Care adaugă +1 la orice condiție de victorie) și runda viitoare aș fi câștigat, dar ea a jucat o carte de tipul Epic tale (nu știam că o mai are sau ce face) care i-a permis să ajungă cu 1 trupă în teritoriul cu 4 sanctuare fără să declanșeze 1 clash. Și ea avea 6 sanctuare și era și Brenn, astfel că tura viitoare a câștigat.
Per total mi s-a părut un super joc (nu e mai bun decât Kemet, as far as I am concerned, dar de fapt comparația nu e prea corectă, pentru că sunt fooooarte diferite; mă rog, au elementul comun că sunt area control/dudes on a map games). O să revin și cu alte impresii și poate și cu poze pe viitor.
nu stralucesc in 2 - sunt facute pt cafteala in principal.
Spre deosebire de prima partida, in care ne-am si miscat cam greu si nici nu am bagat in seama Deeds deloc, a doua a durat aprox 80 minute (cu amendamentul ca se putea termina si dupa 50, daca nu ne tot blocam). Verdictul sotiei dupa a doua partida: jocul are niste merite, dar mi-e greu sa imi imaginez cu ce rugaminti o mai prind sa il joace 