CE SPUNE CUTIA?
Designer: Bruno Faidutti
Grafica: Cyril Bouquet
Publisher: Blue Orange
Durata: 15 minute
Nr. jucatori / varsta: 2 / 7+
Jucatorii intra in papucii lui Attila si Flavius Aetius, intr-o confruntare tactica, numita popular: "a trece prin foc si sabie"...
CE ESTE IN CUTIE?
1. cate 3 pioni de jucator.
2. 4 tile-uri din carton gros, ce formeaza tabla de joc.
3. 14 jetoane "pamant parjolit".
4. manual.
CUM SE JOACA CHESTIA DIN CUTIE?
Fiecare jucator alege pionii de aceeasi culoare (3 la numar) si un numar egal de jetoane "pamant parjolit". Apoi se "asambleaza" plansa de joc, se amplaseaza pionii, iar jocul poate (deja) incepe!
Jocul este foarte simplu: toti pionii se deplaseaza precum calul din sah; concret: in forma de "L", cu o latura din 3 spatii + un spatiu stanga/dreapta. Dupa fiecare mutare, jucatorul va plasa un jeton "pamant parjolit" pe orice spatiu liber; jocul continua in aceeasi maniera, pana cand un jucator se aflla in imposibilitatea de a mai muta pionii proprii.
2-3 VORBE "LA CALD"
Nu va luati dupa grafica hazoasa si cartoony: "Attila" este un joc serios! Si simplu - mai bine spus: genial de simplu! Nu este sah, dar anticiparea miscarilor adversarului si mai ales numarul de miscari disponibile sunt critice. Pe masura ce muti piesele, tabla de joc devine din ce in ce mai mica. Si cum o partida dureaza doar cateva minute (daca nu te loveste AP-ul - dar te va lovi!), te simti precum Luke Skywalker & echipa in compactorul de gunoi (stiu: poetic!)
In opinia mea, este un foarte bun "gateway abstract", care va va ajuta sa deschideti apetitul celor mai mici catre sah si alte jocuri de gen (fara aspectul intimidant inerent), dar in egala masura va va tine si pe voi "in priza" (vorba reclamei) si va va ajuta sa va mai dezmortiti creierul - o scurta doza de Gerovital
"LA BANI MARUNTI" (10+ partide)
Ok, jocuri construite in jurul unor elemente imprumutate din sah am mai vazut (vorba primei reclame la ciocolata Poiana: "dar avem si noi, in Romania!"): "Vikingdoms" (care la randul sau este "Six MaKING" cu "viking war paint" pe la ochi). Si atunci ce aduce "Attila" la masa?
Bruno Faidutti este un greu al genului; si ca orice greucean, reuseste mereu sa vina cu o idee geniala, care transforma orice copilarie in treaba serioasa, "de firma" - iar cazul asta, schepsisul este "tabla de joc modulara"! Nu doar ca poti aranja segmentele tablei de joc in orice pozitie vrei, dar le poti amplasa si la distanta una de alta, lasand spatii goale intre ele (atat timp cat respecti regula: "orice mutare se poate face peste spatii goale sau peste piesele adversarului, dar trebuie sa se termine intotdeauna pe un patrat al unui segment de tabla de joc"). Iar "gaselnita" asta schimba complet jocul, de la o partida, la alta - nu numai ca nu te vei plictisi repede de el, dar amplasarea segmentelor de "board" va deveni noua ta obsesie
Un alt aspect interesant este modul de deplasare al pieselor pe tabla de joc: cum toate piesele se misca la fel, nu de putine ori te vei trezi cu pioni blocati fix de alte piese de-ale tale
Iar pe de alta parte (mai ales daca te apuca experimentatul cu spatii libere pe tabla de joc), nu de putine ori vei juca "la sacrificiu", limitand propria libertate de miscare, numai pentru ca adversarul tau sa nu poata muta un pion (sau, ma rog, cal) in acea pozitie (jetoanele alea de "pamant parjolit" ar fi trebuit sa se numeasca "inima grea", pentru ca te doare sufletu' cand darami podul peste care tocmai ai trecut...). Iar peste toate astea vine "metoda compactorul", pentru ca fiecare tura insemna spatii mai putine de manevra - simti cum ajungi cu spatele la perete...Asadar, partidele de "attileala" sunt scurte, dar intense, si mai ales "brainy" (dupa cum am spus, te va lovi negresit AP-ul tot proiectand in capul tau toate miscarile posibile); si cum totul se termina in circa 15 mutari (si maxim 10 minute), veti juca "in serie", experimentand diverse setup-uri.
Este un joc cu mai multa substanta decat pare la o prima vedere, iar faptul ca se poate juca direct "out of the box" (nu ai nevoie de timp de invatare) il face potrivit pentru oricine, oriunde. Are lipici la pici, dar prinde incredibil si la parinti (cand i-am aratat sotiei un video review pe YouTube, a strambat din nas, dar dupa prima partida, a devenit unul din jocurile ei preferate - yup, inca-i scot ochii pe tema asta, heh).
CATE PARALE FACE?
La figurat: dupa cum am mai spus, nivelul de productie Blue Orange este ok spre bun. Dar de data asta nu prea am ce comenta (eh, ma rog, iarba tot nu stiu sa deseneze, sac!) - e brici! Jocul vine in cutie de tabla, iar imaginea de pe capac (dupa cum se vede in poza) este in relief. Componentele de carton sunt ok (acelasi material ca la "Wakanda", acelasi luciu care nu da bine in poze), iar pionii sunt chiar misto rau (imaginile sunt imprimate, nu-s abtibilduri, asa cum ma asteptam). D.p.d.v. grafic, este o panarama totala: soldatii sunt niste caricaturi (la propriu), jetoanele au imprimate imagini hilare cu animale disperate sa se salveze din calea barbarilor (arata interesant cand sunt mai multe pe tabla de joc), pana si segmentele de "board" sunt mai detaliate... treaba foarte buna.
La propriu: unde gasiti si "Wazabi!".
IN LOC DE "SI-AM INCALECAT PE-O SA..."
Ideea cu tabla de joc modulara se pare ca ii apartine de fapt lui Thierry Denoual (si a venit pe ultima suta de metri) - go figure! Oh, iar decizia de a merge pe "desene animate" a fost decizia companiei (in urma succesului "Battle Sheep") - Bruno al nostru l-ar fi vrut mai sobru si in nuante de toamna... dublu go figure!
GATA!
