Best new game - noiembrie 2019

[sergiunastrut]

Doar 7 NOI în NOIembrie:

6 s:
Flick 'em Up!: Dead of Winter: Față de ediția originală, cu setting în vestul sălbatic, ediția asta face mash-up cu Dead of Winter, deși înafară de un dice tower prin care intră zombies în oraș (și care se rostogolesc de aproape cad de pe masă și-ți trântesc la pământ măcar jumătate din supraviețuitori) și de varianta exclusiv co-op pentru 5 din 10 scenarii, nu schimbă mare lucru. La bază, e același joc de dexteritate la care dădeai greș de multe ori, acum și mai greu din cauza hoardelor de zombies.

7 s:
Roam: Un joculeț decent de-al lui Ryan Laukat, aproape imposibil de plănuit în 4 jucători, lucrurile schimbându-se foarte mult pînă apuci tura ta. Deși îți upgradezi deck-ul câștigând majoritatea pe cărți (fiecare carte vine cu 6 spații ce pot fi ocupate), formele tetris-like ce vor acoperi spații ulterioare devin din ce în ce mai mari și din ce în ce mai greu de potrivit. Opțiuni interesante în itemi care mai alterează o regulă-două când ți-e lumea mai dragă.
Root: Strategic, wargame și nu prea, cucerește vizual și n-am să mint, te dă pe spate cu asimetria caracterelor, deși parcă indiferent cu care ai juca, ai impresia că celălalt parcă are un as în plus în mânecă față de tine. Pare un pic covârșitor la primele explicații, de vreme ce fiecare are setul lui de reguli și cam trebuie să ții minte cu ce te poate arde fiecare. Poate apărea downtime, deși în general, odată acțiunile învățate, turele merg repede. Asimetria caracterelor în combinație cu jucătorii mai grei față de newbies poate rupe ușor ritmul. Suficiente metode de catch-up for a runaway player.

8 s:
Q.E.: Al doilea joc al celor de la Boardgames Tables și desenat de Anca, după On Tour, este adresat 3-5 jucători și implică în mare parte licitații de către cele 5 mari puteri financiare pentru câte un tip de industrie scos la bursă. Jucătorul activ dă pe față o industrie de X puncte, aparținând uneia dintre puteri, și stabilește un preț de referință. Toți ceilalți licitează în secret scriind pe bancnota lor o oarecare sumă, fără restricții, iar highest bidder e verificat de jucătorul activ care îi înmânează industria trecându-i pe spate valoarea. La final, se face totalul iar cel ce a spart cei mai mulți bani e descalificat automat, iar cel ce a cheltuit cel mai puțin mai primește 6 puncte. Un set collection + auction în 30-45 minute.
World's Fair 1893: Tematic, lucrurile se întâmplă la târgul de invenții din Chicago, din 1893, unde fiecare încearcă să patenteze și să aprobe cât mai multe invenții. Mecanic, îmbini set collection cu drafting și cu area control, la o complexitate de joc pentru familie, arătos și frumos desenat. Cărțile cu personalități au un lucru important de spus, schimbând deseori echilibrul atent plănuit.
Rajas of the Ganges: Deși la început eram sceptic, părându-mi-se board-ul încărcat grafic, iconografia e foarte ușor de înțeles. Chiar dacă există multe jocuri de worker placement ce folosesc zarurile pe post de workers, e foarte rewarding pentru învingător, dar chiar dezolant pentru cel de pe ultimul loc - să urmărești evoluția jocului în timp real, clepsidra fiind de fapt apropierea dintre marker-ul banilor și acel al faimei. De obicei intersecția asta prinde un clenci de cel puțin 2 jucători și îl face tensionat până pe final. Foarte bune opțiuni de mitigare a norocului aruncării cu zar prin karma, și opțiuni consistente și interesante peste tot pe board. Păcat de zaruri, că le cam sare albul punctelor chiar de când desfaci jocul.

9 s:
Paladins of the West Kingdom: Mult, mult mai rewarding decât Architects of the West Kingdom, fără a-ți rupe totuși neuronii. Gradul de complexitate e ideal, opțiunile pentru worker placement sunt cu duiumul, iar optimizarea paladinilor cu alegera worker-ilor de culori diferite și cu roluri diferite, dar sincronizați pentru tura respectivă îmi place la nebunie. Folosirea joker-ilor mi se pare că nu-i aproape deloc dăunătoare, ba chiar e un incentive puternic de a-i folosi, pentru a întoarce împrumuturile și a le transforma în extra puncte la final. Poate da AP jucătorilor care nu sunt obișnuiți să li se întindă mai mult de 5-6 alegeri pe board. Rejucabilitate mare, grafica lui The Mico de excepție ca de obicei, iar dacă trend-ul se păstrează, ținând cont că Paladins a fost peste Architects, nici nu vreau să-mi imaginez cu ce capodoperă se va termina trilogia.

Jocul lunii noiembrie pentru mine este Paladins of the West Kingdom. Să vedem ce cadouri voi reuși să încerc în decembrie.

[DanielIndru]

De la cel mai putin pana la cel mai mult placut:

Space Hulk (fourth edition) - 6
Point Salad - 6
Ecos: First Continent - 6
Ishtar: Gardens of Babylon - 6
Rune Stones - 7
The Quest for El Dorado: The Golden Temples - 7
Cooper Island - 7
Volfyirion - 7
Vindication - 7
Babylonia - 7
Tapestry - 7

Maracaibo - 8

[emisanSB]

Terramara - worker placement clasic, cu doua mici imbunatatiri: poti plasa workerul tau pe un spatiu deja ocupat, daca ai putere militara mai mare ca adversarul prezent acolo si poti trimite un worker "in viitor" (pe un spatiu disponibil doar in rundele urmatoare) doar ca nu vei mai primi acel worker pana cand jocul nu ajunge in runda respectiva.
Jocul mi-a placut destul de mult, arata bine intins pe masa, plansa centrala este modulara, productia este buna, pretul insa putin prea mare iar la primul joc am avut destul de multe nelamuriri legate de unele carti carora nu le-am gasit rezolvarea in manual.
Nota 8

The Taverns of Tiefenthal - un action selection combinat cu dice drafting si deck building. In joc esti administratorul unei taverne si incerci sa atragi cat mai multi oaspeti si nobili (pentru puncte) si sa angajezi personal cat mai eficient (resurse). Plansa personala este modulara iar fiecare zona poate fi upgradata pentru a eficientiza si mai mult actiunile ulterioare. Jocul are 5 module care pot fi introduse gradual pentru a spori dificultatea si pentru a diversifica strategiile.
Mi-a placut chiar mult, e un joc cu o durata sub 1,5 ore, productie buna, grafica placuta si un pret imbatabil.
Nota 8

Masters of Renaissance - jocul de carti bazat pe Lorenzo Il Magnifico (desi nu prea am vazut legaturi reale intre cele 2 jocuri) in care aduni resurse (aur, piatra, servitori, putere militara si religie) si le convertesti in puncte. Practic, tot jocul iei resurse din market (un market interesant implementat), achizitionezi carti platind cu acele resurse si poti face productie, bazata pe abilitatile cartilor achizitionate. Jocul e un race game si se incheie cand un jucator detine 7 carti sau ajunge pe ultima pozitie a trackului de religie (de unde rezulta si cele 2 strategii pe care le poti incerca).
Nota 7+

Tajuto este ultimul joc al lui Knizia si bineinteles un abstract (reteta preferata a designerului) in care ai rolul unui calugar budist care incearca sa adune cat mai multe puncte de spiritualitate pana la finalul jocului
Jucatorii construiesc impreuna niste temple, tragand tile-uri secrete din sac. Fiecare templu (pagoda) are 6 etaje (acestea se disting prin marimea tile-ului). Construirea pagodelor aduce puncte de meditatie pe care in general incerci sa le convertesti cat mai eficient in puncte de spiritualitate (adica cele care conteaza la finalul jocului). O partida se termina in momentul cand un jucator construieste ultimul etaj al celei de-a patra pagode.
Jocul are un aspect foarte placut, colorat si relaxant insa destul de dependent de noroc: sunt 8 temple diferite si 6 etaje pentru fiecare templu iar daca ai norocul sa scoti din sac culoarea si nivelul potrivit, atunci
Nota 7

Jocul lunii: deocamdata Terramara, pentru ca nu am apucat sa testez toate noutatile achizitionate de la Essen (Maracaibo, Key Market, etc). Am lasat ce e mai bun pentru decembrie .

[VZQ]

SMOOTHIES - un roll and write cu/despre 'freshuri' - TEORETIC... Practic (cum bine zicea cineva pe BGG), tema nu are nimic de-a face cu modul de joc, in afara poate de culoarea zarurilor... chestie extrem de naspa, daca fix pentru aia l-ai luat (ca noi). So: cutia jocului devine un set de "blendere", in care arunci zarurile. Apoi alegi unul din ele, iar din zarurile din respectiva cutie, alegi orice numar de zaruri. Suma zarurilor determina numarul coloanei in care bifezi culorile corespondente zarurilor alese (pe verticala), iar la final trebuie sa ai un numar minim de "X"-uri pe fiecare culoare (orizontal) pentru ca acel rand sa puncteze (sau nu). De-a lungul tabelului de pe fisa mai sunt cateva simboluri care-ti permit sa mai marchezi cu X spatii adiacente, iar anumite coloane (7 si 14, parca) iti permit sa marchezi alte spatii de pe grila, indiferent de pozitia lor. Ai si anumite modalitati de a manipula rezultatele zarurilor, pe care le castigi de-a lungul partidei. Din pacate, o varza de joc... fisele jucatorilor sunt mici si inghesuite tare, contabilitate la greu, tema si distractie ioc... plictisitor. Bleah!


MONTMARTRE - una din temele in voga anul asta este 'pictureala'... suntem artisti, vindem tablouri, facem bani si castigam (faima); cum facem asta? Pai combinam hand managementu' cu un pic de set collection, desigur... Avem 4 seturi de tablouri (carti de aceeasi culoare, numerotate in ordine crescatoare); pe tura noastra, avem 2 posibilitati: 1. jucam o carte de orice valoare, fie 2 a caror suma este mai mica sau egala cu 5; 2. vindem tablouri clientilor, daca avem majoritate pe numarul de carti de culoarea corespondenta, sau pe valoarea acestora. In functie de perechile de clienti astfel obtinuti, putem primi si un contract bonus (in sistem Augustus). Jocul este corect conceput, dar din pacate este atat de sec si mecanic, incat rejucabilitatea (pentru noi) este zero. Pas.



COLONY - tableau builder post apocaliptic cu zaruri ca resursa/moneda de schimb principala; o cursa pentru acumularea unui anumit numar de puncte, prin constructia de cladiri, upgradarea acestora, si manipularea in fel si chip a zarurilor, astfel incat sa se obtine anumite combinatii de numere (pretul cladirilor). Pare complicat la prima vedere, dar pus pe masa merge relativ usor, simbolurile de pe carti fiind destul de intuitive.
Pe scurt: fiecare jucator incepe cu o mica baza de 4 cladiri, care-ti permit sa stochezi zaruri, sa schimbi perechi de zaruri pentru un altul la alegere, sa construiesti, sau sa upgradezi cladiri. Pe tura ta faci un mic drafting de resurse (zaruri), dupa care fie cumperi cladiri noi, fie upgradezi ceea ce deja ai construit. Faza interesanta este ca zarurile sunt de 2 tipuri: resurse permanente (albe) si temporare (gri) - pe cele din urma le pierzi la finalul turei tale. Cladirile sunt diverse (productie de resurse, stocare, atac, aparare, etc) si nu sunt toate folosite pentru o partida, astfel ca rejucabilitatea este foarte buna. Primul jucator care atinge un numar anumit de puncte de victorie (15 - 20 - in functie de numarul de jucatori) castiga. Scorurile sunt (de regula) stranse.
Il aveam pe lista de multa vreme, dar pretul full mi se parea prohibitiv pentru ce ofera, iar pe de alta parte, nu eram sigur ca o sa-i placa mandrei. O achizitie buna de BF - ok, nu-i 51st State, dar este suficient de interesant si diferit incat sa ramana in colectie (deocamdata).


FUNKOVERSE (Harry Potter Set) - dupa cum poate stiti, jocul a facut multa valva la lansare: la inceput lumea l-a luat la misto, pe urma au inceput sa apara recenziile, si culmea, erau de bine! Am vazut si partide filmate, si jocul parea amuzant. Asa ca am luat primul set care a scos capul si pe la noi.
Dom'le, din fericire, jocul chiar este foarte misto! Dar trebuie spus din capul locului ca (evident) este un sac fara fund, intrucat toata smecheria este combinatia dementa de personaje, harti si obiecte cu care poti juca - ori asta te costa nene, nu gluma!
Pe scurt, ai diverse scenarii (aka moduri de joc): de la "casapeste adversarul" la "captureaza steagul", etc. Ai si o echipa de 3 flacai si/sau domnisoare, fiecare cu "talentul" sau, precum si una bucata arma (permutabila). Plus un "teren de joaca" cu 2 fete. Pe tura ta te poti deplasa pana la 2 spatii, poti sa-ti ajuti colegii, sa interactionezi cu obiecte, sa te aduni de pe jos, si desigur, sa-i dai omor adversarului: fie simplu, batraneste (arunci 2 zaruri si te rogi sa-ti pice mai multe puncte de atac decat poate duce adversarul), fie cu scheme ca-n filme (fiecare personaj are propriile atacuri, pentru care folosesti tokene de anumite culori). Daca ai reusit sa-ti ametesti adversarul, acesta cade dramatic la podea, iar daca nu ai mila si continui sa-i dai ca la fasole, il scoti din joc si te umpli de glorie.
Jocul este rapid si amuzant. Regulile sunt simple si clare. Manualul este extrem de detaliat. Productia este de asemenea la inaltime. Sincer, este un joc al dreq de bun, pentru ceea ce este: un family friendly MOBA gateway. Scurt si la obiect, cu un plus pentru faptul ca nu se ia prea in serios. Mentiune speciala: cooldown tracku' - o gaselnita desteapta si eleganta. Singurul motiv pentru care nu este jocul lunii este ca un set de baza are doar 4 personaje, cel de-al 3-lea "caracter" fiind un token. Asa ca pentru maximum fun, ai nevoie de cel putin inca un set simplu (tokenele din seturile de baza au abilitati limitate comparativ cu un caracter full). Si nu poti pastra papushelele in cutie cu suporturile pe care stau montate.


JAIPUR - nu mai are nevoie de nici o prezentare: pe buna dreptate este unul din cele mai jucate si recomandate jocuri in 2. L-am jucat online pe BGA, dar am tot ezitat sa-l cumpar, pentru ca (IMO) arata ca dreq. Eh, editia secunda schimba - d.p.d.v. grafic - drastic lucrurile (in bine!), asa ca in sfarsit a intrat oficial in colectie. Evident, a prins din prima. Clasic.


PATCHWORK - ca si in cazul Jaipur, l-am ocolit multa vreme: pe de o parte (cum spunea si Ovidiu) coperta aia nu-mi facea deloc cu ochiu', pe de alta parte am tendinta de a merge impotriva curentului, iar valul de popularitate pe care calarea la vremea aia jocu' ma lasa rece. In fine, s-a "bagat" BF si la Carturesti, si pe fondul dezamagirii cu "Smoothies", am zis sa incerc marea cu degetu'... nu are rost sa intru in amanunte, probabil stiti foarte bine cum se joaca. O sa spun doar atat: joc bun, cu lipici la masa, DAR... modul de calcul al scorului ma scoate din pepeni! Rar mi-a fost dat (pana acum) sa joc ceva atat de frustrant ca "Patchwork"... te chinui ca boul o partida intreaga, ca sa te trezesti la final cu minus catralioane de puncte!?! Inteleg ca asa a iesit "din calcule", dar nu este fun... ai impresia ca mereu iti urmareste miscarile un contabil sever, care-ti da cu linia peste mana de cate ori calci pe bec, si ca in ciuda efortului depus, esti pamant...


ARRAIAL - aceeasi idee ca "Patchwork" (tetris), numai ca de data asta jocul este echilibrat, si amuzant, cu tema usoara, de vara: dans, mici & bere, in varianta portugheza.
Jocul are un market central, din care faci drafting de carti, pe care sut desenate diverse piese tip tetris. Pe tura ta ai 3 actiuni posibile (pot fi identice): sa plasezi piese pe tabla, sau sa rotesti cartile din market - lucru important, pentru ca piesele trebuie plasate exact cum apar desenate in momentul in care iei cartea (nu le poti roti la plasare), numai ca fiecare jucator este pozitionat diferit fata de market. In primele 2 runde esti obligat sa plasezi cel putin 1 piesa, in runda finala (3), cel putin cate 2. Piesele se pot alinia ca la tetris pe orizontala, iar daca reusesti sa combini 2 piese de aceeasi culoare, primesti un mipal, care reprezinta la final un punct de victorie. Cel care detine combinatia de piese de aceeasi culoare cea mai mare primeste si un extra mipal dublu - pierzi majoritatea, cuplul de mipali se muta la adversar. In plus, fiecare jucator are si o bara orizontala (aka intrarea in propria taverna/bar), care limiteaza campul de joc pe verticala. Daca reusesti sa completezi un rand pe tabla, primesti un mipal alb bonus, iar bara urca 1 rand. La finalul rundei, coboara 2. Asa ca trebuie sa ai grija cum iti gestionezi spatiul de joc, pentru ca daca bara coboara prea mult, astfel incat sa se amestece cu piesele plasate, o pierzi, si totodata toti mipalii stransi ciorchine pe ea. La final se numara 'petrecaretii' (mipalii) de pe strada (plansa) ta, si cine aduna mai multa lume, castiga. Foarte bun (la reducere)!


RUN, FIGHT OR DIE! - dupa cum banuiti, este cu zombalai. Daca cum spune si titlul, ai de ales intre a fugi, a le da la cap, sau... eh, si "sau" asta se intampla destul de des
Ideea jocului este simpla: fiecare jucator alege un personaj (cu abilitati unice) si o tabla de joc, cu 3 zone. Zombalaii ataca in valuri, tura de tura, iar ca sa faci fata, arunci cu zaruri si te rogi la Dzeu bunutu' sa fie cu fata la tine in momentul ala, altfel ai pus-o de mamaliga (de creier!). Unul din zaruri hotaraste ce se intampla tura respectiva (daca te ataca zombalaii, sau daca-si mai cheama niste prieteni la petrecere, sau daca se iau de gat si mai fac un pas in fata, etc), iar restul au simboluri care fie te ajuta sa le dai 'scarbilor' la cap (arme), fie sa pui ceva distanta intre tine si ei (run), sau sa tragi carti din diverse teancuri, such as: evenimente (de regula naspa moderat, cu sanse mici sa prinzi si ceva "de bine"), locatii (in functie de noroc, te scoti, sau dai de dreq), prada (arme, medicamente, yupi!), sau parteneri de drum (darn followers!).
Scopul jocului este sa reusesti sa iesi din oras, salvand un numar cat mai mare de oameni (minim 5). In timpul asta, zombalaii vin ciopor (cu o exceptie, minim 3 bucati fresh pe tura, plus cati mai pica pe zaruri) si avanseaza cate o zona (la de 3, spre zona 1). Cand cei din zona 1 avanseaza, te balesc (pardon, palesc). Si doare al dreq, ca ai doar 5 puncte de viata, iar doctori pe la tara, mai greu... Asa ca tura de tura, te chinui sa faci anumite combinatii de simboluri pe zaruri, astfel incat sa reusesti sa casapesti mortaciunile, dar si sa-ti atingi obiectivul.
Jocul nu se ia prea in serios, grafica este pe masura, ca de banda desenata de seria B, personajele interesante si destul de diferite, iar "oamenii" sunt de coma (la propriu, si la figurat). Ritmul de joc este alert, pompezi adrenalina (mai ales cand vezi cum se strange haorda de morti), scapi ca prin urechile acului...sau nu...
A, si (normal, right!) este si un nene zombi sef, care daca apare, greu se da dus, si face tot felul de "nasoale"...
Un joc foarte misto, tematic, rapid si amuzant! Jocul lunii!

La Multi Ani!

[danielM]

Dune: Reprint mult asteptat, asimetric, artwork frumos, de jucat in 6. Rex: Final days of an empire e versiunea putin simplificata a aceeasi Mării. Mare consumator de timp (ambele partide s-au intins la 4 ore). Astept sa jucam si varianta advanced. Nu este extraordinar, e un clasic pe care nu o sa il joci foarte des. In timpul respectiv + 1-2 ore poti juca TI IV care este net superior ca experienta si orice mai vreti. Cu toate astea, o sa ramana in colectie si probabil o sa mai vada masa de joc o data/ de doua ori pe an (varianta optimista).


Tapestry: Mult, foarte mult hype si marketing care au vandut multe bucati de Tapestry iar prezentarea lui ca ”light civ game” (idee imprumutata de la Daniel Indru) ii aduce acum destule recenzii negative. Componentele, artworkul, toate (cu o exceptie) arata fantastic. Exceptia o reprezinta miniaturile oribile care se potrivesc ca nuca in perete cu celelalte si cu genul jocului. Impresia mea despre Tapestry: avanseaza pe un track, fa actiunea sau avanseaza intr-o noua era jucand o Tapestry card care poate fi foarte buna sau foarte proasta, in functie de noroc. Repetitiv, nu are nicio treaba cu un civ game, harta e doar un artificiu in mare parte. Daca ar fi avut o cu totul alta prezentare, daca ar fi avut niste tile-uri cu artwork fain in loc de acele miniaturi si daca nu ar fi fost atat de agresiv promovat, poate ar fi avut mai mult de castigat pe termen mediu si lung.
, cu multa indulgenta.

Marco Polo II: Marco Polo II.


Ecos: First Continent: Jucatorii creeaza lumea, adaugand elemente/resurse cartilor pentru a le activa si a le face actiunea, plaseaza tile-uri, animale si aduna alte carti pentru a le activa. Nimic special, artwork sec, joc mediocru.


Automobiles: Race game cu masini de curse, deck si bag building, avansezi pe track, masina primeste uzura (cuburi gri care iti ingreuneaza actiunile), tu joci de o ora si te intrebi cat o sa mai dureze chinul. Joc foarte lung care nu merita investitia de timp.


Black Angel: Comparatia cu Troyes nu cred ca e cea mai fericita. Cu exceptia zarurilor care pot fi cumparate de la ceilalti, a faptului ca le folosesti pentru a activa anumite actiuni si a unor alte mici elemente pe care le-ai putea asocia intre ele, jocurile nu sunt prea asemanatoare. Nu am fost foarte interesat sa il joc, fiind mare fan Troyes (cam numarul 1 in topul personal). Ei bine, mi-a placut, astept sa il mai joc. Destule posibilitati, idei interesante, te prinde si te tine conectat.


Murano: O surpriza foarte placuta. Stiam de el, insa l-am ignorat pana la Zilele Jocurilor de anul asta cand nu am putut sa nu-l iau pentru doar 50 de lei. Simplu, rapid. Imi place mult ideea de a colecta cartile de scoring pentru final in functie de care iti vei face strategia pe parcursul jocului sau unele carti se vor potrivi situatiei prezente pe harta. Modalitati si cai diferite de a juca, un joc care te tine in priza pe tot parcursul lui. Jocul lunii noiembrie pentru mine.

[emisanSB]

Exact aceleași sentimente le-am avut legate de Black Angel.
Murano l-am luat și eu de curiozitate de curând și sunt tot mai curios sa apuc sa îl testez.

[MandrulDuce]

Am jucat si eu cateva noutati luna trecuta si impresiile sunt dupa cum urmeaza:

Homebrewers Teoretic faci bere. Practic puteai face compot de prune sau nave spatiale. E dragut si nu dureaza mult, are ceva strategie in el, daca sunt in toane bune si lumea doreste, l-as mai juca. Probabil un 6.5

Babylonia Un joc Knizia. Imbina direct elemente din Samurai si Tigris & Euphrates in anumite aspecte si aminteste subtil de cele doua titluri in altele, fiind in acelasi timp un joc parca ceva mai usor. Cum sunt fan al ambelor jocuri mentionate anterior, evident am apreciat si Babylonia. Pentru mine insa nu ar inlocui nici in colectie nici la masa de joc nici unul din cele doua jocuri. Nu este suficient de invidualizat pentru asta. 7.5

Tapestry Supra produs, supra mediatizat, cam prost balansat, nefinisat si netestat suficient. Joc facut sa vanda nu sa fie capodopera. Nu e chiar catastrofa, insa pentru investitia de timp si ce este, as avea o lista foarte foarte lunga de jocuri pe care le-as juca mai degraba. 6.5

Bunny Kingdom Un joc cu o grafica foarte draguta (desi cand harta se umple e putin prea colorat pentru mine), tipic family fun cu bunicii si copiii. Draftezi si pasezi niste carti care iti spun unde anume te plasezi pe harta sau iti dau varii abilitati de construit sau conditii de scoring. La momentul cand l-am jucat eram destul de obosit asa ca am tras random la fiecare mana cate o carte in loc sa o draftez si cu toate astea nu am iesit ultimul la scor. Poate a fost doar o intamplare, sau poate spune ceva despre joc. Not my cup of tea dar inteleg de ce unora le place 6

Masters of rennaissance Lorenzo the card game. Pe mine personal Lorenzo nu m-a dat pe spate si nu cautam in mod deosebit ca acest light card game sa imi ofere "the lorenzo feeling in a shot glass". Mi-a placut joculetul. Scurt, rapid, suficient de engaging strategic, in esenta probabil ai doua strategii mari pe care sa te focusezi cat mai puternic (cumparat rapid pt a ajunge la 7 carti sau rush la track-ul religios). Nu stiu daca jucand fara scopul de a fi cel care dicteaza tempo-ul jocului poti neaparat castiga, dar am jucat doar o data. 7.5

Terramara Cel mai prost joc by far pe care l-am jucat probabil in ultimii doi ani. Mult setup, o "pleiada" de actiuni, inclusiv posibilitatea de a trimite workerii cumva in viitor (faci acum o actiune mai puternica dar blochezi workerul pentru cateva ture). Aceasta forma de a accesa actiuni mai puternice dar la un cost este singura chestie interesanta a jocului, distrusa complet de cat de slab este jocul in rest. Te asezi basically pe una din f putine actiuni disponibile (daca nu vrei sa iti trimiti workerii pe track-ul din tura 5 si sa fii afk restul jocului) ca sa iei resurse, sa le rafinezi si sa cumperi carti. Si intre timp cresti pe niste track-uri. Feeling-ul la masa cand l-am jucat a fost ca puteam sa facem un fel de random simulation a primelor patru ture si sa jucam tura 5 (ultima). Pentru ca acela a fost singurul moment cand am facut toti ceva meaningfull. Ca sa fie clar de ce nu mi-a placut: ai foarte putine actiuni din care poti selecta at all times. In timp se ocupa si spatiile de catre alti jucatori. Ca sa mergi in acelasi spatiu cu altcineva trebuie sa fie un singur meeple acolo si sa nu fie al tau (si sa fie pe track-uri din era prezenta ). Daca sunt doi deja nu mai poti merge. In plus de asta, trebuie sa fii mai avansat pe track-ul militar dekt cel ce e deja in spatiul respectiv. Resursele le cumperi ca sa le rafinezi ca sa cumperi carti. Ca sa cumperi carti trebuie sa fii suficient avansat pe alt track ca sa ai acces la mai multe carti. Iar atunci cand ai de unde alege, nici nu te uiti ce abilitate are cartea respectiva, cumperi doar pentru ca "am bani sa cumpar". Odata ce depasesti o "era" si treci in urmatoarea, ai zice ca raman track-urile cu actiunile "din trecut". Nope... se da flip la ele transformandu-le intr-o parte in chestii la care ajungi avansand pe un alt track (pe care te plimbi cu caruta) si dau puncte la final, iar pe partea cealalta intr-un singur action space ceva mai slab ca cele normale. O tampenie sinistra de joc din partea mea. Imi este greu sa evaluez pentru ce suma de bani as fi dispus sa mai joc vreodata jocul asta. Ia nota 3 doar pentru componente.

The Quacks of Quedlinburg Un joc foarte dragut. Una din cele mai bune implementari ale mecanicii "push your luck" pe care am jucat-o. Singurul lucru negativ este numele (de aia l-am si evita pana acum). Este desenat cartoony asa, extrem de dragut (aminteste stilul de jocul Alchemists), facut sa il poti juca si cu copiii. In contra partida, jocul se cheama "quacks". Sarlatani medicali. Ca sa explici copilului tematic ca in jocul asta pacalesti lumea ca le dai potiuni sa-i vindeci ca sa le iei banii... 8

Istanbul si Istanbul:the dice game Primul e mai strategic, de optimizare, al doilea (the dice game) este jocul gandirii pozitive. Te gandesti optimist ce vrei sa dai cu zarul si arunci. Mi-au placut ambele, evident jocul original mai mult. E un joc pe stilul meu, e un gateway simpatic, nu tine mult, poate fi "predat" usor. merge si in 2 f bine. Mi se pare un joc f reusit pt duminica seara acasa. The dice game este mai filler, bun de concediu (nu ocupa spatiu si tine putin).8.5

Barrage Am apucat sa-l testez intr-un final (la mine a ajuns foarte tarziu pt ca sunt praf cei de la cranio - nu mai fac pledge la ei niciodata). Un joc excelent. Eram aproape sigur ca o sa-mi placa, ca este genul meu de joc si nu m-a dezamagit catusi de putin. Un joc f bun, foarte strategic, care nu tine un secol. Nu ai extrem de multe actiuni de ales dar esti fortat sa fii mereu atent cum iti planuiesti runda si ce vor dori sa faca si ceilalti, pentru ca este genul de joc pe care il poti pierde in prima tura. Ma bucur ca am apucat sa-l testez, am invatat cu ocazia aceasta si cum sa-l explic si ce sa le spun jucatorilor noi sa nu faca (e naspa sa faci prostie cu prima mutare si sa realizezi dupa inca o runda ca vei pierde dar sa trebuiasca sa mai joci 2h30'). Momentan are un meritat 9/10.Cel mai probabil jocul lunii si al anului pentru mine (alaturi de Underwater Cities pe care eu personal tot anul acesta l-am jucat).

[Corwin]

Cu ocazia Zilelor Jocurilor am reusit si eu sa joc un numar decent de jocuri noi luna asta.

Glen More - Am vrut mult sa-l joc ca sa stiu daca merita sa cumpar Glen More II. Ei bine, acum l-am jucat si tot ce pot sa spun e ca sper din tot sufletul ca Glen More II aduce mai multa complexitate. GM e mult prea simplist si fara vreo sclipire. 6 /10

Azul: Summer Pavilion - Faptul ca fiecare runda are doua faze (strangi piese, apoi pui piesele), mi se pare ca-l face mult mai putin tensionat ca primul. (Pe al doilea nu l-am jucat.) In rest, cam tot Azul. 7 /10

Timeline: Invensions - Un trivia game dragut, dar cu probleme de rejucabilitate. Bun de jucat la 12 noaptea. 7 /10

Paladins of the West Kingdom - Are atatea mecanisme luate din Orleans ca ar putea fi numit Orleans 2. Insa mai are si atatea elemente la care trebuie sa fii atent pentru fiecare actiune, ca te face sa procesezi mult prea multa informatie. Faptul ca l-am jucat in 4 nu ajuta, cred ca in mai mult de 3 nu merita jucat. Are niste lucruri interesante (spatii in care poti pune orice meeple, sau meeples "blank" care pot fi folosit doar in acele spatii), dar prefer sa joc Orleans oricand. 7 /10

Crystal Palace - Un dice placement cu smecheria ca iti alegi tu ce valori vrei pentru zaruri! Bine, dupa aia trebuie sa le si platesti (valoare 6 = $6, valoare 1 = $1), deci nu-ti poti permite orice fantezie. In afara de asta insa e un joc bunicel, dar nu extraordinar. Mai are si un element care nu ma incanta, si anume ca intr-o faza iti pui workerii, si in alta faza se executa actiunile. L-as mai juca cu siguranta, dar nu ma dau in vant dupa el. 8 /10

Marco Polo II - Marco Polo II. (multumesc, danielM) Il pastrez pe primul. 8 /10

Sierra West - M-au intrigat cartile multi-use, dar pe langa La Granja asta e mic copil. Si faptul ca pe tura adversarilor (care poate dura ceva) cam stai si dormi nu ma incanta. Insa totusi are destul gameplay cat sa vreau sa-l mai incerc. Am jucat cu cel mai simplu modul, Apple Hill, si cred ca puteam grabi sfarsitul jocului mai mult cei carora ni se parea ca suntem in fata. Asa fiecare a ajuns sa-si mute caruta pana la capatul trackului (da un multiplicator la scor). Cred ca jucandu-l mai bine nu vor ajunge toti in situatia asta in fiecare partida. Si sunt curios in continuare sa vad ce aduc celelalte module. 8 /10

Cooper Island - Cand am vazut cum incepe jocul, si cat de putine actiuni ai, ma intrebam daca nu se va simti ca jumatate de joc. Dar actiunile suplimentare pe care le poti face inainte, in timpul, sau dupa cea principala, cresc exponential deciziile si complexitatea. Ne-a stors creierii intr-un mod foarte placut. Faptul ca-ti construiesti un board 3d e foarte satisfacator, si-ti ofera o varietate imensa de decizii. O potentiala problema e ca ai random draw de tile-uri, dar inca nu stiu daca e suficient sa-i scad din nota. Oricum abia astept sa-l rejoc! 10 /10

Jocul lunii e clar Cooper Island.

[mendocino]

Pentru mine luna noiembrie a însemnat 17 jocuri noi puse pe masă.
Deși nu sunt mare fan al punctajului, de acum încolo încerc să mă conformez cu doleanțele publicului FBG și încerc să cotez jocurile noi puse pe masă. Ca și puncte mă ghidez după opțiunile de punctare BGG.

Kahuna – un joc micuț pentru doi jucători în care scopul este să controlăm cât mai multe insule. Sunt trei runde de joc, la sfârșitul fiecăruia se punctează numărul de insule controlate, plus are bonus cine are cele mai multe. Jocul e extrem de simplu: fiecare insulă este legată de vecini prin niște trasee. Pe rundă, prin jucarea cărților de insule se așează așa numite poduri peste trasee, astfel devenind conexiunea una fixă. În care cineva controlează mai mult de jumătate din traseele care duc la insulă, cucerește insula. În momentul în care cineva cucerește o insulă, oponentul trebuie să-și demoleze toate podurile care au legătură cu aceasta. Prin acest mecanism oponentul poate să piardă dominanța insulei vecine, căci pierde majoritatea de poduri. Este un joc rapid și distractiv.


Dizzle – un roll&write în care pe fiecare rundă se aruncă cu un număr de zaruri. Dintre acestea jucătorii aleg una câte una și le plasează pe harta de joc. În cazul în care cineva nu poate să folosească zarul, adică, nu mai are mișcări valide ia o penalizare care constă în pierderea unui zar. La sfârșitul draftului fiecare jucător marchează cu X locul zarurilor și dacă sunt ceva efecte speciale le rezolvă. Jocul este un fel roll&write tip quest, că de ex pe hartă sunt puse cheițe sau rachete, pe care dacă nu le X-uiești nu poți trece în porțiunea mai valoaroasă, sunt bombe pentru a sabota oponentul. Jocul vine cu patru nivele de dificultate cu tot felul de bonusuri pentru fiecare (cumva patru jocuri într-o cutie). Ce mi-a plăcut este că a rămas draftul de zaruri, adică nu prea poți copia oponentul (de ex Imperial Settlers), dar și faptul că aduce elementele de tip quest.


Dark Domains – este un joc reverse RPG în sensul că băieții răi cunoscuți din diferitele jocuri încearcă să țină piept aventurierilor și eroilor și să-și mențină economia întunecată. Este un worker placement combinat cu tableau building: cumperi clădiri, le construiești pe tabla ta de joc (regatul tău), poți cumpăra asasini care să-ți aducă diferite bonusuri de rundă, plus ai acces la monștii puternici care să-ți protejeze clădirile. La sfărșit de fiecare rundă două seturi de eroi atacă lumea întunecată în funcție de cine are cele mai valoaroase clădiri. Se poate anticipa întotdeauna locul atacului, că fiecare set de eroi are două ținte (arii din regat sau clădiri) codate cu simboluri. Un aspect frumos al jocului este construcția de clădiri: întotdeauna se construiește o clădire cu fața albă (necoruptă) care apoi poate fi transformată în ruină sau ceva mai întunecat, care aduce deobicei puncte din belșug, dar devine și țintă mai atractivă eroilor. Eroi sunt destul de puternici, combatul este pe bază de zaruri, și mecanismele de mitigare sunt destul de slăbuțe, deci ca idee trebuie să te obișnuiești cu ideea că vei pierde la un anumit moment vre-o clădire prețioasă. Este un joc bine realizat grafic și mecanic, este și interacțiune între jucători, dar dacă rămâi foarte la urmă de la început, e greu să urci pe podium la sfârșit.


Black Angel – o navă spațială care explorează universul și caută planeta mitică Spes (end game condition) cu ajutorul unor roboței care sunt acționați prin alocarea zarurilor de diferite culori. Și cu asta am și zis că mecanica de bază este sistemul de dice allocation, adică pe tură alegi un zar și aloci unei acțiuni, plus pe lângă asta ai o grămadă de acțiuni bonus care îți pot complica viața. Mare lucru nu aș putea spune în afara faptului că m-a deranjat faptul că acțiunile de bonus cumva nu sunt coerente li mai mult încurcă game flow-ul decât să-o ajute. De altfel sistemul și mecanica de bază e interesantă. Grafica este extrem de neon, nu neapărat pe linie de sci-fi, dar interesant.


Noch mal! – un roll&write în care trebuie să pui X-uri pe diferite blocuri de culori, să reușești să completezi coloane, să nu lași steluțe nebifate etc. Jocul pornește destul de bine, pe mecanismul cunoscut din Ganz Schön Clever (primul jucător alege un zar și culoare, restul jucătorilor din restul). Problema este cu acest joc, că la sfărșit efectiv poți rămâne fără prea multe opțiuni, și doar să aștepți până când cineva aruncă combinația râvnită pentru a puncta. Nu este cel mai reușit roll&write.


Harvest Dice – un roll&write agricultor. Pe tură se face draft de zaruri colorate și în funcție de culoarea și numărul ales se începe plantarea de varză, morcovi și roșii, pe un grid de 3x6. Ideea e că legumele de același fel se plantează unul lângă celălat. Dacă nu se poate, leguma rămasă va fi mâncare pentru purceluș, iar dacă purcelușul mâncă mult primești și un bonus de zar. Cam asta este, rapid și distractiv și nu prea poți copia strategia oponentului din cauza dice draftului.


Dice Hospital – la urma urmei este un worker placement în care zarurile de diferite culori sunt pacienții. Treaba ta este să extinzi spitalul, să angajezi personal de specialitate (medici) și să tratezi cât mai mulți pacienți pe tura ta. La începutul fiecărei ture se alege o ambulanță cu bolnavi. Numărul ambulanței va determina ordinea de joc, care este foarte importantă când alegi o nouă secție medicală sau un nou medic (evident cine este primul are cele mai multe opțiuni). Apoi simultan se trimit workerii în secțiile medical și în funcție de abilitățile fiecăruia se tratează zarurile, adică se mărește valoarea lor. Dacă un zar ajunge peste valoarea de șase este vindecat și contribuie la scor, iar dacă nu reușești măcar să tratezi zarul atunci valoarea acestuia scade, și dacă ajunge sub zero ajunge la morgă, evident aducând puncte în minus. Jocul nu este unul foarte complicat, are opt runde cu interacțiune minimă. Jocul este simultan ceea ce îl face să-l joci într-un timp rezonabil și să nu te plictisești. Tematic este bine realizat, acțiunile permit combo-uri bine, ca urmare un joc cu grad de dificultate medie foarte bună. Are și diferite opțiuni de joc care o fac și mai grea și variată.


Arkham Horror: The Final Hour – jocul este de fapt o ghicitoare. Pe hartă sunt împrăștiate diferite indicii cu diferite simboluri. Scopul jucătorilor este să ghicească din setul de simboluri care sunt cele două care pornesc ritualul de închidere a porții prin care Cthulhu ar dori să invadeze lumea. Pe tură fiecare jucător va alege o carte de acțiune respecti o carte de prioritate al cărei număr va determina ce acțiune se va activa de pe cartea aleasă. Ideea este că valorile mici activează partea superioară a cărților, adică acțiunile generice cum ar fi mișcarea. Partea inferioară a cărților sunt activate de cărțile cu prioritate mare, și acestea sunt destul de puternice în sensul că poți investiga, adică să culegi tokenel, ca apoi să poți, prin eliminare simplă, să ghicești cele aferente ritualului. Dar aceste acțiuni populează harta cu monștrii, blochează locații etc., care pot duce la situația nefericită că va câștiga jocul. The Final Hour este un joc destul de light, mai ales celor care sunt obișnuiți cu Arkham Horror sau Eldritch Horror, dar este un joc distractiv și rapid, și mai ales enervant dacă nu câștigi.


Save the Meeples – un worker placement foarte drăguț și foarte arătos, mai ales că e 3D. Idee de bază a jocului este că meeple-i s-au săturat de umanitate fiind exploatați până la maxim și consideră să emigreze pe o altă planetă. Scopul jucătorilor este ori să trimită cât mai mulți meeple-i pe planeta nouă, înainte ca oamenii să-și de-a seama de ce se întâmplă. Acțiunile jocului sunt destul de simple. Pe tură se așează un grup de meeple pe un trenuleț din cele patru, ca apoi cu o altă acțiune trenulețul să fie dus la locul acțiunii unde se pot aduna resurse, se pot construi rachete, se pot lansa rachete, sau se pot lua prizonieri oamenii răi. Ori ca și acțiune se pot pune pionașele pe rachetă. De fiecare dată când un trenuleț este activat, apare pe lângă tablă un om. Dacă numărul acestora ajunge la doisprezece atunci jocul se termină brusc, oamenii câștigă, și degeaba ai trimis meeple-i că seacestea nu se vor puncta, însă se vor puncta prizonierii. Însă dacă trei rachete ajung la destinație, atunci meeple-i trimiși se punctează. Eu aș zice un euro mid-heavy. Tematica este distractivă, componentele 3D foarte frumos realizate și mecanica de joc destul de rapidă ca să nu te plictisești.


Tsuro - este un joc cu o mecanică destul de simplă, dar care necesită multă gândire. Jucătorii încep de pe marginea tablei și pe fiecare rundă trebuie să plaseze un tile în fața figurinei lor. Acest tile are două, trei sau chiar patru fire, împletite în diferite feluri. Figurina de joc rebuie să urmeze o linie care pornește de la marginea uneia dintre fire astfel încât să ajungă la unul dintre margini la sfârșitul mișcării sale. Jocul devine interesant când prin plasarea tile-ului se pun în mișcare mai multe figurine. În cazul în care o figurină urmărește un traseu care iese de pe tablă este eliminat, deci trebuie gândit foarte bine ultimele plasări, ca să rămâi pe tablă dar totuși să forțezi oponentul să iasă, să fie eliminat. Jocul va fi câștigat de persoana a cărui figurină rămâne pe tablă. Deși nu sunt mare fan al jocurilor abstracte asta chiar mi-a plăcut, mai ales că este rapid. 7/10


Underwater Cities - în acest joc suntem liderii unor lumi subacvatice din viitor (din cauza Pâmântului suprapopulat) și încercăm să ne populăm regatul cu orașe, tunele, etc. evident cu scopul de a cumula cât mai multe puncte posibile. Mecanica principală a jocului este plasarea cărților pe spații de acțiuni de pe tabla principală: exită trei tipuri de cărți (trei culori) care pot fi așezate, iar în mod ideal culoarea cărții ar trebui să fie asemănător cu cea a acțiunii pentru a putea activa atât efectul acțiunii cât și a cărții. Cu acțiuni și cărți, jucătorii pot produce materii prime rare, pot construi și moderniza orașe subacvatice (domuri), tuneluri și clădiri de producție (ferme, dispozitive de desalinizare a apei de mare și laboratoare). Acțiuni multe și diverse ca urmare posibilități enorme în joc. Are puțin downtime, dar totuși posibilitățile compensează. Grafica este frumoasă, dar tabla de joc al fiecărei jucător este cam slăbuț, foarte ușor se pot mișca clădirile puse pe loc. Ca noroc este un expansion pack care corectează acest lucru.


Sprawlopolis – un mini joc cu 18 cărți. Pe o parte a cărților sunt desenate diferite districte de oraș (rezidențial, comercial, industrial, parc) respectiv șosele, iar pe cealaltă parte diferite obiective. Este un joc cooperativ, adică la începutul jocului se aleg aleatoriu trei obiective. Fiecare dintre acestea are un număr. Scopul jucătorilor este, ca prin plasarea cărților cu fața zonată să construiască un oraș al cărui punctaj să depășească valoarea totală a numerelor de pe obiective. Este un joc rapid, ușor de învățat, însă fiind cooperativ trebuie avut atenție la plasări, că foarte ușor se pot strica combinațiile ce se punctează. Grafic putea să fie mai bunicel, dar nu e rău nici așa. 8/10


Firenze – un euro clasic în care jucătorii încearcă să construiască cele mai înalte turnuri din orașul de pe malul râului Arno. Pe tură fiecare jucător alege o carte disponibilă (evident plătind costul în materiale de construcții). Fiecare carte are câte un efect, imediat, se poate juca pe tură sau contribuie la scorul final. Pe fiecare carte sunt piese de construcție de diferite culori care iarăși intră în depozitul jucătorului. Apoi tot pe tura jucătorului se pot construi turnuri de diferite culori (evident și aici este un preț de plătit). Pot fi începuți o sumedenie de turnuri, dar dacă pe tura următoare vreunul dintre acestea nu este dezvoltat cel puțin cu un etaj, se dărâmă. Apoi după cele care stau pe picioare se pot face puncte, ocupând spațiul cu numărul egal cu nivelul turnului construit, și evident se punctează. Mai sunt câteva finețuri în joc, dar în principiu la asta se rezumă o tură de joc. Mecanica este bună, cărțile variate, în sensul că îți și pot îngreuna viața nu numai să te ajute. Eu l-aș categoriza ca un german-style boardgame absolut clasic.


De Vulgari Eloquentia – este un joc euro bazat pe istoria Italiei medievale, pre vremurile când se forma limba italiană adică Volgare. Scopul fiecărui jucător este ca prin mecanismul care are la bază action point allowance-ul să adune cât mai multe puncte de ”volgare”, aste însemnând că vorbește cel mai bine italiana la sfârșitul jocului . Harta jocului e plină de acțiuni, de posibilități multiple de a cheltui punctele de acțiune. Acestea cam acoperă toate aspectele vieții medievale italiene: comerțul între diferitele orașe-stat, explorarea și comerțul maritim, viața monahală, centrul papal cu librăria sa, universitatea din Bologna, etc. etc. Fiecare contribuie într-un fel sau altul la colectarea de puncte de victorie. Deși mecanica de bază e simplă, totuși ia ceva timp să înțelegi fiecare acțiune posibilă cum funcționează. Este un joc interesant, deși la prima vedere pare prea mult, că nu are un learning curve bine pus la punct. Grafica arată bine (tematica medievală) dar totuși codarea cerințelor acțiunilor și efectiv simbolul acțiunilor nu este cea mai optimă.


Paladins of the West Kingdom – o schimbare radicală față de predecesorul Architects, mai ales că jocul este împărțit pe ture. La începutul fiecărei ture jucătorii adună muncitorii, pe care apoi le pun la muncă pe tabla de joc proprie (regatul propriu) încărcat cu o sumedenie de posbilități. Aceste acțiuni generează alți muncitori, resurse și efectiv permit jucătorilor să interacționeze pe tabla de mijloc de unde pot procura tot felul de cărți cu personaje ce dau bonusuri sau pot avea acces la diferite resurse bonus. Jocul este frumos, dar faptul că fiecare operează în reagtul propriu reduce din interacțiunea cu care ne-a obișnuit Architects sau chiar seria North Sea, și efectiv împărțirea jocului în runde fixe te cam constrânge. Deși l-am așteptat mult, nu pot să spun că sunt 100% mulțumit de joc.


Kensington – este un joc de tip tetris al cărui scop este ca jucătorul să construiască cel mai valoros palat londonez. Pe fiecare tură jucătorul alege o piesă tetris (de culoare bej piesă de bază, culoare maro piesă extra de gen acoperiș, usă, etc.) pe care ori o construiește, ori o pune în rezervă (care poate să țină maxim două piese). Sunt câteva reguli de bază ale construcției, de genul că fereastra luminată merge lângă fereastră luminată, etc. Nu e deloc complicat. Punctajul e puțin point salad, că se punctează fiecare coloană acoperită cu acoperiș, fiecare ușă, fiecare pisică de pe clădire, plus diferitele nivele de acoperișuri. Cu explicație cu tot, jocul nu durează mai mult de jumătate de oră, ceea ce îl face un filler potrivit, mai ales celor care le place mecanismul de tetris. Grafica cam lasă de de dorit.


Irish Gauge – ținând cont de faptul că îmi place tematica căilor ferate, ame avut așteptări mari de la acest joc. Din păcate a fost o dezamăgire. Este un joc Chicago Expres puțin mai simplist, în care se licitează pentru acțiunile companiilor feroviare, se construiesc căi ferate, se fac upgrade-uri la orașe și evident se colectează dividende, căci la sfârșit câștigă cine acumulează cei mai mulți bani. Grafica este de modestă cu hartă minimalistă.


Jocul lunii la mine este Underwater Cities.

[adelindumitru]

Eu am jucat doar 2 jocuri noi, dar ambele așteptate de ceva timp. Unul a depășit cu mult așteptările, devenind cel mai bun joc încercat anul acesta. Celălalt...not so much.


Paladins of the West Kingdom este un joc extraordinar, mult mai bun decât Architects. În primul rând, fiecare rundă va fi radical diferită în funcție de ce Paladini folosești - iar o decizie atât de importantă nu este lăsată complet la cheremul sorții, ci jucătorul poate să aleagă ce Paladin din 3 trași la începutul rundei să folosească. Foarte interesant este și faptul că nu vei ști de la început ce anume se va puncta la finalul jocului. În fiecare joc vei folosi 3 King Favors diferite, care vor fi dezvăluite în primele 3 runde, astfel încât trebuie să te decizi dacă să riști și să investești în ceva ce s-ar putea să nu îți aducă puncte la final, sau investești mai degrabă în recrutarea muncitorilor, convertirea sau atacarea barbarilor. Sunt multe tipuri diferite de workeri, iar unele spații sunt accesibile tuturor, în timp ce altele necesită mai multă specializare. Nu doar atât, dar poți reduce numărul de workeri necesari pentru a întreprinde o acțiune pe măsură ce jocul progresează! Astfel încât, deși aparent la început pare că ai foarte puțini acțiuni la dispoziție, poți să faci o mulțime de lucruri până la finalul jocului. Competiția pentru board-ul central este extrem de interesantă și poate ajunge chiar aprigă în 2 jucători, când poți să fii scos complet din cărți dacă nu te-ai pregătit! Singura mea preocupare înainte de a achiziționa jocul era că interacțiune s-ar putea să fie minimală, dar nu e de loc cazul. Dependența anumitor acțiuni de progresul pe una din cele 3 Attribute Tracks este și ea fascinantă. Nota 10 și de abia aștept să văd cum se va încheia trilogia.

Marvel Champions e un joc care arată foarte bine, iar pentru un fan Marvel e o încântare doar să vezi cărțile. În rest, ce pot zice, e fix Lord of the Rings the Card Game doar că mai ușor. Nu ne-a dat pe spate, o să îl păstrăm în colecție pentru că are niște mecanisme drăguțele și pentru temă, dar aș juca oricând Legendary. Nota 7.

Într-o notă mai optimistă, zilele acestea voi încerca Maracaibo.

[Corwin]

Foarte interesante divergentele la Terramara. Pe mine m-a descurajat ca parea cam generic, dar ma intriga faptul ca Luke Hector (aka Broken Meeple) il considera un joc foarte bun. Sunt foarte curios sa vad cum mi se va parea.

danielM, m-a uimit parerea despre Automobiles. Pentru mine e un joc excelent, si relativ scurt. Bine, sunt combinatii de carti care cu siguranta il lungesc prea mult, dar in 4 sau 5 de exemplu se poate juca cu unele predefinite care dau bonusuri mari. Noi l-am jucat in 4 cu carti random cam intr-o ora. L-am jucat si online cu extensie, si unele circuite sunt foarte faine pentru doi si trei jucatori, mai ales cand blochezi sau esti blocat si te chinui sa ii depasesti pe ceilalti. Pacat ca nu se mai gaseste nici jocul nici extensia in comert.

[ProfessorChaos]

Between Two Castles of Mad King Ludwig (varianta digitală) Un joc care m-a facut sa-mi dau seama ca mie chiar nu-mi prea plac tile-laying games. Nu l-am urat, dar l-am gasit plictisitor si destul de basic. Alegi tile-uri si le plasezi in doua castele, la comun co colegul din stanga si dreapta ta. Ideea e sa faci combouri care iti aduc puncte in functie de tipul castelului. Nota 5

Disney Villainous Chiar eram curios daca ar fi un bun inlocuitor pentru Smash Up. Nu este. Din punct de vedere tematic, si mai ales daca cunosti desenele clasice Disney este reusit. Mi se pare ca fiecarui villain ii este surprinsa bine povestea prin mecanici. Partea asta m-a entuziasmat. Problema e cu take-that-ul care e atat de prezent incat poate lungi jocul destul de mult daa toata lumea e pe faza. M-a dus mult cu gandul la jocurile de Munchkin care depasesc o ora jumate in 4+ jucatori infocati. Deci, il consider un upgrade peste Munchkin de jucat de catre fani, dar exista variante mai rapide, suficient de tematice, si cu un take that mai domol. Nota 6

Court of the Dead: Mourner's Call Un kickstarter care a cam fost trecut cu vederea deocamdată, dar ca iubitor de area control cred că face față cu brio. L-as putea compara un pic cu Inis, deci este un area-control hibrid, nclinat mai mult spre Euro. Tematica e subtire si reuseste sa ma enerveaze un pic din pricina regulamentului care foloseste o multime de termeni tematici care nu ajuta la nimic. Productia e excelenta, chiar pot spune ca e supraprodus. Ai niste monede metalice inscriptionate practic nenecesare, sunt 2 miniaturi mari care sunt practic first player marker si pe alta e posibil si sa n-o folosesti deloc. Restul miniaturilor sunt utile si frumoase, functionale, tabla are un luciu dragut si trakerele sunt super. Explicarea regulilor te ia un pic pe sus - sunt destul de multe faze care se leaga unele de altele - ar mai fi mers un pic de streamlining. Aici m-a ajutat Rodney cu un video pe care il recomand cu caldura. Jocul in sine il prinzi imediat jucandu-l. Mecanica centrala este ca joci carti carora le-ai facut drafting (ca-n Inis) pe care le folosesti la tot felul de chestii si sa primesti diferite resurse. Mai poti pune unitati pe tabla (din diferite factiuni). Obtinerea unitatilor te creste pe niste trackuri bune, dar si pe niste trackuri rele, la comun. Daca se declanseaza trackurile rele se intampla chestii nasoale, iar cele bune dau beneficii pentru cine e mai sus pe ele. Tot beneficii primesti si pe area control, daca domini teritorii - trebuie sa ai majoritati. Egalitatile se anuleaza reciproc. Important de mentionat ca nu exista batalii intre unitati. Unitatile ies de pe tabla prin carti jucate, (take that sau asasinate) sau prin efecte care se declanseaza daca depasesti limita de unitati pe teritoriu. Poti face puncte castigandu-le din carti, din control teritorial, crescand pe trakurile personale (ca in Blood Rage) si prin niste obiective secrete personale care se evalueaza la final. Mi se pare bine echilibrat si reacțiile jucatorilor au fost bune - ar mai juca. Take that-ul nu e masiv, desi daca tabara toti pe o persoana probabil e nasol, dar in principiu n-ai avea de ce pentru ca incerci sa creezi un echilibru, ca-n Inis. Imi place ca e o experienta rotunda, nu dureaza foarte mult si iti da un feeling epic, desi parca te astepti sa dureze mai mult - cred ca in general se termina cam in 4-5 ture maxim. Mi-a placut, recomand de incercat pentru euro gamerii carora le place area controlul dar nu vor dice combat sau combat prea mult, in general. Nota 8

Architects of the West Kingdom M-a convins. Am zis ca-mi place inca din timpul explicarii regulilor. Mi se pare mai bun decat Raiders of the North Sea din cateva motive: strangi resurse mai repede, deci nu trebuie sa astepti prea mult ca sa incepi sa faci ceva, si appoi sa stai iar sa strangi resurse. Deci cadenta e mult mai rapida. De asemenea, e mult mai multa tensiune. Cu cat astepti mai mult sa construiesti catedrala sau sa construiesti cladiri te aporpii de finalul jocului si ramai fara timp. Partea "morala" e geniala. Daca esti corupt nu poti face puncte din catedrala, daca esti angelic nu mergi la piata neagra, deci trebuie sa faci resurse ca saracii. Si mecanica de taxare e superba - orice platesti se duce partial si in visterie unde te poti duce sa faci bani garla dar iti scade si prestigiul. Eu am fost baiat rau si am stat tot timpul la limita de jos - tot chinuindu-ma sa mai cresc in prestigiu ca sa mai am de unde sa fac porcarii. Il recomand cu caldura. Nota 9

Jocul lunii: Architects of the West Kingdom

[danielM]

Foarte interesante divergentele la Terramara. Pe mine m-a descurajat ca parea cam generic, dar ma intriga faptul ca Luke Hector (aka Broken Meeple) il considera un joc foarte bun. Sunt foarte curios sa vad cum mi se va parea.

danielM, m-a uimit parerea despre Automobiles. Pentru mine e un joc excelent, si relativ scurt. Bine, sunt combinatii de carti care cu siguranta il lungesc prea mult, dar in 4 sau 5 de exemplu se poate juca cu unele predefinite care dau bonusuri mari. Noi l-am jucat in 4 cu carti random cam intr-o ora. L-am jucat si online cu extensie, si unele circuite sunt foarte faine pentru doi si trei jucatori, mai ales cand blochezi sau esti blocat si te chinui sa ii depasesti pe ceilalti. Pacat ca nu se mai gaseste nici jocul nici extensia in comert.

E posibil sa îl fi jucat greșit (ne-a fost explicat), nu știu, însă nu mi-a plăcut; timpi morți și foarte lung, chiar daca am ales sa jucam mai puține lap-uri.

[vladV]

Crystal Palace - Zaruri ca si workeri. Nu le arunci, ci le setezi valoarea (si puterea). Apoi platesti corespunzator si banii nu vin deloc facil. Plasezi zarurile in vreo 6 locatii, pe care apoi le rezolvi pe rand. Trebuie sa anticipezi ce fac ceilalti ca sa reusesti sa faci ce iti propui cu zaruri cat mai mici. Mi-a placut singura partida, l-as mai juca ca sa-mi fixez o parere finala.

Cooper Island - Mecanismele sunt foarte fresh. Plasezi tile-uri ce reprezinta terenuri, care produc bunuri mai valoroase cu cat sunt pe un teren mai "cultivat", adica la un nivel mai inalt (da, harta e 3d). Iti mai plasezi niste insule cu beneficii pe un score track (score track reprezentat de miscarea barcii), beneficii pe care ulterior le iei cand inaintezi pe acest score track. Iti iei mai multi workeri normali sau ii sacrifici pentru cei specializati? Decizii putine, dar foarte grele si cu ramificatii. Totusi, in 4 dureaza cam mult, iar interactiunea nu e atat de mare incat sa vreau sa il mai joc la acest count.

Copenhagen: Roll & Write - Un RW simplut si rapid, care e, efectiv, un joc de tetris. Dai cu zaruri, alegi piese polyomino si le pui sa cada. Vrei sa faci randuri complete, dar si coloane. Mai ai si cateva actiuni care te mai lasa sa "break the rules". Nimic special, dar l-as mai juca pt umplut timpi morti.

Marco Polo II - Marco Polo II. Cu jad. Si cu piese mai mari pentru resursa de 3x. Alte modalitati de a utiliza zarurile si de a puncta trading post-urile de pe harta, dar tot pe-acolo, pana la urma. Nu imi place caracterul care iti da resurse pentru fiecare zar, l-as interzice pana mai capat experienta. Vreau sa il mai incerc neaparat, sa mai explorez subtitlitatile legate de harta.

Artemis Project - Dice placement. Iti trebuie zaruri mari ca sa aduni resurse si sa contribui la misiuni (la misiuni pot contribui mai multi), dar si zaruri mici pentru cladiri (care costa cat e valoarea zarului plasat) si sa ai intaietate cand iti alegi ajutoarele. Exista un element de take that, nu toata lumea ajunge sa ia benficiile de pe misiuni, nu toti reusesc sa ia resurse, avem si licitatii pe cladiri. E un joc OK, doar ca a durat foarte mult, 3 ore efective in 5 persoane, 4 ore daca adaugi explicat, setup si teardown.

A Fistful of Meeples - Mancala destul de rapid. Iei toti meeplesii dintr-o locatie, ii insirui pe la alte locatii si ei apoi isi fac actiunile (care sunt de 4 tipuri), fie pt tine, fie pt adversari (daca e locatia lor). N-am fost niciodata priceput la Mancala, jocul asta nu e o exceptie. Nu e rau deloc, daca va place mecanica, incercati-l.

Maracaibo - Pfister did it again, e excelent jocul. Combinatie intre planuit pe termen lung si tactica, cu multiple cai spre victorie. Grija la ce fac restul si la tempo-ul rundelor. Abia astept sa il mai joc si sa vad ce strategii se mai releva.

Jocul lunii: Maracaibo

[Corwin]

Cooper Island - Mecanismele sunt foarte fresh. Plasezi tile-uri ce reprezinta terenuri, care produc bunuri mai valoroase cu cat sunt pe un teren mai "cultivat", adica la un nivel mai inalt (da, harta e 3d). Iti mai plasezi niste insule cu beneficii pe un score track (score track reprezentat de miscarea barcii), beneficii pe care ulterior le iei cand inaintezi pe acest score track. Iti iei mai multi workeri normali sau ii sacrifici pentru cei specializati? Decizii putine, dar foarte grele si cu ramificatii. Totusi, in 4 dureaza cam mult, iar interactiunea nu e atat de mare incat sa vreau sa il mai joc la acest count.

Eu l-am jucat in 2 si mi s-a parut lung si complex. Nu vreau sa ma gandesc cum e in 4. Si eu cred ca in 3 e cel mai bun.

Artemis Project - Dice placement. Iti trebuie zaruri mari ca sa aduni resurse si sa contribui la misiuni (la misiuni pot contribui mai multi), dar si zaruri mici pentru cladiri (care costa cat e valoarea zarului plasat) si sa ai intaietate cand iti alegi ajutoarele. Exista un element de take that, nu toata lumea ajunge sa ia benficiile de pe misiuni, nu toti reusesc sa ia resurse, avem si licitatii pe cladiri. E un joc OK, doar ca a durat foarte mult, 3 ore efective in 5 persoane, 4 ore daca adaugi explicat, setup si teardown.

Are ceva similaritati in modul de a utiliza zarurile cu Coimbra, nu? Avand in vedere ca tocmai mi-am vandut Coimbra, nu ma grabesc sa-l joc pe asta. Nu l-as refuza la masa totusi.

[rabesandratana]

PATCHWORK - ca si in cazul Jaipur, l-am ocolit multa vreme: pe de o parte (cum spunea si Ovidiu) coperta aia nu-mi facea deloc cu ochiu', pe de alta parte am tendinta de a merge impotriva curentului, iar valul de popularitate pe care calarea la vremea aia jocu' ma lasa rece. In fine, s-a "bagat" BF si la Carturesti, si pe fondul dezamagirii cu "Smoothies", am zis sa incerc marea cu degetu'... nu are rost sa intru in amanunte, probabil stiti foarte bine cum se joaca. O sa spun doar atat: joc bun, cu lipici la masa, DAR... modul de calcul al scorului ma scoate din pepeni! Rar mi-a fost dat (pana acum) sa joc ceva atat de frustrant ca "Patchwork"... te chinui ca boul o partida intreaga, ca sa te trezesti la final cu minus catralioane de puncte!?! Inteleg ca asa a iesit "din calcule", dar nu este fun... ai impresia ca mereu iti urmareste miscarile un contabil sever, care-ti da cu linia peste mana de cate ori calci pe bec, si ca in ciuda efortului depus, esti pamant...

Cam asa se intampla la primele partide, pana prinzi experienta cu jocu`. Si la noi primele 2 partide eram cu puncte pe minus, dupa care ne-a picat fisa si au inceput sa curga punctele (nasturii) ca la cazinou. Ma joaca-l si o sa iti placa din ce in ce mai mult.

[rabesandratana]

Murano: O surpriza foarte placuta. Stiam de el, insa l-am ignorat pana la Zilele Jocurilor de anul asta cand nu am putut sa nu-l iau pentru doar 50 de lei. Simplu, rapid. Imi place mult ideea de a colecta cartile de scoring pentru final in functie de care iti vei face strategia pe parcursul jocului sau unele carti se vor potrivi situatiei prezente pe harta. Modalitati si cai diferite de a juca, un joc care te tine in priza pe tot parcursul lui. Jocul lunii noiembrie pentru mine.

Ma bucura faptul ca in sfarsit Murano a inceput sa prinda pe ici pe colo, ca prea il vedeam numai pe la oferte si vandut de toata lumea ca si cum ar fi un joc de duzina. Pt mine, cel mai bun joc pe care l-am jucat anul acesta. Rejucabilitate si tensiune maxima in fiecare partida.

[sergiunastrut]

Murano: O surpriza foarte placuta. Stiam de el, insa l-am ignorat pana la Zilele Jocurilor de anul asta cand nu am putut sa nu-l iau pentru doar 50 de lei. Simplu, rapid. Imi place mult ideea de a colecta cartile de scoring pentru final in functie de care iti vei face strategia pe parcursul jocului sau unele carti se vor potrivi situatiei prezente pe harta. Modalitati si cai diferite de a juca, un joc care te tine in priza pe tot parcursul lui. Jocul lunii noiembrie pentru mine.

Ma bucura faptul ca in sfarsit Murano a inceput sa prinda pe ici pe colo, ca prea il vedeam numai pe la oferte si vandut de toata lumea ca si cum ar fi un joc de duzina. Pt mine, cel mai bun joc pe care l-am jucat anul acesta. Rejucabilitate si tensiune maxima in fiecare partida.

La câți tot zic că l-au luat la 50 de lei, aștept prețuri de 30 de lei pe bursă. Ori autosugestia funcționează prea bine din cauză că l-ați luat pe post de chilipir și îi crește rating-ul artificial cumva prin raportul preț-entuziasm, ori o fi chiar atât de bun.

[sergiunastrut]

2-2 pentru Paladins. Sunt tare curios cum va evolua scorul

[danielM]

Ce nu poate fi bun la un joc de complexitate mica care se joaca in maxim 1 - 1.5 h, la care setup-ul dureaza putin, are rejucabilitate, te provoaca sa testezi diferite strategii, e tensionat si nu prea are timpi morti? nu e un joc fantastic, nemaipomenit, insa este un joc foarte bun pentru segmentul din care face parte (light spre medium euro).