ForumBoardGames.ro

9 noutăți la final de 201(9):

7 s:
Black Angel: Deși îmi place mult sistemul plăcii modulare și lucrurile care se întâmplă pe acolo, mecanism folosit și în Solenia, dar dezvoltat și optimizat aici, nu prea m-au încântat combinațiile și provocarea timing-ului selectării zarurilor - de prea multe ori fiind nevoit să joc faza B m-am trezit cu zarurile bune furate de adversari și invers. Din cauza asta, planning-ul parcă devine cam haotic, iar cum mecanismul de tile placement e destul de restrictiv și coloristica prea neon, mi-a lăsat mixed feelings.
Maracaibo: Probabil cea mai mică notă desemnată acestei noutăți a lui Pfister printre impresiile celor care vor urma să împărtășească despre el pe forum - point to point movement-ul caracteristic funcționează bine, componenta poveștii din joc deși pare noutate nu mi se pare că revoluționează jocul și aș prefera-o mai degrabă într-un joc legacy dedicat cu pirați (aducând totuși un aer proaspăt și o senzație de hibrid). Cea mai fadă senzație mi-o lasă componentele și arta (un pic înghesuită pe alocuri), care parcă prea sunt de 2011.

8 s:
7 Wonders Duel: Ceea ce n-ar fi putut vreodată să ofere baza 7 Wonders pentru 2 players + senzația de sudden death a condițiilor de finalizare a jocului îl fac de rejucat pentru multă vreme.
Teotihuacan: City of Gods: Deși n-am încercat Tzolk'in, Versailles sau Praetor pentru a înțelege comparațiile implicite, cred că trebuie să-l mai joc pentru a beneficia de capacitatea maximă a mecanismelor sale. Intimidant vizual la prima vedere, dar începe să iasă din ceață ușor, ușor. Mecanismul de rondel pe contur e bittersweet, putându-te înșela ușor la ritmul pe care ar trebui să-l adaptezi în funcție de ceilalți. Upgrade-ul zarurilor cred că este poate cel mai frecvent lucru de omis, pe lângă alte 2-3.
Castell: Poate unul dintre cele mai colorate și mai bine încadrate tematic puzzle-uri, întreaga structură putând fi dărâmată și adaptată chiar de 2 ori în aceiași rundă, pentru a scora și event-uri locale, dar și festivale de final de rundă. Aș zice că vine cu rejucabilitate mare și cu multă arie de explorare, ținând cont că libertatea de experimentare cu cele 5 skill-uri va dicta puzzle-uri care de care mai diferite.
Terraforming Mars: Unul dintre titlurile la care am ajuns prea târziu la petrecere, l-am simțit suficient de acceptabil în materie de noroc al cărților (deși am înțeles că unii obișnuiesc să apeleze la drafting, cu riscul de a lungi mult jocul, pentru a mitiga cine știe ce combo-uri câștigătoare), dar șters ca mod de prezentare pe planșa principală (contrastant un pic cu cărțile, în care parcă s-a concentrat tot efortul artistic). Am încercat doar Elysium și Prelude, dar per total unul dintre puținele jocuri cu setting spațial care îmi ține treaz interesul.


9 s:
Tapestry: S-a vorbit deja mult prea mult despre el. Că nu respectă ce a promis să ofere, că e dezechilibrat la nivel de civilizații, că se rezumă totul la cărți. Mai tot timpul Stonemaier pornește cu prejudicii și rupe gura târgului, dar uite-așa au parte de mult marketing adițional. Indiferent de unde te poziționezi în raport cu titlul ăsta, în particular, eu l-am perceput ca fiind interesant, atrăgător, ușor de înțeles/explicat. Mi-a captat mult interesul și sunt dispus să-l joc cu orice alte addendums/mecanisme de echilibrare vor fi propuse.
PARKS: Arătos rău și deși gata în 30-60 de minute, îl găsesc a fi o rețetă de succes. Pe lângă feeling-ul de convertire al resurselor pe X carte din Splendor și point-to-point movement-ul de pe track-ul modular care se schimbă la fiecare rundă, mă dau pe spate și fel de fel de alte briz-briz-uri de cărți cu extra ongoing bonuses, dar care se încadrează tematic în toată treaba asta cu hiking-ul: cameră foto, poze, plosca de apă, schimbarea vremii, focul de tabără - toate, lucruri nenecesare, dar care îi dau personalitate. Dacă ar fi un pic mai ieftin, nu cred că ar trebui să lipsească din vreo colecție.
Grand Austria Hotel: Găsesc interesante absolut fiecare mecanism și fiecare componentă a acestui joc. Nu am mai încercat până acum vreun joc cu turn order dispus în modul ăsta, primul jucător având prima și ultima acțiune, apoi următorul a doua și penultima și așa mai departe. Cărțile de staff par a se cere jucate toate, la câte oferă, posibilitatea de a spune pas de multiple ori și a aștepta reroll-ul tuturor zarurilor pentru a face ulterior drafting-ul necesar pare tentantă destul de des, iar banii par tot timpul a fi prea puțini. Abia aștept să-l mai încerc, inclusiv cu board-urile asimetrice. Grafică armonioasă + Leopold, asistentul din rulebook e un mare troll undercover:



Jocul lunii decembrie pentru mine este Grand Austria Hotel, un mod deosebit de a încheia anul. Noapte cât mai lungă să aveți, mintea cât mai limpede și un nou an cu și mai mult timp de joacă!

Sunt 8, cei patru apostoli erau trei, Luca și...

Black Angel cred ca e genul (ca multe alte jocuri) care premiaza jocuri repetate, depinde de tine daca vei vrea sa-l mai joci in asa fel incat sa existe posibilitatea sa-l apreciezi mai bine sau nu. Fanii Pfister ce iubesc jocurile sale (heavy) le apreciaza pentru mecanici bine implementate, alegeri dificile/relevante, profunzimea jocurilor in general, cu siguranta nu pentru artwork, componente, flavour. Spunind asta inteleg (nu l-am jucat inca) ca intr-adevar puteau fi facute alegeri mai inspirate legat de componente si claritatea informatiilor pe care le ofera.

Parks ar putea fi si gratis tot nu cred ca ar trebui sa fie un sine qua non in colectii. Oameni diferiti, gusturi diferite, colectii diferite. Nu l-am jucat, o sa-l joc, probabil o sa-mi placa/para interesant pentru ce este. GAH il gasesc minunat, m-am bucurat cand l-am jucat recent cu un prieten si la al doilea lui joc fiind (primul senzatie meh) la sfarsit nu mai inceta din a-l ridica in slavi, "vreau sa-l cumpar acum!" si toate cele. Reroll-ul il faci (,) cu toate zarurile -1 disponibile dupa ce restul au zis pas probabil stii, e o optiune interesanta rar dar poti de asemenea sfarsi din lac in put. Cu tablitele asimetrice ideea mea de joc competitiv e sa ai inca o copie a jocului (sau daca (est)etica nu-ti pun piedici sa-ti faci tu unele "identice") pentru ca altfel veti sfarsi prin a juca jocuri diferite (ca la Burgundy de exemplu, tu joci pe o plansa de 180 de puncte celalalt pe una de 250), nu mai exista elementul de fantanit adversarul, de concurenta pe aceleasi tinte (camere in primis apoi si obiective).

Un an nou plin de joaca si tie

unq_flipmo wrote: ↑

31 Dec 2019, 11:16

Sunt 8, cei patru apostoli erau trei, Luca și...

Un an nou plin de joaca si tie

Uitasem de Tapestry, elefantul din cameră Mulțumesc frumos de gânduri și de urare, Bogdane!

Terraforming mars, fără draft, nu prea are sens
Nu faci draft sa împiedici combouri, faci ca sa aibă toată lumea șanse aproximativ egale la combouri

Doar 2 tura asta, ca iar a "papat" SWD banii de jocuri

AZUL: SUMMER PAVILION
Tot abstract, tot cu "pietricele"; teoretic ai mai multe posibilitati de a-ti pune la punct o strategie de joc - practic esti tot la "mana" pieselor care ies din punga dupa cum vrea mushiu' lor. Lumea pare cazuta in freza dupa el, cica ar fi cel mai bun din serie... n-am jucat Sintra, dar comparativ cu originalu', mie mi s-a parut fad rau si complicat doar de dragul de a face un "gamer's game" dintr-un joc simplu, rapid si elegant. Si ma enerveaza forma pieselor! Nota 8 (cu indulgenta).

THE QUACKS OF QUEDLINBURG
Am tot ocolit jocu' asta, pe de o parte din cauza numelui tampit, iar pe de alta parte din cauza hype-ului. Deh, sunt momente cand pur si simplu "nu intra", iar dupa o perioada mai lunga, se asaza apele, se face lumina la mansarda si "dracia" devine brusc interesanta Spre placuta mea (noastra) surprindere, jocul este un bag builder foarte haios si desteptatel; misto si in 2, si in 4 Are destule chestii incat sa-ti dea de lucru de-a lungul unei partide, dar in egala masura este extrem de usor/simplu de invatat/jucat. Rejucabilitate extrem de mare (mai ales daca adaugi si expansiunea), rapid si intens. Foarte bun! 9/10 si (evident) jocul lunii. La multi Ani!

PS: uitasem, am jucat si "povesti intunecate" (nu mai stiu ce numar).... oribil....

VZQ wrote: ↑

31 Dec 2019, 16:47

AZUL: SUMMER PAVILION
... un "gamer's game" ...

Ah...

DanielIndru wrote: ↑

31 Dec 2019, 17:32

Ah...

Expresia este luata de la cei care se ocupa de recenzii (MvM de ex) - cica primul Azul ar fi prea simplu pentru gustul jucatorului de cursa lunga. Cam la fel a fost prezentat si Sintra la vremea lui. Mie primul fix de-aia imi place, dar ma rog...

Pai e destul de simplu primul, dar cresterea dificultatii de la 1.8 la 2.0 pentru Sintra si Summer nu inseamna mare lucru. Tot gateway raman, oricum ai intoarce-o. Ca sunt mai deosebite dpdv decizional, ok, fie, dar gamer's game... au devenit niste prapastiosi reviewers astia.

De acord Nu inteleg de ce au unii impresia ca daca joaca ceva mai usurel, le scade cota / cade hangul, dar nah, fiecare cu parerea lui. Mie ce nu mi-a placut este ca schimbarile lungesc jocul, fara a-l schimba in bine prea mult: nu-mi place ca tura este fragmentata in 2 etape aproape egale ca durata, nici ca placutele wild sunt aceleasi de fiecare data; acum esti fortat sa tragi devreme din centru, ca sa nu pierzi prea multe puncte, iar pe de alta parte mare strategie de victorie nu ai, din cauza punctajului restrictiv, ce te obliga practic sa completezi macar 3/6 spatii la fiecare stea. Iar productia, cam.... eh (marcatorii jucatorilor nu incap toti in acelasi spatiu de punctaj, placutele nu stau bine pe farfuriile fabricilor, iar in cutie nu incap in traista daca pastrezi insertul - chiar era nevoie ca juma' de cutie sa fie blocata de un turn inutil?!?). Una peste alta, sunt de parere ca daca-ti place una din variante, nu prea ai de ce sa le pastrezi pe celelalte.

Poti sa salvezi insertul daca stochezi piesele in acel turn de carton. Si sacul separat.

M-am gandit si la varianta asta, dar e ciudat - sunt obisnuit sa le tin in desaga, ca in cazul primului Azul

Io tin sacul in turn. Cateodata chiar si fara piese

Huh Ete ca la varianta asta nu m-am gandit! Interesant

Babylonia: Un abstract care amintește de Samurai și Tigris & Euphrates ale aceluiași designer, rapid, simplu și cu un artwork curat, pastelat. Dacă nu aș fi jucat și alte jocuri ale lui Knizia, cu siguranță i-aș fi dat o notă mai mare sau l-aș fi luat.


Blue Moon City: L-am jucat în aceeași seară cu Babylonia și BMC a câștigat ”duelul”, făcându-și loc în colecție. Un abstract în care jucătorii trebuie să contribuie la reconstruirea Blue Moon City, primul care reușește să plaseze X discuri (în funcție de numărul de jucători) câștigă jocul. Jocul presupune mutarea pe harta modulară alcătuită din diferite clădiri la a căror construcție contribuie, adunarea resurselor în vederea convertirii în cristale cu care apoi reconstruiești Blue Moon City. Un alt lucru care m-a atras la joc este artwork-ul ”ocult” al cărților, fiecare carte având unul diferit (de menționat că este vorba de ediția CMON din 2018). Pe de altă parte, singurul minus ar fi nuanța anumitor clădiri din joc, care e ușor confuză.


KeyForge: Call of the Archons: În 2018, Richard Garfield s-a gândit să mai mulgă puțin vaca cardgame-urilor, propunându-ne un joc care nu presupune deckbuilding sau deschiderea de boostere, fiecare pachet fiind unic (creat random și echilibrat din setul de cărți al unui anumit sezon/serii). Deck-ul respectiv nu mai poate fi modificat, trebuie să joci așa cum l-ai luat. Universul Keyforge are 7 case, fiecare deck având cărți din 3 case. Spre deosebire de multe alte jocuri, în Keyforge poți juca orice carte, nefiind nevoit să plătești pentru ea*, doar că terms and conditions may apply... în sensul că în fiecare tură poți activa doar una dintre case, astfel că vei putea juca doar cărțile acelei case. Scopul jocului este să aduni resurse cu care să fii primul care făurește cele 3 ”chei” ale nu-știu-cui. Nu m-a convins, mi s-a părut frustrant de cele mai multe ori și restrictiv, depinzi foarte mult de ce cărți îți vin, universul jocului nu mi-a transmis mai nimic.


Warhammer Underworlds: Nightvault: 2 hărți, una pentru fiecare jucător, multe facțiuni din care să îți alegi (bineînțeles, dacă investești în extensii), deckbuilding, abilități diferite, obiective pe hartă și cărți de obiective prin care aduni glorie; totul în doar 3 runde de joc. Mi-a plăcut, însă nu aș investi în el.


Labyrinth: The War on Terror, 2001 – ?: CDG al unuia dintre designerii favoriți de wargames, Volko Ruhnke. Un wargame pentru 2, unul dintre jucători preia rolul SUA post 9/11, celălalt al jihadiștilor. Harta prezintă Orientul Mijlociu, Nordul Africii, zone din Asia, Europa, SUA și Canada. Un joc asimetric în care, de regulă, americanii reacționează la acțiunile jihadiștilor; americanii pot câștiga prin eliminarea tuturor celulelor de pe hartă / dacă există un anumit număr de țări musulmane cu guvernare foarte bună și un anumit număr de resurse, de cealaltă parte jihadiștii pot câștiga prin instaurarea sharia în țări musulmane sau prin detonarea unei arme de distrugere în masă în SUA. Americanii pot intra în forță într-o țară islamizată, însă cu cât își desfășoară mai multe trupe pe hartă, cu atât numărul de cărți al SUA se reduce, reprezentând reducerea resurselor financiare și logistice. Cei doi jucători au acțiuni total diferite, iar căile spre victorie sunt diferite. Jocul are mai multe scenarii, iar extensia ”Labyrinth: the awakening” aduce jocul în perioada de după 2010, începutul primăverii arabe plus un deck nou de cărți, cu event-uri de atunci, miliții care reprezintă diferitele facțiuni (kurzi, rebeli etc). Un joc care poate stârni discuții cu privire la moralitatea temei, însă dacă ar fi să o luăm astfel, am juca doar abstracte în care piesele negre s-ar numi ”piese de culoare închisă”. Un joc foarte bun și al cărei temă este prezentă, impresia fiind că este mai greu să joci cu americanii, în special în primele 2 partide, când încă nu cunoști foarte bine ce poți să faci și cum.


UBOOT: The Board Game: Cei 4 jucători (și ar fi indicat să fie 4 și nu mai puțini) controlează echipajul unui submarin german în Al Doilea Război Mondial. Jocul necesită o aplicație, care contribuie la experiență și atmosferă. Navigatorul trebuie să calculeze ruta, căpitanul are un număr restrâns de ordine prin care comandă echipajul, fiecare jucător are un rol specific, turele se schimbă, moralul poate să scadă sau să urce în funcție deciziile luate etc. Impresia a fost că jocul conține poate mult prea multe elemente care reduc din plăcerea jocului, unele mecanici in-game care poate nu erau chiar necesare. Jocul este predispus la crearea unui alpha player. Jucând ”The hunters: german U-boats at war” (care este un solitaire tactical wargame), pot să compar tema aleasă; iar jocul amintit îmi place foarte mult, fără o aplicație, fără miniaturi sau alte asemenea componente, reușește să creeze o atmosferă tensionată, cu elemente de îmbunătățire a echipajului și în care se construiește o adevărată poveste în jurul acelui echipaj și al comandantului submarinului (aici https://forumboardgames.ro/viewtopic.php?f=57&t=5509 o relatare a unei sesiuni The Hunters). În concluzie, un joc bunicel căruia vreau să îî mai acord câteva partide, însă miniaturile, dependența de aplicații nu prea sunt genul meu de jocuri.


Jocul lunii decembrie: Labyrinth: the war on terror

Euphoria + extensie M-a atras pentru ca-mi plac distopiile Sci Fi. Din pacate jocul nu mi-a placut. Un worker placement game care isi arata varsta. Cea mai mare problema mi s-a parut tabla incarcata si prost impartita. Greu de dat seama unde sa-ti pui muncitorii si ce sa faci cu ei. A doua problema a fost ca nu mi s-a parut ca face mare lucru spectaculor. Un worker placement destul de basic dar nu e suficient de clar ca sa mearga repede si frumos, comparativ cu Stone Age, de exemplu. Pana la urma nici tema n-am prea simtit-o. Nota 5.5

The Others expansions: Gluttony, Sons of Ragnarok și Team Beta A intarit placerea mea pentru jocul de baza. Gluttony e un Sin misto de jucat pentru ca treci usor prin deckul de sin cards si ai multe optiuni ca sin player. De asemenea ai si multe reaction tokens care iti dau mai mult control. Singurul lucru dubios sunt miniaturile de abomination care sunt incredibil de mici pentru extensia asta. Sunt sigur ca au vrut sa economiseasca plastic, altfel nu vad logica. Pentru ca alte seturi au abominations mult mai mari si satisfacatori. Astia arata ca niste pitici foarte detaliati dar ceva nu se leaga in modul cum arata pe tabla. Sons of Ragnarok sunt eroi foarte puternici care mi se pare ca mai scad din dificultatea eroilor in a se bate cu Sin player, dar au si reguli un pic mai complexe. Extensiile mi-au deschis apetitul sa mai incerc si alte sin-uri din The Others si in general apetitul pentru joc.

Escape Plan Un euro complex foarte tematic. Componente excelente si surprinde bine feelingul de heist movie de tipul "Rick, you son of a bitch, I'm in!" Te plimbi pe o harta formata din hexagoane, recrutezi ajutoare si vizitezi locatii care iti vor face bani la finalul jocului. In principal ai actiuni pe timp de zi, dar poti face rost de actiuni si pe timp de noapte ca sa poti face mai mult intr-o tura. Pe tabla se mai plimba si politisti prin care daca treci primesti rani si de care te poti feri prin abilitati si ajutoare. Poti deschide si niste loot boxes cu chei de care faci rost. Nu intru in multe detalii, dar sunt multe abordari pe care le poti avea. Un lucru care nu mi-a placut a fost insa finalul. Daca nu reusesti sa iesi de pe harta intr-un numar de ture, pierzi jocul indiferent de cati bani ai reusit sa strangi. Ca idee suna ok, dar pentru un euro cu mult planning si care dureaza mi-a displacut nespus elementul asta. Bineinteles ca mie mi s-a intamplat exact chestia asta, pentru ca deja investisem mult neuron sa ajung cu un punctaj decent la final, dar nu mi-am mai calculat si iesirea. Deci sunt partinitor. Dar vad cum ar mai enerva chestia asta si pe altii. Am jucat in 4 si turele au durat ceva timp, deci există fi factorul de aștepat după ceilalți. Cred că 3 e numărul perfect de jucători. Per total l-aș recomandat măcar o dată pentru că eu l-am găsit un joc original, chiar dacă nu știu dacă-l voi mai juca altă dată din pricina finalului. Dar oricum nu e genul meu de joc neapărat, așa că nu contează prea mult ce cred în legătură cu asta. Nota 7

Space Explorers Explorare spațială la comuniști, de la un designer rus, dacă nu mă înșel. Foarte frumos designul, deși la început te poți încurca un pic în reguli pentru că sunt un pic neobișnuite. Turele merg foarte repede - fie joci o carte (de pe masă, sau din mână), fie iei o carte în mână. Pentru cumpărat poți folosi niște tokene cu care începi și mai primești reduceri din cărți pe care le arunci din mână și cărți de același fel pe care le ai deja jucate. Tokenele folosite le dai jucatorului din stanga, deci practic astfel il ajuti sa cumpere el mai usor carti. Cu cat ai mai multe cărți de același fel jucate, cu atât cărțile de același fel pe care le cumperi sunt mai ieftine. Dar o să ai nevoie de mai multe feluri de cărți pentru a face puncte. Faci puncte din misiuni spațiale indeplinite - care se indeplinesc cu simboluri de pe carti, si din carti speciale pe care le ai jucate in fața ta. Te poti baza pe jucatorul din dreapta care tot cumpara cu tokene si te ajuta pe tine vrand-nevrand, sau poti gasi alte metode de plata si sa blochezi tokenele la tine, pentru a nu-i ajuta pe ceilalti. E un mod bun de a stimula interactiunea dintre jucatori si de a simula colaborarea dintre diferitele statii spatiale. Merge bine la orice numar de jucatori, artworkul mie imi place - vibe comunist. Si are rejucabilitate foarte buna, pentru ca intr-un joc nu intra toate cartile pe masa, deci ai ce explora. Recomand cu caldura. Nota 8

Coimbra Un euro care arata frumos, oferă multe căi spre vitorie și nu te compleșește cu complexitatea. Un soi de point salad deștept care folosește dice drafting si dice placement. Plasezi zaruri in diferite zone ca sa cumperi carti care te ajuta sa urci pe trackuri. Cu cat valoarea zarului e mai mica, cu atat cumperi mai ieftin, dar cumperi dupa cei cu valori mai mari aflati in aceeasi zona cu tine. La finalul rundei activezi trackurile de culoarea zarurilor pe care le-ai ales care iti dau diferite beneficii: bani, putere militara, mișcare pe harta sau puncte de victorie. Faci puncte pe parcursul jocului in diferite moduri, dar si o gramada la final, din carti de scoring de diferite feluri si in functie de cat de sus esti pe fiecare track (adica daca esti in primii 2 pe track). Pe harta pe care te misti faci puncte si cresti pe trackuri si poti face puncte si in functie de cate locatii ai vizitat. Clar l-as mai juca si m-a facut curios de alte designuri ale creatorilor. Nota 8

Cthulhu: Death May Die + Season 2 + Unspeakable Box Am crezut ca ar putea sa inlocuiasca Mansions of Madness, dar nu e cazul. E un fel de The Others coop in universul Lovecraft. In mare parte un dice chucker cu miniaturi superbe care se axeaza mult pe progresia personajelor si in care tema transpare mult din mecanicile scenariului pe care il joc. Ca sa bati jocul trebuie mai intai sa opresti ritualul si apoi sa i omori pe the Old One inainte sa te pape el pe tine sau sa treaca un numar variabil de runde. Intr-un scenariu a trebuit sa pun dinamita pe reni care erau rapiti de o nava spatiala ca sa explodeze nava spatiala. In alt scenariu trebuia sa descopar eroii tradatori de pe tabla, in altul sa distrug niste artefacte intr-un moment precis - sincronizat. Daca monstrul mare apare pe tabla si nu ai oprit ritualul nu il poti ataca. Fiecare monstru mare vine cu propriile particularitati care se combina cu particularitatile scenariului. Jocul e foarte streamlined și are o progresie tensionata care face eroii tot mai puternici cu cat sunt mai aproape de moarte - tipic Eric Lang. Scrisul si povestea mi se par slabe, dar ce faci in scenarii e interesant. In functie de ce eventuri iti pica si in ce momente, se poate intampla ca ceea ce ai realizat sa iti fie stricat si sa trebuiasca sa o iei de la capat, sau partial de la capat. Eroii au mai mult control pe ce fac decat in The Others pentru ca au 3 actuni pe tura si posibilitatea de a da energie pentru a face rerolluri, plus pot gasi lucruri interesante in camere fara monstri. Chiar si asa, poti ajunge sa faci acelasi lucru de 3 ori in aceeasi tura. Trage in monstru de 3 ori, ti s-a terminat tura si tragi un event nasol sau foarte nasol. Eu n-am simtit nevoia sa rejoc acelasi scenariu de mai multe ori , desi presupun ca jocul e destul de rejucabil. Old Ones mi se par poate cei mai interesanti pentru mecanicile tematice pe care le au. Black Goat pune multe unitati pe tabla, Yog-Sothoth creeaza mai multe locuri de spawning si le plimba pe tabla, Dagon transforma eroii si cultistii in deep ones. Dar cred ca unele scenarii nu merg prea grozav cu unii Old Ones - sunt jucabile, dar introduc prea multe reguli speciale, care parca ies mai mult in evidenta intr-un joc atat de streamlined. Nu e de jucat in prea multi. In 1,2 sau 3 e minunat, in 5 e groaznic.

Concluzii: Mie mi-a placut mai mult The Others pentru satisfactia de a fi Sin player si duelul asimetric cu eroii. Nu simt nevoia sa detin si Death May Die. Mi se pare ca cu Mansions of Madness primesc doza de Lovecraft cu explorarea excelenta si povestea care lipsesc cu desavarsire din Death May Die. Daca aveti bani isi au loc amandoua in colectie. Daca nu v-a placut The Others, dar va plac coops, s-ar putea sa va placa Death May Die. Daca nu va permiteti decat unul dintre ele depinde ce va atrage mai mult: one vs all, coop, horror sau Cthulhu, care e mai ieftin (probabil The Others). Amandoua sunt destul de greu de castigat cu eroii. A, si e foarte enervant sa strang toate cutiile la finalul partidei, dar stiu ca e de asteptat de la Kickstarterele astea epice. Nota 8

Jocul lunii: Death May Die

S-a terminat si 2019 si il ultima luna am apucat sa imi testez toate noutatile ce le mai aveam nejucate in colectie.
Asadar:

Sushi Go, un joc de carti simplu, drafting si set collection, amuzant, relaxant, nimic iesit din comun dar cu o productie si o prezentare aratoasa. Nota 6 (third tier family games)

Murano, un joc cam laudat in ultima vreme pe aici pe forum, laude care m-au pacalit sa il cumpar. Regret decizia. Ne-a lasat un gust acru aproape tuturor care l-am jucat. Un rondel cam aiurea gandit, multe mecanisme nefinisate si cireasa de pe tort, cartile de endgame scoring .... atat de debalansate ...... Unele iti dau tone de puncte pentru ceva ce oricum faci in timpul jocului iar altele te puncteaza mai slab, pentru elemente atat de aleatorii incat nici nu merita sa iti bati capul cu ele. Cel mai slab eurogame de dificultate medium-light & up ce l-am jucat pana in prezent. Nota 6 cu minus.

Key Market. Ca un mare fan al jocurilor din seria Key, nu am putut rata reprintarea acestuia. Avem un joc economic de dificultate medie, la baza caruia stau productia de bunuri agricole si valorificarea cat mai eficienta a acestora, prin vanzare la market, prin angajarea si instruirea wokerilor in diverse bresle si eventual prin upgrade-ul fermei initiale si pensionarea muncitorilor. Centrul de greutate al jocului consta in cele 5-6-7 (din 16) bresle si in optimizarea investitiilor in aceste bresle.
La fel ca si in celelalte Key-games, avem jocul impartit in anotimpuri, fiecare runda avand o etapa de productie (angajare/deplasare muncitori in camp, productie de bunuri, pensionare muncitori) si una de market (vanzare bunuri si investitie in bresle). Market-ul este bine gandit iar vanzarea bunurilor este cat se poate de interactiva iar uneori, agonizanta.
Productia este de calitate buna pentru un euro, grafica aspectuoasa, mai ales pentru cei incantati de seria Key, pretul rezonabil si rejucabilitatea destul de ridicata, tinand cont de numarul de combinatii posibile de bresle.
Nota: aproape 9

Maracaibo este ultima capodopera in materie de heavy euro, a designerului Alexander Pfister. Mecanic si structural vorbind, daca Blackout HK este fratele geaman al lui Mombasa, Maracaibo este foarte apropiat ca feeling de GWT.
Ca in toate celelalte jocuri ale sale, Pfister abuzeaza de toate mecanismele posibile insa le imbina foarte, foarte bine: avem hand management si carti cu multiple moduri de utilizare, avem diverse trackuri in care putem alege sa investim sau la fel de bine putem alege sa le ignoram complet si sa castigam partida, avem contracte (quests), bonusuri de final, trackuri de income si o tona de upgrade-uri pe plansa personala, la care poti apela in functie de strategia aleasa.
Avem parte si de racing, o runda constand intr-o croaziera prin Caraibe, cu opriri in orase si sate, care iti ofera cele mai diverse moduri de a obtine puncte. Problema este ca tempo-ul este dictat de jucatori iar daca cineva este grabit sa inceapa urmatorul joc sau sa prinda ultimul autobuz spre casa, poate incheia rundele mai repede decat si-ar dori ceilalti participanti.
Partidele pot fi jucate in modul standard sau in mod story/campain (aproximativ o corcitura intre modul standard si cel legacy), ceea ce aduce rejucabilitate destul de mare + o varianta solo suficient de tensionanta.
Productia este buna, grafica este simpatica (jocurile lui Pfister oricum nu exceleaza la capitolul asta), manualul clar si bine scris, rejucabilitatea este mare, interactiune suficienta pentru un euro dar pretul cam piperat (dublu fata de un GWT sau Mombasa). Astea-s vremurile, din pacate.
In concluzie, inca un hit de la designerul meu preferat. Nota 9 cu un pic de + și bineinteles, titlul de jocul lunii decembrie si al anului 2019

Am jucat doar doua jocuri noi luna asta:

Terramara - Nu am plecat cu asteptari foarte mari, pentru ca din prezentari mi se parea destul de similar cu multe altele, fara ceva care sa iasa in evidenta. Are intr-adevar mecanismul de plasare a muncitorilor "in viitor", dar nu e de-ajuns cat sa mi se para un joc revolutionar. In schimb ceea ce face in rest face bine, si mai vreau sa-l joc sa-mi dau seama de puterea relativa a diferitelor strategii. 8 / 10

Maracaibo - Inevitabil am fost marcat inainte sa-l joc de faptul ca multa lume il numea cel mai bun joc al lui Pfister, si un succesor al lui Great Western Trail. Si pot sa spun ca dupa prima partida am fost putin dezamagit. Deocamdata pentru mine e pe locul 3 intre jocurilor lui, dupa GWT si Mombasa. Mecanismul de miscare + multiple actiuni in functie de cat de misti e interesant, si inteleg cum duce la schimbari de strategie pe parcursul jocului din cauza ca unii jucatori fug mai repede in jurul hartii. Dar per total interactiunea mi se pare cam redusa in joc, iar trackul de explorare mi se pare si mai nelegat ca mecanism ca trenul din GWT. Per total mi-a placut, dar sufera putin in comparatie cu GWT. Totusi sper sa-l mai rejoc acum ca stiu mai bine cu ce se mananca, si s-ar putea sa-mi schimb parerea. 9 / 10

Jocul lunii: Maracaibo.

Am avut un singur joc nou in decembrie, cumparat dupa ce am vazut ore intregi de filme (playtrough, reviews...). Nu de alta dar am inceput sa cumpar mai putin, ca sa joc mai mult jocurile pe care le am.

Dungeon Alliance

Pentru mine e un joc de nota 10. Un dungeon crawler, cu tema fantasy puternica, dar foarte smart si... fara zaruri.

La inceputul jocului draftezi 4 eroi din cei 17 existenti, fiecare dintre ei avand o rasa si o combinatie de doua clase (rasa si clase iti permit sa folosesti doar anumite arme, spell-uri, pets, etc.).
Odata draftati eroii, iei cartile lor cu abilitati, 3 pentru fiecare erou, unice, si le amesteci intr-un deck. Asta e deckul cu care joci si dai comenzi eroilor, cam ca in Mage Knight. Diferenta principala fata de Mage Knight este ca in Dungeon Alliance eroii au si niste abilitati de baza (melee/range attack, armor/agility, speed si life). Asa ca poti activa si actiona cu un erou, si fara sa ai carti pentru el (dar evident, este mai putin eficient in tura respectiva). Spre deosebire de Mage Knight, unde musai joci o carte ca sa faci o actiune, aici poti sa faci niste actiuni de baza oricum ar fi.

Tot la inceputul jocului draftezi si questurile. In timpul unui joc ai active 3 questuri: 1 quest de 5 XP, un quest de 7 XP si un boss de final. In functie de dificultate, nu e musai sa le rezolvi pe toate. Dealtfel eu nu am reusit niciodata sa le rezolv pe toate 3, ci maxim un quest de 7XP si sa inving boss-ul.

Actiunea jocului se desfasoara in 4 runde. Intr-o runda activezi fiecare erou odata, in orice ordine vrei.
Rezolvi questuri, challanges, sau invingi monstrii si primesti XP. Cu XP-ul poti sa-ti cumperi carti din shop (arme, armuri, spells, pets, artifacts, and so on). Aceste carti se adauga deckului initial de 12 carti (ce contine cele 12 carti de baza ale eroilor).
Cu cat castigi mai mult XP, si shopul avanseaza. Shopul are 3 nivele, evident nivelul 1 cu carti mai basic, nivelul 2 cu carti mai avansate si nivelul 3 cu artifacte puternice.
Un alt element de level up este draft board-ul: un mic board care-ti arata cate carti poti tine in mana si cate poti discarda la sfarsitul turei (Ex: incepi prin a avea 6 carti in mana si poti discarda 1 carte, avansezi la a avea 6 carti in mana si poti discarda 2, apoi la 7 carti in mana si discard de 2, si tot asa). Cu cat cumperi mai multe carti de la shop, cu atat avanseaza draft board-ul si poti folosi mai multe carti.

Dungeon tile-urile sunt de diferite nivele, de la 1 la 3. Cele de nivel mic avand monstrii mai slabuti, goblini, bugbears, gargoyles, iar cele de nivel mai mare ajungand sa aiba minotauri, hidre si alte nebunii (sunt multi monstrii diferiti, cam 20 daca nu ma insel). Tile-urile sunt draftate si ele. In timpul jocului ai 2 tile-uri vizibile, iar cand explorezi o camera poti alege unul din cele doua tile-uri si il adaugi dungeon-ului.

Doua minusuri are jocul: calitatea cartonului din care sunt facute cartile ar fi putut fi mai buna. Sunt cam la fel ca cele din Mage Knight si asta inseamna ca nu poti sa joci cu ele unsleeved.
Si al doi-lea, este ca ai doar 9 questuri in total... asta inseamna ca or sa se repete de la joc la joc, dar tot are o tona de rejucabilitate overall.

Mai adaug ca Andrew Parks, designerul jocului a lucrat cu Vlaada Chvatil la Star Trek Frontiers (reimplementare a Mage Knight). Si asta se vede in Dungeon Alliance.

Noutățile puse pe masă în decembrie au fost (încerc să completez cu reviewuri în zilele următoare):

1.Winterborne 6/10
2.TAGS 6/10
3.Revolution of 1828 6/10
4.Deep Blue 7/10
5.Nētā-Tanka 7/10
6.Pocket Detective 8/10
7.Copenhagen: Roll & Write 7/10
8.Kingdomino Duel 6/10
9.Blitzkrieg! 8/10
10.Similo 8/10
11.Card City XL 7/10
12.Cities: Skylines 8/10
13.Neolithic 6/10
14.Walking in Burano 8/10

Aș zice că preferatul lunii pentru mine a fost Cities: Skylines joc cooperativ cu o tematică care îmi place enorm: city building Deși ca și calitate (grafica și cartonul) mai slăbuț.

Marea dilema a anului: Acu` nu sunt sigur ce sa fac cu jocurile jucate de revelion intre ani? Le pun pt luna decembrie sau le las pentru parerile lunii ianuarie? A fi sau a nu fi, in lista aceasta?
O sa ma decid pe parcurs, in functie de cat am chef sa scriu.

Cash `n Guns: party game cu "puschi-puschi". Suntem mafioti si in dorinta de a imparti banii de pe masa, runda de runda ne amenintam cu niste pistoale realizate din spuma neagra. Uneori amenintarea se dovedeste a fi reala, si cartea jucata arata un glont, cel in cauza fiind impscat si iese din acea runda sau de multe ori e doar o amenintare la deruta iar cartea arata un pistol neincarcat. Amuzant pentru vreo 20 minute, dar nu am gasit rejucabilitatea in partida a doua. Poate dupa cateva pahare, o sa mai prinda masa. Nota 6.5

Fool`s Gold: Cautam aur in 5 locatii diferite iar scopul e ca pana la final, sa avem neaparat carti cu aur din toate locatiile, daca nu, ni se taie capul si pierdem 5 puncte. Aruncarea zarurilor arata ce locatii se vor deschide in acea runda, apoi in functie de cati mepalsi am plasat inmultit cu nr de zaruri, atatea carti tragem si putem da de carti cu mal, pietre, vreme rea sau aur. Doar ca cine are majoritate va alege primul. Plasarea la locatii se va face prin plata unei sume de bani. Jocul e interesant doar ca parca are prea multa amestecare de carti plus ca mi-a lasat un vibe de Tobago, in modul in care se gasesc comorile si se impart. Prefer Tobago, asa ca acesta va pleca din colectie. Nota 7.6

A Column of Fire: din seria Pillars of the Earth, World without End, etc vine si jocul acesta cu o lupta intre religii. Protestantii vs. catolicii. Alegi ce religie sustii si apoi dai cu zarurile de diferite culori si conform lor, o sa alegi cate un personaj ce sta un numar de ani (runde), atat cat arata pe zar, alaturi de tine si iti ofera mereu cate un bun sau puncte sau o abilitate. Conform acelei alegeri, cartea iti spune ce token de religie sa pui intr-un oras si cat se umple orasul de acele tokene, incepe revolta. Cine are superioritate va castiga, casele celor din religia pierzatoare o sa fie arse iar daca esti printre cei care are casa in acel oras si ai sustinut religia care ai anticipat ca va castiga, iei punctele incrise. Daca nu, ai luat foc. Poate runda viitoare sau poate te convertesti in religia cealalta. Interesant joc si cred ca singurul care o tematica/grafica religioasa care a reusit sa ma atraga. Celelalte au plecat toate din colectie, in frunte cu Biblios. Acesta ia nota 8 si ramane.

Pioneers: un fel de Ticket to Ride combinat cu Railroad Revolution, evident pe un sablon de joc family. Construiesti rute, mergi cu trasura si dai jos din ea anumite persoane iar fiecare dupa culoarea sa, vine cu cate o putere: bacherul iti aduce mai multi bani per runda, constructorul te lasa sa pui 2 drumuri deodata, minerul iti da voie sa extragi un token de aur cu puncte pe el, etc. Mereu cand golesti o trasura, primesti si numarul inscris pe ea. La final iei si puncte pentru cea mai mare ruta continua a ta unde ai lasat oameni. Nota 8.1 si trebuie sa il joc si cu un mini expansion, posibil sa ii creasca nota.

Council of 4: Alt joc ce are ca inspiratie Ticket to Ride dar care e mai complex decat Pioneers si mai interesant. Aici decartezi carti de tip plicuri colorate pentru a influenta consiliul celor 4 care sa iti dea permisiune de constructie intr-o anumita regiune. Daca nu ai cartile potrivite, poti sa dai mita, ca cica ar fi mai corupti unii si ti-ar da permisul de constructie contra sumei cerute. Poti sa dai afara pe cineva din consiliu si sa il bagi "pe unu de-al tau" care o sa iti si dea 4 bani pentru ajutorul acordat. Apoi dupa ce construiesti case, o sa iei bonusul din locatia respectiva plus toate bonusurile din sirul continuu creat de casele tale, daca ai fost baiat destept si ai urmat aceasta strategie. Daca nu, mergi pe strategia de a construi case in orasele de o anumita culoare si daca esti primul, automat ai luat 5 puncte plus un bonus. Ne-a placut, dar totusi e un joc destul de predispus la AP. Uneori jucatorii stau si analizeaza indelug cartile si balcoanele (chiar ma refer la balcoanele din joc) pentru ca gasi solutia perfecta. Nu ajuta prea mult nici culorile alese care sunt extrem de apropiate si greu de deslusit la lumina becurilor. Am varianta din 2015, nu stiu cea din 2019 de la CMON daca a rezolvat acest aspect. Din cauza asta "doar" nota 8.3

Dice Forge: Grafica superba, plus ceva nou adaugat jocurilor cu zaruri si anume, posibilitatea de a schimba fata zarurilor tale si de a le face "unice" si diferite fata de ce au ceilalti de la masa. Totusi acest aspect de "unice" incepe sa paleasca dupa vreo 2 partide, pentru ca nu ai 100 de posibilitati si de cele mai multe ori o sa cam repeti ce ai facut partida trecuta si macar unul dintre zaruri o sa il faci cam la fel cu ce ai mai facut in trecut. Conceptul stiu ca nu e nou si au mai facut si alte jocuri asta, dar e primul pe care il joc eu. Pe scurt, pui fete de zaruri noi ce iti ofera mai multi bani, puncte, etc, incat sa iei carti cu abilitati si in final din ce in ce mai multe puncte. Nota 8.4 pentru originalitate si grafica dar pare ca ii lipseste rejucabilitatea si parca si tensiunea uneori.

Favor of the Pharaoh: Acum sa trecem la celalalt joc cu zaruri din acesta luna, cel care a reusit sa il depaseasca pe Dice Forge, in special datorita tensiunii pe care o au partidele, mai ales spre final. Dai cu zarurile ca la Yatzee, incat sa ai tripla, o suita, duble, etc si asta iti castiga un cartonas ce iti da fie alte zaruri diferite sau abilitati speciale. Daca ai obtinut zaruri albe de exemplu, pe ele nu le poti arunca decat o singura data si raman blocate pe nr cazut. Zarul portocaliu cred ca are ca numar maxim pe el, doar pana la cifra 4, altul, cred ca cel rosu, are mai multe fete cu cifre mari pe el, etc. Ideea sa iti construiesti o "armata" de zaruri cat mai puternica, ceea ce te va ajuta sa castigi regina si automat jocul. Doar ca si ceilalti vor primi o ultima sansa sa te depaseasca si sa iti fure victoria. Daca ai luat regina cu 7 zaruri de cifra 2 de exemplu, ceilalti vor incerca sa dea ori 8 zaruri de cifra 2 ori 7 zaruri identice ce arata cu o cifra mai mare decat a ta. Astfel tensiunea e foarte mare si trebuie sa fii sigur care e momentul oprtun sa atagi regina, pentru ca uneori o poti pierde daca nu esti bine pregatit. Nota 8.5 plus rejucabilitate mai mare decat Dice Forge, datorita setupului si a cartonaselor ce vin in cutie si care se tot schimba de la o partida la alta.

Ulm: Genul ala de joc uitat de lume in cel mai intunecat colt si vandut dupa prima partida, ca si cum ar fi "cel mai prost din curtea scolii". Doar ca mai suntem cativa pe planeta Boardgames, care il apreciaza. Conceptul: un fel de X si 0 oarecum in care impingi niste tokene si ceea ce a ramas in grid-ul de baza sunt cele 3 actiuni pe care le iei. Primesti bani, carti, sigilii, tokene, etc. Sigiliu iti acorda o zona dorita de pe plansa, care vine cu o putere speciala si o sa cam alegi acel loc unde crezi tu ca o sa vina si ceilalti jucatori pe parcurs. Oricine vine acolo, o sa iti dea tie mai intai un numar de puncte, inainte de a obtine acea putere. Apoi e si cursa de pe rau, unde barcile pornesc la -11 puncte si trebuie sa incerci ca pana la final de joc sa duci barca in zonele cu puncte pe plus si mai ales cartile de joc, iti dau fie un anumit beneficiu pe loc sau poti risca si sa le pastrezi pentru final, iar daca reusesti sa strangi tot ce scrie pe ele, nr de puncte primit o sa fie unul destul de mare.
De exemplu poti incerca sa construiesti catedrala pe bucati cu ajutorul a 3 carti si o sa iei vreo 15 sau 18 pct parca. Sau acumularea de anumite bunuri iti poate aduce vreo 12 pct. Dar asta inseamna ca iti anulezi sansa de a folosi cartea pentru acel beneficiu imediat care si el poate fi tentant. Un joc deosebit, diferit fata de ce am mai jucat pana acum, dar care din pacate nu e apreciat de aproape nimeni. Eu ii dau nota 8.5

Elysium: Drafting de carti cu ajutorul unor columne colorate. As zice eu, un mix intre 7Wonders si Splendor oarecum. Chiar si niste Rummy la modul de a pune cartile in Elysium pentru scor. Ceea ce ar trebui sa fie o reteta de succes. Si este! Carti cu text cu diferite beneficii/abilitati care sunt valabile doar daca nu le muti in Elysium, ceea ce va duce la multe momente in care o sa te zbati in a lua decizia: mut cartile astea acum in Elysium ca sa imi asigur un scor final bun, sau le mai tin aici sus pentru a beneficia de puteri dar cu riscul de a nu mai avea timp sa le mut sau chiar sa le pierd in urma unor atacuri. Bun joc! Nota 8.6 si poate creste dupa mai multe partide.

Passing through Petra: Pe asta l-am testat si filmat acum cateva luni pe Tabletop, asa ca il gasiti la sectiunea Recenzii, dar abia acum am reusit sa il joc in 3 persoane si ne-a placut. Se sta la coada pentru a face troc de produse si inmultesti numarul de clienti cu numarul de vanzatori si rezulta cat de multe spatii o sa muti intr-un anumit rondel, loc in care o sa scapi de "incarcatura" ta de pe plansa plus o sa iti dea un bonus foarte cool. Simplu, usor de invatat si de jucat, diverse strategii de abordat, componente de nota 9 din cauza planselor proprii care sunt cat "bobul de mazare" incat greu vezi ceva pe ele. Nu inteleg de ce nu au putut sa le faca macar dublu ca dimensiune. Eu le-am scanat si marit ca nu puteam juca asa. Nota jocului: 8.6

Via Nebula: Pick up and delivery facut ca la carte. Fun, rapid si cu dorinta de a-l rejuca mereu. Cred ca am dat peste 5-6 partide luna asta. Pe scurt: dai ceata la o parte ca sa vada tot omu` pe unde calca si sa poata duce in siguranta bunurile din punctul A in B. Alegi tu care e punctul B, adica santierul, unde duci, caramida, lemn, etc, resurse descoperite de tine sau alti jucatori si pe care fiecare o sa incerce sa le care cat mai rapid in santierul sau pentru a indeplini cartile cu constructii. Aduce putin un Splendor vibe aici. Dar doar putin. Componente foarte frumoase, insert de calitate. Un joc de nota 8.7 si cred ca cel mai bun pick up and delivery game jucat vreodata. E unul dintre mecanismele pe care nu prea le indragesc, dar cand e facut ca lumea, jos palaria pentru designer.

Rococo: p-asta il stie lumea. Faci rochii pentru un bal la palat. Un hand management imbinat cu deck-building. Grafica excelenta, tematica rar intalnita, posibilitati variate de a face puncte. L-am jucat de 3 ori si tot mai am chef sa descopar ce mai pot face in acest joc. Nota 8.9

Sanctum: sau Diablo the board game cum am vazut ca i se zice. Aparut de curand, un joc ce nu ar trebui sa se regaseasca in colectia mea, plina de euro games si lipsita de dorinta de a avea figurine si tematici fantasy. Mai mult, nici pe PC nu joc RPG-uri, asa ca m-a uimit total cum dupa ce am vazut la Rahdo acest joc, am stiut ca TREBUIE sa il am in secunda urmatoare. A doua zi era deja acasa si pus imediat pe masa de joc. SUPERB joc din toate pct de vedere. Gurile rele spun ca ar fi o invarteala de zaruri continua si plictisitoare. Eu zic ca ei sunt plictisiti asa in general de jocuri, si mai bine sa se apuce de altceva si sa lase bucuria de a juca un joc cu adevarat bun. Dai cu zaruirile dupa ce alegi ce grup de creaturi sa te urmareasca, apoi cu abilitatile speciale ale eroului ales, manipulezi acele rezultate, folosind pietre de focus si stamina. Acestea sunt limitate si trebuie sa faci actiunea de Odihna, ca sa eliberezi locurile cu abilitati deja folosite. Tot acum poti sa iti echipezi eroul cu straie si armuri si arme noi culese din loot-ul aparut dupa ce ai casapit la demonii ce te-au atacat rundele precendente. Ca sa te poti echipa, ai nevoie de pietre (gems) de o anumita culoare, pe care le eliberezi prin niste mutari facute in functie de culoare monstrilor omorati. Dupa ce te-ai echipat, eroul tau o sa fie mai puternic, "mai curat, mai destept" - mai cum vrei tu de fapt, ca asta te va ajuta fie sa mergi pe defensiva cu multe scuturi, sau pe atac cu multe carti ce iti dau manipulari diverse de zaruri si sanse sa omori demonii usor si rapid. Jucat pe o muzica de RPG-uri merge ca uns si totul pare o calatorie fantastica si captivanta. Grafica fenomenala. Abilitati speciale pe care le poti elibera si echipa.
Totul culminand cu lupta finala cu dragonul care o sa iti dea de o sa iti sara vopseaua de pe erou, daca nu te-ai echipat corespunzator si te-ai dus in sosete si in fundu gol la lupta cea mare.

Toate aceste cuvinte spuse de catre un om care nu a jucat mai mult de 10-15 minute de Diablo la viata sa ci doar un RPG vechi prin anii 2000, numit NOX. Concluzia, nu imi plac RPG-urile sau fantasy realms dar iubesc jocul Sanctum. Merge perfect in 2 jucatori, tine cam 2 ore jumate o partida, dar nu simti deloc cum trece timpul. Tematic, multa tensiune, bucurie cand loot-ezi ceva ce aveai nevoie, apoi rotitele incep sa caute solutii, cum naiba fac eu rost de gem-uri sa imi echipez euroul cu aceasta arma buna de care am facut rost si sta degeaba in inventory. Tot ce nu ai nevoie in inventory poate fi dat pentru potiuni.
Iubesc jocul asta si ma face sa imi retrag cuvintele in care spuneam acum ceva timp, ca 2019 a fost un an prost pentru gaming. Nota 10 si abia astept sa il mai joc. Nu credeam ca o sa zic asta despre un RPG.

Jocul lunii si al anului probabil: Sanctum