Best new game - ianuarie 2020

[sergiunastrut]

De vreme ce anul acesta mi-am propus și-un 40x3 challenge tocmai pentru a echilibra volumul de noutăți cu rejucarea anumitor titluri deja încercate pentru a-mi cimenta experiența lor, îmi propun să încerc măcar 5 noutăți, lunar. Sunt mulțumit de cum am început anul, cu 8 titluri luna asta.

6 s:
Paris: New Eden: Într-un Paris îndepărtat și alternativ, e nevoie de reconstrucție și fiecare jucător încearcă de fapt să facă dice drafting de pe câteva zone, activând acțiunea zonei respective. Zarurile vin cu personaje de diferite culori pe ele, iar prin drafting aduni practic o anumită putere de licitație pe culoarea X (negru fiind joker) pentru faza următoare, de achiziționare a celor 5 tipuri de clădiri, cu staff-ul aferent: ingineri, soldați, medici, studenți, fermieri. Deși vizual e încântător, devine prea haotic și prea puțin controlabil, cu prea mult betting & bluffing.

7 s:
Dominion: Intrigue: Nu am jucat nici un alt fel de Dominion până acum și nefiind un fan prea mare al deck-builderelor, nu m-a impresionat prea mult, însă durata redusă de joc vine ca plus. Am mers pe bani + puncte și am câștigat detașat, deci îl văd cumva încurajând direcția asta. La câte alte variante/deck-uri mai sunt, cred că poate deveni mai interesant.
Irish Gauge: Un joc de construcție de rute cu trenulețe combinat cu licitație, deci minimum pentru 3 jucători, simplist și gata într-o oră. Nu mi-a lăsat impresia că ar fi foarte rejucabil, sau că aș proceda prea diferit în jocuri ulterioare și deși sistemul de punctare pe baza acțiunilor obținute în urma licitațiilor e interesant, e destul de random pentru că depinde de culoarea/tipul gărilor extrase din sac – dacă linia ta nu e conectată la ele, nu prea contează cât de extins ești. Încă nu-s hotărât de Ian O’Toole, parcă alege culori prea pale pentru grafica jocurilor pe care se semnează.
Pipeline: Deși pentru mulți un titlu de top al 2019 și aș putea înțelege de ce, nu mă dau în vânt după el și nici nu vreau să-l rejoc prea curând. Fiecare încearcă să cumpere conductele necesare de la guvern sau de la magazinele de specialitate pentru a rafina unul dintre cele 3 tipuri de țiței. Sinergiile și metodele de punctare/dezvoltare sunt diverse (contracte cu angajament anual, comenzi instantaneee, vânzare pe piețele de rafinate, end game scortin), dar tot timpul ai impresia de shortage. Banii sunt puțini, totul costă mult, te dezvolți greu și poți investi în mașinării pentru automatizarea rafinării, dar costă destul și întreținerea lor, sau poți rafina manual cu multe ture pierdute. Trebuie să mai și potrivești construcția de conducte și nu prea vezi șanse să rafinezi toate 3 tipuri fructuos, mai degrabă te specializezi. După 3 ani (18 acțiuni în mare), se termină totul și aduni banii, cel mai bogat câștigând. Abia în ultimul an, la ultimele acțiuni, ajungi să aduni peste 100-200 de dolari, în restul jocului tot timpul investești și pare sărăcie. Ocupă mult tare pe masă, iar din nou, arta lui Ian nu mă face să o văd ca pe un plus.

8 s:
Sagrada: Mulți îl compară cu Azul, dar n-am simțit nimic în comun. Din contră, îmi place mai mult decât Azul (am jucat doar primul) tocmai din cauza obiectivelor fiecărui joc, pattern-urilor multiple, tool-urilor care alterează regulile pe ici pe colo. Îl simt mai rejucabil – deși trebuie să verific și senzația în mai mulți jucători. Cele 2 ar avea în comun doar construcția de patterns și categorisirea la abstracte, dar zarurile parcă sunt mai încântătoare decât aceleași tile-uri. În 2 mi se pare minunat.
Museum: Set collection + card drafting, fiecare cu muzeul lui. Mă atrage setting-ul ăsta și arta cărților (sunt sute, toate cu exponate unicat - jos pălăria Vincent Dutrait!) e cu adevărat fabuloasă, asta dacă mai ai timp să și observi ilustrațiile, nu doar să grăbești finalul (care vine în 30-60 minute), vizând doar culorile de un anumit tip. E interesant eventul din fiecare rundă, care blochează/dă un incentive pe o anumită zonă, staff-ul și posibilitatea achiziției din pool-ul celorlalți. Pare încărcat vizual, dar încărcat cu bun gust.
It's a Wonderful World: Nu am încercat varianta legacy/heritage, am jucat doar modulul de bază, dar deja se știe că e în speță un 7 Wonders la preț dublu. Chiar și așa, place mai tuturor, și cred că în principal din cauza timing-ului construcției cărților cu faza de producție, care-i cheia către un engine building fructuos – altfel se termină mult prea repede și ai senzația că n-ai făcut mai nimic. De urmărit cum evoluează player interaction după mai multe jocuri, că la început fiecare e atent doar la cărțile și motorul lui.
Bus: Reprint-ul de la CG/Splotter a făcut din Bus al doilea joc Splotter pe care-l încerc. Dacă Food Chain Magnate e un joc aproape violent la capitolul player interaction, Bus e ceva mai friendly, mai accesibil și mai scurt. Fiecare își dezvoltă linia de autobuz și vrea să transporte cât mai mulți pasageri fie către muncă, casă, sau crâșmă, în funcție de timpul zilei, gestionat pe un ceas. Timpul poate fi alterat de jucători, cu prețul unui punct (dar 1 punct e foarte foarte mult când câștigi un joc cu 12, iar maximul pe board e 20 și pare imposibil de atins), însemnând că-n tura respectivă pasagerii rămân în locația în care erau și cei care sperau să transporte s-au ars. Rutele și clădririle încep din centru orașului și se dezvoltă spre periferii, segmente noi fiind adăugate doar la capete. Abia aștept să-l mai rejoc, dar trebuie totuși menționat că la ce componente (câteva bețe de lemn, lemn pentru celelalte componente și punguțe colorate de plastic) și board simplu are prețul e ridicat rău. Dar cam așa-i cu Splotter.

Jocul lunii ianuarie pentru mine este Bus.

[emisanSB]

Tales of Glory e un tile-laying simplist din 2018 in care, in fiecare runda, jucatorii liciteaza in secret pentru cate un tile dintr-un numar de 8 disponibile. Exista niste costuri si restrictii de plasament, ulterior jucatorii primind diverse bonusuri (bani, puncte si alte resurse necesare). E un joculet simpatic, rapid, placut la vedere, relaxant as putea zice si la un pret foarte decent. Nota 7 .

It's a Wonderful World: Heritage Edition e una din vedetele anului trecut, laudat de majoritatea review-erilor. Mie mi se pare o combinatie de 7 Wonders (in privinta drafting-ului de carti) si Century Spice Road (in privinta generarii si consumului resurselor). Aspect vizual placut, insa nimic revolutionar, mult prea usurel si muuuuuuult prea scump. Nu cunosc insa partea de campains. Nota 7 .

Caylus 1303 este o reimplementare/reimaginare a genialului Caylus de acum 15 ani. Editia noua aduce o parte pozitiva si din pacate una serios negativa. Pe zona de plusuri avem grafica si productia, foarte reusite as zice eu (desi cladirile puteau fi un pic mai aspectuoase).
Insa jocul a fost mult prea simplificat:
1. durata fixa de 9 runde, mi se pare prea scurta.
2. eliminarea banilor pe de o parte o inteleg insa nu imi place.
3. ”construirea castelului” e banala.
4. partea cu favorurile e cea mai jalnica modificare/simplificare.
5. caracterele sunt meh. Nu au un aport prea mare si adaugate doar sa iti faca viata si mai usoara.
6. contorizarea punctelor e greoaie si enervanta. Zeci de cartoane in care cateodata rascolesti secunde bune sa cauti un 3.
7. construirea cladirilor de prestigiu e sensibil mai usoara.
8. dupa ce primul jucator zice pas, costul plasarii workerilor creste cu 1, insa e total ineficient pentru a strica planurile celorlalti jucatori.
Sa nu fiu gresit inteles: toate punctele negative sunt gandite prin prisma comparatiei cu jocul din 2005.

Ca o observatie personala, la prima partida, cu copiii, am fost la ”un lemn” distanta de blocarea totala a constructiilor: eu fiind concentrat pe castel in primele runde, pentru asa zisele favoruri, copii au speculat prezenta de la inceput in joc a postavului (fabric/cloth) si au inceput sa transforme in resedinte cladirile de baza incepand cu cea care produce lemn.

Caylus 1303 e un joc foarte bun pentru boardgamerii mai noi insa nu cred ca va fi apreciat prea mult de jucatorii care au avut partide memorabile alaturi de original. Daca avea plansa dubla (original + versiune noua) in genul noului Vinhos, era minunat. Insa asa are doar nota -8 .

The Magnificent - Dupa ce am citit regulamentul si am vaut un playthrough, am crezut ca va fi descoperirea anului. Insa dupa o partida (e drept ca in 2 jucatori si la o ora tarzie) am ramas cu sentimente foarte amestecate. Imi place foarte mult aspectul jocului, imi plac toate mecanismele folosite (apreciez foarte mult dice draftingul) insa jocul mi s-a parut usor greoi si cu multa predispozitie la AP: zeci de calcule legate de bani, de construirea tile-urilor si de achizitionarea posterelor. Per total insa e un joc bun si e posibil ca o partida in 3-4 jucatori sa imi schimbe din primele impresii. Nota 8 si Jocul lunii ianuarie

[mendocino]

Pentru mine ianuarie a adus pe masă următoarele noutăți:

1. This War of Mine: The Board Game – varianta boardgame a celebrului joc pe calculator. Este un veritabil joc cooperativ în care scopul jucrătorilor este să supraviețuiască într-o casă anarhiei din jurul lor. Jocul este destul de dificil. Regulile sunt destul de bine puse la punct și intuitive, și cam maioritatea evenimentelor sau acțiunilor depinde de cărțile etalate ăn faza de setup sau trase în timpul jocului, ca atare factorul de noroc este la maxim, foarte greu de mitigat. Fiecare rundă este de fapt câte o zi, iar fiecare fază a rundei este câte o parte a zilei: de exemplu noaptea poți dormi să te regenerezi sau să ieși pe furiș din casă pentru a aproviziona diferite materiale, mâncare, arme etc. Este un joc coop destul de bun, grafic bine pus la punct, intuitiv, dar totuși prea random pentru gustul meu. 6/10
2. Tales of Glory – este un joc de tile-laying. Fiecare rundă este împărțită în două faze, una de licitație când se alege tile-ul ce se dorește a fi inserat în regatul magic al fiecărui jucător, iar faza a doua este practic etalarea acestui tile. În funcție de unde se etalează și ce conexiuni are cu restul tile-urilor, fiecare jucător va avea acces la diferite resurse, poțiuni magice și evident coroane (adică puncte de victorie). Strategia de bază este să îți poți construi regatul din aceste tile-uri în cel mai optim mod posibil, ca fiecare bonus propriu, sau bonus realizat prin conexiune să îți aducă punctajul maxim la final. Este un joc grafic bine realizat, cu o tematică de poveste, dar cu reguli ușor de învățat și un timp de joc redus fără prea mult A/P. 7/10
3. Babylonia – un joc abstract la care tematica putea să fie cam orice, dar trebuie recunoscut că zigurații arată destul de bine. Harta este imensă, cu niște orașe și zigurați plasați predefinit. Pe tură fiecare jucător plasează două (nobili) sau trei (sclavi) jetoane pe tablă încercând să înconjoare orașele și zigurații (evident majoritar) și să puncteze. Fiecare oraș punctează diferite nobili (jetoane) care pot fi legate la aceasta, adică pe lângă înconjorul orașelor trebuie și legate jetoanele între ele. Un joc frumos în care în permanență ești în controlul punctajului, adică nu sunt punctaje finale. Este rapid și ușor de jucat. 9/10
4. Rum & Pirates – un Feld mai vechi în care jucătorii iau rolul piraților în căutare de comori. La baza jocului este o hartă cu străzi de diferite lungimi și intersecții care dau tot felul de comori. Fiecare jucător poate mișca căpitanul aflat pe tablă dintr-o intersecție în alta plătind drumul parcurs: adică atâtea pirați căt de lung este drumul parcurs. În intersecții sunt o grămadă de tipuri de comori ce se pot găsi cu sau fără legătură între ele. Însă la foarte multe resurse contează zarul, adică cine aruncă mai bine ia comoara ceea ce face ca jucl să fie mai imprevizibil (se vede că este un Feld mai antic), dar jocul e distractiv, merge destul de ușor, deși trebuie ceva timp până te familiarizezi cu diferitele tipuri de comori. 8/10
5. Unlock! Exotic Adventures – mare lucru nu se poate spune despre acest joc: este un escape room pus pe cărți. Regula este simplă: ai la dipoziție șaizeci de minute să rezolvi problema. Ce se face în acest joc este că tragi o carte și citești ce scrie pe ea. Altă regulă de bază nu prea există, totul depinde de deck-ul de cărți. Evident că nu este rejucabil, dar totuși e distracțiv. Restul ar fi spoiler. 8/10
6. Steam Works – un worker placement în care jucătorii încearcă să construiască diferite mașinării din tile-uri interconectate ca apoi prin activare acestora să genereze resurse și puncte de victorie. Pe tură jucătorul are la dispoziție de alegere acțiuni de bază cum ar fi cumpărarea tile-urilor, construirea acestora în mașinării sau activarea acestor mașinării steampunk. Cum avansează jocul mașinăriile devin din ce în ce mai atractive. O chestie interesantă în joc este faptul că deși fiecare jucător își construiește propria mașinării, dar și alții pot activa acestea evident proprietarul primește un punct în bonus pentru aceasta, deci ca idee poți aduna destul de multe puncte facând niște mașinării atractive oponenților. Singura problemă majoră cu acest joc este că are un rulebook execrabil cu multe lipsuri., dar jocul e bun și distractiv și frumos. 7/10
7. Copenhagen – un alt joc tetris, că doar în ultima vreme sunt foarte in vogă. Scopul jocului este de a umple tabla de joc cu elemente tetris, adică construind fațade de clădiri cât mai colorate, asta fiind tematica jocului. Pe tură ori se aleg două cărți din cele disponibile, ori plin utilizara cărților ca și plată se pot cumpăra deiferite tile-uri de tetris de diferite mărimi, care apoi sunt așezate pe tabla de joc. Fiecare rând sau coloană completă se punctează, acest punctaj dublându-se dacă sunt construite numai din tile-uri cu ferestre. Cine ajunge primul la 12 puncte câștigă. Pe lângă asta mai sunt și bonusuri care se pot aduna cum ar fi schimbarea culorii cărților, sau elemente joker, etc. Mini-expansiunile aduc tile-uri mult mai variate, deci merită jucate și cu ele. Grafic este frumos realizat, cu reguli simple, un joc perfect pentru familie. 7/10
8. Obscurio – este versiunea nouă a celebrului joc Mysterium. Noutatea constă în faptul că printre jucători, adică vrăjitorii care trebuie să evadeze din casa misterioasă există și un trădător care încearcă să obstrucționeze munca celorlalți. Scopul jocului este de a deschide șase uși. Pe tură un jucător controlează grimoire-rul, o carte magică care dă indicii jucătorilor despre imaginea care este cheia ușii. Apoi jucătorii aleg dintre cele șase uși alese să găsească cea la care face referire grimoire-ul. Evident este contratimp. Fiecare depășire de timp se penalizează în tura următoare. Jocul este drăguț, cu o grafică excepțională, dar îi lipsește cu desăvârșire elementul de story-telling care era la baza predecesorului, de aceea probabil nu este chiar atât de distractiv, fapt ce este compensat în puțină măsură de prezența trădătorului. 6/10
9. Humboldt's Great Voyage – mai degrabă un joc abstract decât unul tematic neavând prea multă legătură cu Humboldt. Utilizează același mecanism (mancala) ca și Five Tribes de exemplu: dintr-un loc de pe hartă iei toate piesele colorate pe care apoi le distribui dea-lungul căilor posibile pe alte locuri. În momentul în care culoarea piesii etalate corespunde cu culoarea locului etalat se poate lua o piesă de același culoare, cu ajutortul cărora se pot completa diferite quest-uri. Mare plus al jocului că este rapid și ușor de învățat, dar căile predefinite cam limitează jocul, ceea ce poate fi frustant. 5/10
10. A Fistful of Meeples – un alt joc având la bază mecanismul mancala. Tematica jocului este vestul sălbatic, mai precis un orășel de pe vremea goanei de aur. Pe tură jucătorul ia toți meeple-i dintr-o clădire și apoi le distribuie unul câte unu în fiecare spațiu următor mergând fie în sensul ceasornicului sau în sens contrar. Apoi se efectuază fiecare acțiune din locația unde a fost plasată meeple. Acțiunile se pot efectua în orice ordine, și câteodată jucătroul va fi nevoit să activeze și clădirea oponentului. Acțiunile sunt diferite în funcție de culoarea meeple-ului folosit și scopul este ca fiecare jucător să controleze cât mai multe clădiri posibile și să acumuleze puncte adică lingouri de aur. Deși tematic se impune ca un party game, dar totuși la un moment dat este predispus la analysis-paralysis și poate deveni plictisitor. Dar în general e un joc interesant. 5/10
11. Rattle, Battle, Grab the Loot – jocul este despre pirați, despre căutarea comorilor, despre upgrade-uri de nave și despre angajarea mateloților cu puteri diferite să te asiste. Pe fiecare tură se aruncă cu zaruri ți cutia de joc, zarurile fiind atât nevele piraților cât și navele transportoare de comori (în funcție de scenariul ales). Apoi se rezolvă fiecare luptă, dintre cele mai apropiate nave ținând cont de distanță, putere (numărul zarului aruncat) și abilităși speciale. Cine este cel mai norocos adună cele mai multe comori, care apoi în faza de port le poate schimba în upgrade-uri, mateloți, sau chiar și puncte de victorie. Este un joc tactic, frumos realizat, dar prea mult bazat pe noroc (zaruri), dar totuși e distractiv și are elementul de impredictibilate a navigării pe mările necunoscute. 5/10
12. The Prodigals Club – este un joc mai vechi, care abia acum a prins masa. Fiecare jucător intră în rolul unei prodig, un risipitor nechibzuit, un cheltuitor fără socoteală. Ideea este ca cine ajunge cel mai sărac la sfârșitul jocului, câștigă. În joc există trei module diferite de care trebuie ținute cont, și fiecare trebuie redus la minim posibil. Astea sunt lucrurile posedate, influența socială și votul public. La bază este un engine building care ajută, ca în mod optim toate aceste trei caracteristici să scadă în mod echilibrat. Este un joc distractiv cu o temă destul de bună, și realizare bunicică (tabla de joc modulară nu prea mi-a plăcut dar asta e), și nu este un joc ușor. 5/10
13. Abomination: The Heir of Frankenstein – un worker placement cu tematică horror. Jucătorii sunt niște savanți înrăiți care încearcă să urmeze visul doctorului Frankenstein și să aducă la viață câte un monstru. Pe tură jucătorii vizitează diferite amplasamente pentru a aduna bucățele de corp uman (cimitir, spital, etc.), evident pot și plăti mercenari pentru sânge proaspăt. Adună și compente de mașină pe care activând pun în mișcare mușchii neînsuflețiți. Deși tematica este interesantă, jocul devine extrem de repetitiv după câteva ture, nu există un engine building care să ajute, doar aduni chestii și încerci să le aduci la viață. Plus, faza cu adus la viața este extrem de random, că depinde de zarurile aruncate, și mitigarea nu este destul de bine pusă la punct. Se putea și mai bine. 6/10
14. Ishtar: Gardens of Babylon – pe tură, jucătorul plasează un tile în grădinile din Babilonia după anumite reguli, apoi adună cristalele acoperite de acest tile, apoi în funție de abilitățile tile-ului pot pune grădinari, sau alte bonusuri pentru care se plătește cu acele cristale adunate. Și să nu utiă că se pot planta și copaci folosind aceste cristale. Evident unde le plasezi depinde de posibilitățile de punctare și bonusuri la dispoziție. Jocul este frumos și arătos, cu foarte multe posibilități de punctare. Un veritabil point salad marca Bruno Cathala. 8/10
15. Egizia: Shifting Sands – o reimplementare KS a clasicului Egizia. Un worker placement în care jucătorii ocupă locurile de acțiune de pe malurile Nilului cu scopul de a colabora la construirea celor mai frumoase monumente din Egiptul antic. În principiu se adună resurse, se angajează muncitori și se colectează grâne. Folosind combinația de muncitor plus resurse se adaugă pietre la piramide, monumente funerare, statui, obelisc, etc. Fiecare tură se termină cu o fază de hrănire, cu grânele adunate. Câștigă cine a contribuit cu cele mai multe pietre la monumente după cinci ture (evident sunt și tot felul de bonusuri). Un joc euro foarte bun, cu o variantă de facelift mulțumită KS-ului. 9/10
16. 1942 USS Yorktown – este un joc cooperativ al cărui scop este, ca în treizeci de minute jucătorii (adică aviatorii curajos de pe portavionul USS Yorktown) să reușească să elimine nava inamică Shoho. Conform tiparului și turele acestui joc sunt împărțite în două faze: adică atacul Shoho (când jocul te stresează) și faza de acțiuni a jucătorilor. Mecanica de bază este aruncatul cu zaruri: poți da reroll ori de câte ori vrei ca să îți iasă combinația cu care poți activa acțiunea dorită, dar jocul te penalizează destul de tare pentru fiecare unu aruncat. Este un joc destul de haotic, distractic și stresant în modul pozitiv. Eu aș zice un party-coop-wargame. Design frumos, cutie mică și compactă. 8/10
17. Terror Below – este o implementare a celebrului film Tremors (probabil nu au reușit să procure licența și de aceea au optat pentru acest titlu), un joc pick-up and delivery în care jucătorii străbat din stânga în dreapta tabla de joc să adune ouri de viermi uriași. Mecanic vorbind, pe tură fiecare jucător alege o carte din mână pe care o joacă, aceasta permițând tot felul de mișcări și având tot felul de bonusuri. Evident cele mai bune cărți actievează și viermi de sub pământ care la anumit moment ies la suprafață și dau în stânga-dreapta. Pe lânga asta prin jocul cărților se poate manipula mișcarea viermilor și evident se pot trimite pe capul adversarului de joc, să-l elimine. Pe hartă sunt tot felul de locații, care alimentate cu oul de vierme de culoarea potrivită aduc bonusuri (cărți cu arme, etc.) și evident puncte de victorie. Câștigă cine adună primul 20 de puncte. Este un joc mai ușurel, cu un factor destul de mare de noroc, cu puțin backstabbing. Timp de joc rezonabil, design frumos. 8/10
18. Volcanic Isle – este un joc bazat pe mecanica de action point allowance (gen Tikal sau Java). Ideea de bază este ca folosind cele patru puncte de acțiune pe tură jucătorii să populeze insula cu coloniști, sate și statui (moai) evident cu scopul de a aduna cele mai multe puncte posibile. Harta insulei este modulară din tile-uri hexagonale de diferite mărimi. În joc sunt două aspecte interesante. Primul intervine când cineva construiește un moai. Acestea se construiesc de regulă lângă laturile unui hex, și când se construiesc se plasează pe această linie de demarcare între hexuri un râu de lavă. În acest moment se aruncă cu un zar, iar dacă rezultatul este un vulcan, atunci aleatoriu un vulcan de pe insulă (element 3D destul de drăguț) erupe și aruncă lavă și poate să distrugă satele plasate în jurul său. Al doilea aspect interesant intervine atunci când o parte din insulă devine izolată prin aceste râuri de lavă evident impasabile de coloniști. Când se întâmplă acest lucru, insula se scufundă și se demontează harta, toate elementele jucătorilor dispărând. Acest lucru este distractiv dar poate deveni și stresant la un moment dat că niciodată nu știi cine îți va pune bețe în roate scufundând insula de sub construcțiile tale. Este un joc de strategie rejucabil, nu foarte lung. Cu 4 puncte de acțiune efectul AP este destul de mitigat. Componentele puteau să fie mai bune, dar totuși e un joc bun. 8/10
19. Dinosaur Island – este un worker placement în care jucătorii încearcă să-și populeze Jurassic Park-ul propriu. În diferitele faze ale turei se aleg materiile prime pentru dinozauri (DNA), se construiesc diferite clădiri și țarcuri, se investește în protecția vizitatorilor apoi la final de tură fiecare vizitator aduce atât bani cât și puncte de victorie, asta în cazul în care nu evadează vre-un dinozaur năzdrăvan. Jocul este bunicel, cu o grafică foarte bună, dar versiunea KS este și mi și. Pentru mine marea lipsă sunt dinozaurii, că efectiv în afata faptului că îți trebuie diferite combinații de DNA să la crești, nu prea aduc variabilitate. Evident că punctajul lor diferă în funcție de complexitatea de DNA, dar aș fi preferat să aibă ceva abilități măcar. 6/10
20. It`s a Wonderful World – este un fel de city builder având la bază aceleași mecanisme ca și 7 Wonders: drafting, combinarea cărților etc. După care urmează faza de planificare, în care se poate decide ce carte se dorește a fi construit ulterior sau ce carte va fi folosit pe tip de resursă. După asta urmează producția, și prin alocarea cuburilor se pot construi clădirile planificate, care la rândul lor vor produce resurse sau vor contrbui la scorul final. Jocul este ușor de învățat, frumos realizat: un 7 Wonders levelled up. 9/10
21. CO₂: Second Chance – un euro Lacerda care poate fi jucat atât cooperativ cât și competitiv. Noi am încercat varianta competitivă. Scopul este de-a salva Terra de poluare, prin construcția centralelor energetice nepoluante. Sunt o grămadă de posibilități pentru acțiuni, dar acestea trebuie cumva corelate între jucători că sunt destul de multe aspecte în joc la care trebuie să fi atent și să câștigi, ca nu cumva jocul să o ia înainte. Jocul este interesant, frumos, greu, dar trebuie încercat și varianta competitivă, deoarece varianta cooperativă nu avea acel feeling de joc cooperativ, mai degrabă unul semi-cooperativ, nu prea favorizează momentele în care trebuie să stai la povești și să discuți posibilele mișcări. 7/10
22. 1920 Wall Street – este un joc de cărți destul de rapid în care scopul jucrătorilor este să adune cât mai multe acțiuni ale unor companii producătoare de comodități, să le vândă pentru a face bani, sau să folosească acțiunile speciale ale unor cărți să influnețeze poziția companiilor pe piață. Mai sunt câteva reguli în plus, dar în principiu așa arată mecanica de joc. O chestie interesantă în joc este, că degeaba aduni acțiunile companiilor, la sfărșit le punctezi doar dacă aduni o cantitate minimă din ele, altfel zero. Joc micuț și drăguț. 6/10

Jocul lunii: It`s a Wonderful World și Egizia la egalitate Dar pot spune cu a fost o lună bună cu multe jocuri bune puse pe masă.

[makowey]

Deci vreo 50 de jocuri pe lună jucate. Asta deja e sport de performanță. Bravo

[unq_flipmo]

Am remarcat si eu...

[sergiunastrut]

Pentru mine ianuarie a adus pe masă următoarele noutăți:

1.
.
.
.
22.

Sper că nu ești singurul care învață regulamentele, ci te ajută și prietenii! Așa ceva... Nu te muți la Iași? De colecții nu ducem lipsă și ne-ar prinde bine un prieten cu atâta timp de joacă. Merci de impresii, m-ai făcut curios să citesc regulamentul la Egizia mai repede.

[emisanSB]

Și eu tocmai am jucat Egizia. Mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam

[mendocino]

Sper că nu ești singurul care învață regulamentele, ci te ajută și prietenii! Așa ceva... Nu te muți la Iași? De colecții nu ducem lipsă și ne-ar prinde bine un prieten cu atâta timp de joacă. Merci de impresii, m-ai făcut curios să citesc regulamentul la Egizia mai repede.

Trebuie să recunosc că am niște prieteni de nota 10 . Referitor la învățatul regulamentelor, se împarte între mine și prieteni . Oricum să vedem, dacă și restul lunilor o să fie la fel de productive din punct de vedere al jocurilor Sper . Și da Egizia e super bun: am jucat varianta veche acum doi ani și a fost dragoste la prima vedere .

[Corwin]

Bruges - E cam dry, comparabil cu Macao. Ceva mecanisme interesante, dar nimic special. 7 / 10

Abyss - Un push your luck care arata absolut superb. Are sanse sa fie influentat mult de norocul la cartile de inceput, si poate e mai bun cu o varianta in care fiecare jucator alege o carte si o elimina din setup. In rest e simplu, scurt, si cu decizii interesante. Imi place, si sunt curios sa joc extensiile. 8 / 10

Lewis & Clark - Race game, cum nu joc prea multe. Are si un mecanism interesant in care iti poti folosi cartile sau pentru actiunea lor, sau pentru a activa alte carti. Joci o carte pentru efect, iar alta pentru indienii de pe ea, care-ti spun de cate ori se activeaza prima. Foarte fain, dar uneori cam greu de calculat tot ce vrei sa faci pana zici "pas" si-ti relochezi cortul, si orice carte nejucata, plus anumite locatii de stocare iti vor da penalizari si-ti dau cortul in spate. S-ar putea sa-ti pierzi tot avansul dintre doua "pass"-uri din cauza unei erori de calcul. Din pacate l-am jucat doar online, unde cateodata e usor sa uiti de la o tura la alta ce vroiai sa joci sa scapi de penalizari. Live cred ca e mai bun, chiar daca trebuie sa calculezi mai mult intr-un timp mai scurt. 8 / 10

Twilight Struggle - Am apucat sa joc si eu in sfarsit acest clasic, si recunosc ca e foarte bun din punct de vedere tematic, si te tine in priza pe toata durata (foarte lunga la primele partide). Insa are un element de noroc imens. Nu vorbesc numai de card draw, unde daca stii ce carti sunt in joc poti sa incerci sa mitighezi efectele cartilor care inca nu au intrat in joc. Dar mai ai si zaruri, si uneori poti rata de trei-patru ori o actiune care altora le iese din prima. And guess what? Nu primesti nimic, doar ai ratat actiunea. La unele zaruri ai 0 modificatori, sau unul dar dependent de carti. Sunt curios sa mai joc jocuri de tipul asta (Watergate?), dar cu un design mai modernizat, desi mai vreau sa-l joc si pe asta de cateva ori. 9 / 10

Rising Sun - E foaaarte departe de ce joc eu de obicei: wargame, miniaturi, bidding, bluffing, etc. Si totusi toate merg incredibil de bine impreuna. Faza de batalii e greu de jucat bine, greu de calculat din cauza "pariurilor" ascunse, dar e atat de captivanta! Te tine in priza tot timpul, uneori chiar si atunci cand nu e tura ta, din cauza ca speri ca unii sau altii sa-si cheltuiasca banii sa ramana cu mai putini pentru bataliile in care esti si tu. Inteleg de ce lumea il compara cu Blood Rage, dar Blood Rage e mai euro, Rising Sun e mai wargame. Ambele sunt superbe, si-mi pare rau ca nu le-am jucat deocamdata decat o singura data. O recomandare insa: sunt carti cu bonusuri pe care pui preoti, si extensia te lasa sa introduci si ceva carti speciale pentru acei zei. Din pacate asta inseamna inca un lucru la care trebuie sa fii atent, si figurinele nu vor avea baza ta, ci va trebui sa te uiti sa vezi cine ce carte are in fata lui. Sunt pur si simplu o aditie inutila, care complica jocul fara sa aduca ceva diferit, just more of the same. 9 / 10

Jocul lunii: Rising Sun! Si acum abia astept ultimul joc din trilogia Blood Rage - Rising Sun - Ankh: Gods of Egypt.

[Corwin]

15. Egizia: Shifting Sands – o reimplementare KS a clasicului Egizia. Un worker placement în care jucătorii ocupă locurile de acțiune de pe malurile Nilului cu scopul de a colabora la construirea celor mai frumoase monumente din Egiptul antic. În principiu se adună resurse, se angajează muncitori și se colectează grâne. Folosind combinația de muncitor plus resurse se adaugă pietre la piramide, monumente funerare, statui, obelisc, etc. Fiecare tură se termină cu o fază de hrănire, cu grânele adunate. Câștigă cine a contribuit cu cele mai multe pietre la monumente după cinci ture (evident sunt și tot felul de bonusuri). Un joc euro foarte bun, cu o variantă de facelift mulțumită KS-ului. 9/10

Ma bucur ca originalul e disponibil online, sper sa-l joc in viitorul apropiat.

19. Dinosaur Island – este un worker placement în care jucătorii încearcă să-și populeze Jurassic Park-ul propriu. În diferitele faze ale turei se aleg materiile prime pentru dinozauri (DNA), se construiesc diferite clădiri și țarcuri, se investește în protecția vizitatorilor apoi la final de tură fiecare vizitator aduce atât bani cât și puncte de victorie, asta în cazul în care nu evadează vre-un dinozaur năzdrăvan. Jocul este bunicel, cu o grafică foarte bună, dar versiunea KS este și mi și. Pentru mine marea lipsă sunt dinozaurii, că efectiv în afata faptului că îți trebuie diferite combinații de DNA să la crești, nu prea aduc variabilitate. Evident că punctajul lor diferă în funcție de complexitatea de DNA, dar aș fi preferat să aibă ceva abilități măcar. 6/10

Am fost multa vreme interesat de jocul asta, dar dupa mai multe reviewuri am ales sa fac back la DinoGenics in locul lui, asa ca abia astept sa-l joc pe ala. Nu mai stiu, tu l-ai jucat?

Si sunt curios daca It's a Wonderful World va ajunge cumva la o popularitate macar apropiate de 7 Wonders. A mai incercat lumea sa scoata jocuri similare, cu draft si actiuni simultane, dar nimic nu a devenit atat de popular.

[vladV]

Mi-a placut Lewis & Clark, l-am jucat o data acum vreo 5-6 ani, pacat ca n-a prins in grup ...

[mendocino]

Am fost multa vreme interesat de jocul asta, dar dupa mai multe reviewuri am ales sa fac back la DinoGenics in locul lui, asa ca abia astept sa-l joc pe ala. Nu mai stiu, tu l-ai jucat?

Si sunt curios daca It's a Wonderful World va ajunge cumva la o popularitate macar apropiate de 7 Wonders. A mai incercat lumea sa scoata jocuri similare, cu draft si actiuni simultane, dar nimic nu a devenit atat de popular.

Și eu am back la Dinogenics, sper să nu mă dezamăgească

[MandrulDuce]

Egizia: Shifting Sands - Un worker placement cu elemente foarte subtile de "push your luck" (sau mai degraba "be greedy"). Te bati practic pe doua planuri cu ceilalti:
1) La constructia de monumente (piramida, obelisk, statui, monumente funerare) - chestiile care dau practic puncte
2) La colectarea de carti care reprezinta diverse chestii si iti construiesc "engine"-ul sau infrastructura (pasuni de grane, cariere de piatra, upgrade-ul muncitorilor, efecte imediate, etc...)
Este un balans continuu intre ce este mai important tura respectiva.. imbunatatirea tabloului sau certitudinea ca apuci sa construiesti ca sa iei puncte (spatiile de constructie pt fiecare edificiu sunt limitate la nr de jucatori - 1).
Tot action selection-ul se desfasoara de-a lungul Nilului unde regula este ca poti pune worker(barca) pe orice spatiu disponibil care se afla mai in fata de ultimul tau worker plasat. De aici si elementul de "greediness". Poti sa te arunci mai in fata sa fii sigur ca prinzi anumite spatii si sa risti sa ajungi pe ultimul spatiu fara sa iti fi jucat toti workerii sau poti risca jucand mai "slow" cu potentialul sa cedezi spatii vitale adversarilor. In 2 devine ca un joc de sah cu elemente de risk management.
Are si ceva setup variabil, cartile care dau scoring bonuses (statuile) sunt mereu altele, ai si carti pe care le tragi ca sa primesti bonusuri.
Overall un joc excelent pentru ce vrea sa fie. Arata spectaculos, reguli putine si usoare, il joci contra adversarilor si nu contra unui sistem alambicat de reguli unde poti pierde pentru ca ai uitat/nu ai inteles un element al jocului. Singurul downisde (din partea mea) este ca editia KS vine cu harta double sided permitand sa joci ori jocul clasic ori shifting sands. Si odata cu acesst feature, vin si multe componente care trebuiesc separate/inlocuite daca vrei sa joci o anumita versiune a jocului. Si avand in vedere ca primul joc avea ceva probleme de balance, nu stiu ce nostalgic l-ar prefera peste editia noua.

Singurul joc testat si deci jocul lunii. Nu ii voi da nota pentru ca nu vreau sa ii dau nota comparativ cu restul colectiei. Face ceea ce ma asteptam sa faca si va ramane in colectie. Ma bucur pentru achizitia facuta.

@Corwin: Editia originala a Egizia nu e la fel de buna ca Shifting Sands. Iar TS nu e atat de random pe cat crezi dupa primul joc

[emisanSB]

Singurul downisde (din partea mea) este ca editia KS vine cu harta double sided permitand sa joci ori jocul clasic ori shifting sands. Si odata cu acesst feature, vin si multe componente care trebuiesc separate/inlocuite daca vrei sa joci o anumita versiune a jocului.

Nu e un downside, e un feature
Eram foarte incantat daca se intampla acelasi lucru in editia noua de Caylus.

[ProfessorChaos]

Klask - un fel de air hockey mai creativ. Mai exact cu magneti. Trebuie sa bagi o minge intr-o gaura, fara sa iti cada jucatorul tau in gaura proprie sau sa se lipeasca de tine 2 magneti care incep la mijlocul tablei. De magneti trebuie sa te feresti sau sa-i lovesti cu mingia si sa-i dai spre adversar. E distractiv, scurt si mi se pare un joc bun de pierdut vremea la birou. Nota 7

Catacombs + extensia Cavern of Soloth - dungeon crawl cu bobarnace. Multe componente si regulament cam imprasiat care dau impresia unui joc mai mare decat e de fapt. In acelasi timp e un mix bun. Ce mi se pare ca tine jocul pe linia de plutire sau mai sus sunt multitudinea de monstri cu care joaca the evil player. Astea ofera diversitate si distractie. Din pacate eroii i-am simtit cam basic si sunt destul de greu de upgrate-at. Mai capata amxim 1-2 puteri pe parcursul campaniei, altfel te cam descurci cu ce ai la inceput. Strategia ca dungeon master e sa scazi viata eroilor pe masura ce trec prin diferite pivnite, pentru ca la ultima sa-i omori de tot mai cu usurinta. Daca cineva moare pana la camera finala se intoarce cu jumatate din viata totala in jocul standard. Sunt destul de multe reguli mici, dar m-am ferit de extra complicatii pentru ca pentru un flicking game care ar trebui sa mearga repede chiar nu prea are rost sa investesc timpul de aprofundare. Per total a fost distractiv, ofera destula varietate si e haios ca party game. Mi-a placut mai mult decat Catacombs & Castles, care avea 2 tabere egale cu puteri si diversitate redusa si pe care l-am gasit mai plictisitor. Nota 7.5

Empires of the North + extensia Japanese Islands Fiecare civilizatie cu propriul pachet isi construieste un engine in cursa fulminanta pana la 25 de puncte sau mai mult. Fiecare pachet are propria dinamica si strategie. Mie-mi plac puterile variabile in jocuri, asa cama asteptam sa-mi placa. La inceput l-am simtit parca prea economic si nu eram sigur daca o sa aiba rejucabilitate. Dar dupa primul joc m-am simtit reatras sa revin la el - sa mai incerc un deck, sa mai incerc o smecherie. Mi se pare ideal de jucat cu gameri ca un mid-euro. Incepatorii ar putea fi un pic ametiti de unele civilizatii, dar exista si unele mai simple si clare, deci merita experimentat. Toate mi se par foarte tematice: vikingii sunt pe bataie sau pe stat in crâșmă, inuitii terbuie sa se descurce cu resurse putine, scotienii pe infratire si afaceri, iar japonezii pe comert extern. L-am jucat in 2 si 3, si mi-a placut in ambele instante. Exista si ceva interactiune, dar nu mi se pare prea multa, desi eu personal mi-as fi dorit un strop mai mult. Nu am jucat single player, dar pare interesanta varianata inclusa. Am jucat doar o civilizatie din extensie dar mi-a placut foarte mult - iei resurse de la adversari si le dai ce nu-ti trebuie la schimb. Mentionez ca nu am jucat Imperial Settlers, dar cred ca sunt multumit cu ce ofera Empires. Mi se pare o experienta placuta, care ofera satisfactie si destul de explorat. Nota 8.5

Jocul lunii: Empires of the North

[rabesandratana]

Cateva jocuri foarte bune pentru luna asta si unele care m-au dezamagit, avand asteptari mari de la ele:

Deus - Unii am vazut ca il aseamana cu Elysium, eu insa nu prea am gasit asemanari, in afara ca e tot cu carti si fiecare are cate o abilitate. Joci o carte platind costul in resurse a la 7 Wonders si apoi iti asezi pe plansa modulara o cladire.
Apoi iti activezi abilitatea de pe acea carte: resurse de cumparat la pret de 1 ban, vanzare resurse pt puncte, mutarea soldatilor, etc.
Mai exista si faza de decartare a cartilor care nu iti sunt de folos si cand trebuie sa decizi ce carte pui deasupra celor decartate, pt ca asta dicteaza ce primesti. Daca pui de exemplu pe cea albastra deasupra, iei bani "x" cate alte carti ai decartat, indiferent de ce fel sunt acelea. Nu prea ne-a prins jocul. Cred ca din cauza ca e predispus spre un AP enorm. Stai minute in sir cu cartile alea in mana si citesti si recitesti textul de pe ele, incercand sa iti dai seama ce combo poti face alaturi de cele pe care le ai deja etalate in fata ta. Problema asta se "agraveaza" atunci cand jucatorii incep sa isi umple mana de 10 carti, in loc de cele 5 cu care pornesti. Devine un chin pana ce vine din nou randul tau. Poate pentru unii e o parte buna, faptul ca nu prea se repeta textul de pe carti si din 100 si ceva din cand in cand gasesti dubluri, dar pt noi a fost un punct negativ, pentru ca ne-a facut sa stam mai mult la citit decat sa jucam efectiv jocul.
A plecat deja din colectie. Nota 7 pentru ca totusi mi-a placut ideea jocului, dar AP-ul enorm a distrus orice sansa de a avea o experienta placuta cu el.

Castles of Burgundy - Cred ca de aproape 3 ani sta jocul asta pe raft nejucat. A aparut si re-printul pana am apucat eu sa il joc dar mi-a lasat sentimente mixte. Ideea jocului imi place, dar Alea si-a batut joc efectiv de el. Plansa ingrozitoare cu niste culori in care toate tile-urile si ele de un bej si galben spalacit se blenduiesc si aproape ca nu iti mai dai seama ca exista ceva pus pe acea plansa. Zici ca toate tile-urile sunt cameleon si devin una cu plansa. Apoi faptul ca incapabilii astaia de la Alea nu au fost in stare nici macar la re-print sa faca un lucru atat de simplu care ar face jocul sa mearga extrem de fluent si o placere sa il joci, si anume: Pune baaaaa graficianul lu` peste, numele cladirii pe tile undeva micut in partea de sus sau jos!!!!!
Dar nu! In schimb imi face 10 mii de tile-uri cu cladiri pe bej care seamana intre ele de zici ca e una si aceeasi. Trebuie sa stau cu lupa sa le examinez care e una care e alta. Cat de greu era oare sa pui frumos sus pe tile: Banca (imediat stii ca acea cladire iti da 2 bani). Apoi alta cladire: GARA: stii ca asta iti ofera 2 muncitori, etc. Puteau chiar mai mult de atat, sa faca la re-print o idee mai mari acele hexagoane si sus un titlu micut elegant cu denumirea cladirii si jos iconite sugestive gen "2x iconita de munctori". Nici nu era nevoie sa faca acele cladiri prea mari pe tile, ca oricum sunt urate ca dracu`. Jocul ar fi mers ca uns, imediat fiecare stia ce are de facut, la o singura aruncare de ochi vedeai ce e disponibil pe plansa si ce beneficiu iti aduce cladirea X sau Y, dupa care luai decizia de a construi sau "cumpara" ceva de pe plansa, foarte rapid si usor.

La noi partidele (ca am jucat mai multe, nu doar una) au decurs cam asa: Am facut pt fiecare cate o plansa plastifiata cu pozele cladirilor marite si denumiri plus explicare beneficiu prin iconite si tot jocul stateam cu nasul in acele planse incercand sa distingem ce mama naibii sa luam de pe plansa aia mediocra si care o fi cladirea X sau Y sau Z. Toata chestia asta ne scotea din concentrarea pe care trebuie sa o ai atunci cand joci un joc de strategie. In loc sa imi gandesc strategia, stau si bajbai ca si cum as fi pe intuneric, care ce cladire e si apoi inca juma de minut pe plansa sa vad ce face ea. Nu prea ne-am bucurat de un joc ce in mod normal trebuia sa fie unu care sa ne placa mult. M-am uitat si la re-print, ca tot sunt poze mari acum pe BGG si tile-urile arata si mai urat si mai asemanatoare cladirile intre ele iar plansa e muuuuult prea busy. Iar acum vine dilema mea si ceva 2 solutii pe care le vad vis a vis de Burgundy:
1. "Distrug" jocul si toate valoarea sa practic, lipind stickere pe fiecare tile cu denumiri cladire si iconite beneficiu, pe care o sa stau sa le bibilesc in Photoshop sa le scot pe acelasi fundal bejuliu, dar jocul devine in sfarsit jucabil si renuntam sa mai stam `enspe ani cu ochii in regulament sau planse ajutatoare
2. Renunt la joc de tot, mai ales ca am destule in colectie care imi plac mai mult si dupa cum o sa se vada in 2 randuri mai jos, fratele mic a lu` Burgundy a cam rezolvat toate problemele noastre.
Nota 7.9, in special din cauza graficii care a facut jocul de nejucat, si nu estetic neaparat, cat faptul ca totul se confunda cu orice alt tile sau se pierde in bejul plansei. Si nota asta il plaseaza si pe ultimul loc in topul meu privind jocurile lui Feld.

Castles of Burgundy the card game: Cam acelasi joc precum cel de baza, doar ca mai scurt si infinit mai facil de jucat.
Aici totul a decurs rapid, chiar daca grafica e aceeasi, fiecare carte cladire, are iconite in partea de jos, cu explicatii sugestive, usor de memorat. Nimeni nu a mai pus intrebari, AP-ul aproape inexistent. O placere sa il joci. Daca le trecea prin mintea aia sclipitoare, celor de la departamentul de grafica de la Alea, sa puna si ei niscaiva denumiri sau iconite pe tile-urile hexagonale de la jocul de baza, sigur nu aveam nimic de obiectat si treceam cu vederea aspectul fizic al jocului si cartonul de cea mai joasa speta. Nota 8.4 cu posibilitate de crestere, pentru ca am apucat sa jucam o singura partida. Si posibil ca jocul de carti sa ii fi pecestluit soarta celui de baza care mai atarna de un fir de ata pentru a ramane in colectie.

Lewis and Clark: O cursa istorica pe rau si prin munti. Hand management care te pune sa joci o carte insotita de o alta carte care sa ii dea "putere" de activare, pe care trebuie sa o asezi pe spate. Astfel, deciziile sunt mereu greu de luat, pentru ca trebuie sa renunti la anumite actiuni, punand acele carti pe spate. Are si parte de deck-building, pentru ca poti cumpara carti cu abilitati imbunatatite fata de pachetul de baza. Singurul punct negativ, e ca partida tine cam mult pentru un joc ce se vrea un race-game, dar cred ca acest lucru poate fi schimbat, prin a pune steagul de sosire mai aproape si astfel prin a juca o cursa mai scurta. O sa incercam si varianta asta. Pana atunci, nota 8.1

Rice Dice: varianta cu zaruri a jocului Spirits of the Rice Paddy, care nu m-a atras din recenzii. Cel cu zaruri insa, este absolut superb. Unul dintre cele mai bune jocuri care e o varianta "dice game", pe care l-am jucat vreodata. Plantezi orez pe niste carti etalete in fata ta, care pe deasupra vin si cu niste beneficii sau abilitati speciale. Iar acel text de pe carti, fac din acest joc, unul cu adevarat special. Poti face o gramada de puncte fara ca macar sa plantezi o boaba de orez tot jocul. Poti invoca seturi de spirite identice sau diferite, ceea ce iar iti poate aduce multe puncte. Felul in care iti asezi cartile cu plantatii este foarte destept, pt ca atunci cand drenezi apa, ea o sa curga la vale (cred ca nu se astepta nimeni la asta) si daca sunt destule hexagoane pe urmatoarea plantatie, apa o sa ramana acolo si practic tura urmatoare deja poti trimite workerii sa plantezi orez. Daca nu le-ai asezat bine, apa o sa curga inapoi in rezervor si o pierzi. Orezul poate fi cules doar dupa ce in prealabil ai drenat terenul si apoi cartea respectiva e decartata si primesti punctele inscrise pe ea. Problema e ca uneori cartea are o abilitate atat de utila, incat nu vrei sa plantezi/recoltezi, doar pentru a nu pierde odata cu ea acel beneficiu. Dar asta inseamna ca niciodata nu o sa iei punctele inscrise. Foarte fun, rapid, strategii diverse, un pachet frumos realizat cu o cutie patratoasa cum vezi uneori pe la ceasurile de mana. Arata ca un cadou cochet. Da, e mai greu sa ii gasesti spatiu pe raft, ca are o forma ciudata, dar important e ca nu mi-au dat o cutie imensa plina cu aer. Jocul asta sigur nu o sa faca ravagii, asta si pentru ca Tom Vasel l-a categorisit drept "BOORING" iar asta va fi pentru multi un reper in a-l cumpara. Nu stiu care-i problema lui Tom cu unele jocuri, mai ales ca ii plac jocurile cu zaruri si cele cartile cu abilitati speciale... In fine. Pentru noi e un joculet superb, de nota 8.8 si va recomand sa il luati, daca il mai gasiti pe undeva pe stoc.

Bora Bora: O salata de puncte, de la Feld, dar de data asta de vacanta. Acum, nu stiu ce au mancat astia de la Alea, de au reusit sa faca un joc cu alte culori in afara de bej si galben. Probabil ca li s-a parut si lor ciudat cand au jucat prototipul care avea apa de culoare bej si seful departamentului de design de la ei o fi zis: "Nein!" Pana aici cu bejul! Om fi noi cretini (vezi productia Notre Dame si Burgundy) dar nici chiar asa. Si le-a iesit un joc dragut, colorat cu carton corespunzator, nu din ala subtire ca la rola de hartie igienica. Probabil ca dupa acest "succes", seful departamentului de la Alea a fost concediat si l-au adus pe cel vechi. (vezi niste ani mai tarziu, grafica "mirobolanta" de la Carpe Diem). Sa vorbim si de joc. Worker placement cu zaruri, in care poti bloca spatiul doar daca pui o cifra mica. Practic, oricine se mai poate duce in acel spatiu, daca pune un zar mai mic decat cele deja prezente. Dar daca cineva a pus cifra 1, s-a cam inchis sandramaua (exista niste exceptii, datorita cartilor cu zei). Dar in general, o sa construim colibe, luam materiale de constructie, mai construim ceva (chiar nu stiu ce!) pe plansa noastra cand strangem destule resurse. Mai pescuiesti niste pesti cu puncte, mai mergi pe faza de religie, mai un tatuaj, care iti ofera dreptul sa fii primul runda urmatoare plus niste puncte. Mai angajezi niste persoane, care au fiecare cate o ocupatie si iti aduc si scoici, care reprezinta banii pe insula Bora Bora. Diverse strategii pe care le poti adopta, usor de inteles si de jucat, bine desenat, iconite sugestive, fara prea mult AP si intrebari pt lamuriri din partea celorlalti. Un euro mediu spre heavy chiar, dar care merge ca uns, destul de rapid. Am jucat imediat o a doua partida, ceea ce nu se intampla prea des la un euro de asemenea dificultate, semn ca toti il adora, iar partida 2 a durat aproximativ o ora. Clar intra in top 2 jocuri de la Feld, dupa Arena Roma si Brugge. Tom Vasel iar are niste cuvinte frumoase despre joc, numindu-l Boring-Boring. Nu-l ascultati, pentru ca pierdeti una dintre capodoperele lui Feld. Nota 9.3 posibil sa mai creasca

Cities: Skylines - un city tycoon, facut dupa un joc (cica foarte renumit) de pe PC. Imi place mult mai mult decat Suburbia, asta si pt e de 1000 de ori mai usor sa tii cont de efectele ce au loc atunci cand pui o constructie pe plansa. Dar jocul este destul de greu, pentru ca am ajuns de multe ori in pragul falimentului si mi-a aparut GAME OVER in fata ochilor. Dar am tot incercat luna asta, cred ca de vreo 6 ori si cel mai mare scor a fost de 9 puncte (aplauze va rog pentru aceasta IMENSA realizare). Din cate am inteles, devine mai usor cand il joci cooperativ cu inca 1-2 jucatori, pentru ca aveti mai multe carti din care sa alegeti. La Solo, ai 7 carti si mereu trebuie sa joci una dintre ele, dupa care vin efectele. Ceva de genul, Cresti 1 la poluare si 1 la criminalitate dar primesti 3 bani. Cu banii aia construiesti altceva runda urmatoare incercand sa tii in frau aceste aspecte negative care tot cresc in orasul tau si din cand in cand sa le duci spre valoare "0". Un joc captivant, care vine si cu o parte tetris, ce te pune la grea incercare in a gasi loc pentru cladiri in acele districte. Cel mai bun joc de tip city building pe care l-am jucat vreodata si locul 2 pentru jocurile aparute in anul 2019. Nota 9.5

Noblemen - si acum vine surpriza placuta a lunii, jocul ala obscur pe care il vazusem pe BGG dar nu prea i-am dat atentie. Problema e ca nu e usor de explicat, dar o sa incerc. Asezi tile-uri in regatul tau, fiecare dintre ele, venind cu cate un beneficiu imediat dupa ce e etalat. Padurea iti da inca un tile din saculet pt runda urmatoare, campurile cate 1 ban, fantana iti da voturi si pajistea locuri pentru cladirile din lemn. Exista si actiunea prin care platesti si construiesti una dintre cladirile prezente. Biserica, care iti da carti de joc, cetatea care iti da soldati cu care ataci regatul altui jucator, castelul ce iti da 5 puncte si inca o cladire care iti da multe puncte, dar pe sistemul primul venit - primul servit.
Dupa asta, o sa vina balul mascat, unde fiecare o sa adune niste voturi si din niste nobili simpli, o sa capatam alte distincii, gen Conte, Marchiz, etc si chiar luam aceste distinctii frumos desenate si le punem pe shield-ul nostru.
Mai sunt si alte actiuni, de taxe, colectare resurse, donare, mita. Un joc ce pare foarte complex si greu de inteles, daca te uiti pe youtube la cele 2 recenzii care exista, dar care pe cat de complex, pe atat de usor de jucat si captivant este.
Parca ai vrea sa le faci pe toate, dar ai voie doar o actiune per tura, plus ca jocul poate lua sfarsit mult mai rapid, daca jucatorii vor sa mute regina in jurul plansei. Nota 9.6 si pot sa spun ca de mult nu m-a mai surprins un joc intr-un mod atat de placut. L-am jucat cu diferite persoane si in 3 si in 4 si absolut toti au fost fascinati de el. O comoara ascunsa, care din fericire, inca mai e pe stoc.

Jocul lunii: Noblemen. Dar merita mentiuni speciale Rice Dice, Bora Bora sau Skylines, pentru ca daca le jucam in alta luna, sigur oricare dintre ele putea sa devina jocul lunii. Luna asta a fost plina de jocuri bune.

[DanielIndru]

...unele care m-au dezamagit, avand asteptari mari de la ele...

Pai vezi, problema e la tine.

[rabesandratana]

...unele care m-au dezamagit, avand asteptari mari de la ele...

Pai vezi, problema e la tine.

Da, stiu ca e la mine. Trebuie sa mai umblu la butoane si sa setez asteptarile mai jos. Sa vezi atunci fericire, cum o sa imi placa toate jocurile pe care le joc. O sa imi placa pana si Hengist.

[Corwin]

@Corwin: Iar TS nu e atat de random pe cat crezi dupa primul joc

Space Race: Adversarul decartează o carte, dă cu zarul, nu reușește. Tura următoare la fel. Următoarea la fel. Apoi după ce timp de două ture eu nu am avut carte pe care să vreau să o decartez, dau și eu în a treia tură, dau cu zarul, reușesc, câștig 3 puncte pentru un swing de 6. Nu am gândit nimic, nu am jucat mai bine, doar am dat cu zarul.

Coup: Adversarul dă de mai multe ori 1-2, nu reușește să facă mare lucru. Dau eu, dau 6.

Or fi cărți care modifică aceste zaruri, or fi multe alte lucruri în joc care beneficiază de cunoașterea jocului, dar unele sunt când se poate de random, și într-un joc cu atât de puține puncte contează această parte de noroc.

Și da, i-am dat 9, dar îl consider un joc unde e foarte faină tema (e de 10 pentru mine) și ceva mai puțin strategia/tactica (de un 7-8). De cele mai multe ori pentru mine un joc nu e ridicat de temă chiar dacă îmi place, dar asta chiar e bine implementată și interesantă.

Ca exemplu oarecum asemănător, am jucat Battlestar Galactica. Și jocul ăla are noroc cu carul, dar are ceva mai multe modalități de a mitiga norocul. Și nu erai obligat să-ți joci aproape sau toată mâna indiferent de ce cărți primești.

[MandrulDuce]

Grafica din CoB este stearsa, beige, cam urata, dar functionala.
Avand insa in vedere numarul componentelor, anul aparitiei si pretul de retail al primei editii, cred ca undeva se gasesc si explicatii.
Text pe tile-urile acelea super mici nu poate fi pus si sa fie si lizibil decat daca nu mai pui nici o reprezentare grafica a cladirilor. Caz in care ar sari toata lumea ca jocul e prototip.
In multiple partide de-a lungul anilor cu grupuri total diferite, nimeni nu s-a plans ca se chioraste la cladiri si nu vede ce sunt sau nu le distinge.
Fiecare e liber sa decida singur ce jocuri tine in colectie si pe ce criterii, dar de dragul ideii ca va citi cineva pe aici la un moment dat despre CoB in necunostinta de cauza, eu consider grafica ca fiind functionala (asa saracacioasa si spalacita cum este). Jocul este foarte bun si merita mai mult. Asta categoric.
Dar si in acest stadiu, oricine e nehotarat ar trebui sa il incerce macar o data sa vada ce este cu el, fara a fi speriat ca nu va distinge tile-urile intre ele. Imi pare rau ca asta a fost experienta ta si ca asta a stricat atmosfera jocului si l-a facut frustrant, dar din experienta mea personala de pana acum (evident restransa si ea) esti primul om pe care il aud spunand ca nu a putut diferentia cladirile.