Câteva lucruri care ar putea să-ți influențeze mai mult decât crezi părerea despre un joc

[DanielIndru]

Nu v-am mai invitat de mult la o discutie pe marginea a ceva scris de mine.
O fac acum.


Articolul e aici.

Ai jucat pentru prima dată un joc. Ți-a plăcut – sau nu. Te-ai simțit bine – sau ai fi preferat să fi jucat altceva. Ai înțeles ce se întâmplă și ai apreciat ingeniozitatea mecanicilor ori unicitatea temei – sau ai trecut prin partidă precum cuțitul fierbinte prin unt și de-abia aștepți să joci altceva. Ai avut parte de o atmosferă excelentă care a ridicat pe culmile extazului orele petrecute la masă – sau oamenii de-abia au schimbat două vorbe și au stat cu nasul în cărți.

Oricare ți-ar fi sentimentele, ai stat vreodată să te gândești cât de mulți factori pot influența felul în care te simți acum? Cât de multe necunoscute intră în ecuația pe care o numim “experiență de joc”? Mai ales la prima partidă. Și mai ales atunci când mai multe stele nefaste (aka situațiile descrise mai jos) luminează asupra ta.

Poate ești unul dintre puținii norocoși imuni la tot ce scriu eu aici. Poate pe tine nu te influențează nimic dincolo de componente, reguli și mecanici. Poate reușești să te detașezi de tot ce stă în calea stării de bine și ai parte numai de bucurii de fiecare dată. Dar eu nu sunt așa. Și nici mulți dintre oamenii cu care joc. Citește, cugetă, poate o să-mi dai dreptate. Măcar parțial.

[danielM]

O analiza foarte buna, nu cred sa fi luat vreodata atat de multe lucruri in calcul cand imi puneam intrebarea de ce nu mi-a placut sau de ce mi-a placut jocul X, insa e clar ca e vorba de un cumul de factori care inclina balanta intr-o parte sau alta. In ceea ce ma priveste, as spune ca factorii care pot influenta decisiv impresia despre un joc sunt:
- felul in care este explicat; mi s-a intamplat de cateva ori ca jocul sa fie explicat intr-un mod superficial sau de cineva care nu are ”talent” la asa ceva sau cand s-a mers pe ideea ”hai sa incepem si vedem noi”. Daca nu reusesc sa imi dau seama despre ce e vorba intr-un joc, sansele sa imi placa sau sa imi doresc sa il mai joc scad dramatic.
- un numar de jucatori nepotrivit pentru acel joc; pentru asta, cel mai bun prieten al tau e BGG, astfel incat sa joci acel joc in numarul optim de jucatori; nu de putine ori mi s-a intamplat sa joc ceva intr-un numar de jucatori fortat, doar de dragul de ”a juca toti” sau intr-un numar mult mai mic decat cel indicat doar pentru a juca acel joc. astfel de experiente te pot duce la expresia de pe fata lui Chuckila
- aspectul jocului;
- factorii interni si externi amintiti: la intalniri, dupa o anumita ora si multe altele de concentrare, nu o sa imi doresc sa joc un joc nou medium/medium-heavy, pentru ca stiu ca imi va influenta perceptia despre el, ca probabil nu ma voi putea concentra, ca nu voi juca optim.
- atmosfera de la masa; aici am un exemplu concret in care atmosfera de la masa m-a determinat sa cumpar un joc: am jucat la o intalnire (la Gura Raului mi se pare) Celestia si ne-am distrat de minune (de mentionat ca era omucu la masa), lucru care m-a facut sa il cumpar cu prima ocazie;

In concluzie, cred ca ar fi indicat sa luam in calcul mai multi factori inainte de a juca un joc sau un anumit tip de joc, in ideea ca impresia de la finalul partidei sa fie una cat mai obiectiva si neinfluentata de factorii mentionati de Daniel in articol.

[sergiunastrut]

Nu observasem că ai postat și aici, credeam că e doar pe Facebook. Atașez și aici comentariul, poate aici se deschide mai mult discuția:

Pertinent, cuprinzător, [Indru]mător – chiar ai pus punctul pe i în așa mod încât nimănui nu-i mai pasă de diacritice. Plăcută lectură – mulțumesc, Daniel!
Chiar dacă multe dintre întrebările tale erau retorice, sau ideile implicau sau nu o întrebare ascunsă, mi-au plăcut câteva paragrafe pe care le citez și cărora le aduc răspunsul/aportul meu:

1. Îi place partenerului de joc: Poate cel mai des invocat motiv atunci când un joc e pus la vânzare este “nu a prins în grupul meu*
*Dar mi-ar plăcea să aud mai des oameni spunând cu sinceritate “nu mi-a plăcut” sau “nu e pe gustul meu”. De ce ne ferim de sinceritate? Scade valoarea jocului? Se reduce interesul potențialilor cumpărători? Încă nu am realizat că suntem diferiți și avem gusturi diferite?

Susțin cu tărie asumarea opiniei personale asupra unui joc și implicit tratarea lui ca atare: fie vânzarea cât ai zice pește, fără remușcări, fie-ndrăgostirea de el și recomandarea activă, indiferent de meciurile de comentarii ale încăpățânaților veșnic încrezuți în formatorii de opinie. Bineînțeles, influența partenerului există îndeosebi pentru păstrarea anumitor jocuri, în cazul meu, de vreme ce research-ul și investițiile vin din partea mea.

2. Aspectul jocului: Am trecut de mult de perioada “nu-mi pasă cum arată, dacă mecanicile sunt bune și mă atrage tema”.

Oricât de bun ar fi un anume joc, dacă nu trece de filtrele mele artistice/coloristice, nu mă va tenta nici măcar să-l joc la altcineva. Desigur, din cauză că sunt prea multe portofolii ale unor artiști extraordinari și senzația tactilă și impactul vizual sunt lucrul pentru care nu ne rezumăm la prototipuri/playtesting.

3. Felul în care a fost explicat: Consider că e important să stârnești interesul fiecăruia la început cu lucrurile pe care le vor face des și care sunt esențiale, apoi să explici cum se obțin punctele și cum se câștigă, și numai la final structura unei ture, a unei runde, a partidei.

Salut această abordare. Obișnuiesc să citesc regulamentele de mai multe ori, verific clipuri instrucționale, făcând astfel partea mai neplăcută, pentru a povesti regulile într-un mod neregizat, neurmărind un script, de fiecare dată diferit. Mi se spune că fac o treabă bună și asta e suficient ca să vreau să învăț fără a o percepe ca pe o povară.

În încheiere, mi-ar plăcea să mai citesc și alte comentarii legate de percepția mai multora asupra diverselor aspecte implicate în jurul mesei de joc, spre a descoperi profile de jucători și a cunoaște comunitatea ce se ascunde în spatele pozelor. Personal, nu sunt adeptul unei colecții uriașe și-mi cumpăr tot timpul lucruri diferite de ale prietenilor mei, ca să experimentăm o plajă cât mai vastă. Când cumpăr ceva, mă dau în vânt după lucruri individual diferite, dar care să mă încânte vizual – iar când spun asta nu mă refer la mecanici diferite, ci la teme diferite: poate luni mă simt bibliotecar, marți ornitolog, miercuri viking, joi londonez, vineri renascentist, iar în weekend....e zi de baie șl curățenie (nu mă spăl doar sâmbăta  ). Prin boardgames, am parte de experiențe pe care le triez, trăind povești. De asta nu îmi pasă de Teotihuacan sau mă lasă rece tematica/împachetarea explorării spațiale. Dacă jocul vine fără un board, cât de mic, îl consider o calomnie pentru boardgames.
Cine urmează?

[Corwin]

Aia cu numarul de jucatori e foarte importanta. Am jucat prima data Agricola cu... 5 jucatori! A fost un fail total, care m-a tinut multa vreme departe de joc, pana m-a convins Chuckila sa-i mai dau o sansa, si am jucat doua partide in 2p una dupa alta. E mai greu cu jocurile nou aparute pe care nu le stie nimeni, dar dintre cele deja jucate la unele mai bine dau skip decat sa le joc la anumite numere de jucatori.

---

La explicatii in ultimul timp am inceput sa recurgem la vizionarea videourilor cu explicatii, exista pentru foarte multe jocuri mai vechi sau mai noi. De multe ori sunt o investitie de timp mai mica decat sa stea cineva sa invete si sa explice jocul, structureaza mai bine explicatiile decat in cartile de reguli, si pot fi vazute inaintea serii de joc, marind timpul efectiv de joaca. Se intampla sa mai facem un refresh la masa, mai ales daca dureaza putin setupul, dar per total tot mi se pare un mare castig.

[Corwin]

2. Aspectul jocului: Am trecut de mult de perioada “nu-mi pasă cum arată, dacă mecanicile sunt bune și mă atrage tema”.

Oricât de bun ar fi un anume joc, dacă nu trece de filtrele mele artistice/coloristice, nu mă va tenta nici măcar să-l joc la altcineva. Desigur, din cauză că sunt prea multe portofolii ale unor artiști extraordinari și senzația tactilă și impactul vizual sunt lucrul pentru care nu ne rezumăm la prototipuri/playtesting.

Asta e un topic foarte interesant pentru mine. A Feast for Odin de exemplu mi se pare ca arata cam cat de prost poate arata un euro, dar macar are iconografia destul de clara, iar mecanismele il fac un joc de top 10 pentru mine. Pe de alta parte recunosc ca atunci cand am vazut noua editie de Brass n-am stat foarte mult pe gand sa-l scot pe cel vechi la vanzare si sa-l cumpar pe cel nou.

Alt exemplu unde prioritatile mele sunt altele decat la partea artistica e Terraforming Mars: un numar impresionant de jucatori s-au plans de modul cum arata imaginile de pe carti, pe cand eu eram bucuros ca in sfarsit intr-un joc de o asa complexitate folosirea simbolurilor e aproape perfecta! Citesc foarte rar textul de pe cartile de TMars, ma uit si mai rar la poze, si pot sa-mi dau seama si cand ma uit la tabloul de carti al altor jucatori care stau departe de mine ce carti au si cu ce-i ajuta pe parcursul jocului. Cand au facut aplicatia digitala au hotarat sa schimbe toata grafica cartilor, ceea ce a dus la faptul ca in loc sa-mi folosesc memoria dobandita dupa atatea partide de board game, tot timpul imi era atrasa privirea de poza si ma facea sa ma intreb la ce carte ma uit. Succesul board game-ului fata de al aplicatiei (doar Steam deocamdata ca oricum s-a desfiintat developerul) spune multe cred eu despre cat de bine au ghicit dezvoltatorii aplicatiei ce conta pentru jucatori.

[rabesandratana]

Am avut o experienta de genul asta chiar zilele trecute. Am jucat Steampunk Rally, care e un fel de mind-puzzle care iti stoarce neuronii in a lua mereu cele mai bune decizii, cum sa construiesti acea masinarie, cum sa creezi combo-uri prin care cartile sa se ajute intre ele si sa rezulte miscarea masinii, protejarea de "damage" sau generarea zarurilor utile. Iar dupa o partida incinsa si tensionanta in care pana in ultima clipa s-a decis castigatorul, ne-am pus pe jucat Waggle Dance, un dice-placement in care zarurile sunt albinute si le plasezi pe plansa facuta din carti, pentru a produce miere. Din cauza primului joc, care ne bagase in acea lupta cu deciziile si tensiunea creata, aici totul era parca prea relaxant. Fiecare avea tot timpul o solutie in a plasa undeva acele zaruri, obiectivul parca era prea usor de atins si ceea ce parea a fi un joc bun, a rezultat a fi o experienta plictisitoare si parca abia asteptam sa terminam partida. Lipsea tensiunea, lipsea acel puzzle greu de rezolvat.

Rezultatul: Waggle Dance a fost vandut dupa 2 zile. Cred ca daca il jucam in alta zi, intr-o alta dispozitie, sigur altul era rezultatul. Asa ca simplul fapt ca ai jucat un anumit joc inaintea altuia, iti poate schimba complet perspectiva despre urmatorul si implicit si starea pe care ti-o da si nota pe care o sa o atribui acestuia.