Pledoarie în favoarea jocurilor vechi

[DanielIndru]

Mă consider un om ancorat în tot ce e nou, poate chiar un adept al „cult of the new”. Vânez jocuri noi, caut muzică nouă, mă uit la filme noi. Poate 80-90% din tot ce „consum” e apărut în ultimul an. Dar uneori îi mai caut pe Katharine Hepburn sau pe James Stewart, îl mai regăsesc pe Frank Sinatra sau Queen, ori mă pierd prin Go sau Backgammon.

Jocurile vechi nu au mare trecere în zilele noastre. Spun asta uitându-mă la oferta magazinelor, la ce se joacă pe la întâlniri, la ce se vinde pe forum. Iar „vechi” în domeniul boardgames poartă o dată a apariției mai recentă decât ați crede: dacă nu începe cu 2xxx, anul apariției se pierde în negura timpului. E de înțeles. Pe de o parte, pentru că foarte puțini dintre noi joacă boardgames de mai mult de 4-5 ani – eu însumi am jucat prima partidă de Catan în decembrie 2010 – deci nu am crescut cu jocuri și nu le considerăm parte a copilăriei. Pe de altă parte, jocurile vechi sunt greu de găsit – dacă nu a apărut o ediție nouă, cam orice joc dispare de pe piață în 2 ani. În fine, jocurile vechi „suferă” de aspect grafic perimat, de mecanici desuete, de reimplementări sub diverse forme.

Am jucat vreo 80 astfel de jocuri vechi de-a lungul timpului și, spre surprinderea mea, distribuția notelor este similară pentru cele 3 segmente considerate de mine: antichitatea de până în 2000, evul mediu 2001-2010, era modernă din 2011 încoace. Cam 45-50% din jocuri au primit note de 7 sau mai mari. Cu alte cuvinte, ai șanse să găsești ceva pe gustul tău oriunde ai căuta.

Haideți deci să facem câteva categorii și să le analizăm pe îndelete.

...

Aș vrea să știu de la voi ce jocuri apărute până în 2000 sunt prezente în colecțiile voastre sau care jocuri considerați că au avut o influență majoră în dezvoltarea jocurilor moderne.

http://www.goingcardboard.ro/pledoarie- ... lor-vechi/

[Blackbane]

Se pun la socoteala jocurile copilariei? "Piticot", "Dacii si Romanii", "Copiii capitanului Grant"?

Vizavi de jocuri de provenienta straina, in afara de Sah, Dame, "Monopoly", clasicele, am jucat demult - si inca il mai tin in colectie - Village of Fear, care e din '93. Talk about production value! Nu ma indur sa-l dau pentru ca arata mult prea bine. Multe din jocurile din ziua de azi ar avea ce sa invete de aici.



Ca gameplay insa... simplist e putin spus. Cred ca aici e marea diferenta pentru multe din jocurile actuale: mecanicile sunt mult mai rafinate, mai complexe. Cele interesante raman si sunt perfectionate, cele perimate dispar sau sunt reinterpretate, regandite. Multe jocuri nu se mai incadreaza strict la "ameritrash" sau la "euro". Exista hibrizi, mecanicile de joc incep sa fie combinate intre ele, tematic vorbind este o diversitate mai mare.

Desi in general sunt mai degraba la polul opus cand vine vorba de noutati ( la capitolul filme / arta mai ales ), cand vine vorba de board games, cred ca noutatile din domeniu aduc chestii mai bune decat "clasicele". Exceptie facand, poate, clasicele care se reinventeaza constant ( Cosmic Encounter, Talisman, Dune / Rex, etc. )

[criss]

Ca o pledoarie in favoarea jocurilor vechi (cum apare in titlu) o sa dau ca exemplu categoria Area Impulse Games unde toate cele patru titluri bune au aparut inainte de anii 2000 (le afisez in ordinea aparitiei):
- Storm over Arnhem (1981);
- Thunder at Cassino (1987);
- Turning Point: Stalingrad (1989);
- Breakout: Normandy (1992).
Complexitatea a tot crescut, culminind cu Breakout: Normandy (care este capodopera acestui gen).
Dupa aparitia acestui joc insa, titlurile recente sunt mediocre si sunt departe de acesti 4 clasici.
Din pacate insa, doar B:N a mai fost retiparit si in prezent aceste 4 titluri sunt greu de obtinut (eu am reusit sa le achizitionez doar pe ultimele trei).

[pilif]

Eu am o copie de Necromunda din 1995. Inca nu m-am jucat, probabil ca undeva la vara, cand o sa am mai mult timp a invata regulile

[bogdanjovi]

De cand asteptam sa aduca cineva vorba de jocurile vechi...

Pentru ca am in colectie toate jocurile care au castigat Spiel des Jahres de-a lungul anilor, as putea incepe cu primul castigator : Hase und Igel.

from http://www.boardgamegeek.com/image/2363068
Hase und Igel

Un joc de succes, tinand cont de numeroasele reeditari ulterioare (ultima in 2014, pentru peninsula iberica). Partea cea mai interesanta e modul in care fiecare editie a imbunatatit/ modificat diverse aspecte ale jocului (spatiile de pe tabla de joc si modul de implementare a factorului aleator), conform sau impotriva dorintelor si ideilor creatorului, David Parlett. Site-ul lui mai sugestiv decat se poate spune in cateva cuvinte: http://www.davpar.eu/haretort/@haretort.html

Am si am jucat varianta Ravensburger, 1979, prima cutie care a primit sigla SdJ.
Initial pare un joc de copii: iepurasi, arici, morcovi, salate. O pista ca de Piticot (prima asemanare care mi-a venit in cap), pe care fiecare spatiu are un simbol al celor 4 lucruri enumerate anterior sau niste cifre si niste puluri colorate. Ai morcovi la dispozitie pentru a-ti plati mutarile, castigi morcovi retragandu-te pe un patrat cu arici, trebuie sa rontai cele 3 salate pentru a termina, si mai ales trebuie sa ai un numar limitat de morcovi ca sa poti termina, diferit in functie de pozitie. Singurul element aleator e dat de spatiile cu iepure, la care trai o carte cu un eveniment (in versiunile ulterioare nu mai sunt carti, ci zaruri care iti dicteaza soarta).
Cand incepi sa il joci, devine altceva. Nu stiu cum l-a perceput tanarul jucator de 8 ani din familie, dar eu am avut senzatia ca mi se impleticesc neuronii. Morcovi dati prin razatoare! Trebuie sa recunosc, strategiile mele nu au functionat pana acum, indiferent ca am ales varianta iepure (de a sta in frunte) sau arici (venitul din fundul gradinii).
Stategia ar trebui sa varieze si in functie de numarul de jucatori, pentru ca pe un spatiu nu poate sta mai mult de un jucator. Daca in 3 ai loc berechet (relativ), in 6 apare o provocare totala de a gasi un loc pe care sa te asezi.
Per total, impresia facuta e cea de bunic. Exista aerul de joc vechi, dar la fel exista senzatia ca treci de la jocurile de copii (dai cu zarul - muti X patratele - faci ce scrie) la strategie, fara a deveni obositor. Si cel mai dragut e ca la un moment dat nu te mai enervezi ca nu castigi, ci ramai cu amuzamentul "daca mai scapam de un morcov, praf va faceam".
Cam asta despre "un clasic in viata". A nu se uita ca ultimele reprinturi anglo/germane sunt 2010/2007. Poate ca era suficient sa scriu doar asta despre un joc inventat in 1974.