ForumBoardGames.ro

În cele ce urmează, o să vă povestesc despre excursia avută în Germania, la Essen, şi la târgul de board games organizat în anual în acest oraş. Unele “aventuri” trăite acolo le voi rezuma ceva mai mult, pe altele le voi prezenta mai în detaliu… O să vă transmit această naraţiune în mai multe părţi pentru a nu vă solicita prea mult, pentru a nu vă mânca mult timp de-o dată, dar mai ales pentru a putea insera cât mai multe poze. Dar hai să nu vă mai plictisesc cu introducerea şi să încep cu începutul.

Miercuri:
Pentru că orice aventură are un incipit, acesta trebuia să fie poziţionat într-o locaţie dedicată transportului de persoane. Aceasta a fost Aeroportul Internaţional (say what??) Bucureşti-Băneasa - Aurel Vlaicu – Băneasa pe scurt. Aici s-a strâns pentru prima oară (o parte din) grupul de gameri care a luat parte la târgul International Spieltage 2011. În ordinea numerelor de pe tricou (i.e. ordinea în care subsemnatul i-a întâlnit), aceştia sunt: Mihai, Sebastian, Otilia, Costi, Carmen, Ioana, Dan şi bebeul ultimilor doi. În această formaţie ne-am îmbarcat la bordul avionului, un Boeing 747 (parcă… deşi eu sunt sigur că era un Antonov deghizat). Zborul a fost liniştit, lipsit de peripeţii şi de turbulenţe (ce trist! ), iar după doar 2 ore jumi inspiram aerul (cică) proaspăt de Germania, pe asfaltul aeroportului din Dortmund.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1142470

A urmat drumul către Essen, adică o excursie cu autobuzul pe ruta aeroport – gară (înghesuială mare, mon cher!), apoi mici aventuri în aşteptarea trenului către Essen (un tren a fost anulat, altul întârziat, am schimbat şi peronul… toate în timp ce salivam din cauza mirosului de wursti din holul de legătură dintre peroane) şi un drum liniştit către oraşul destinaţie (în timpul căruia, ca şi pe durata aşteptării de la aeroport sau pe durata zborului, am discutat despre jocuri, despre pre-orders şi despre ce am vrea să prindem la un preţ bun). Trecând prin toate acestea, ne-am găsit ajunşi în Essen. Primul lucru a fost să încercăm să furăm startul pentru târgul de a doua zi: am vrut să cumpărăm bilete de la un loc magic ştiut de Mihai, dar norocul nu ne-a surâs. În consecinţă, am pornit fiecare spre “casele” noastre. Mânaţi de ploaia care tocmai începuse, unii dintre temerari au asaltat taxiurile (via fast-food-uri), în timp ce alţii s-au luat la trântă cu precipitaţiile şi au parcurs perpedes (sau Peujeos) drumul către hotel (trăiască Nokia Maps şi lipsa lor de conectare la net! de trei ori “Ura!” ).

Seara, pentru că aşa promisesem, ne-am revăzut la Berliner Platz pentru o gustărică, o bericică şi un pahar de bârfică. Şi pentru că eram în Germania, am zis să trăim o senzaţie nemţească intensă, astfel că ne-am desfătat cu un kebab Döner (cu cartofi prăjiţi) la gura metroului şi cu six-pack-uri de Heineken la un restaurant mexican. Şi pentru că eram la o distanţă foarte mică de târg, discuţiile s-au centrat, cum v-aţi fi aşteptat, pe jocuri, achiziţii, loc în bagaje, greutate… La despărţire (că, deh!, s-a ajuns şi la asta) am stabilit ora de întâlnire pentru a doua zi şi am plecat chitiţi pe un somn cât mai adânc pentru a avea energie a doua zi.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1142469

Лека ночь, деца!

Joi:
Această primă zi de târg trebuia să înceapă în forţă, doar ne aşteptau multe ore de mişunat prin halele târgului, multe oferte ce-ţi tăiau răsuflarea şi multe, multe ispite învelite în hainele unor jocuri de societate.
Pe drumul spre micul dejun mă gândeam la salamurile şi caşcavalurile ce mă aşteptau, sperând să am parte de un fel cald. Însă SHOCK! Nemţii (-s nemţi şi) ne întâmpinau cu cârnaţi calzi (cu gust de kebab ), cu mâncărică de ciuperci, cu omletă, cu cartofi tărăneşti, cu peşte, cu brânze mucegăite sau în proces de mucegăire, cu multe feluri de pâine, cu fructe proaspete şi diverse iaurturi, cu 4 feluri de sucuri naturale, precum şi cu maşină de stors portocale. Ce mai, un deliciu vizual şi vă asigur că şi culinar! După ce ne-am umplut burţile, am pornit spre târg (via camera de hotel ), pregătiţi şi cu puterile la noi pentru ce urma să vină.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146253

Binenţeles, ora de întâlnire nu a fost respectată de nimeni, aşa că revederea propriu-zisă a avut loc în vestibulul târgului, ba la coada de la garderobă, ba la intrarea către hala 12. De aici, după câteva vorbe schimbate şi câteva priviri lungi către mulţimea de oameni, am purces pe grupuleţe în marele necunoscut al sălilor pline de vânzători şi producători, urmând să ne întâlnim la prânz pentru o gustare şi o schimbare de păreri.
Nu ştiu alţii pe unde au mers, dar pot să vă narez pe unde l-am târât eu pe Mihai (:D). Primul drum ne-a purtat către hala 5 via halele 10-11. Am întâlnit în “călătoria” noastră spaţii de jucat pline, cu oameni dornici să încerce ce e mai nou, (deja) bătăi pe jocurile oferite spre vânzare şi multă, multă lume (dacă era Mitică Dragomir acolo, vă garantez că avea nevoie de transplant de bombeuri după aceea). Auzisem cum că la standul lui Martinică e bătaie pe jocuri şi am vrut neapărat să mă asigur că nu ratez nimic. Şi n-am făcut-o! Bătaia era, într-adevăr, mare, mai ales că urma să te alegi şi cu semnătură de la designer, dar oferta nu prezenta nimic spectaculos. Stocul de jocuri părea arhi-suficient, aşa că nu m-am aşezat la coadă. Au urmat Queen Games, AEG, Quined White Goblin Games, Bezier Games, HistoGames, standurile de jocuri la preţuri fantastice (menţionez doar Spielofensive.de). Terminalul acestui drum a fost White Goblin Games, unde Mihai s-a aşezat la discuţii cu unul dintre reprezentanţii companiei.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146254

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146256

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146257

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146251

Eu am purces în explorarea celorlalte hale: 4, 5, 6, 8, 9, înnapoi în 10, chiar şi în 12, du-te să vezi dacă Mihai a terminat discuţiile (şi o făcuse de mult), treci iarăşi prin 4, mai du-te şi prin 5, vezi cum stau treburile pe la standurile cu wargames şi fă multe poze: cu jocuri, cu jucători, cu standuri, iarăşi cu jucători, cu designeri (Vlaada, Uwe E., Ignacy, Mac Gerdts, Uwe R. şi alţii), din nou cu jocuri şi aşa mai departe. Am vizitat şi secţiunea de anticariat, unde m-am minunat câte jocuri erau, despre cât de multe nu aveam habar (fără a avea legătură cu faptul că erau jocuri în germană). M-au mai minunat şi preţurile unor jocuri, în sens pozitiv (El Grande la 17.50, Tikal la fel, etc.), dar şi în sens negativ [jocuri de peste 100 de euro, în special wargame-uri, sau Dune cu cele două extensii – 220 euro (nu puteţi să vă daţi seama cât am salivat la cele 3 cutii)].

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146260

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146262

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146264

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146259

La ora prânzului m-am prezentat la cantină, unde m-am reîntâlnit cu prietenii de târg (pe drum îl mai întâlnisem şi pe Dan, pe care l-am ispitit la o bere ). Am făcut schimb de păreri, am admirat (cu invidie şi) plăcere sacii plini ai lui Sebi şi am planificat restul zilei, toate în timp ce savuram un wurst şi o bere (sau mai multe, de ce să părem sfinţi). Tot la acest moment am punctat cu prima achiziţie – un frumos In the Year of the Dragon în germană, la un preţ de nerefuzat [17.50 – trăiască Heidelbaerger (tot aici se găseau şi Runewars sau Mansions of Maddnes la 50 de euro sau alte super, super oferte)].

După ce ne-am umplut burticile şi după ce cumpărasem sau văzusem atâtea jocuri, am decis să mergem să şi încercăm ceva. După o mică aventură, în care nu am găsit nici o masă liberă, dar măcar am încercat Might & Magic: Heroes 6 (subsemnatul), ne-am aşezat într-un final la o masă a standului Artipia Games, unde urma să încercăm Drum Roll. După o mică pauză a fraţilor noştri greci, unul dintre băieţi a venit şi ne-a explicat jocul. Drum Roll este o combinaţie de worker placement şi management de resurse, în care jucătorii conduc un circ şi încearcă să realizeze spectacole cât mai atrăgătoare. Pentru acestea au nevoie de angajaţi: performeri din cele 5 tipuri (care realizează show-ul efectiv) sau asistenţi (care ajută la treburile din spatele culiselor). Aceşti angajaţi mai trebuie să şi fie plătiţi, bani care sunt obţinuţi fie din vânzarea de bilete, fie de la anumiţi performeri (în funcţie de cât de bună le-a fost prestaţia). Ca rezumat, Drum Roll este un family game foarte plăcut, uşor de explicat, de înţeles şi de jucat şi care necesită o bună planificare a resurselor şi a angajaţilor pentru a maximiza punctele de victorie. Un joc care merita încercat.

from http://www.boardgamegeek.com/image/1146272

Până la finalul acestei zile de târg, ne-am împrăştiat pentru ultimele cumpărături. Eu iarăşi l-am plimbat prin halele târgului pe Mihai, indecis ce să-mi iau mai întâi şi mai întâi. Pentru că ratasem oferta de Steam la 20 de euro de la Heidelbaerger (fără să ştiu că se mai găseşte la aceiaşi ofertă şi în altă parte a târgului), am zis să-mi achiziţionez totuşi un joc cu trenuri, aşa că am optat pentru fratele mai mare al lui Steam, Age of Steam. În plus, am trecut şi am luat şi un joculeţ care m-a atras ca idee, PAX, încasând în acest proces şi autograful creatorului, Bernd “Piatră de fier” Eisenstein (:D). Înainte să plecăm spre hoteluri, am trecut şi mi-am ridicat şi pre-orderul de la Pearl Games, adică duetul Troyes – Tournay, la care am primit o sacoşa de bumbac şi un pliant turistic al oraşului Tournai (tare, nu? ).

Seara a însemnat o nouă ieşire în oraş. De data aceasta am petrecut ceva mai nemţeşte, cu bere Krombacher “zum fass” (la draft), povestind despre experienţele primei zile. Grupului nostru de 6 i s-au mai adăugat şi Cristina şi Marius, care au venit cu poveştile şi cumpărăturile lor (mă rog, nu au venit efectiv cu ele la cafenea, dar ne-au povestit despre ce şi-au cumpărat). După despărţire, eu şi cu Mihai ne-am oprit la fraţii noştri turci şi am servit un kebab înainte de culcare (aşa cum recomandă doctorul). Doar ştiţi vorba: “cine-a pus kebabu-n drum, ala n-a fost om nebun”…

Vineri:
Ziua de vineri a insemnat o nouă zi la târg. Si pentru că trebuiam să fim bine pregătiţi, am servit din nou un mic de jun copios, după care am plecat spre Messe.

Având experienţa primei zile, implicit multe repere, ne-a fost mult mai uşor să ne orientăm prin târg şi să mergem la locurile dorite. În plus, astăzi trebuia să întânpinăm şi un oaspete de onoare, pe fratele nostru adixor, care venea şi el la târg.
Prima experienţă a zilei a fost să încercăm un joc, in formatia: Costi, Carmen, Mihai şi subsemnatul. După ce nu am găsit o masă în alte locuri, ne-am orientat către un joc cooperativ, adică spre Sidi Baba. Astfel, am avut parte de o experienta internationala, deoarece am impartit masa cu 3 frati germani. Sub indrumarea domnisoarei de la Hurrican, ne-am aventurat in labirintul intunecat, in timp ce Costi făcea tot posibilul să ne încurce. Găsirea comorii principale nu a fost o misiune uşoară, dar nici una imposibilă. E drept, ne-au trebuit mulţi paşi (mici) ca să dăm de ea, dar am reuşit. Totuşi, pentru a fi câştigat jocul, era necesar să şi ieşim din labirint, lucru pe care nu am mai reuşit să-l facem, caz în care a trebuit să-l declarăm învingător pe Costi. În ciuda înfrângerii, pot declara că Sidi Baba este un joc drăguţ, interesant şi numai bun pentru o sesiune de destindere (a neuronilor).

Pana la prânz, moment în care ne-am regrupat la cantină pentru un wurst si o bere, am mai perindat sălile târgului în căutarea unor oferte cât mai tentante. Ce am mai văzut pe parcurs? Multă lume care se juca sau care cumpăra, vânzoleală mare la mai toate standurile, în special la cele cu preţuri reduse, precum diverşi designeri (tov. prof. Knizia, Antoine Bauza, Bruno Cathala, etc.). Chiar înainte să ne îndreptăm spre cantină, am luat parte (doar participativ) la o licitaţie de jocuri, unde s-au vândut (probabil) la preţuri bune diverse jocuri, accentul fiind pus pe cele de război sau pe expansiuni pentru acestea. Recunosc, deşi atunci nu prea m-a tras inima să intru în horă, acum regret că nu m-am bătut pentru King of Siam (adjudecat cu 7 euro) sau pentru Rise of Nations (adjudecat cu 27 de euro). Măcar să le mai fi crescut puţin cota dacă nu reuşeam să le cumpăr.

Şi aşa am ajuns la cantină şi la masa de prânz. Aici am mai vorbit despre jocuri, despre achiziţii sau despre oferte de nerefuzat. În plus, am întâlnit şi alţi români participanţi la târg: Adi Cristea (de la Ideal Board Games), Alex Trofin şi soţia (de la Lex Grup), Mihai (sufertaşul) şi soţia sa, precum şi pe dintre-noi-plecatul-spre-ţări-mai-calde şi bunul nostru amic Adixor. Acesta din urmă, ceva mai greu de prins de felul lui, a avut bucuria de a primi şi cadoul din partea Renilor FBG (reprezentaţi de Mihai, la faţa locului, şi imba, cu indicaţiile prin telefon). Pozele acestui moment le puteţi găsi la discuţia aferentă proiectului cu Reni.

În a doua parte a zilei, l-am însoţit pe adixor în cruciada ludică pe care a întreprins-o, timp în care nu am stat nici eu degeaba şi am mai achiziţionat câteva jocuri, dintre care amintesc: Carson City, Sake & Samurai, Toledo (la super ofertă), Java (de la un anticar) sau Endeavor (în costum nemţesc). În rest, m-am mai uitat pe la diversele standuri, am mai aflat una-alta despre diverse jocuri, am mai stat de vorbă cu Dan şi cu Adixor şi am mai schimbat păreri cu ei, iar spre finalul zilei l-am cunoscut şi pe Piotr, care ne-a vorbit puţin despre ediţia în româna a lui Alien Frontiers. Şi uite aşa, am încheiat şi cea de-a doua zi (şi ultima) de târg. Cu noi achiziţii, cu noi informaţii despre jocuri, cu noi (şi vechi) cunoştiinţe.

Seara de vineri am petrecut-o din nou în oraş, de data asta într-un pub cu nume predestinat (Temple Bar). Aici am savurat o bere nemţească veritabilă, Franziskaner Weissbier (una din weiss-urile mele preferate), tot zum fass (că aşa ne stă bine). Echipa în care am petrecut a fost formată din Otilia şi Sebi, Cristina şi Marius, Mihai şi subsemnatul, iar mai târziu au apărut şi Tudor (Red Goblin) şi Ioana.

Sâmbătă:
Ziua de sâmbătă, spre deosebire de cele două anterioare, a fost o zi de explorare urbană. Împreună cu Carmen, Costi şi Mihai, am plecat să vizităm câteva din “atracţiile” oraşului (fost minier) Essen.

Turul nostru a pornit în forţă de la gară, de unde ne-am îndreptat spre o biserică din apropiere. După ce am vizitat aşezământul monahal (sunt destul de sigur că am formulat o prostie), am plecat spre una din minele oraşului şi spre muzeul zonei Ruhr. Pe drum am trecut pe lângă diverse biserici, toate fotografiate pentru posteritate, am văzut şi galeria de lângă primărie (deşi primăria în sine nu ne-am obosit s-o mai vedem), am trecut prin câteva din cartierele Essen-ului şi am străbătut o distanţă importantă pe jos. Şi ca să vă distrez puţin, am să menţionez că pe drumul spre mina Zollverein ne propusesem să vizităm şi un parc tematic/zoo care se afla pe strada cu numele Essen. Ajungem noi pe această stradă (care se întâmpla să fie în drumul nostru), ne uităm în stânga, ne uităm în dreapta, mai încercăm să descifrăm harta, evident, nu întrebăm pe nimeni, ne mai oprim pentru lămuriri, dar parcul tematic tot nu reuşeam să-l găsim. Eram destul de nedumeriţi când, de-o dată, ne loveşte inspiraţia divină, care a rezolvat misterul nostru: parcul tematic era într-o localitate învecinată oraşului Essen, localitate (mică dimensional) care, ca şi la noi, avea o stradă cu numele unui oraş mare din apropiere, adică strada Essen. Ca să vezi potriveală…

După un drum destul de lung, am ajuns şi la fosta mină de cărbuni din Essen, actualmente muzeu al zonei Ruhr. Aici, după ce am urcat o scară rulantă mai lungă decât mi-a fost dat să văd până în acea zi, am vizitat diversele expoziţii ale muzeului, de la coridoarele aflate printre diversele ţevi şi pompe (având în trecut cine ştie ce întrebuinţare), până la expoziţiile cu obiecte de uz în minerit, obiecte din viaţa de zi cu zi a minerilor, fotografii cu zona Ruhr sau cu mineri la muncă, precum şi expoziţia de roci ori produse scoase din adâncurile pământului. O vizită agreabilă, în ceea ce mă priveşte, care s-a încheiat cu o vedere panoramică a împrejurimilor de pe acoperişul muzeului.

La întoarcerea în oraş (de data asta cu tramvaiul), ne-am întâlnit cu tovarăsii de excursie Otilia şi Sebi pentru a petrece ultima seară în Essen. După ce am savurat un kebab la prietenii noştri libanezi, ne-am împărţit în două grupuri: unii au avut program de mall (pentru diverse cadouri şi suveniruri pentru acasă), în timp ce alţii au fost să ocupe loc la masă (tot în Temple Bar) şi au avut program de Top-A-Top. Acest joc de petrecere, foarte amuzant prin situaţiile create, ne-a distrat toată seara (alături, binenţeles, de halbele de Franziskaner), generând numeroase faze hilare, de care ne aducem aminte cu amuzament şi acum.

nice story telling, foarte muulte amintiri frumoase. Bine ca le-ai asternut pe hartie/pagina de forum

Oricum, Top-A-Top ....ce amintiri...Costy stie!:))