ForumBoardGames.ro

Cred ca orice gamer care a trecut peste un anumit numar de jocuri incercate, la finalul anului se poate uita retrospectiv si spune: "Da, aceste jocuri m-au dezamagit". De ce dezamagit? Poate am plecat in calatoria ludica avand niste asteptari prea mari. Sau ne-am pus sperantele in greutatea numelui designerului care statea in spatele jocului. Ori de ce nu, am gasit un joc ce nu oferea nimic in plus fata de alte zeci pe care le-am vazut si incercat.

Ce nu ne poate dezamagi? Ma gandesc ca acele jocuri despre care nu am auzit nimic. Daca nu am auzit nimic, ce altceva putem sa spunem decat "A fost un joc slab!" si il trecem in cutiuta de "Never again".

Din 84 jocuri noi incercate anul trecut, top 5 al dezamagirilor pentru 2013 ar fi urmatorul:

1. Ground Floor - Am citit despre el cand s-a lansat proiectul de pe Kickstarter. Mi-a placut mult. Impreuna cu djdano si alti cativa temerari, am facut pledge. Am jucat 2/3 din joc in 6 oameni si mi s-a parut bun. Insa finalul a stricat absolut tot. Este imposibil ca un joc de X ore, unde X>3, sa fie decis de cel care reuseste sa ia primul un tile. Parca erau 2, nu mai tin minte (cele care iti putea aduce 12 puncte, sau ceva de genul). Matematic, in conditiile in care toti joaca bine, cei care iau primii acele 2 tileuri (sau cate or fi) sunt cei care pot castiga. Ceilalti 4 ... tough luck, restul de 1/3 din joc il jucati ca nu e frumos sa va ridicati de la masa. Indiferent ca nu mai aveti in cadrul jocului destule puncte de unde sa ii ajungeti pe ceilalti. Am ramas cu un gust atat de amar dupa primul joc incat nici nu mai doresc sa ii dau o a doua sansa. Sold!

2. CO2 - L-am jucat la Sighisoara si eram convins ca imi va placea. Euro greu, cu review-uri bune, interactiune si un fel de semi-cooperativ pana la un punct (altfel pierd toti). Ei bine, ceva nu a facut click si m-am ridicat de la masa cu o spranceana ridicata si o singura intrebare in minte "Is that it?!". Las sa treaca aceasta prima experienta esuata, sunt dispus sa ma intorc la masa pentru inca un tango. Insa daca ne calcam pe picioare si la a doilea dans, nu mai avem cum sa ne imprietenim.

3. Alien Frontiers - Zaruri folosite in mod inteligent, aliens, un pic de worker placement + area control. Ei bine, dupa 3 ore si jocul nu dadea semne ca se va termina, am lasat pe altcineva la masa (cu acordul celor care jucam, nu am fost chiar ultimul loser) si m-am dus sa mananc. Ulterior am aflat ca am jucat jocul in varianta lunga si cea standard am inteles ca vine sub 1.5h. Asadar am sa revin, sa il mai incerc macar odata, Ca arata prea bine

4. Libertalia - Am tot auzit in stanga si in dreapta despre Libertalia. Hotness pe BGG, best new game for Month X, Y and Z. Hai sa il jucam ca ii asa fain, o sa iti placa. Heck, why not. La final: Whyyyy, but oh whyyy? Jocul mi s-a parut fad, deciziile nu prea decizii, unele combinatii chiar tampe - chiar si faptul ca acum nu imi mai amintesc atatea despre el spune ca mintea mea doreste sa il stearga din existenta. Noroc ca l-am logat pe BGG.

5. Spyrium - Nu stiu exact ce ma asteptam de la nenea Attia, insa cu siguranta nu ceva asa usurel ce am vazut in Spyrium. Am un singur joc, sunt curios sa aud parerile celor care l-au jucat de mai multe ori, asupra balansului cartilor albastre (sau cum se numesc). Mi s-au parut cateva extrem de puternice - de exemplu cea care iti permite sa construiesti primele 3 la 0. Si nu vad jocul avand prea mult "suflu". Cred ca dupa 10 partide, nu mi-as mai dori sa il scot pe masa. Daca jocul ar fi un Twilight Struggle, 10 jocuri as fi multumit si l-as achizitiona cu placere. Insa la 1 ora partida (care nici nu a fost atat de interesanta), ma vad nevoit sa spun "Pas". Cu respect, domnule Attia, va doresc mai multa inspiratie la urmatorul joc.

De multe ori dezamagirile astea sunt de fapt experiente nefaste care au dus la frustrare, dar macar o impartasim cu altii . Alteori e vorba de un designer care si-a coborat stacheta, sau poate pur si simplu jocul e facut pentru un alt gen de jucatori.

1. Primul cel mai gras in amintirea mea este Space Cadets. Am reusit sa oprim jocul inainte sa-l fac tzandari. L-am luat pentru ca imi plac jocurile in care sunt presat de timp. Cred ca jocul era gandit sa fie fun, si probabil ca pentru cei mai multi chiar e, dar eu nu-mi amintesc sa fi ras decat de nervi.

2. Nations primeste locul doi pentru ca se vrea a fi un Civ builder gen TtA:asoc. Daca iei opera lui Vlaada si o ciopartesti pana nu mai ramane nimic placut din ea, tot ramane ceva mai bun decat Nations. Traiasca prostirea jocurilor.

3. Bruges, Glass Road si
Discworld: Ankh-Morpork mi-au spus ca celor trei designeri li s-a cam terminat gazul. Obiectivul: nicio strategie. "Hai sa mai publicam niste prostii daca tot se cumpara orice". Traiasca marketingul.

4. Al treilea cel mai tematic, Robinson Crusoe: Adventure on the Cursed Island - pe care l-am luat special pentru intalnirea nationala are o tema exceptionala - pare jocul perfect. Dupa ce am trecut peste manualul imposibil, jocul s-a incapatanat sa-mi arate ca-mi poate da o experienta proasta de fiecare data. In urma unei simple deconstructii iti dai seama ca nu tu joci jocul, ci el te joaca pe tine dupa bunul plac al lui Mr Shuffle, iar implementarea imi pare atat de proasta incat nu creeaza deloc atmosfera de asteptat pentru un joc tematic.

5. CO₂ m-a pacalit o data, de doua ori, de trei ori. Apoi i-am zarit cutia pe raft si i-am zis: n-ai ce cauta aici. Booooooriiiiiing. Doar asta nu l-ar fi pus in top 5, dar contrastul cu fratele sau Vinhos l-a ajutat sa se califice.

Mentiune pentru nu-mai-stiu-cum-de-l-am-luat-ul si ultra-antitematicul The Lord of the Rings: The Fellowship of the Ring Deck-Building Game in care jucatorii sunt personaje din fellowshipu' ringului care se ataca intre ei cu Orci.

1.Reef Encounter - incredibil cat de dry si plictisitor poate fi jocul asta. Nici o urma de strategie, foarte colorat si urat.

(2).1989 - Dawn of Freedom - desi l-am jucat pentru prima data in 2012, e dezamagirea acestui an pentru ca nu e aparent cat de slab e fata de Twilight Struggle decat dupa multe jocuri. Am detaliat pe threadul lui de ce mi s-a parut mult mai slab.

3.MandrulDuce si Terra Mystica - nu stiu sigur daca jocul a fost de vina sau MD, dar a fost destul de plictisitor. Am stat cu totii vreo 45 minute pana si-a calculat de la inceputul ce va face 75% din partida, iar apoi a pus in practica. Stiindu-l insa matematician bun, cred ca jocul poate fi tratat astfel, si atunci devine doar un exercitiu de numere. N-are nici o tema, nu simti deloc ca esti dwarf, undead sau ce naiba esti(am si uitat cu ce rasa am jucat), lung fara rost.

4.Pathfinder Adventure Card Game - nu e mare dezamagire, nu ma asteptam sa-mi placa de la bun inceput, dar e doar o plictiseala cu numere, din nou nu prea simti tema, doar aduni diverse statsuri

5.Andean Abyss - (anul asta a fost? nici nu mai stiu) - lung, momente moarte, nu prea poti sa-ti faci o strategie, pentru ca in final castigul sa fie bazat pe niste trackuri separate (tu trebuia sa faci 60 puncte? eu trebuia sa fac 12, am facut amandoi, hai totusi sa ne departajam dupa niste criterii arbitrare, unul dintre ele e cu cat ai depasit. una e sa faci 61 cand iti trebuie 60, alta e sa faci 13 cand iti trebuie 12). Chiar si asa, partea cea mai buna la CDG-uri e ca poti sa-l surprinzi pe adversar, ai cartile ascunse, si la fel le are si el, aici totul e pe fata, decizia cartii jucate o ia jocul pentru tine in loc sa o iei tu.


In principiu nu foarte dezamagit, m-am chinuit sa-mi amintesc de aceste jocuri, si nici macar nu-s toate din 2013. Ma documentez mult si am o idee destul de buna daca-mi va fi pe plac un joc sau nu, le dau uneori o sansa unor jocuri, dar destul de rar.

Rautz wrote:1.Reef Encounter - incredibil cat de dry si plictisitor poate fi jocul asta. Nici o urma de strategie, foarte colorat si urat.

4.Pathfinder Adventure Card Game - nu e mare dezamagire, nu ma asteptam sa-mi placa de la bun inceput, dar e doar o plictiseala cu numere, din nou nu prea simti tema, doar aduni diverse statsuri

Cu astea doua sunt perfect de acord.

Rautz wrote:3.MandrulDuce si Terra Mystica - nu stiu sigur daca jocul a fost de vina sau MD, dar a fost destul de plictisitor. Am stat cu totii vreo 45 minute pana si-a calculat de la inceputul ce va face 75% din partida, iar apoi a pus in practica. Stiindu-l insa matematician bun, cred ca jocul poate fi tratat astfel, si atunci devine doar un exercitiu de numere. N-are nici o tema, nu simti deloc ca esti dwarf, undead sau ce naiba esti(am si uitat cu ce rasa am jucat), lung fara rost.

MD a fost elementul esential. El a explicat cum poate castiga in fata unor oameni obositi si/sau care nu mai jucasera jocul, apoi ne-a mai obosit putin si apoi a castigat in fata unor oameni obositi si/sau care nu mai jucasera jocul. Felicitari MD a.k.a. Merlin

Ce-i drept, jocul neavand factor de noroc poti linistit sa-ti faci planurile, fiind foarte putin influentat de ce vor face ceilalti. E mai mult un puzzle, iar tematica e minima. Eu prefer sa nu iau foarte in serios genul asta de jocuri pentru ca nu imi place sa intru in AP, dar cu siguranta dupa cateva jocuri strategiile prind forma in mintea jucatorului. Cat despre durata, in ceva mai putini jucatori merge mult mai repede, in special daca setupul nu dureaza o ora

1. I am Vlad - e drept ca nu am avut mari asteptari de la el,dar intamplarea a facut sa il aiba un prieten, astfel ca am ajuns sa il joc de ceva ori.. Una dintre cele mai neplacute experiente, un joc tampit, in care jucatorii se alearga vreme de 2-3 ceasuri pe harta; un joc mai fad si plictisitor decat asta nu prea mi-a fost dat sa mai joc, iar trist era ca unii dintre jucatori chiar erau prinsi in joc ( bineinteles ca erau jucatori de ocazie..), in timp ce eu nu stiam cum sa il termin mai repede. Groaznic.

2. Shogun - l-am pus pe masa avand mari asteptari (ca doar e in top 60, sau era) , dupa care l-am strans dupa o ora si ceva si l-am pus la vanzare. Nu mi-a placut deloc acel turn, modul aleator in care aveau loc actiunile; concureaza cu I am Vlad pentru gradul de repulsie provocat.

3. Clash of Cultures - am trecut in postul despre intalnirea de la Sibiu motivele pentru care nu mi-a placut (acum nu mi le mai amintesc ).

4. Robinson Crusoe : Adventure on the cursed island - experienta imi spune ca e mai bine sa las sa se aseze lucrurile si nebunia legate de aparitia oricarui joc foarte asteptat si care promite sa revolutioneze; s-a dovedit ca de cele mai multe ori nu e decat praf in ochi, marketing menit sa aduca cat mai multe incasari. Mult prea complicat, frustrant ( dupa o ora l-am abandonat la Sighisoara )

5. Shadows over Camelot - un alt joc de-al unui prieten; mult prea plictisitor, rejucabilitate foarte mica.

Sunt curios ce asteptau oamenii de la Robinson. Ca sa citez din clasici - dai cu zarul ca sa afli cand dai cu zarul - aici dai cu zarul ca sa tragi carti la intamplare. Nu este cine stie ca strategie Go-uiana (drepturi de autor ). Este fix Ghost Stories cu scenarii si catel.

Am incercat sa gasesc o nemultumire pe anul asta. Cred ca trebuie sa ridic stacheta mai sus.

Nu am jucat prea mult in 2012 asa ca am doar o singura dezamagire: Might & Magic Heroes - am asteptat un an de zile sa ma pot bucura de un Heroes pe masa. Si din punctul asta de vedere nu dezamageste, e o replica foarte buna a jocului online (pana si timpul mort din multiplayer) insa aici se opreste partea buna. Jocul nu te obliga sa interactionezi in niciun fel. Poti sta in coltul tau si sa faci punctele de victorie (e adevarat ca daca joci varianta lunga e posibil ca spre final sa nu mai ai ce face in locul tau insa si atunci toti sunt "turtle" si sunt de neatins). Asta e marele meu of. In plus nici grafica nu ma incanta prea mult, mergeau niste miniaturi in loc de jetoanele de lemn ale eroilor. Una peste alta, din punctul meu de vedere nu va ajunge niciodata la nivelul lui RuneWars.

Iar, Robinson este un joc senzational Nu stiti voi sa-l jucati

eu personal nu am nicio dezamagire. ma bucur asa de mult cand incerc un joc...kiar si daca se dovedeste a fi slabut. imi place sa ma joc si cred in continuare ca frumusetea oricarui joc este data de persoanele cu care stai la masa si de keful pe care il ai in momentul respectiv.

am totusi o lista de dezamagiri:
1. lipsa de timp
2. lipsa de parteneri atunci cand am timp
3. achizitii prea multe
4. imposibilitatea de a rezolva in vreun fel dezamagirile de la 1, 2 si 3......

cam asa.....

Eu la top 5 dezamagiri o sa trec jocuri care nu sunt neaparat cele mai slabe jocuri incercate in 2013, ci mai degraba cele de la care ma asteptam la ceva care nu a existat (altfel de ce sa fiu dezamagita?). Ordinea e alfabetica.
1. BIOS: Megafauna - imi place haosul, dar nu asa. Imi place un haos cu multe optiuni, nu un haos in care cica ~incerci~ sa supravietuiesti, dar de fapt nimic nu depinde de tine.
2. Here I Stand - religia strica tot. Cum sa faci dezbateri dand cu zarul?
3. Imperial - e aici pentru ca asteptam prea multe de la el. Nu e un joc slab, dar mi-a fost prea laudat inainte sa il incerc, asa ca m-a lasat rece.
4. Indonesia si The Great Zimbabwe - nu-s rele, dar intra in definitia mea de plictisitor.
5. Tempus - Ar trebui sa fie un joc de civilizatie simplut si cu interactiune. Nu e nici de civilizatie si nu are nici interactiune.

Foarte util topicul asta.

aici la dezamagiri mai mult subscriu la lista lui Fl0po, din pacate nu am jucat/incercat pe cat de mult as fi vrut sau putut....

Dar totusi sa avem si o mica lista:

1. Robinson - nu stiu de ce nu mi-a placut, dar "hype"-ul din jurul lui nu mi s-a parut justificat ...(plus I love Ghost Stories
2. Gosu/Gosu 2 - dupa ce aparut Gosu Tactics, brusc mi s-a schimbat parerea despre ele

Voi reveni si cu restul...

Shadows over Camelot – primul joc ce mi s-a parut intr-atat de boring incat m-am ridicat de la masa si-am plecat (m-am asigurat ca nu ii afecteaza pe ceilalti, nivelul de boredom a ramas constant)
Feld. Probabil ca asteptarile mele sunt de vina, insa nu m-au impresionat:
Bruges – dupa ce prima partida mi-a placut mult (si aici atmosfera si participantii cred ca au adus puncte, primul joc la Sighisoara, cu Anca si Cristi), cat sa il si cumpar, de la a doua partida a fost un fass total.
Macao, dupa doua-trei partide, ma oboseste; carti cu scris marunt peste tot pe masa, e greu sa tii evidenta abilitatilor celorlalti jucatori, cand vine randul cuiva incepe sa-si desfasoare imensul combo dat de carti de ori mori de plictiseala pana-ti vine randul, ori te ocupi de altceva. Boring.
Legacy – The testament of duce de Crecy. Mi l-am dorit, parea o gura de aer proaspat. Nu e rau, dar nu mi-a spus nimic. In plus, e pentru proprietarii de vila cu basement dedicat. L-am jucat in 2 si am umplut cea mai mare masa din casa.
Mai sunt, insa nimic spectaculos. King of Tokyo mi s-a parut crapy de la inceput, so no surprise.
Ghost Stories mi se pare cel mai urat joc pe care l-am intalnit (nu dati cu rosii, mai ales Plu!). Poate o fi bun, da-i prea urat ca sa-l joc.
Rococo, de exemplu, imi place mult ca playtime, insa mi se pare o mare discrepanta intre grafica soapy si mecanicile destul de heavy. Ce vreau sa spun e ca un joc bun si destul de greu, deghizat in ceva cu tenta de roz, ceea ce cred ca i-a dezamagit si pe cei care cautau un joc frumos si nu prea greu, in timp ce ca gamer’s game arata prea “de fetite”.
Oricum, suprizele placute sunt mult mai numeroase decat “meeeh”urile

LE: am uitat de Keyflower si Bora-Bora, meeh for me

1. KINGDOM BUILDER - cred ca unul dintre cele mai sterse si plictisitoare jocuri pe care le-am jucat pana acum
2. STONE AGE - desi ii vad meritul ca gateway, se pare ca am depasit de mult stadiul asta de jocuri.
3. TOKAIDO - grafica frumoasa, gameplay zero
4. MUNCHKIN - poate ca jucat cu expansiuni si "la misto" este o experienta funny... eu l-am incercat intr-un mediu semi-serios si competitiv - dezastru total. Nici nu am avut rabdare sa-l terminam, pt ca trecuse deja o ora si nu ajunse nimeni la nivelul 10
5. THE PALACES of CARARA - nu am avut nicio asteptare de la el si, cu toate astea, m-a dezamagit

Mentiuni speciale: ROBINSON CRUSOE (2 cuvinte - it sucks!), PITHCAR (I suck at flicking - dar tot vreau sa incerc CROKINOLE ) si ANDROID:NETRUNNER (nu dati cu rosii!)

Here I Stand - variable player powers done wrong. Ma asteptam sa fie macar o simulare buna, dar nici macar asta nu e. Alegerile sunt limitate si evidente, totul e scripted. Iar zarurile ... horror, genereaza doar downtime fara sa aduca nimic constructiv.

Trajan - mare hype, mare salata ... cu de toate, doar ca nu se potrivesc ingredientele de nici o culoare.

Automobile - alt hype, alta dezamagire. Arid si rece, un joc cu alegeri evidente, deci rejucabilitate zero.

Last Will - tema suna bine pe hartie, dar din pacate gameplayul e cam tampitel. Pacat.

Bora Bora - tot Feld, deci tot salata. Desi mai bine asortata tot nedigerabila. Inca sper ca o sa mai vedem de la Feld un joc elegant precum In The Year of the Dragon.

Conflict of Heroes: Awakening the Bear - pe asta chiar am vrut sa-l cumpar la un moment dat. Aici sunt de acord cu DMX: prea mult conteaza zarul, iar modul in care se activeaza unitatile fac gameplayul rigid.

Seasons - A fost atat de laudat de o gramada de lume incat nu puteam termina anul fara sa-l joc. Oh god, the randomness! Bine, l-am jucat doar o data, cu pachete initiale de "incepatori", dar nu mi se pare ca folosirea draftului pentru aceste pachete e de-ajuns sa-l urce la nivelul de joc interesant.

Might & Magic: Heroes - Nu e rau, dar la cat de lung e as fi preferat mai putin noroc in el. Iti faci strategia cum vrei tu, strangi trupele, si apoi pierzi tot din cauza ca ai dat de cateva ori "prost" cu zarul... Si in urmatoarele 3 ore incerci sa recuperezi dezavantajul produs de una-doua batalii pierdute. Mai bine joc Civilization.

Libertalia - L-am jucat inainte sa apara toate discutiile despre el, si nu pricep de unde atata zarva in jurul lui.

Glass Road - Se vrea un Agricola lite, si e un Agricola super-duper-too-lite.

Indonesia - Just no. Nu stiu ce era mai urat, sistemul de licitatii interminabile, sau harta cu locatii atat de mici ca iti trebuie lupa sa te uiti la ele.

Ca si la discutia despre revelatii, ma vad si aici nevoit sa impart jocurile dezamagitoare in doua categorii: dezamagirile mai mari si dezamagirile mai mici. Spre norocul meu, nu pot sa spun ca vre-un joc m-a dezamagit cu adevarat incat sa nu mai vreau sa-l joc niciodata, insa nu o sa ma vedeti sa ma inghesui sa joc prea curand unul din urmatoarele jocuri. Sau daca o sa joc vre unul dintre ele, o sa o fac din lipsa de alternative.

Dezamagiri mai mici 2013:

Lords of Waterdeep - prezent pe lista doar datorita hype-ului mare care s-a facut (si se face) pe marginea lui. Nu este un joc chiar atat de rau, dar mai bine te iei de cap cu Caylus (tatal lor) sau cu Carson City (daca chiar vrei o tematica la jocul tau), deoarece o sa fie experiente mult mai bune. Altfel, apreciez calitatea componentelor si partea grafica a jocului.

Skyline - probabil nu ar trebui sa-l includ aici, avand in vedere ca l-am primit gratis cand am luat Ground Floor, dar este totusi un joc fara prea mult miez. L-am jucat destul, e posibil sa-l mai joc pentru ca dureaza doar 10 minute si poti sa joci cu unul din cele cateva scenarii incluse, in care trebuie sa construiesti (sau nu) anumite tipuri de cladiri, dar nu e un joc pe care sa vreau sa-l tin.

The Cave - am inclus cu greu jocul aici. Apreciez efortul de a crea un joc despre speologie, apreciez chiar si grafica si ideile din spatele lui, dar mi se pare o experienta prea putin memorabila. Cei cu care l-am jucat sustineau ca este mai bun decat K2. Din punctul meu de vedere, nu este. Da, este un euro mai tipic decat K2, insa eu gasesc ca jocul cu catarari montane este o experienta mai placuta, mai antrenanta. Altfel spus, prefer sa joc alte jocuri care fac cam acelasi lucru ca si The Cave, dar mult, mult mai bine (Tikal, Java, Torres).

Tribune: Primus Inter Pares - acest joc intra la categoria "jocuri bune, dar care nu sunt ce ma asteptam". Da, pare a fi un joc bun, in care trebuie sa sti cum sa manipulezi cartile, sa sti cand sa preiei controlul unei factiuni si sa urmaresti ce fac si ceilalti, ca sa sti pentru ce se bat si cat de aproape sunt de victorie. Totusi, mi se pare un joc prea static si prea sec. Da, o sa-l joc in viitor, probabil de multe ori chiar, dar m-a frapat senzatia de lipsa de substanta si de viteza de desfasurare pe care am capatat-o jucand Tribune.

Village - un alt joc destul de bun, dar care nu se ridica la asteptarile mele. Face suficient de multe lucruri bune incat sa nu fie inclus aici, dar nu e ceea ce vroiam eu de la el. Plus ca nu ma entuziasmeaza nici ideea de "hai sa ne grabim spre groapa", cred ca putea fi tratata altfel intrarea in analele satului. Pe de alta parte, joc frumos colorat, cu destule de facut, cu unele idei bune, dar pe care nu pot sa-l laud.


Dezamagiri mai mari 2013:

1812: The Invasion of Canada - un wargame foarte neantrenant, chiar plictisitor. Poate e vina celor care am jucat, ca ne-am cam invartit in jurul cozii pe langa granita si au castigat cei mai norocosi la zar. Dar nu prea vad cum ar putea sa devina jocul mai ritmat decat ceea ce am vazut. Ma asteptam sa conteze ce manevre faci, cum poti sa-ti intepi adversarul ici si colo, dar jocul este anost, cu un sistem de lupte mult simplificat. Cred ca cineva care vrea sa intre in lumea jocurilor de razboi si pleaca la drum cu ideea de "joc simplist, de la care nu ai ce sa te astepti", poate o sa savureze jocul de fata. Eu am alte asteptari de la astfel de jocuri si caut alte senzatii, unele pe care 1812 nu mi le poate oferi.

Tokaido - jocul care nu este un joc, ci doar o opera de arta. Sau pe cat de frumos este, pe atat de lipsit de... joc este. Da, opera de arta, dar un joc in care nu faci nimic. Doar mergi inainte si culegi de pe drum ce poti, sperand ca la final sa fi cules indeajuns cat sa castigi. Nu am simtit niciodata nevoia de a inainta mai mult doar pentru ca am cu adevarat nevoie de o anumita resursa, tot timpul faceam pasi cat mai mici si incercam sa acumulez cat mai multe, concentrandu-ma doar sa imi continui seturile.

Star Wars X-Wing Miniatures Game - sau cum s-o numi el de fapt... Cu ceva vreme inainte de a juca X-Wing, am incercat si Wings of War, produs si distribuit la acea vreme de FFG. Nu m-a dat pe spate jocul, dar mi-a placut suficient de mult pentru ceea ce simula. La un anumit punct, FFG a obtinut licenta pentru "toate lucrurile Star Wars", asa ca nu mai avea nevoie de Wings of War, pe care l-a trimis catre Ares Games (parca!?). Si s-a apucat sa faca un Wings of War in universul Star Wars. Rezultatul? Un esec total, in ceea ce ma priveste. Recunosc ca nu am jucat chiar atat de mult jocul, ca nu am incercat scenariile si navele din extensii, precum si ca i-am dat o nota cam mare in cadrul Jocul Anului pentru Incepatori (am facut-o doar pentru ca m-am gandit cum s-ar preta incepatorilor, nu atat de mult mie). Insa jocul pe mine m-a dezamagit mult. Aveam asteptari mari de la el, pentru ca sunt un mare fan Star Wars, insa nivelul de simulare si simplitatea lui este cu mult sub ceea ce cred eu ca trebuia sa fie sau putea sa fie. Este pur si simplu un Wings of War modificat minimal, mutat in spatiu si vopsit in culori de Razboiul Stelelor. Nimic mai mult...

Dacă tot am spus ce mi-a plăcut anul trecut să trec în revistă ( un pic mai detaliat - pentru a fi de un eventual ajutor/avertisment altora ) dezamăgirile anului 2013.

1. Path of Glory - poate părea ciudat, deoarece sunt preponderent un adept al wargame-urilor ( se poate vedea, nu ? ) dar jocul acesta a fost de departe cea mai nasoală experiență. De ce ? Pentru că jocul e chiar bunicel dar cel puțin pentru mine ( și probabil pentru marea majoritate a oamenilor "normali" cu acest hobby - dacă asta nu e cumva un mic oximoron ) e ... practic nejucabil din cauza timpului exagerat necesar ... probabil ~7-8 ore între doi jucători care știu regulile. Cum și e joc de 2 persoane mie unul mi-e aproape imposibil să găsesc în mod consistent timpul necesar pentru așa ceva ( în serile în care mai bag "una de doi" sigur nu apuci decât să-ți stârnești pofta iar în week-end-urile de jocuri ... e ciudat să deturnezi/să te auto-izolezi de un eveniment social pentru a-i dedica timpul necesar ). Păcat ... deoarece tema ( Primul Război Mondial ) mi se pare în general neexploatată și mă atrăgea.
2. Game of Thrones - The card game ( fie varianta HBO fie aia clasică ) - deși din principiu eu urăsc jocurile bazate pe colectarea de cărți ( riscă să transforme un hobby relativ decent într-un viciu devorator de bani la nivele iresponsabile ) i-am dat o șansă datorită fratelui "pe tablă". Rău am făcut - mai bine o puneam de-o tablă sau de-o cruce.
3. Shadows over Camelot - personal admit că nu prea înțeleg ideea de "joc cooperativ" ... și l-am și jucat într-o conjunctură de "cooperare forțată", în care expunerea regulilor avea loc de parcă se petrecea o mică inițiere masonico-cavalerească - urmată de vreo 2 ore de plictiseală cruntă și zâmbete forțate. Noroc că știu ce urmează și a doua oară nu mai pun botu' indiferent ce-o fi.
4. Mage Knight Board Game - de fapt acesta a fost cea mai înfiorătoare experiență din 2013 dar, după ce am văzut numele realizatorului ( prea târziu din păcate - după ce jocul era deja desfășurat și entuziastul dintre noi 3 deja explica de zor ) deja nu aveam așteptări prea mari așa că ... Personal nici nu l-aș cataloga drept "joc" ci mai degrabă ca o dovadă a procuratorii anexată cererii de condamnare a lui Vlaada la muncă în favoarea comunității pe termen nelimitat pe motiv de rele tratamente aplicate victimelor inocente ( care au mai și plătit pentru asta ) - cel puțin până e capabil să realizeze un joc care să dureze așa ... vreo 2 ore în 4 oameni . Dincolo de timpii morți înfiorători ( literalmente se ajunsese la urlete de bucurie când unul din noi își termina tura ) - care mă fac să avansez estimarea că e virtual imposibil de jucat în 4 - jocul reușește să fie teribil de frustrant pe o grămadă de alte aspecte pe care nu le detaliez pe moment.
5. K2 - jocul nu e deloc un dezastru, din contră - l-am jucat cu plăcere de 2-3 ori într-o după-masă/seară dar ... nu l-aș mai juca altă dată. Nu pot preciza exact de ce ... poate tematica nu m-a atras.

Pentru cei carora nu le place Shadows over Camelot: va sugerez sa incercati Battlestar Galactica. Acolo sigur ai (cel putin) un bad guy, ceea ce face jocul mult mai interesant. Daca-l joci in 5+ jucatori ai 2+ bad guys, asa ca au si ei "echipa" lor; nu e doar o persoana care joaca singura contra tuturor. Ai si varietate mai mare in actiuni, si personaje mai diferite, dar adevarul e ca si dureaza mai mult decat SoC.

Nici aici nu pot pune doar 5 ca am fost de prea multe ori inselat in asteptari.
Ordinea e cea in care le-am jucat.

Uchronia - pentru ca mi s-a promis un Glory to Rome light si cu dinozauri; in schimb am primit un joc dezbracat de cele mai bune mecanici si a carui tema nu e prezenta deloc.

Yedo - pentru ca m-a atzatzat timp de multe luni cu grafica deosebita si promisiuni desarte si am primit copilul bastard al lui Lords of Waterdeep si Princes of Florence.

Aeroplanes: Aviation Ascendant - pentru ca Wallace nu a mai scos de ceva vreme un joc bun si acesta trebuia sa fie optiunea gateway cu care sa-i introduc pe incepatori in lumea jocurilor economice.

Love Letter - pentru ca s-a facut extraordinar de multa valva in jurul sau si ni s-a promis atat de mult de la atat de putine componente... si eu am primit atat de putin...

Quarantine - pentru ca tema avea mult potential si pentru ca l-am comandat tocmai din Canada. Si apoi am primit mecanici copiate din Key Harvest si niciun fel de imersiune tematica.

Bruges - pentru ca Feld a luat-o razna cu numarul mare de jocuri publicate anul trecut si a uitat sa se mai ocupe si de calitate. Cea mai aleatoare experienta de la Dungeon Quest incoace.

Archipelago - pentru ca am vrut sa explorez insule si sa navighez pe mari cristaline si sa fac comert cu bastinasii... si tot ce am primit a fost posibilitatea de a muta niste cuburi pentru ca jocul asta isi doreste.

Renaissance Man - pentru ca tema e interesanta si Erik Martin m-a facut extrem de curios si pentru ca nu exista aproape deloc hand management intr-un joc ce se bazeaza aproape exclusiv pe aceasta mecanica.

Glass Road - pentru ca Uwe a reusit de 2 ori in acelasi an sa faca infinite loops si pe acest joc l-a facut aproape la fel de aleator precum Bruges.

Nations - pentru ca mi s-a promis optiunea gateway pentru a introduce incepatorii in lumea civ-builders si am primit un joc in care nu-ti poti face niciun plan strategic. Si mai e si aleator!