Am jucat acum vreo 2-3 ani The Cave, cu Andrei si Carmen, inca eram in Lente Arcului. Mi s-a parut Nashpa. Eram si eu mai incepatoare, era o mecanica destul de ciudata, unde trebuie sa-ti programezi 2-3 ture in avans, iar daca te impiedici oleaca s-a dus toata constructia. Tin minte ca n-am avut o imagine de ansamblu in prima parte a jocului, iar cand a inceput sa se contureze pestera deja eram ingropata/ratacita prin tunele. Cred ca a fost prima data cand abia asteptam sa se termine un joc. M-am ridicat de la masa usurata si mi-am zis ca nici batuta nu mai joc chestia asta.
Au mai trecut niste ani, am mai adunat niste seri de joaca si am avut sansa sa joc, la plezneala, in alt Lente, K2. M-a dat pe spate; mi s-a parut cel mai imersiv joc ever si n-am avut liniste pana nu l-am luat si pentru acasa (multumesc Kayser!). Dupa K2 si Broad Peak, am aflat ca autorul e cel care a facut si The Cave
To make a long story ... not so long, am vrut sa-i mai dau o sansa si m-am documentat, apoi am luat jocul in trade. Whoaa
Acum nu stiu sigur de unde mi se trage schimbarea. O fi de la experienta cu K2, deja stiam la ce mecanici mai rar intalnite sa ma astept? O fi de la cateva sute de alte jocuri la activ acum, fata de atunci? O fi de la faptul ca ma pregateam sa-mi placa? Sau ca l-am jucat in 2 si n-a mai fost degringolada inerenta in 4 sau 5? Who knows? Who cares?! Am inca un joc pe care-l iubesc si n-o sa-l dau si o sa-l tot joc
Acum joc cu aceeasi placere un ASLSK si un Memoir desi diferenta de complexitate e kilometrica.
!
