The gamer's journey

[Ailur]

Pentru ca tot am descoperit subiectul cu "Comunitatea din Romania", ma intreb cum am evoluat fiecare din noi ca jucatori de board games odata cu trecerea timpului, prioritati care se schimba, alte locuri de munca / stiluri de viata, parteneri, etc. Prin urmare, in ce fel credeti ca v-ati schimbat, atat personal cat si ca preferinte de gaming, de cand ati pasit in lumea acestui hobby si pana azi?

Am intitulat subiectul asa, ca mi s-a parut mai poetic decat "evolutia ca jucator" si ca trimitere spre Hero's Journey, 'cause aren't we all heroes?

[VladOlaru]

Eu am avut norocul de a descoperi hobby-ul încă din liceu(asta acum vreo 6 ani) - exista un bar în Galați care pe parcursul verii, in fiecare marți și joi aduceau boardgame-uri și voluntari care să le explice. Și așa o bună perioadă ieșirile anturajului meu erau acolo, la un Catan, Dixit, Werewolves, Citadels sau Shadows Over Camelot. Unul din grup chiar a primit cadou de la părinți Arkham Horror și de la noi Legend of Drizzt și am apucat să le jucăm și pe astea tot atunci.

Plecat la facultate cred că am fost cu câteva ocazii în timeout cafe unde aveau niste boardgame-uri și am mai jucat sumar câte ceva dar deja experiența anterioară mă răsfățase suficient cât să ocolesc Activity-ul, Catan-ul sau alte jocuri mai comune ). In anul doi, proaspăt angajat la al doilea job și cu un venit destul de ok pentru ce aveam nevoie(doamne ajută la toată lumea) mi-am cumpărat și primul boardgame: Shadows over Camelot, pe care l-am tot jucat cu colegii de facultate până "l-am epuizat". Iar mai apoi, am continuat tot așa cu Mysterium, Eldritch Horror(ăsta n-a mai prins așa bine la colegi ) și inb4 3 ani am acum puțin peste 50 de jocuri și încă pe atâtea extensii.

Momentan, reușesc să mă joc o dată sau chiar de două ori pe săptămână în grupuri diferite, in unele seri mai joc câte ceva și cu prietena - căreia nu ii place la fel de mult activitatea cât îmi place mie, dar na, aia e. Totodată, cam la doua săptămâni mă găsesc cu niste colegi de muncă și jucăm D and D/Call of Cthulhu RPG. Pictez miniaturile de prin jocuri oricând am ocazia și mai am mici proiecțele de DYI oricând îmi vine vreo idee - un insert, un adaos.

Pot spune că hobby-ul asta mă relaxează foarte mult - îmi place și să vorbesc despre el oricând am ocazia. Totodată, am învățat din el să am mai multă răbdare și să câștig/pierd la un joc(partenerii mei de joc nu sunt complet de acord dar sincer - era mult mai rău înainte) și sper să mă perfecționez pe aceste aspecte in continuare

@Ailur, tu nu divulgi nimic?

[danielM]

La mine totul a inceput in urma cu 8 ani; am avut perioade în care am jucat mai mult, altele în care am jucat mai puțin (acum fiind una din acele perioade), însă, in mod clar, jocurile sunt o pasiune care cântărește greu in ceea ce mă privește. Am ajuns la aproape 2000 de partide, o colecție de ~125 de jocuri la care țin mult (cu tot cu extensii), multe întâlniri de care îmi aduc aminte cu multă plăcere și nostalgie, multi oameni minunați pe care i-am cunoscut aici, prietenii legate prin jocuri, sute de ore pe BGG și fbg căutând un nou joc, citind, urmărind.
După atâta timp și jocuri jucate, știu ce îmi place, cam ce caut, in prezent îmi doresc să ajung sa joc cat mai multe dintre cele nejucate și să le pot explora mai în detaliu, fiind vorba, in marea lor majoritate, de jocuri de război, mai complexe și mai greu de abordat.
Jocurile au avut și au o influență importantă și în plan personal, iar călătoria în lumea lor va merge mai departe.

[adelindumitru]

În ultimul timp am citit mult mai puțin despre jocuri și am urmărit mult mai puține materiale video despre board games (înainte mă uitam pe fiecare seară la Rahdo, Watch it Played, Dice Tower, Shut up and sit down, etc.). Cu toate că au mai fost perioade în care nu am jucat nimic (uneori și câteva săptămâni), aș zice că în medie lucrurile au rămas din fericire destul de asemănătoare cu perioada în care aveam mult mai mult timp liber. Aș putea chiar să spun că dedic destul de mult timp hobby-ului având în vedere că am un serviciu mult mai solicitant decât acum câțiva ani și mai am și doctoratul de finalizat. Aici intervine însă faptul că joc board games 95% din timp cu prietena mea. Dacă ar trebui să merg la întâlniri, sau să ies din casă pentru board games, probabil nu aș bifa nici 10% din sesiunile de joc de acum.
.

[Broodstar]

Mi-au placut board game-urile de cand am jucat primele meciuri de Magic the Gathering si am fost la primele sesiuni de D&D, pe undeva pe la inceputul anilor 2000.
Apoi am incercat si Warhammer Fantasy, ceva mai tarziu si 40k... Dar tot universul meu de boardgaming se rezuma la intalniri cu grupuri dedicate. Asta pana cand a aparut fiu-miu, serviciul a devenit din ce in ce mai presant si problemele vietii in general au inceput sa-mi ocupe timpul si memoria.

Momentul in care am descoperit jocurile de societate ce pot fi jucate solo, acum cativa ani, a fost ceva absolut fantastic pentru mine.
Sa ma joc fara a fi nevoit sa depind de un grup, sa ma joc oricand am chef, fara a trebui sa planific din timp... a fost WOW! (DungeonQuest si Friday au fost primele boardgames ce mi-au deschis apetitul pentru solo.)
Si asa am inceput sa explorez partea de solo boardgaming. La inceput jucam orice, cumparam din impuls... Dar cu timpul mi-am format si gusturi specifice (thematic, medium complexity, preferably small box, and so on).

Sigur, nu joc si nu am doar boardgames pentru solo, le am si pe cele de familie, pe care le joc de cele mai multe ori cu fiu-miu (Harry Potter Hogwarts Battle a fost o experienta absolut minunata).
Dar ca familie ne jucam destul de rar, in schimb solo... in fiecare seara joc ceva. Ori continui un joc pus pe pauza cu o zi inainte, ori seara inainte de culcare fac setup-ul pentru un joc pe care-l voi juca a doua zi...
E o nisa ce mi s-a potrivit, cea de solo boardgames. Iar pe piata au inceput sa apara foarte multe jocuri cu suport pentru un singur jucator.

[26octombrie]

Well, I thought you would never ask...
Eu, Canuta Om Sucit, am luat-o pe contrasens: cand am descoperit lumea board games asa cum e ea acum, aveam deja la activ multi ani de jucat bridge, nu exceptional, dar suficient cat sa imi doresc sa joc in continuu si sa ma simt fericita de cate ori mergeam la club sau la intalniri "civile", pe la noi pe-acasa. Au urmat cativa ani de pauza (fiica-mea, too much to do, too little time, followed by "I'm too dumb now to go out and play, after all this time). Apoi, intr-o foarte buna zi, am deschis ochii pe board games, in 2Mai, unde am vazut Munchkin Quest intins pe masa si mi-au sticlit ochii "ca-n desene animate"! M-am dus ata la masa si-am intrebat "ce-i aia". In scena intra Red Goblin, apoi BoardGameGeek, apoi ForumBoardGames, apoi... Lente si toti acei oameni minunati (fara masinarii zburatoare, dar cu jocuri ).
Primii 2-3 ani au fost compulsivi - ma rog, mai compulsivi decat acum I mean - guvernati de Euro. Tot ce era Euro era instant play si instant buy. Mergeam aproape in fiecare saptamana in Lente (si daca o sa mai joc jde ani si tot n-o sa mai simt un loc de joaca mai misto ca acolo) si cam tot saptamanal pe la prietenii de pe forum, la joaca. Din pacate, mi-am dat seama ca tot ce-mi luam doar cu cei de pe forum puteam juca, iar daca incercam cu majoritatea prietenilor mei, n-aveam spor. Asta m-a facut sa imi subtiez putin colectia de euro, stiind ca toti cei din jur isi iau cam aceleasi jocuri si le au ei. Am si acum o selectie binecumpanita de euro pe care le iubesc, le consider elegante si le-as juca oricand.
Fiica-mea a crescut intre timp si a devenit un adversar redutabil! Nu numai atat, dar expunerea la joaca zilnica sunt sigura ca e unul dintre motivele pentru care e olimpica la mate si la lingvistica si joaca sah. So, un castig evident pentru orice copil, motiv pentru care am incercat sa virusez cat mai multi.
E amuzant sa vezi cum iti aluneca gusturile dintr-o directie in alta: in ultima vreme am devenit mare amatoare de ameritrash, care nu-mi spunea absolut nimic acum cativa ani. Still, cele mai bune jocuri sunt un melanj de strategie si tema. Tema a fost si inainte primul criteriu de selectie, acum ma trezesc cautand si naratiune, pe langa tema.
Am debutat si eu solo, am jucat Harry Potter intai si apoi Pathfinder The Adventure Card Game si am descoperit ca e imersiv si asa, insa trebuie sa recunosc ca aspectul social e esential; pot sa joc solo pentru ca imi place mult de tot un joc si n-am cu cine-l juca atunci, dar nu simt aceeasi satisfactie. O alta schimbare spectaculoasa e atractia, din ce in ce mai mare, catre cooperative. Poate si pentru ca s-au schimbat si ele in ultimii ani, inainte nu reuseau sa ii implice pe toti, era problema alpha player, iar eu ma trezeam in postura asta, pentru ca cei mai multi de la masa nu participau deloc, ceea ce ducea la o partida solo cu public, nu pe gustul meu ))
Ce schimbari am mai remarcat si presupun ca sunt cumva inerente evolutiei fiecarui gamer: la inceput cautam activ tot bggul dupa jocuri ce m-ar putea tenta (si dadeam peste cele mai obscure si dificil de procurat titluri! - multumesc Mihai, multumesc Alex!); dupa ceva vreme eram conectata doar la timpul prezent, pieptanand toate noile aparitii si facand liste peste liste, dupa ore multe de reviews; acum parca m-am debransat nitel, va ascult pe voi povestind si verific ce suna interesant, dar nu mai aloc atata timp si entuziasm noutatilor, oful meu mare e dorul de jocurile de pe raft, imi doresc sa joc ce am in colectie si-mi place, ce am si n-am incercat si cateva noutati, dar nu multe.
Cam tot ce-am scris ma bucura, singura schimbare mai putin apreciata si la care nu m-am gandit pana n-a dat peste mine este asta: am cultivat la fiica-mea pofta de joaca si in toti anii astia am asteptat sa ajunga la punctul in care sa pot sa joc cu ea o mie si una de jocuri luate special pentru asta, iar acum... totul e conform planului, dar timpul ei liber e o problema. So, that's it, folks.
Lansez o invitatie clara, pentru cine vrea sa se joace din colectia mea, am destul de mult timp liber si abia astept. Strigati

[Ailur]

In primul rand, multumesc pentru povestile voastre, in al doilea rand, daca tot am inceput thread-ul asta, sa spun ceva si despre mine.

Primul board game modern l-am jucat in urma cu 8 ani, la un prieten. Era "Age of Empires III", l-am jucat in 5 jucatori, si tin minte ca m-a fascinat. Nu credeam ca e posibil ca din suma a niste bucati de plastic si carton sa rezulte ceva asa de captivant. Plus ca tinand cont de natura mea introvertita, sa pot comunica, interactiona, juca alaturi de niste prieteni, avand o structura si un scop pentru acea interactiune, era o schimbare binevenita fata de intalnirile obisnuite in care ma bagam intr-un colt al camerei si ma plictiseam dupa jumatate de ora. Am si iesit pe locul 2 la prima partida jucata, in conditiile in care eram singurul, cred, care nu-l mai jucase pana atunci, asa ca asta m-a incurajat ca in ziua urmatoare sa caut magazine de board games in Bucuresti. Asa am dat de Red Goblin, pe cand avea sediul in Stanislav Cihoschi, iar dupa prima vizita acolo am plecat cu Pillars of the Earth. Este jocul pe care l-am jucat cu mama mea in ultimul Craciun petrecut alaturi de ea si este una din putinele amintiri placute din acel an ( chiar daca nu sunt convins ca ei i-a placut prea mult ).

Au urmat apoi Descent Second Edition ( not a fan ), Game of Thrones ( inca nejucat ) si Cosmic Encounter ( pentru ca il ridicase in slavi Tom Vasel ). La a doua sau a treia intalnire cu prietena mea l-am jucat, impreuna cu alti prieteni, am facut o alianta cu ea pe parcursul jocului, alianta pe care in ultima runda am incalcat-o ( cumva, si ca sa vad ce reactie are ). Au trecut 5 ani de atunci si inca suntem impreuna, dar inca imi mai aminteste de tradarea aia.

Vizavi de preferinte in sine, mi-am mai schimbat si eu gusturile de-a lungul timpului. In momentul de fata parca ma intereseaza si pe mine mai mult amerithrash-urile decat jocurile euro. La cele din urma, trebuie sa aiba un mecanism nemaivazut si nemai-intalnit ca sa ma intereseze. La primele, ma atrage ideea ca multe din ele vin la pachet cu o poveste, sau povestea ti-o poti crea tu. Parca amintirile de genul "mai tii minte cand am jucat Star Wars: Rebellion si l-am capturat pe Luke Skywalker cu Boba Fett si dupa aia l-am adus de partea Intunecata?" suna mai bine decat cele ca "mai tii minte cand am luat 4 caramizi si am construit un depozit?" Mi-ar placea doar sa am ceva mai mult timp sa pot juca. Fiind destul de ocupat serile - cursuri, repetitii, spectacole - nu prea am un program pe care sa-l pot sincroniza cu multa lume. Am jucat solo de destul de putine ori, dar cred ca viitorul se indreapta in directia aia.

[cristianf]

"mai tii minte cand am jucat Star Wars: Rebellion si l-am capturat pe Luke Skywalker cu Boba Fett si dupa aia l-am adus de partea Intunecata?"

Mai tii minte cand am jucat euro x si am capturat cubul albastru cu cubul rosu si dupa aia l-am transformat intr-un alt cub rosu?

Couldn't help myself.

[26octombrie]

"mai tii minte cand am jucat Star Wars: Rebellion si l-am capturat pe Luke Skywalker cu Boba Fett si dupa aia l-am adus de partea Intunecata?"

Mai tii minte cand am jucat euro x si am capturat cubul albastru cu cubul rosu si dupa aia l-am transformat intr-un alt cub rosu?

Couldn't help myself.

Ceea ce nu prea are mult sens, cubul rezultat ar fi trebuit sa fie purple, duh. Colour basics.

[VickdaReaper]

"mai tii minte cand am jucat Star Wars: Rebellion si l-am capturat pe Luke Skywalker cu Boba Fett si dupa aia l-am adus de partea Intunecata?"

Mai tii minte cand am jucat euro x si am capturat cubul albastru cu cubul rosu si dupa aia l-am transformat intr-un alt cub rosu?

Couldn't help myself.

Ceea ce nu prea are mult sens, cubul rezultat ar fi trebuit sa fie purple, duh. Colour basics.

Are mult sens. Cubul roșu a capturat cubul albastru, deci a fost mai puternic într-un sens care i-a permis captura. Iar de obicei, cei care capturează supun captivii la diverse transformări, ceea ce face ca transformarea cubului albastru într-unul roșu să fie posibilă și plauzibilă.

Melodia lui Eduard Hil în fundal...

[26octombrie]

"mai tii minte cand am jucat Star Wars: Rebellion si l-am capturat pe Luke Skywalker cu Boba Fett si dupa aia l-am adus de partea Intunecata?"

Mai tii minte cand am jucat euro x si am capturat cubul albastru cu cubul rosu si dupa aia l-am transformat intr-un alt cub rosu?

Couldn't help myself.

Ceea ce nu prea are mult sens, cubul rezultat ar fi trebuit sa fie purple, duh. Colour basics.

Are mult sens. Cubul roșu a capturat cubul albastru, deci a fost mai puternic într-un sens care i-a permis captura. Iar de obicei, cei care capturează supun captivii la diverse transformări, ceea ce face ca transformarea cubului albastru într-unul roșu să fie posibilă și plauzibilă.

Melodia lui Eduard Hil în fundal...

Da, e un punct de vedere valid, dar uite ca pana si rusii, care i-au oferit distinsului bariton medalia de mai jos, si-au dat seama ca poti cuceri un cub albastru cu multele lor cuburi rosii si il poti lasa sa-si pastreze culoarea, cum putem vedea in cromatica urmatoare:


Bataia de campi face parte din evolutia unui gamer. Imaginatia e, intotdeauna, esentiala, asa ca nu sunt (foarte) off-topic

[adelindumitru]

Cred că avem destul de multe Euro tematice încât să nu mai fie valabilă această critică, de care îmi amintesc că era la vogă acum câțiva ani. Dar prea puține euro se mai lansează astăzi și au succes dacă nu au și o temă interesantă în spate.