ForumBoardGames.ro

Salut

Super-review-ul lui VickdaReaper de aici mi-a amintit de un super tutorial de Race al unui din cei care au ajutat la crearea jocului. Wei-Hwa Huang a lucrat impreuna cu Tom Lehmann la iconografia jocului precum si alte idei (si din cate stiu si la extensii, s-ar putea sa fie chiar cel care a creat modul de joc Solo din extensia Gathering Storm).

Review-ul/tutorialul lui Wei-Hwa:

partea 1:



partea 2:



partea 3:

Dupa ce am jucat o data jocul, mi se parea ca imi scapa totusi ceva (la partea de strategie). asa ca m-am uitat la revew-urile video (nu stiu daca chiar astea) si m-a ajutat f mult atunci cand tipul explica de ce prefera sa puna o anume carte jos si de ce nu alegea alta. Asta nu inseamna ca aplic mereu , uneori imi place sa ma "prostesc" incercand si alte modalitati de castig, care nu mereu mi-au iesit invingatoare, dar a meritat incercat.
Mie mi se pare ca e genul de joc pe care il inveti cu timpul...

In general, jocurile de carti se invata o data cu trecerea timpului si cu experienta capatata. Am vazut nu doar o data situatii in jocuri de carti in care exista o diferenta mare de joc si scor intre 2 jucatori cu un pachet 90% asemanator si bazat pe aceleasi puncte tactice (in CCG-uri). Mi se pare natural ca cu un acelasi pachet, in functie si de ce carti ai la dispozitie la momente consectuive de timp, 2 persoane sa aibe o viziune cu o minima diferenta fata de a celuilalt, dar si sa ofere raspunsuri diferite la situatiile de joc si la cartile adversarului.

da, si tocmai asta e frumusetea jocurilor. de ex la Through The Ages (un joc de strategie, civilizatie, noroc minim), ma uitam cu mirare cum plecam de la acelasi nivel dar in cateva ture deja eram f diferiti ca situatie, pt ca fiecare are alte strategii (unii sunt mai conservatori, merg la sigur, altii se risca mai mult ).
ma gandeam o data ca e ca in viata. daca la 14 ani de ex mai multi copii au aceeasi situatie, in cativa ani lucrurile se pot schimba radical in functie de evolutia fiecaruia.
intr-un fel, simplist vorbind, boardgame-urile se aseamana cu viata (unele din ele). pt ca tinzi sa aplici acelasi stil. si e misto ca poti sa vezi la scara mica diferenta de abordare intre diferite persoane.

sper ca nu am fost prea vaga si ca s-a inteles ceva

hmmm; depinde cat de mult te implici in jocuri, Chris ...
Cunosc oameni foarte seriosi in ceea ce fac in viata de zi cu zi si care risca mult in jocuri

A, pai am uitat sa zic ca asta e alta parte misto: poti sa experimentezi mult in jocuri, ceea ce nu ai face in mod normal in viata de zi cu zi....normal, nu ai ce pierde (decat un joc ).

Oi fi eu o persoana mai filozofica si vad prea multi cai pe pereti

nu, nu
imi place cum graiesti
si eu ma gandesc cateodata la aspectele astea cand ma joc (mai ales la jocurile la care fiecare isi rumega bucatica lui/ei)

imi amintesc acum de discutiile interminabile despre violenta in jocuri.. de exemplu imi place sa fac in jocuri multe lucruri care nu le fac in realitate (asta si pentru ca nu am o arma ). in jocuri nu patesc nimic, nici eu nici altii. cel putin daca nu traim intr-un Ender's Game (cititorii de SF stiu de ce )