Da! L-am jucat si l-am rasjucat si apoi l-am jucat din nou. Inca putin si ajungem la jumatatea scenariilor. Pur si simplu vrei sa-l mai joci once, and again. N-am scris pentru ca voiam sa il trec, cu coronita si artificii, la jocul lunii.
E extrem de placut si antrenant. L-am jucat in 2 si in 3, ne-a placut mult mai mult in 2, dar asta numai pentru ca in 3 e important cumva sa tii minte si ce carti ai primit de la ceilalti, unii se abtin de la a le decarta (la finalul fiecarei ture decartezi pana la 3 carti, apoi tragi pana la 6), si ti le servesc la urmatoarea strigare. Asta e cu dus-intors, la urmatoarele ture preferi sa schimbi carti cu cei care n-au facut asta, daca ai de ales. In doi, tot ce primesti de la celalalt se duce in discard automat, apoi mai decartezi tu, daca ai peste trei carti ramase in mana si tragi.
Destul despre mecanici. Am avut Sleuth, pe care l-am jucat de foarte multe ori, a fost unul din jocurile cu care mi-am inceput colectia; too dry, nu continea un algoritm eficient prin care sa-ti poti nota informatiile, am facut eu unul, dura tare mult, iar finalul era destul de anticlimatic, deja ne bucuram ca s-a terminat. Am avut Mystery of the Abbey, apoi Orient Express parca, nu mai stiu exact cum se chema, tot de la DOW si cu tema gen Agatha Christie. Toate atragatoare si prost implementate, dupa mine. Daca cineva gresea cea mai mica informatie, totul se ducea de rapa. Lungi, butucanoase, nu m-au impresionat deloc. Si vine Awkward Guest, pe care am fost la un pas de la a nu-l mai lua de la regat, ma intrebam ce-mi trebuie mie inca un joc de deductie care sa zaca prin casa...
Modul in care faci schimburile e excelent si elegant: cine e primul cere, numind trei criterii (patru in 2) indicii de la ceilalti; tu, pe de o parte nu vrei sa-i dai carti f utile, pe de alta parte vrei s-o faci, pentru ca au un coeficient de utilitate, 1, 2 sau 3, iar totalul tau trebuie egalat sau depasit de el pentru a face schimb, asa ca primesti si tu proportional cu ce dai. La decartat la fel, ai arunca ceva esential pentru a ramane doar tu cu informatia respectiva, dar, cu cat o carte e mai utila, cu atat are mai multe tags pe ea, ceea ce inseamna ca poti sa raspunzi la cat mai multe cereri (uneori vrei sa faci schimbi cu primul jucator si n-ai cu ce, alteori, ca prim jucator, n-ai destule puncte sa schimbi cu mai multi, pentru ca ai decartat carti puternice)
Fiecare carte are pe ea o reprezentare grafica a modului in care trebuie sa o notezi pe fisa, elegant.
La sfarsitul fiecarui joc, eram toti la cativa centimetri distanta unul de altul. Daca unul stia tot, altul stia cine si de ce, dar nu ii era clar cu ce, iar cel de-al treilea cine si cu ce, dar avea doua motive. Asta ma face sa spun ca e extrem de bine echilibrat in cartile fiecarui scenariu. Pana acum nicio greseala, nici nu vad cum. Daca te opresti nitel si procesezi informatiile, poti face si deductii utile, so another plus.
Din punctul meu de vedere, are un 10, primul la categoria lui.
Daca ar fi sa scad ceva, as spune ca nu ma omor dupa experienta cu tradeul de carti in mai multi, dar astept sa vad cum e in 4-5, majoritatea partidelor au fost in 2.
Also, daca n-aveti copil dornic sa faca asta, scosul celor 70 de carti pentru un scenariu si pusul lor la loc ar putea fi putin laborioase, insa merita efortul.
Recomand, daca nu v-ati prins