Fara sa dau o ordine anume jocurilor, iata jocurile care m-au impresionat in anul ce s-a incheiat. Comentariile vor fi mai lungi, mai scurte sau inexistente, in functie de nevoia pe care o s-o simt la prezentarea jocurilor bune pe care le-am intalnit in 2012.
Andean Abyss - un joc exceptional. Nu stiu ce a fost in mintea lui Volko Runkhe cand s-a apucat de el, dar a realizat o perla de joc. Un hibrid care te tine permanent cu ochii pe tabla, incercand sa prevezi miscarile adversarilor si sa gasesti combinatia de mutari care sa te ajute in a castiga. Tensiunea este foarte ridicata, in special datorita alegerilor (foarte) grele pe care trebuie sa le faci atunci cand trebuie sa actionezi (fac o operatiune simpla? adaug si o activitate speciala, dar permit astfel urmatorului sa realizeze evenimentul de pe carte? renunt la operatiuni pentru ca evenimentul nu poate fi refuzat? aleg evenimentul in conditiile in care urmatorul jucator ca prioritate poate sa faca operatiuni cu activitate speciala?). Iar factiunile sunt foarte frumos conturate si necesita o abordare diferita in timpul jocului.
Vinhos - m-am gandit de multe ori daca sa iau acest joc sau nu, deoarece vroiam sa-l incerc mai intai. Dupa ce am facut-o, regret ca nu l-am luat mai devreme. Este un joc foarte bun, foarte strans legat, unul care pune o presiune mare pe jucatori, prin prisma numarului limitat de ture, precum si al numarului redus de actiuni disponibile. Cum ar fi spus candva maestrul fixpix "vazut. placut. recomandat."
Tzolk'in - nu cred ca jocul acesta are nevoie de alte prezentari, dar am sa folosesc cateva cuvinte pentru a-l descrie: elegant, inchegat, (indeajuns de) tensionat, clasic in devenire.
Terra Mystica - ma asteptam sa fie bun, dar mi-era teama ca nu o sa se ridice la inaltimea asteptarilor (generale, nu neaparat ale mele). Totusi, jocul nu dezamageste si este unul dintre jocurile bune ale lui 2012. Are varietate mare, are idei interesante, necesita o buna planificare strategica, implementeaza mecanici clasice, dar care se leaga bine in joc. Nu ar trebui sa gasiti motive pentru a nu-l incerca...
Julius Caesar - nu l-am jucat de multe ori, dar imi place tare mult jocul. Este poate cea mai buna modalitate prin care poti sa abstractizezi la un nivel foarte accesibil si iute de jucat un conflict istoric. Imi place viteza cu care se joaca, duelul inainte-inapoi care se creaza in timpul jocului, imi mai place si ca neceista impreunarea planurilor tactice cu cele strategice pentru atingerea scopurilor propuse. Un wargame numai bun pentru cei care vor sa intre in aceasta lume, accesibil, rapid, dar indeajuns de solicitant.
Daca jocurile anterioare sunt crema-cremelor a ceea ce am incercat eu in 2012, urmatoarele jocuri merita si ele mentionate ca fiind bune sau chiar mai mult de atat:
A Few Acres of Snow - cu toate problemele sale si toata discutia creata pe seama lui, eu tot agreez foarte mult acest joc si nu cred ca as refuza vre-o data o partida. Imi plac tare mult ideile folosite si modul lor de implementare, dar si stralucita idee de utilizare a deck building-ului.
Belfort - nu pot sa zic ca m-a dat pe spate, dar mi se pare ca este un joc bazat pe idei (deja) clasice ce sunt bine inchegate intre ele. Joc fara timpi morti si/sau miscari facute doar pentru ca trebuia facut ceva. L-as mai juca cu placere...
Yspahan - un filler foarte, foarte bun. Printre cele mai bun, daca ma intrebati pe mine.
Wallenstein - un joc bun, desi am jucat cu poate cea mai prost pozitionata factiune. Totusi, imi plac ideile lui si felul cum trebuie sa te adaptezi la situatiile din joc.
). E poezie, pe toate planurile 
