Best new game - aprilie 2020

[sergiunastrut]

Cam asta se întâmplă când stai acasă - 95% din partide au fost online în 2 jucători și multe titluri sunt mai vechi, propunându-mi să experimentez și din clasici, și din Top 100 BGG, și nu doar noutăți. Cum ar spune altcineva: not great, not terrible.

April in a nutshell
Total plays: 125
Unique games: 41
New to me: 24 [22 titles]
Average rating: 6.54
Milestones achieved this month:
- H-index increased from 10 to 12
- Played 200 unique games all-time / 50 in 2020
- 100 plays in a month

5 s:
Innovation: Un joc de construcție de civilizație învelit într-un card game, idee ce părea interesantă la început, m-a lăsat cu o impresie teribilă. Deși are partea de melding și splaying ca mecanism ce mi-a plăcut (respectiv joci o carte din mână peste teancul de aceeași culoare, dar îl acoperi parțial, păstrând o treime din cartea de dedesubt vizibilă) și poate cheia jocului pentru un lanț cât mai eficient, m-am simțit ca și cum aș fi jucat un joc 2D cu icon-uri create în Paint, pe un Windows ’95. Și înafară de numele cărților + un simbol la fel de fad care să lase o impresie vizuală a numelui, n-are nimic care să îmi dea impresia de civilizație. Sunt sigur că poate deveni interesant în combo-uri jucat de mai multe ori, dar e...pur și simplu chinuitor vizual.

6 s:
Celestia: Joc de bluff și push your luck în care 3-6 aventurieri sunt într-o navă celestă și zboară de pe o insulă pe alta (9 în total), fiecare oferind cărți în valoari de la 1 la 25. Cum căpitanul navei se schimbă la fiecare pas, toți ceilalți decid dacă debarchează pe planeta curentă și trag o carte din deck (care poate fi egală sau mai mare decât valoarea insulei) sau își pun baza în căpitan, care va trebui să contracareze rezultatul zarurilor aruncate pentru a avansa, cu cărți din mână de aceeași culoare. Cum jocul se termină la 50 de puncte, poți fi norocos, prinzând 2-3 ture până la insulele punctate mai bine, sau sari mai des și speri în cărți cu puncte mai multe pe o insulă inferioară. Destul de sec, culoarea fiind poate dată de eventualele discuții de bluff sau de ceva grade la bord.
Chakra: Cică ar trebui să-ți armonizezi primul 5 din cele 7 chakras, care sunt dispuse vertical liniar și sunt în esență cercuri de 7 culori care permit mutări ascendente sau descendente ale cristalelor de energie de aceleași culori. Când ai armonizat un chakra, adică ai reușit să aduci cele 3 cristale în culoarea respectivă la un loc, mutările ulterioare îți vor permite să sari peste acel cerc, astfel reușind să parcurgi distanțe mai mari. Ideea în sine e drăguță, dar problema mea cu el e că fiecare jucător află câte puncte valorează un chakra la alegere doar atunci când termină token-urile de acțiune, drept urmare unul le poate descoperi pe cele de 4 puncte la începutul jocului și aleargă după culorile alea, în timp ce altul are nenorocul să vadă că ce a armonizat el valorează doar 1 punct. Cam random în direcția asta.
Dragon Castle: Cutia jocului arată bine și te face să crezi că s-ar ascunde ceva mai interesant înăuntru, dar de fapt e un Mahjong în care încerci să vânezi culorile și simbolurile mai accesibile, respectiv mai apropiate de margini, pentru a alătura blocuri cât mai mari de aceeași culoare, care se scorează în momentul când ajungi să ai un set de minimum 4 blocuri adiacente. Odată scorate, se întorc pe dos, ceea ce permite clădire 3D a pieselor ulterioare. Una dintre acțiuni atunci când nu poți lua 2 piese identice îți permite să iei o piesă și un acoperiș cu aspect asiatic, pe care-l vei pune pe o anume piesă atunci când scorezi un bloc. Evident, cu cât îl pui deasupra a mai multor nivele, cu atât mai multe puncte primești. Dragonii sunt cărți cu abilități speciale, care nu trebuie incluși în varianta basic a jocului.
Hanamikoji: Pe strada celor 7 gheișe, 2 pețitori au fiecare câte 6 cărți în mână cu valori și culori identice gheișelor, cu care execută toate cele 4 acțiuni ale unei runde, pe rând (înainte de asta, tot timpul se mai trage câte o carte): păstrează o carte secretă pentru runda următoare, aruncă 2 cărți, pune 3 cărți pe masă din care oponentul alege una și celelalte 2 rămân lui, sau pune 4 cărți grupate în 2 seturi, oponentul alege unul și celălalt rămâne lui. Cărțile astfel alese se așează de o parte și de alta, în dreptul gheișelor și se evaluează majoritatea punctelor pe fiecare în parte. Prea scurt, gata în 15 minute, prea puține opțiuni.
Las Vegas: În versiunea asta a Las Vegas-ului sunt doar 6 cazinouri, corespondente fiecărei fețe a zarurilor. În fiecare rundă, fiecare cazinou primește un anumit număr de cărți, care să însumeze minimum 50K USD. Cum unele vor fi mai valoroase decât altele, fiecare licitează cu toate zarurile de valoarea respectivă, plasându-le în dreptul cazinoului. Tot jocul constă în a încerca fie să tragi de timp, alocând numai câte un zar și păstrând restul pentru a le arunca din nou și a spera la cifrele dorite, sau a aloca un număr cât mai mare și a face rush, sperând că ceilalți vor arunca prost. Cam ca într-un cazinou real, aproape exclusiv noroc.
Lost Cities: 2 exploratori stau față în față și încearcă să adune seturi cât mai profitabile pe cele 5 culori, până când se termină deck-ul principal. Cheia jocului e să decizi dacă merită să începi culoarea X cu 1-2 multipliers la început de set sau începi fără ele, fapt care se poate dovedi fructuos dacă duci setul până la 10 și aduni suficiente cărți în set (măcar în valoare de 20), altfel decizia se va fi dovedit păguboasă, pentru că fiecare multiplier deduce oricum 20 de puncte inițial. Artistic îmi place totdeauna Vincent Dutrait, dar jocul în sine nu mi-a prea stârnit interesul.
Machi Koro: Sunt așa de bucuros și de mulțumit că am încercat Space Base înainte de Machi Koro! Altfel, poate avea să mi se pară interesant acesta. Dai cu zarul/zarurile, cumperi cărți ca să-ți dezvolți orașul, respectiv aduni multipliers pentru o anumită aruncare de zar, ca să faci bani mai rapid și să fii primul care cumpără cele 4 structuri care declanșează victoria. Da, mai sunt 2-3 cărți și abilități care par să aplice ceva interacțiune, dar în realitate, dacă tragi repede de cărțile cu bani și arunci zarul care trebuie, nu prea te mai interesează ce se-ntâmplă-n rest. Nu-mi explic ce joc Legacy ai putea face pornind de la așa ceva.
Railroad Ink: Deep Blue Edition: Ca un absolvent de Căi Ferate, Drumuri și Poduri ce ești, ai în față un grid 7x7, o cariocă și un set de zaruri pe ale căror fețe sunt diverse segmente de șosea sau de cale ferată, pe care le arunci timp de 7 runde și încerci să le desenezi tot rezultatul pe planșă, conectând cât mai multe ieșiri de la capetele planșei. Jucându-l online am evitat astfel partea cu desenatul, care nu mă încântă, pentru că de regulă cariocile se strică repede și liniile paralele nu sunt ușor de trasat pentru orice mână, și a devenit practic un tile laying game, dar chiar și așa, nu mi s-a părut suficient de interesant puzzle-ul. Rămân multe capete aiurea și chiar și folosind segmentele speciale care nu se regăsesc pe zar, de multe ori te trezești că nu prea se pupă cu ce ai tu nevoie.
Snowdonia: Eram tare încântat de Alubari, când l-am inspectat prima dată. Apoi am jucat Snowdonia și cum din argumentele pro și contra citite se aseamănă mult cu Alubari, am dubii mari dacă să mai vreau să-l încerc. Tematic și grafic mi-a trezit interesul, dar mecanic jocul ăsta este atât de restrictiv și de chinuit! Ai 2 oameni (potențial 3, pe al treilea culegându-l din crâșmă cu cost în fiecare rundă, dacă mai investești într-o locomotivă – pe care există mari șanse să o pierzi ulterior) cu care să alegi din 7 acțiuni, majoritatea interconectate între ele: vrei să pui șine pe calea bătătorită și curățită de pietre, dar stai să vezi că ai nevoie de mult fier, pe care să îl transformi în șine în altă locație unde ești sigur că nu vei prinde loc tura asta, după care efectiv să construiești calea ferată – la fel, dacă prinzi loc. Și poate exact când vei prinde tu loc, vremea va fi nefavorabilă și abia vei construi un amărât de segment. Și jocul mai și joacă singur și-ți dă planurile peste cap. Se simte la fel de frustrant precum cuvintele kilometrice și întortocheate din galeză.
Taluva: Pe o insulă foarte activă din punct de vedere al activității vulcanice, jucătorii plasează tile-uri cu 3 segmente fie pe același nivel, contribuind la extinderea insulei, fie suprapun tile-urile pe nivelul următor, dar doar dacă există posibilitatea orientarea segmentului vulcanic în altă direcție decât a celui de nivel inferior. Odată tile-ul așezat, fie plasezi și un cort, ideal adiacent pentru formarea unui lanț mai lung, un templu, dacă există un lanț de 4 structuri și nu există deja templu acolo, sau un turn, dacă îl plasezi pe al 3-lea nivel de tile-uri. Partea tricky e să încerci să nu lași descoperită o arie foarte mare la nivelul curent, blocând astfel adversarul să plaseze tile-uri pe nivele superioare, pentru că dacă el face asta într-un loc unde ți-ar acoperi corturile tale, acestea sunt distruse și trebuie să o iei de la capăt. Un pic cam colorat pentru senzația asta de șah 3D.
Tokaido: Un point-to-point movement care arată impecabil, dar în care nu prea ai ce juca. Pentru că dacă ai nevoie neapărat de acea acțiune care se află la capătul unuia dintre cele 4 segmente care fac parte din traseul de pelerinaj pe coastele Japoniei, atunci pierzi câteva acțiuni bune, ultimul jucător ca poziție pe drum fiind cel care face următoarea sau eventual următoarele mișcări. Așadar, mai degrabă rentează să rămâi în urmă și să culegi mai tot ce prinzi și poate pe un singur segment să mai rupi ritmul ca să prinzi acea ultimă carte diferită din setul pe care-l corectezi, decât să planifici prea mult, să avansezi structurat și să pierzi multe din urmă. Împachetat frumos, artistic, dar cam singuratic calul de sub capotă.



7 s:
Cacao: Un tile placement pur undeva în triburile unei jungle unde cacaua e principala monedă de schimb. În fiecare tură, jucătorul activ plasează un tile care prevede un anumit număr de workers pe fiecare dintre cele 4 laturi (0, 1, 2 sau 3) și în funcție de plasare mai completează linia respectivă cu nici una, una sau ambele tile-uri comune. Sincronizarea juxtapunerii feței cu un anumit număr de workers unui templu, unui lac sau unei piețe valoroase poate cântări greu în ecuația punctajului final. De regulă cel care atinge lacurile masiv are un avantaj pentru că punctarea acolo se face exponențial. N-am încercat extensiile, dar cred că aduc un plus în rejucabilitate.
Circle the Wagons: Deși e tot un joculeț de 15 minute și poate nu ți-ar veni să crezi că tot jocul stă în 18 cărți, în realitate puzzle-urile, drafting-ul și obiectivele fiecărui joc îl fac chiar interesant și extrem de rejucabil. Din cele 18 cărți, 15 selectate aleator vor fi așezate sub formă de cerc și cele 3 rămase sunt așezate în centru, pe dos, unde de fapt sunt precizate lucrurile care se punctează extra în jocul curent. Fiecare carte e împărțită în 4 și are 4 simboluri așezate pe culori diferite ca background. Simbolurile contează pentru obiectivele centrale (fie se punctează sub formă de combo-uri, fie se depunctează), iar culorile contează pentru formarea de grupuri adiacente cât mai mari. La fel ca în alte titluri de mai sus, fie alegi următoarea carte la rând din cerc, fie sari peste câteva că ai văzut tu una bună, dar lași oponentului pe toate celelalte din urmă. La așezare în tablou le rotești cum vrei tu și le așezi unde vrei tu – poți acoperi chiar total o altă carte. Chiar interesant.
Dominion & Dominion Second Edition: Lunile trecute încercasem pentru prima dată Dominion: Intrigue și am vrut să văd dacă există vreo diferență din punct de vedere mecanic pentru alte variante pe aceeași temă. Dar în realitate, fie că vorbim de o extensie, fie că vorbim de o altă versiune, e exact aceeași treabă, deck building după care nu mă prea dau în vânt, doar că intră în componență alte cărți cu alte potențiale promisiuni care să încerce să te distragă de la a face un pachet preponderent de bani, cu care să cumperi repede punctele și cam atât. Aceeași mărie cu altă pălărie.
For Sale: Un alt joc de licitații care mi-a amintit de Biblios, For Sale e structurat în 2 etape: una în care se licitează pentru achiziția cărților de proprietate, cotate de la 1 la 30 ca valoare, iar o alta în care se scot la vânzare proprietățile achiziționate, pe același sistem de licitații. Evident, cel cu punga mai plină la finalul fazei de vânzare este declarat câștigător. Ca în orice joc de licitații, sincronizarea și oportunismul sunt lait motiv.
The Palaces of Carrara: Marmura de Carrara a ajuns la mare căutare. Fiecare încearcă să vâneze cele mai ieftine prețuri pentru blocurile de marmură de diferite culori de pe roata unde sunt dispuse tot timpul 11 blocuri, cu care apoi să construiască palate, biserici, fortărețe sau cine știe ce, în unul dintre cele 6 orașe italiene din zonă. Dacă Livorno permite doar construcția cu blocuri din marmură albă, Lerici permite mozaic de culori. Unele orașe dau puncte odată scorate, altele bani prețioși cu care cumperi alte blocuri de marmură. În varianta simplă a jocului, primul care îndeplinește cele 3 obiective comune declanșează finalul jocului. Deși mi-a plăcut suficient de mult, am câștigat 4 din 4 partide la diferite player counts făcând același lucru: am scorat repede Pisa cu clădiri de minimum 6-7, ideal identice ca să am suficienți bani încât să cumpăr repede blocuri și să pot ulterior cumpăra repede clădiri de 5-4. De asta nu prea văd mari variațiuni în rejucabilitate, dar probabil dacă includ extensia o să se mai schimbe lucrurile și va deveni mai interesant.
Puerto Rico & Puerto Rico Second Edition: Dacă prima ediție arată prea a scris încadrat într-un chenar, a doua versiune e suficientă grafic, dar ca și mecanisme și ca tematică, nu m-a lămurit de ce l-aș juca în defavoarea lui New Frontiers. Acolo totul arată mult mai bine și senzația din punct de vedere mecanic e similară. Resurse mai valoroase sau nu, acțiuni concomitente cu un bonus pentru jucătorul activ, clădiri cu diverse bonusuri transpuse acolo în tile-urile de dezvoltare – cam același lucru cu o altă tematică, una chiar mai interesantă decât exploatarea nativilor. Cu siguranță este un clasic și își merită anii de promotor, dar prefer New Frontiers.
Targi: De data asta cei 2 oponenți se întâlnesc în deșertul tuaregilor, care a fost trasat ca un grid de 5x5 atunci când furtunile de nisip i-au lăsat să facă asta. Punctual, fiecare are 3 meeples pe care îi va plasa pe cărțile de pe conturul gridului, cu mențiune că nu se pot plasa în același loc cu ai oponentului, în oglindă, sau în același loc cu hoțul. După faza de plasare, se activează atât cărțile cu meeples cât și cărțile care reprezintă punctele de intersecție ale liniilor trasate de meeples pe grid. Cărțile sunt fie resurse, fie cărți tribale, care au puncte și eventual bonusuri permanente, instante sau de final. Odată tabloul individual de 12 cărți tribale completat, jocul ia sfârșit, se trage linie și se declară cel mai influent tuareg. Suficient de interesant ca joc de 2, personal simțeam aproape mai tot timpul necesar să joc Fata Morgana, care permite suficientă flexibilitate, respectiv mutarea unui punct de intersecție pe o oricare altă carte rămasă liberă.
Thurn and Taxis: Fiind foarte des comparat cu Ticket to Ride și fiind poate prezentat ca o variantă mai complexă a acestuia, Thurn and Taxis este la bază tot un card drafting și o creare de rute, cu diferența că aici vei vrea să scorezi rutele exponențial, de la lungimi de 3 la 7, pentru că cel care scorează primul ruta de 7 (care oricum presupune 5 scorări consecutive), declanșează finalul de joc. Mai trebuie avute în vedere și punctele date de fiecare regiune cu rute integral, dar și de conectarea tuturor regiunilor. Trenurile sunt înlocuite de gări puse în orașe de pe harta Germaniei și a vecinilor ei, iar dacă inițial îl notasem cu 8, i-am scăzut nota ținând cont de faptul că versiunea online te lasă se vezi ce a mai rămas în deck, deci îți poți face planuri la ce regiuni adiacente poți conecta – pentru că trebuie să conectezi măcar un oraș în fiecare rundă, altfel îl distrugi și o iei de la 0. În realitate, devine aproape imposibil să memorezi ce a jucat celălalt, ce ai jucat tu și dacă oare or mai fi cărți din orașul X în deck, crescând așadar factorul de imprevizibilitate/noroc.

8 s:
Carpe Diem: Dacă luna trecută menționam că mă feream de Ravensburger și Alea pentru că arătau suspect și din cauza asta abia am început să-l experimentez pe Feld, ei bine, Carpe Diem e The Mother of All Boxes în termeni de așa ceva nu! Nu știu, parcă au ales culoarea gri să nu se vadă praful când stă pe raft nejucat. Ei bine, jucându-l, senzația e mult mai diferită și m-a prins foarte tare. La bază are ca mecanism tile drafting și tile placement într-un grid care pe contur scorează anumite tipuri de clădiri/terenuri dacă 2 tile-uri adiacente intersectează linia imaginară trasată pe rândul sau coloana respectivă. Pe lângă asta, finalul celor 4 runde presupune tot timpul scorarea a 2 obiective din display-ul de obiective comune, clădirile rezidențiale au tabel de scorare în funcție de aria lor, fântânile dau obiective personale și fiecare unitate în parte face altceva și potrivirea lor se simte rewarding. Tematic, ești un patrician din Roma de dinainte de apeducte și încerci să administrezi un district cât mai prestigios, dar tema e cam secundară la Feld. Cu primul print probabil senzația ar fi fost inferioară, că acolo nu mutai meeple-ul stânga/dreapta pe arcul de cerc, ci cumva pe niște linii deja trasate, care formau cumva un triunghi – planificarea devenind astfel mai puțin intuitivă, drept pentru care de la al doilea print s-a trecut la mișcare circulară.
Troyes: Din nou, am încercat întâi Black Angel înaintea lui Troyes, pentru că cele 2 sunt comparate, dar în cazul de față nu prea le-am simțit din aceeași ligă. Troyes mi se pare net superior și îmi place foarte mult grafic, grafica asta deja întâlnind-o la Bruxelles 1893. Înțeleg de ce există audiență care nu-l agreează, având în vedere mecanismul de furt sau de cumpărare al zarurilor. Nu mă deranjează partea asta, dar ce e poate punctul lui forte e că nu știi cum va evolua jocul prin dezvăluirea cărților din rundele ulterioare. Uneori zarurile vor înclina așa de mult în favoarea ta, alteori trebuie să te hotărăști cum schimbi soarta zarurilor celui care pare în pole-position. Ca să nu mai vorbim de obiectivele secrete ale fiecăruia pe care le poți citi, sau nu. Cred că inclusiv după 20 de jocuri tot vei mai găsi pârghii și combinații neașteptate. Poate unul dintre cele mai dinamice titluri pe parte de adaptare a reacției tale la ce se conturează a fi jocul.

Jocul lunii aprilie pentru mine este Carpe Diem.

[Teddy]

Multumim de mini reviewuri. Dintre toate mentionate sunt curios daca ai jucat Celestia online sau nu. Apoi in cati jucatori l-ai jucat. Pentru mine face parte din categoria jocurilor pe care le-am jucat gresit multe partide. La varianta noastra aveam un capitan care mergea in toata expeditia. Nu il schimbam la fiecare tura. Am schimbat complet dinamica jocului. Sa vezi cand ramanea respectivul capitan cu 3-4 carti in mana si ramanea blocat in barca si nu mai avea carti sa continue.. sau poate mai avea fix de acea locatie si ofta toata lumea care coborase anterior. A fost foarte fun de fiecare data si doar la player count mare, altfel nu are farmec. Am mai incercat cateva partide sa jucam corect si parca nu a fost la fel de fun.

Mai zic cate ceva si despre Tokaido care e un light family game, dar care este un pic mai subtil decat iti da impresia la primul joc. Nu vei sari multe spatii decat daca chiar ai nevoie de acea actiune, altfel nu renteaza. Iar cel/cei din urma o sa profite sa inainteze pas cu pas sa ciupeasca puncte de la toate locatiile. Noua ne place si il jucam ori ca filler ori cu non gameri.

Aceeasi parere o avem si noi despre Carpe diem.

[mendocino]

A doua lună de jocuri pe vremea coronei

1. A Few Acres of Snow - este un deck builder marca Martin Wallace având ca și tematică colonizarea Americii de Nord de către britanici și francezi (este un joc pentru doi). Jocul folosește cărți cu multiple posibilități. Ideea de bază că pe tură jucătorii au două acțiuni pe care le pot realiza prin combinarea simbolurilor de pe cărți. Se poate face comerț pentru bani, se pot coloniza localități, se pot vinde resurse, se pot cumpăra unități de armată, ș.a.m.d., destul de multe posibilități. În timpul jocului se pot porni asedii, se pot cucerii localități ale oponentului, și jocul se poate sfârși atât prin modalitate de obliterare inamic (sunt niște goal-uri pentru fiecare popor în parte) ori se poate termina jocul și în mod pașnic, adică folosind toți coloniștii, preferabil în localități care aduc puncte. Nu aș zice că este cel mai reușit joc Wallace, dar totuși nu pot să nu remarc cât de bine gândit sunt cărțile multifuncționale, căci oferă întotdeauna destul de multe opțiuni, asta dacă nu te bate norocul și nu trage aiurea. 6/10

2. Hacienda - este un joc de area control în care pe tură se plasează ori animale domestice în jurul unor piețe pe hartă pentru a face bani, sau tile-uri de terenuri pentru a face punctaj în funcție de lungimea tile-urilor proprii consecutive. Banii sunt folosiți pentru a trage cărți noi, sau a construi ferme (hacienda) pentru dublare de punctaj, sau lacuri (la fel dublare de puncte). Este un joc destul de bun, dar întotdeauna trebuie calculat bine ce aduce ori cele mai multe puncte ori cei mai mulți bani. Are reguli simple, tura este rapidă (trei acțiuni pe tură) și un game flow rapid. 8/10

3. Zooloretto: The Dice Game - este versiunea roll and write a clasicului joc, Zooloretto. Pe tură se aruncă cu două zaruri, apoi rezultatele de pe acestea (animale) sunt împărțite în camionașe. Apoi tot pe tură se poate lua un camionaș cu zaruri, și se pot bifa animalele pe foaie proprie. Cine bifează un rând întreg primul primește bonus, dar animalele excedentare aduc puncte în minus. Cam asta e, trebuie balansate plusurile și minusurile. E un joc extrem de simplu, chiar și în categoria de roll and write. 5/10

4. Atacama - este un joc abstract pe tematică minieră: se încearcă extragerea de aur, argint și cupru din deșertul Atacama în cantități cât mai mari evident pentru puncte cât mai mari. La un moment dat jucătorii trebuie să aleagă modalitatea te punctaj: din cele trei resurse două aduc puncte în plus iar una în minus, deci trebuie balansate bine. Pe de altă parte jucătorii vor alege dacă vor să puncteze rânduri sau coloane. Pe tură se așează câte un turnuleț de mină pe tablă în așa fel încât să nu atingă ortogonal nici un alt turn. Odată ce 4 turnuri sunt plasate într-un rând sau coloană, acesta se evaluează și se calculează scorul care poate fi uri plus sau minus în funcție de tipul și valoarea minelor acoperite, respectiv ținând cont de modalitatea de punctaj al fiecărui jucător (fiecare jucător punctează, nu contează cine a plasat turnuri). Jocul merge bine în doi, are mai multe variante. Are reguli simple, aș zice distractiv, dar matematica la un moment dat omoară distracția, că trebuie să socotești întotdeauna fiecare rând sau coloană cum punctează. În doi merge, dar nu l-aș recomanda cu mai mulți jucători. 6/10

5. Valletta - este un deck builder care are ca și tematică construcția capitalei malteze sub ordinea lui Jean Parrisott La Vallette. Pe tură jucătorii vor putea juca câte trei cărți care vor permite achiziția de resurse, cu ajutorul cărora se pot achiziționa clădiri, care contribuie cu cărți mai puternice la deck-ul de bază. Apoi se pot face upgrade-uri la clădiri, sunt cărți care transformă resurse direct în puncte, și mai sunt și cărți cu tot felul de abilități. La finalul jocului punctajului se mai adaugă punctajul clădirilor construite. Nu aș putea zice că am fost convins de acest joc, consider că nu are posibilități prea mari atât în strategie cât și rejucabilitate, dar totuși mi-a plăcut. Să văd după câteva jocuri unde va evolua. 8/10

6. Macao - un Feld clasic care abia acum a ajuns pe masă. Pe tură se aruncă cu zaruri colorate, apoi fiecare jucător selectează două din acele zaruri, apoi pune cuburi egale cu numărul și culoarea celor două zaruri pe o roată asemănătoare unei cârme de nave împărțită în șase. Această cârmă se rotește la începutul fiecărei ture și astfel cuburile plasate inițial devin puncte de acțiune cu ajutorul cărora se pot juca cărți, se pot activa cărți, se pot aduna produse din oraș, se pot naviga pe mare, se pot livra produsele, se pot aduna puncte, și tot așa. Câștigătorul jocului este cine acumulează cele mai multe puncte la finalul a doisprezece runde. Este un Feld reușit zic eu, îmi place aspectul de planificare în viitor, plus îmi place faptul că pe tură îți rezolv toate acțiunile, deși asta poate duce la un downtime serios. 9/10

7. To Court the King - este un joc de tip dice management. Fiecare jucător începe cu trei zaruri. Aruncă, apoi măcar un zar trebuie pus deoparte, iar cu restul se poate arunca din nou. Se face asta până când toate sunt puse deoparte. În funcție de ce combinații s-au aruncat (numere par, trei de un fel, etc.) se pot cumpăra cărți care dau tot felul de bonusuri pentru a putea manipula zarurile, respectiv dau zaruri în plus. Câștigă cine reușește să cumpere cartea regelui, adică a aruncat șapte zaruri de un fel. Este un filler bun care merge destul de repede, dar este un joc bazat absolut pe noroc. 5/10

8. Pergamon - este un joc de set collection în care scopul jucătorilor este să expună cele mai valoroase artefacte în celebrul muzeu din Berlin. Pe tură se stabilește la început câți bani au jucătorii în total, apoi fiecare jucător încearcă să obțină câți mai mulți bani, plasându omuleții pe un track. În funcție de banii adunați apoi fiecare jucător excavează un nivel din cele cinci adunând jumătăți de artefacte, care apoi sunt înșiruite și dacă se consideră se pot trimite în expoziție pentru punctaj. De fiecare dată când o colecție nouă ajunge în muzeu, exponatele vechi se devalorizează, și o să aducă din ce în ce mai puține puncte. Prin combinarea jumătăților de artefacte se obține și data lor, care este important deoarece cele mai vechi artefacte din joc aduc bonusuri consistente. Este un joc mai degrabă push your luck, să vezi dacă vei avea banii sau nu, apoi este o mitigare a pierderilor prin combinarea a ce a mai rămas și ce se poate trimit la muzeu. Tematic prinde prinde. 7/10

9. Helios - în acest joc jucătorii iau rolul unor preoți care încearcă să influențeze mișcările soarelui pentru a aduce prosperitate poporului propriu. Pe tură fiecare jucător poate să aleagă din trei tipuri de acțiuni disponibile pentru a putea terraforma, a construi temple sau a mișca soarele. Fiecare jucător pe tabla lui proprie își creează propriul regat ți încearcă să miște soarele să lumineze cât mai multe tile-uri, deoarece așa se produc resurse se iau puncte dacă templele sunt iluminate. Pe de altă parte se pot activa niște clădiri speciale care dau tot felul de bonusuri și fac acțiunile din ce în ce mai puternice, plus sunt și tot felul de caractere speciale care pot fi procurate pentru a aduce iarăși tot felul de bonusuri. Deși este un joc pentru patru, cred că merge cel mai bine în doi, deoarece e mai rapid, și poți planifica strategii mai ample. Ceea ce mi s-a părut dezechilibrat sunt puterile/bonusurile clădirilor dintre care unele chiar sunt foarte puternice și pot stabili destul de rapid câștigătorul. 6/10

10. Einauge sei wachsam! - este un joc simpluț de set collection având ca și temă pirați. Pe tură jucătorii cumpărăr insule, pot să cucerească insule de la marele pirat One-Eye, apoi punctează. Ideea de bază este că insulele vin în diferite culori, și dacă reușești să colecționezi culori asemănătoare poți aduna mult mai multe resurse, cum sunt banii pentru cumpărături, săbii pentru atacuri, și pietre prețioase și cufere de aur pentru punctajul la final. Un set collection filler. 6/10

11. The Downfall of Pompeii - jocul încearca să imite erupția Vesuviului din 79 A.D. respectiv distrugerea orașului antic Pompeii. Jocul are două faze. În prima faza bazat pe un deck de cărți cu cifre și culori se populează districtele orașelor cu omuleți. Apoi în a doua fază a jocului pe tură fiecare jucător trage și plasează un tile cu lavă încercând să ucidă cât mai mulți oponenți și să blocheze ieșirile din oraș, apoi are dreptul să miște doi omuleți încercând să le scoată din oraș. Jocul este ca și cum ar fi două jocuri într-una. Trebuie balansat foarte unde plasezi oamenii, dar și așa planurile tale pot date peste cap de lava curgătoare. Câștigă cine reușește să scoată în viață cei mai mulți omuleți. Nu e cine știe ce jocul dar e distractiv și ai șansa să sabotezi oponentul: rețetă perfectă pentru tableflip. 8/10

12. Richelieu - este un joc de cărți abstract fără o tematică aparte. La început toate cărțile de diferite culori și cu valoarea de 1 sau 2 sunt așezate cu fața în sus pe masa de joc, în 4 rânduri. Jucătorii, la rândul lor, pot lua una sau două cărți la sfârșitul rândurilor, scopul fiind acela de a avea majoritatea cărților în fiecare culoare. Deasemea sunt și niște discuri cu bonusuri așezate pe anumite cărți și deasemenea se pot și fortificata anumite cărți să fie mai greu de luat de către oponent. Un joc făinuț, destul de abstract, ideal pentru doi jucători. 7/10

13. Santa Cruz - jucătorii încearcă să colonizeze insula și încearcă să îndeplinească niște condiții de victorie cât mai repede posibil. Jucătorii încep fiecare cu o mână de cărți, cuprinzând diferite cărți de călătorie. Apoi prin jucarea acestor cărți explorează insula și construiesc sate, faruri și temple. Spațiile din apropierea vulcanului central sunt mai valoroase, dar sunt vulnerabile la o eventuală erupția. Deasemenea fiecare jucător are niște cărți de victorie care neapărat trebuie jucate, dar ideea e că dacă și oponenții au îndeplinit condițiile cărții atunci și ei punctează deci trebuie avut grijă când se joacă acestea. Jocul are două runde, adică de două ori încerci colonizarea insulei. Este un joc tactic în care întotdeauna trebuie să ai grijă ce plasează oponentul și ce plasezi tu, să nu cumva să-și dea seama ce condiții de victorie ai. 8/10

14. Yspahan - este fratele mai mare și pe tablă a celebrului Corinth. Pe tură jucătorii aruncă cu zaruri, le pun în ordine și apoi aleg acțiunea pe care acestea o permit. Ideea este că pe baza zarurilor se populează clădiri din oraș care aduc puncte consistente de victorie. Se pot alege aur și cămile care aduc tot felul de bonusuri, se pot alege cărți de acțiune. Jocul are 21 de ture, iar după fiecare al șaptelea se face scorul. Este un area control combinat cu dice management destul de versatil cu multe opțiuni. Plus ai posibilitatea să sabotezi oponenții ceea ce îl face și mai bun și interactiv. 8/10

15. Sherlock Holmes Consulting Detective: The Thames Murders and Other Cases - este un joc cooperativ story driven, în care jucătorii detectivi încearcă să rezolve cazuri fel de fel mai repede decât Sherlock Holmes. Jucătorii citesc dintr-o carte bucățele din poveste în funcție de ce aleg: să viziteze locații, să viziteze personaje. Pe baza informațiilor se încearcă reconstrucția cazului. La final jocul testează jucătorii dacă într-adevăr au dedus corect cazul. Mai multe detalii nu aș spune: spoiler alert. Este un joc foarte bun whodunnit. 9/10

16. Mystic Vale - este un joc cu mecanică interesantă, adică card crafting. Jocul merge pe baza principiului de deckbuilding, însă pe tură nu se cumpără cărți noi, ci se cumpără diferite upgrade-uri pentru cărțile existente. Cărțile sunt de fapt sleeveuri în care se inserează cărți transparente cu upgrade-uri. Fiecare carte are trei părți: superior, mijloc și inferior. Pe baza upgrade-urilor cumpărate se pot perfecționa cărțile se pot face combinații destul destul de puternice, pentru a aduna puncte, și a cumpăra tot felul de alte cărți care aduc punctaj. Mecanica este interesantă, realizarea unică. 8/10

Jocul lunii aprilie este Macao cu Sherlock Holmes Consulting Detective: The Thames Murders and Other Cases foarte aproape pe locul doi.

[sergiunastrut]

Dintre toate mentionate sunt curios daca ai jucat Celestia online sau nu. Apoi in cati jucatori l-ai jucat.

Aceeasi parere o avem si noi despre Carpe diem.

Într-adevăr, l-am jucat online, în 4 și în 6. Sunt convins că tot farmecul lui e de fapt atmosfera discuțiilor de pe margine, dar chiar și așa, nu m-a convins că ar fi acel ceva la care să recurgi când ai 6 oameni în casă și ai nevoie de un party game. Mai ales dacă îl joci corect și îți dai seama că nu e chiar așa amuzant, cum ai zis și tu (inițial, acum vreo câțiva ani când mă uitasem peste un short review am rămas tot cu impresia că un căpitan duce o călătorie completă, nu se schimbă pas cu pas).

Mă bucur să aud asta despre Carpe Diem. Cum eu de abia îl descopăr pe Feld, probabil va fi luna și minim un Feld nou încercat. În altă ordine de idei, sunt curios când o să reușești să prinzi o fereastră să ne povestești și impresiile tale de luna asta, Teddy, că știu că ai încercat multe.

[Teddy]

Am zis ca o sa fac o postare masiva. Am ramas in urma cu aproximativ 6 luni, dar nu vad cand voi avea timp. Nu am timp nici sa pun jocuri pe bursa dintre cele care nu m-au incantat. Poate cand va adormi copilul si sotia va vrea sa faca un puzzle, iar eu voi fi suficient de odihnit.. hahha sounds like never

[DanielIndru]

Brandon the Brave (2013)

Un joc extrem de plat pentru noi, din toate punctele de vedere.
O cutie mica, un pret scazut, o partida ce ne-a dat o experienta foarte goala de substanta.
Fiecare jucator trage si pune cate o piesa in peisaj, continuand elementele existente, incercand sa completeze X-uri colorate pentru a scapa de niste tiles.
Nici Damian nu a cerut sa-l mai joace dupa doua partide. Mofturosenia e o trasatura ce-a mostenit-o de la mine, pare-se.
Oricum, The Kids of Carcassonne e un joc ce scarpina aceeasi mancarime, e mai bun si mult mai aratos.
Nota 5


In the Hall of the Mountain King (2019)

Din nou, un set de polyominoes cu care se poate face ceva.
Din nou, o setting fantasy generic cu trolls si un munte plin de bogatii.
Din nou, o varianta Deluxe cu piese faine si Game Trayz.
Mi-a placut piramida de trolls care genereaza resurse putine si pe care trebuie sa le cheltuiesti cu cap.
Mi-a placut puzzle-ul care ti se propune la inceputul partidei: uite coltul tau de plansa, uite ce ti se ofera, uite ce workshops exista, incearca sa optimizezi cat mai bine.
Mi-a placut si setul de vraji care adauga savoare si culoare fiecarei runde.
Mi s-a parut insa prea mult de chitibusarit la fiecare actiune, unii trolls par mult mai buni decat altii, iar extensiile adaugate in timpul campaniei KS sunt dezechilibrate sau neinteresante.
Nota 7


The Enchanted Tower (2012)

Inca un joc de copii din categoria MUST HAVE, dragi parinti.
Pentru ca merge de la 4 ani.
Pentru ca e foarte amuzant sa joci oricare din roluri, print sau vrajitor.
Pentru ca e fascinant sa-ti vezi copilul jongland cu informatii ascunse sau cu teama de a nu ajunge primul la cheie.
Piese faine, un mecanism subtil bazat pe magneti, optimizarea rutelor de cautare si, mai tot timpul, "NU TE DU ACOLO!!" in mintea vrajitorului.
Trivia pentru fans: jocul e facut de Inka si Markus Brand.
Nota 7 (Nota 10 de la Dammian, probabil)


Paladins of the West Kingdom (2019)

Architects l-am jucat numai o data anul trecut si nu mi-a lasat impresia unui joc memorabil. Am hotarat sa-i mai dau cateva sanse in viitorul apropiat.
Nici mult-prea-laudatul Raiders nu mi-a starnit pofta de a-l mai juca.
De fapt, hotarasem in sinea mea ca aceste jocuri ale lui Shem nu sunt pentru mine.
Apoi am vazut o prezentare pentru Viscounts si am zis "Hei. Ia stai putin. Jocul asta e chiar fain."
Apoi am decis ca vreau sa incerc si Paladins. Si cred ca am facut bine.
N-am jucat decat solo si numai de cateva ori (3-4).
Dar as vrea sa-l mai joc. Neaparat cu house rules, pe care am decis sa le integrez dupa prima citire a regulamentului si fruzarirea deck-urilor de carti:
- cartile de suspiciune aduc intotdeauna fix un ban.
- tot timpul sunt la vedere 3 carti fortificatie din care sa alegi.
Pentru ca intr-un joc de dificultate mare si 120 minute petrecute la masa nu mi se pare amuzant sa primesti constant zero bani cand poate chiar ai nevoie de minim unul. Si adversarii sa se scalde in cate doi de fiecare data. Iar pentru ca acele carti de fortificatie nu sunt toate foarte aproapiate ca valoare, atunci as vrea sa pot alege intre mai multe.
Restul informatiilor sunt oricum la vedere.
Inca nu stiu cum se joaca bine o partida, pentru ca prima sesiune solo a fost un macel de reguli, a doua a fost o adaptare pe baza de reactie la cartile King's Order (si nu-s convins ca e cea mai buna abordare). Doar in a treia am decis sa fiu laser-focused pe un colt al celor 6 actiuni, astfel incat sa ma dezvolt echilibrat pe toate tracks si sa nu am carente. Pe final mi-am dat seama ca, de fapt, as putea de prin runda 4 sa incep sa lucrez si la a patra actiune, astfel incat sa ridic unul din atribute inspre maxim. Am reusit astfel un maxim de 75 puncte (mult mai bine decat 48-50 in primele doua partide).
Mai vedem, mai e de explorat.
Oricum, nu l-as juca in mai mult de doi. Nu vad de ce as vrea oameni in jurul mesei, cand nu se adauga decat timp partidei si rata de disparitie mai rapida pentru carti si pozitiile comune de pe plansa.
Nota 8 si jocul lunii

[aliplaysalot]

Peste tot citesc laude despre Space Base așa că va trebui să trec peste reținerea mea față de jocurile cu tematica spațiu și să-l cumpăr.

Mă bucur mult că Troyes ți-a plăcut așa de mult. Este în top 3 la mine.

[Corwin]

Si eu sunt curios de Space Base. Si acum si de Alubari; am avut aceeasi reactie la Snowdonia, nu e neaparat un joc pe care sa-l revizitez, dar daca Alubari e mai bun...

@Daniel: Cum ti se pare Paladins fata de Orleans? Modificarile pe care le-ai propus chiar mi se pare ca au sens, asa ca daca-l voi mai prinde vreodata la masa (desi e putin probabil), poate joc cu ele.

[DanielIndru]

Si Orleans e tot un 8, desi am fost foarte suparat pe Bathhouse din prima editie.
Si Altiplano e tot un 8, poate un 8-.
Dar Orleans cu extensii e mai bun decat Altiplano cu extensii sau Paladins.

Seamana jocurile, desi nu prea.
Nu ai bag building in Paladins, nu ai acea plansa unde sa-ti trimiti muncitorii pentru diverse (un depozit in Altiplano).
Nu trebuie sa lupti pentru a trage mai multe tokens pe tura.
E fain ca poti alege abilitatile fiecarui runde prin paladini, ca apar spatii extra de actiune de la runda 3 incolo.
Dar chiar si asa, Orleans si Altiplano sunt jocuri mai "largi", cu un potential de explorare mai mare, cu mai multe strategii disponibile.
In Paladins, totul e foarte strans, fiecare actiune trebuie dramuita cu mare atentie, tot timpul iti lipseste cate o resursa sau un meeple.


Ce am uitat sa mentionez la Paladins, si ma cam deranjeaza: daca pui sleeves groase pe carti, se duce naibii tot spatiul din cutie si nu mai e loc sa le pui inapoi fara sa ramana capacul ridicat.
Mi se pare cam aiurea sa faci jocuri tot mai mari si mai complexe, dar sa insisti pe o dimensiune de cutie doar pentru ca asa a fost la inceputul celeilalte serii.

[VZQ]

Maiculita, ce de greuceni luna asta Ei, las' ca va iau eu cu usurelu'

PLANETARIUM
Un abstract avand ca tema formarea corpurilor celeste, prin coliziunea diverselor materii primordiale (apa/gaz/roca/metal). Tabla de joc pare incarcata si complicata, dar in realitate jocul este destul de simplu: ai 3 tipuri de carti - obiectiv, din care 2 tipuri se pot completa in timpul partidei, iar cele mai avansate, doar in ultima tura de joc, iar pentru completarea lor, muti un element sau o planeta cate un spatiu (sau 2) pe tura, colectezi elemente absorbite de planete si incerci sa formezi combinatia ceruta de cartile obiectiv (evolutie). Partea tricky (si in egala masura, boring pentru noi) este ca majoritatea cartilor de evolutine finala cer ca anumite planete sa fie situate pe anumite orbite specifice - ori de multe ori, adversarul tau fie urmareste contrariul, fie muta planete fix unde nu le vrei mutate, pentru a indeplini alte obiective... si nu prea ai la dispozitie metode de contracarare, iar daca insisti prea mult, ceea ce urmaresti devine evident pentru adversar si omori si farama de suspans care mai ramasese... pentru ca (surpriza!) nu poti juca evolutiile finale decat in dreptul planetelor unde ai rezolvat anterior cel putin 1 alt obiectiv - asa ca - cel putin in 2 - este evident ce optiuni ai la finalul jocului. O cursa haotica pentru obiective finale greu de indeplinit si usor de dat peste cap de catre adversar. Fara extensii, rejucabilitate mica, pentru ca desi setupul elementelor este aleatoriu, pana la urma fiecare partida curge cam la fel...
Nota: 7 si un bilet de vilegiatura catre alta gazda...


NEW YORK 1901
Nu stiu de ce am evitat atat timp jocul asta (probabil ca vazandu-l in locuri cu "de toate pentru toti" gen Elefant sau Carturesti, mi-a dat impresia unui joc generic), dar intr-un final a ajuns la creier informatia "tile placement" si s-a facut lumina
Un joc foarte simpatic, de familie, cu plasare de placute, sub forma de zgarie-nori, grupate in 3 categorii: bronz, argint, aur. Pe tura sa, un jucator fie: 1. acumuleaza un lot de teren, prin selectia unei carti de o anumita culoare dintr-o piata centrala dinamica + (poate sa) construiasca o cladire pe un teren e care-l detine, fie 2. demoleaza o cladire de-a sa si reconstruieste una de categorie superioara in loc. Nu pierzi puncte la upgrade, nu trebuie sa construiesti pe toata suprafata terenului, ma rog, este ceva strategie si flexibilitate acolo. La asta se adauga faptul ca pentru a putea construi cladiri de calitate mai buna, trebuie mai intai sa atingi un anumit numar de puncte. Mai ai la dispozitie si 4 cladiri istorice ce ofera multe puncte pentru constructie (cand poti construi cladiri din golden age), dar sunt mai dificil de amplasat, plus obiective comune: la finalul partidei primesti puncte extra daca ai construit cele mai multe cladiri pe anumite strazi specifice (determinate la inceputul fiecarei partide), precum si inca un bonus pentru diverse alte detalii (cine detine cele mai multe cladiri cu forma neconventionala, sau dintr-o categorie specifica, etc).
Jocul se termina cand un jucator mai are neconstruite maxim 4 cladiri, fie cand nu se mai poate alimenta piata cu carti.
Desi jocul se invarte in perimetrul a catorva strazi, are rejucabilitate buna - obiectivele, dar si terenurile acumulate schimband destul de mult configuratia tablei de joc de la o partida, la alta. In mod evident, insa, este genul de joc care ar beneficia la maxim de orice extra content, fapt ce face extensiile (promourile) obigatorii - doar ca nu se gasesc....
Nota: a plecat de la 8 si a ajuns dupa mai multe partide la un 9 final


ARCTIC SCAVENGERS
Un deck-builder pe care l-am ocolit multa vreme, din cauza faptului ca prima prezentare pe care am vazut-o a fost de la "perele malaiete" (probabil sunt singurul de pe planeta care nu inghite deloc canalul lor de YouTube)... din fericire insa, rahdo a dres busuiocu' si mi-a revenit interesul pentru joc.
Partea buna este ca este suficient de tematic, incat sa nu se simta ca un deck-builder clasic (echipezi oamenii cu unelte, scotocesti pe la groapa de gunoi pentru resurse, trimiti oameni la "scandal" pentru bonusuri, etc) - mai ales cand intra in joc si extensiile (constructie de cladiri, lideri de clan cu abilitati unice, blah blah).
Partea proasta este ca este un deck-builder cu piata fixa (Dominion-style) - adica exact genul care nu-mi place - iar cartile au o iconografie care te baga putin in ceata la inceput. La asta se adauga faptul ca majoritatea cartilor au un rol strict productiv-mecanic, iar cele (putine) care mai au si abilitati speciale, sunt extrem de conjuncturale. Dar cum mai tot jocul tine de modul in care reusesti sa combini anumite actiuni si sa exploatezi anumite mici portite pe care ti le deschide la un moment dat jocul, banuiesc ca pe undeva se compenseaza.
Manualul este stufos si face lucrurile sa para mai complicate decat sunt in realitate.
Obiectivul - acela de a avea la finalul jocului tribul cu cel mai mare numar de membri - schimba destul de mult modul de desfasurare al jocului, facand din toate mecanicile specifice unui deck-builder un joc al compromisurilor.
Cu totul adaugat, jocul este interesant si are rejucabilitate mare. Reconu' deja impinge lucrurile un pic prea departe, riscand sa adauge content doar de dragul de a complica lucrurile, dar nah, lasa sa fie!

Nota: cu tot cu extensii, un 9 meritat. Nu bate Ascension, dar este un deck-builder foarte bun, cu o tema si un feel original. Fiddly setup, though...


BARENPARK
Coperta e de porc! Coperta sperie oamenii ca mine care nu suporta euroaiele cu fix genul ala de grafica... din fericire lucrurile stau invers cand deschizi cutia, asa ca dupa multe reviews, previews, draci, laci, s-a dat comanda la Regat.
Jocul este asa cum il si prezinta lumea: extrem de dragut, dinamic, grafica beton, plasare de placute si cursa pentru completarea parcului Continut bun, usor de invatat, mai strategic decat pare la prima vedere, cu o extensie interesanta (dar nu neaparat esentiala)... chiar nu ai ce sa-i reprosezi! Si totul (in ciuda afirmatiilor unora) intra in cutia originala!

Nota: un 10 calduros


SHAKESPEARE
Sariti, lume, a intrat un euro in casa! Yup...
Din fericire, are o tema suficient de interesanta (si de captivant pusa in practica) incat sa imbrace frumos "surubaria" si sa nu se simta ca o vizita la dentist...
Pe lung, fiecare jucator este directorul unui teatru si are 6 zile la dispozitie pentru a pune in scena un spectacol demn de capete incoronate. Pentru asta vei angaja atat actori faimosi, cat si personal auxiliar de nadejde, pentru costume si butaforie, vei construi o scena uimitoare si vei pune cap la cap un spectacol in 3 acte, cu repetitie generala si tot tacamul. Din pacate, banu' este greu de strans, si mai greu de tinut in buzunar, iar la finalul reprezentatiei, vei fi nevoit sa-ti si platesti trupa (sau te va arde la puncte!). Jocul are un ritm intens si mereu ai impresia ca nu ai timp suficient sa-ti atingi obiectivele.
Pe tura ta, alegi intai in secret cate actiuni vei face (numar limitat, cel care opteaza pentru mai putine miscari, trece primul - conteaza mult, pentru ca automat primesti si un punct, al dreq de pretios); dupa care ai la dispozitie un numar de personaje, fiecare cu abilitati diferite: actorii te ajuta sa pui in scena piesa, avansand tokenele tale pe 3 track-uri ce se puncteaza in ziua 4 si 6 (iar daca nu ai suficient avans pe fiecare pierzi puncte), personalul angajat confectioneaza costume (care ofera bonusuri importante la repetitie si spectacol) sau bocaneste de zor la scena, unii tin moralul trupei sus, iar regina te ajuta cu imprumuturi generoase sau cu obiective secrete. Partea nasoala este ca orice om al muncii are nevoie de odihna, asa ca cine munceste azi, se odihneste maine (tura viitoare)... cu exceptia unuia singur (la alegere), mai harnic din fire! Pe urma verifici moralul trupei si te pregatesti pentru o noua zi de munca!
Si uite asa te chinui toata partida sa jonglezi cu un buget mereu la limita, pentru o mana de puncte, obtinute cu mare greutate, si cu tot felul de constrangeri destept aruncate de designer in calea ta!
Eh, si pe cat de misto e jocul de baza, cu atat mai mult devine smecherie maxima cand aduci si "backstage"-ul in prim plan: personaje noi, obiective noi, dar lucrul cel mai important: o noua dinamica a jocului, pentru ca acum actiunile pe care le "aruncai" la cos tura de tura, devin mana cereasca si moneda de schimb in spatele scenei, unde toate itele se combina!
Un joc superb, pe muchie de cutit, cu maximul de complexitate pe care suntem dispusi sa o digeram.

Nota: 10 cu felicitari + jocul lunii (extensia este musai!).

[Ailur]

Doar trei titluri noi luna asta, pentru ca mai mult am rejucat din jocurile vechi decat am explorat cutii nedeschise:

Call to Adventure

Un tableau builder destul de simplu, care nu aduce nimic inovativ din punct de vedere mecanici de joc, dar care e placut si se joaca intr-un timp relativ scurt. Sistemul de rune care inlocuiesc zarurile e binevenit, chiar daca discutam tot despre probabilitati. Tematic, destul de similar cu Roll Player: iti construiesti personajul, pornind de la originile sale si ajungand pana la o incununare grandioasa a destinului ( experienta narativa reiese destul de bine ). O experienta placuta, dar care nu se evidentiaza prin nimic, in afara de grafica superba. Nota: 7.5/10

Whistle Stop

Un joc de de familie placut, bazat pe construire de rute si pick-up and deliver, cu componente si design grafic excelent. Din pacate exista o strategie dominanta din punctul meu de vedere, strategie de care trebuie sa profiti ca sa-ti poti misca trenurile cat mai mult. Tematica trenurilor reiese destul de bine din joc, desi elementul de acumulare de actiuni pare lipit peste designul principal al jocului. Nota: 7/10

Vindication

Un joc in care reprezinti un personaj cu un trecut intunecat, lasat de izbeliste de camarazi pe o insula pustie ( aparent ), care trebuie sa se descurce cu ajutorul diversilor insotitori, trecand prin diverse incercari, si, intr-un final, sa se intoarca de partea binelui. Mecanic, iti muti eroul ( workerul ) pe harta, vizitand diverse locuri diferite, acumuland resurse ce reprezinta putere, intelepciune si inspiratie, resurse pe care le poti combina in variante mai puternice ale lor ( un sistem "alchimic" interesant ). Cu ajutorul acestor resurse augmentate poti obtine relicve magice, poti lupta impotriva unor monstri sau poti capata diverse trasaturi de caracter. Eu un joc in care, desi tema nu e asa de puternica pe cat si-ar fi dorit designerii, mecanismele sunt bine inchegate, poti obtine combo-uri, are o rejucabilitate mare, iar grafica si componentele sunt exceptionale. Ca nota personala, cred ca ar fi beneficiat de pe urma oricarei alte tematici ( mitologie greaca, scandinava, Game of Thrones, Tolkien, Star Wars ) orice in afara de niste protagonisti fantasy generici, intr-o lume la fel de generica. Nota 8.75 /10 si jocul lunii - as spune si cel mai bun joc jucat in 2020 pana in acest moment.

[Teddy]

Vindication

Ma bucur ca a mentionat cineva acest joc. L-am descoperit acum circa 5 saptamani. Am inregistrat 5 partide si ma vrajeste cu fiecare partida. L-as rejuca dupa fiecare partida si mi se pare ca are foarte multe de oferit daca a reusit sa-ti surada prima partida.
La a 3-a partida am inceput sa aduagam module noi care schimba complet dinamica jocului, insa nu e recomandat sa aduci foarte multe schimbari. Mai avem de incercat cateva, dar nu ma grabesc. Imi place sa joc 2 partide cu aceleasi module sa pot explora putin varianta prin care iti poti dezvolta cursul jocului.
Si pentru noi este cel mai bun joc incercat anul acesta din aproximativ 60+ jocuri noi incercate.
La mine se indreapta usor spre nota 10. Momentan este de 9+
Astept sa vad care vor fi sentimentele dupa alte cateva luni, dar nu stiu daca il va detrona cineva anul asta, dar nu pot decat sa sper ca voi juca jocuri mai bune.
Din pacate nu l-am incercat decat in doi jucatori, dar merge foarte bine. Sunt convins ca se schimba mult in mai multi jucatori si abia astept sa iesim din carantina sa-l scot in lume )

[Ailur]

La mine se indreapta usor spre nota 10. Momentan este de 9+

Aici cred ca tine si de perioada asta in cazul meu. In ultima vreme am descoperit ca sunt mai exigent cand vine vorba de note si ca, in general, am ramas cu nostalgia /fidelitatea fata de jocurile care mi-au placut in urma cu cativa ani, cand inca nu trecusem prin atatea design-uri si jocuri.

[danielM]

Teotihuacan: Jucatorii contribuie la constructia orasului antic Teotihuacan pe o tabla modulara. Desi nu are mecanici sau spatii de actiune complicate, cei care au contribuit la crearea lui au reusit performanta de a introduce fel si fel de contabilitati, unele din ele nedispunand de icoane sau remindere pe harta astfel ca e usor sa uiti de ele. Aduni resurse, construiesti piramida, faci boost la workeri, repeat. Jocul nu aduce nimic nou, nu face decat sa ia mecanici deja cunoscute si sa le tranteasca intr-o cutie adaugand table modulare de actiuni si o sumedenie de tile-uri care, chipurile, ofera rejucabilitate. si un timp pentru setup considerabil. Unul dintre cele mai seci jocuri jucate. Cu atat de multe alte variante, un NU clar.


Nusfjord: Jucatorii sunt pescari in satul Nusfjord, in cele 7 runde isi maresc flota de vase de pescuit, isi extind mica afacere, construiesc cladiri care le aduc anumite beneficii sau conditii de scoring pentru final, angajeaza ”batrani” pentru a le impartasi din experienta (practic noi spatii de actiune) si vand peste. Jocul vine cu clasica amprenta a lui Uwe, fiind un worker placement cu un numar limitat de actiuni si numeroase cladiri care aduc rejucabilitate. Desi nu vine cu ceva nou, se joaca foarte rapid (40 min in 2, 20-30 solo), imi place cum functioneaza actiunea de emite/cumpara actiuni ale micilor companii de pescuit si partea cu batranii satului. De asemenea, merge foarte bine solo.


Tao Long: the way of the Dragon: Un abstract cu componente minunate in care fiecare jucator incearca sa elimine dragonul controlat de celalalt. Dragonii sunt mutati prin activarea unor actiuni din cadrul unui mancala, aruncand cu flacari / apa catre celalalt sau muscand din inamic daca situatia ii va permite. Arena de confruntare mai poate contine portaluri, un sat, munti etc. De asemenea, vine cu mai multe module de joc pentru straturi diferite de strategie. Jocul se poate intinde lejer pana la o ora. La final, nu m-a facut sa spun ”hai sa-l mai jucam inca o data”, a dus destul de mult cu senzatia de a juca sah. Cu toate acestea, nu numai datorita componentelor si al artwork ului, poate fi un joc de colectie.


Julius Caesar: Caesar, Pompey, and the Roman Civil War 49-45 BC: Fratele mai mic al Hammer of the Scots, un block wargame clasic, simplu dar strategic, un jucator il controleaza pe Cezar, celalalt pe Pompei intr-unul din razboaiele civile romane tarzii. Harta contine orase si orase-port strategice ale Imperiului Roman, unitatile fiecarei armate sunt secrete pana la momentul participariii acestora in batalii. Obiectivul fiecaruia este sa adune 10 VP prin cucerirea oraselor strategice si/sau uciderea liderilor inamici (1 VP/lider). Unitatile sunt activate prin jucarea unei carti care iti permite mutarea a X grupuri si refacerea sau recrutarea a X unitati. Un joc foarte bun pentru orice pasionat de block wargames si nu numai. Daca ar fi sa il compar cu Hammer of the Scots, HotS ar iesi invingator oferind o experienta de joc superioara si mai multe posibilitati strategice.


Jocul lunii aprilie: Nusfjord

[Corwin]

Interesant, la mine Nusfjord si Teotihuacan au schimbat locurile. Nusfjrord a fost doar de 6 pentru mine, nu mi s-a parut nimic special, si m-a enervat faptul ca era o gramada de text pe carti si tot trebuia sa citesti sa vezi ce fac fiecare. Nu e cel mai user friendly design.

Teotihuacan mi-a placut foarte mult in schimb, cu un rondel nu chiar clasic: faptul ca te ajuta daca ai alte zaruri de-ale tale pe actiune e foarte fain. La fel si faptul ca muncitorii tai cresc in experienta dupa anumite actiuni. Daca mai pun si tehnologiile, si setupul variabil din mai multe puncte de vedere, mi se pare un joc superb. Extensia aduce module faine (desi puterile speciale nu mi se par echilibrate), si abia astept sa o cumpar si pe cea cu tehnologii si starting tile-uri noi! Din cauza variatiei de la partida la partida cred ca este peste Tzolk'in pentru mine (ca sa mentionez un joc cu design partial similar).

[dmx85]

De regula nu prea am timp sa scriu, asa ca o sa scriu aici ce am mai jucat nou in ultima vreme:

*Avand in vedere circumstantele toate jocurile au fost jucate in 2 persoane.

Paladins of the West Kingdom - favoritul familiei in aceasta pandemie, un worker placement care merge cel mai bune in 2 ( se joaca in 1-4 jucatori), are o mecanica foarte interesanta cu workeri de diferite culori si cu locuri pe care le poti activa doar cu o anumita combinatie de workeri. Optiunile strategice sunt multiple, dar strategia dominanta este determinata de cele 3 decrete regale cu conditii de indeplinit care apar in primele 3 ture. Mi-a placut si faptul ca esti incurajat sa iei acei workeri mov care sunt infractori si care te pot costa la final, mi-a placut si deck-ul de carti cu personaje care iti dau un bonus la fiecare tura. Practic dpdv mecanic mi-a placut tot la acest joc. Problema ar fi ca dupa vreo 10 partide cate am jucat probabil pana acum te cam prinzi care-i treaba si jocul devine foarte simplu, singura provocare este sa reusesti sa speculezi cat mai multe oportunitati de a face rost de workeri pentru a face si niste extra actiuni pe care nu te focusezi in mod normal in acel joc ca sa mai storci niste puncte in plus. In ultimul joc am ramas cu 25 de resurse neconsumate ca nu mai aveam pe ce si am facut cam tot ce imi propusesem in acel joc. Cred ca o extensie bine gandita care sa creasca complexitatea jocului ar fi binevenita. Cred ca voi lua o pauza de la el pentru o vreme.

Carpe Diem - imi plac jocurile lui Feld, dar nu pot spune ca sunt un mare fan al lui. Le consider prea fiddly si nu atat de profunde dpdv strategic, odata ce le-ai prins spilul. Cu toate astea am decis sa ii dau o sansa lui Carpe Diem, dupa ce am vazut in tutorial video. Calitatea componentelor si a graficii sunt facute de parca publisher-ul a dorit cu tot dinadinsul sa saboteze acest joc. Cutia este aproape la fel de subtire ca o foaie de hartie, iar componentele sunt cel mult de o calitate mediocra. De obicei nu am o problema cu distingerea culorilor , insa cate 2 tipuri de piese ce puteau lejer sa fie diferentiate au nuante similare si doar daca le pui una langa alta te poti clarifica cu privire la ce tip de piesa e. Deci jalnic. Cu toate astea, jocul ne-a placut destul de mult. Este un joc din categoria light-medium, as zice ca e la acelasi nivel de dificultate cu Isle of Skye, Este un tile laying game, cu o mecanica interesanta de alegere a pieselor. De asemenea, pe board-ul personal ai niste locuri cu bonus la care vrei sa ajungi si niste obiective sa construiesti anumite cladiri in anumite locuri. Si mecanica de scoring mi-a placut: sunt niste carti de scoring afisate si la finalul fiecarei ture trebuie sa iti plasezi un disc intre 2 carti, acelea fiind obiectivele pe care le scorezi in tura respectiva. Daca n-ai ce-ti trebuie, iti iei minus puncte. Ca o concluzie, pacat de componente pentru ca daca ar fi avut o prezentare frumoasa, acest joc ar fi putut avea un oaresce succes comercial. Am insa temerea ca e un pic prea simplu pentru mine si nu sunt convins ca va continua sa imi capteze interesul dupa 7-8 partide. Btw, in 2 o partida dureaza cca 45 min, ceea ce e super. Cred ca in 3-4 ar fi si mai interesant.

Sherlock Holmes: Consulting Detective: Cazul 8: The Thames Murders - nu o sa vorbesc nimic despre caz pt ca as putea da spoilere, insa acest caz ne-a luat intre 4 si 5 ore ca sa il facem. Mi s-a parut cel mai greu caz de pana acum. Oricum nu stralucesc la acest joc, insa am vizitat multe locatii ca sa ne prindem de poveste. Si chiar si asa au fost aspecte ale povestii secundare de care nu am dat deloc. Greu, foarte greu, dar frumos! Abia astept sa mai am 4-5 ore legate la dispozitie ca sa ma apuc de urmatorul caz.

Raccoon Tycoon - daca la Carpe Diem m-am plans de calitatea slaba a componentelor, aici pot spune ca ma plang de calitatea exagerata a componentelor. Grosimea cartoanelor este "ridicola", cum spun americanii, iar token-ul de first player care nu face altceva decat sa indice cine a inceput jocul (in caz ca ai alzheimer probabil) este o ditamai bucata de lemn. In fine, lasand la o parte aceste aspecte, este un joc de categorie light spre medium in care sunt vreo 6 tipuri de bunuri pe care le produci si le manipulezi pretul in piata, le poti vinde sau cheltui pentru carti cu puncte numite Town cards. Piata functioneaza exact ca la Clans of Caledonia, ca sa dau un exemplu care imi vine recent in minte. Cu banii cumperi cladiri care iti dau bonusuri si Railroad cards care iti dau puncte pe un sistem de set collection. Cartile Railroad nu au absolut niciun sens tematic, insa grafica este foarte frumoasa, ca si ma Town cards, de altfel. Per total mi-a placut, abia astept sa il joc in mai multi, mi se pare un joc din categoria Century Spice Road. Si aici am temerea ca dupa cateva jocuri mi se va parea prea simplu, dar mai vedem...

Targi - un joc exclusiv de 2, probabil cel mai popular din categoria lui de euro de 2 persoane. Este un worker placement cu un sistem interesant de plasare a workerilor, pe marginea grid-ului de carti si cu 2 jetoane care se plaseaza la intersectia dintre 2 workeri, astfel ca in fiecare tura faci 5 actiuni. Actiunile sunt de 2 tipuri: colectezi resurse sau construiesti niste carti cheltuind resursele (bine, mai sunt 1-2 carti unde convertesti niste resurse in alte resurse sau in puncte). Dpdv strategic jocul pare ca ofera multe optiuni. L-am jucat o singura data, nu pot sa spun ca m-a convins, dar ii voi mai da o sansa.

Deadline - Deadline este un joc de carti din categoria Watson & Holmes, doar ca e cooperativ, inspirat si el din clasicul Sherlock Holmes Consulting Detective. Jocul are 2 parti practic: in prima parte cooperezi cu ceilalti pentru a strange o anumita combinatie de simboluri de pe spatele unei carti cu locatii pentru a accesa acea locatie si a citi textul de pe ea. Odata ce ati reusit acea combinatie jucand cate o carte pe rand pana ati afisat toate simbolurile cerute puteti citi textul de pe spate care poate debloca locatii noi. Dupa ce ati trecut prin tot teancul de carti (sau nu, in cazul in care dati de prea multe ori prea multe gres la strangerea simbolurilor) urmeaza un set de intrebari la care trebuie sa raspundeti, exact ca la Sherlock Holmes CD. Cazurile sunt mult mai uspare ca la SHCD, dar suficient de interesante astfel incat sa va puna mintea la contributie. Pe de alta parte faptul ca sunt mai simple poate fi si un lucru pozitiv pentru ca nu intervine acea frustrare pe care o simt la aproape fiecare caz de SHCD. Partea de strangere a simbolurilor e draguta, dar nu are nicio legatura dpdv tematic cu cazurile. Per total este un joc placut si as zice ca daca iti plac jocurile de genul SHCD sau Watson & Holmes sau daca vrei sa incerci astfel de jocuri, Deadline ar putea fi un bun punct de plecare, fiind mai accesibil dpdv al dificultatii cazurilor. Grafica este foarte frumoasa, iar tematica noir mie imi place foarte mult si imi pare rau ca este atat de putin utilizata. Jocul are 10 sau 12 cazuri (nu mai tin minte exact), deci rejucabilitate limitata. Pentru ca am jucat toate cazurile, l-am pus la vanzare pe Bursa, sa se bucure si altcineva de el, daca doreste.

Detective: City of Angels - un joc care mie imi place foarte mult, tot un joc de deductie, o combinatie intre LA Noire (jocul video) si Watson & Holmes/Sherlock Holmes: Consulting Detective. Este un joc ce se poate juca competitiv, cooperativ sau solo. L-am jucat in toate variantele si dpmdv varianta competitiva, care e si varianta de baza a jocului, este de departe cea mai buna. In perioada asta am jucat un singur caz in 2, cooperativ, cazul a fost foarte bun, dar per total experienta nu se compara cu cea a unui joc competitiv, asa ca am decis sa nu il mai jucam decat atunci cand vom avea din nou 3-4-5 oameni la masa, dat fiind faptul ca jocul are un nr limitat de cazuri si vreau sa ma bucur de el la potentialul lui maxim.

Alte jocuri rejucate in perioada asta: Welcome to..., Imperial Settlers, Santorini, Carcassonne, Sagrada si Azul: Stained Glass of Sintra.

[Teddy]

La Carpe diem se schimba lucrurile in 3-4 jucatori. O sa dispara tile-urile pe care ai pus ochii, sau pana ajungi tu acolo..hehe. mai apar cateva carti de scoring, dar si acolo ce vrei tu sa scorezi sau ce ti-ar aduce cele mai multe puncte s-ar putea sa se ocupe. Nu creste foarte mult durata de joc. Ne place si noua, insa da, pacat de grafica.

[dmx85]

In 2 intradevar e destul de usor de anticipat cand vor disparea cele 2 care raman in plus din fiecare grup. Presupun ca in 4 nu iti mai faci toate obiectivele de pe tabla de joc si nici nu apuci sa scorezi chiat tot ce iti doresti.

[rabesandratana]

Doar 2 jocuri luna asta, si ambele digitale:


Shards of Infinity: (varianta de pe Steam,3 partide contra AI) O copie fidela a Star Realms. Acelasi stil de deck-builder cu 2 schimbari majore. Una ar fi ca exista niste puncte de focus pe care le poti acumula si multe dintre carti spun ceva de genul: "Daca ai 5 puncte focus in loc sa primesti 2 puncte de atac, primesti 3". Exista chiar si o carte, care iti da putere infinit de atac, practiv il omori adversar direct, daca strangi parca vreo 25-30 de pct de focus, ceea ce e foarte greu de realizat.
O alta schimbare majora fata de Star Realms, ar fi cartile de tip mercenar, adica cele cu chenar rosu, ce pot fi cumparate din market dar ai 2 alegeri: fie le pui in discard pile si astepti pana cand o sa il amesteci si o sa vina cartea respectiva, fie o folosesti pe loc si apoi e aruncata complet din joc. Si asta e punctul culminant al jocului si schimbarea cu adevarat interesanta. Partea cu focusul nu mi se pare ceva extraordinar, dar e binevenita.
Ce nu mi-a placut: Pare mai degraba e extensie de tip stand alone de Star Realms, decat un joc in sine.
O sa il rejoc cu placere, dar nu e un Must. Prea asemanator cu Star Realms, grafica decenta dar nimic spectaculos. Nota 8,5, pentru ca imi plac mult deck-builderele.




Planet Unknown (o partida in 2 jucatori pe Tabletop Simulator, contra lui Bogdan de pe forum). Exista o varianta oficiala pusa de catre creatorii jocului pe Tabletop Simulator, asa ca daca tot am gasit cu cine sa il joc, am dat o partida. Un joc cu piese tetris cu aspect grafic izbitor de asemanator cu Terraforming Mars dar cu totul diferit ca mecanici.
Trebui sa umpli planeta cu acele piese, care au iconite de vreo 6 feluri, ce sunt corespondente cu o plansa proprie si imediat ce ai jucat o piesa, o sa si urci un pas la respectiva categorie, ceea ce iti va aduce, puncte, jokeri, un mic rover cu care o sa faci plimbirica pe planeta dar si niste abilitati speciale.
Ai si niste obiective publice la care o sa incerci sa joci impotriva adversarului tau, fiecare aducand cate 5 puncte. Plus fiecare rand si coloana de pe planeta, complet utilate cu piese de tetris, o sa iti aduca si ele puncte.
Foarte bun pentru ceea ce este, un joc de drafting cu piese de tetris, cum exista deja cu sutele in ultimii ani si se pare ca moda asta nu o sa dispara prea curand. Aparent, suntem innebuniti cu totii dupa Tetris.
Ce nu mi-a placut: Nu sunt sigur in legatura cu rejucabilitatea sa, pentru ca nu pare a avea prea multe strategii diferite care te vor duce spre victorie. Si mi se pare hidoasa tavita aia de cuptor cu microunde pe care stau piesele inainte de a fi draftate. Cica aia ar fi ceva "deluxe".
Concluzie: Mi-a placut jocul si daca nu avea un pret "astronomic" pentru un family game, sigur ar fi aterizat si in colectia mea. Nota 8.6 si jocul lunii.

[Garomi]

Doua jocuri noi jucate in Aprilie:

• Puerto Rico: - 2 Players
  
  Un joc care initial a fost conceput pentru trei sau mai multi jucatori; a avut si are parte de variante neoficiale care il fac jucabil si in doi, dar care a si primit intre timp un set de reguli oficiale pentru doi jucatori. L-am jucat de trei ori, prima oara fiind dupa regulile oficiale, dupa care am inceput sa variam oferta de cladiri pentru constructie alegand random din cele venite in cutie (cutia "deluxe" care vine si cu cele 2 extensii). Chiar si dupa doar trei jocuri, a fost destul de usor sa vedem ce cladiri sunt putin cam prea bune, sau prea slabe cand joci in doi, precum si cum poti profita de modul in care se face selectia actiunilor. Este posibil ca pe viitor sa experimentam cu variantele neoficiale care au primit sustinerea comunitatii ca ar balansa mai bine jocul atunci cand se joaca in doi. In orice caz, jocul este misto, relativ usor de invatat, dar este primul joc in care mi se pare evident ca e mult mai bun cand e jucat in mai multi, chiar daca nu am avut inca parte de aceasta experienta.
  
  

• Fields of Arle: - 2 Players
  
  Jocul asta m-a ajutat sa trec la urmatorul nivel in hobby'ul acesta de colectionar si jucator de board games. Este primul joc pe care il vad si prin prisma creatorului lui - "Classic Uwe game". "Ce, nu ai auzit de Fields of Arle? Pai este un joc dintre ale lui Uwe! Nu stii cine e Uwe? Pai de Caverna, Agricola, Le Havre si Feast for Odin ai auzit? Nu?!? " Cam asa
  
  Revenind la lucruri serioase, jocul este foarte misto. Arata misto, componentele sunt de calitate si se simte tematica foarte bine din ele si din gameplay. Ai mai multe planuri de bataie, toate fezabile si acest lucru iti permite sa abordezi fiecare partida diferit. Poti sa fii mare agricultor, mare crescator de animale, mare exportator de bunuri, mare constructor sau mare abatorist in care cresti animalele pentru pielea/lana lor . Ce'i drept, inca nu am apucat sa incerc fiecare dintre cele enumerate pentru ca momentan am trei partide la activ. E draguta dinamica de blocare a oponentului din a face anumite actiuni. Faptul ca unele dintre cladirile disponibile sunt diferite de la joc la joc ajuta la si mai multa varietate. Incerc acum sa pun mana pe extensie, dar pana revine in stoc, o sa continui sa ma bucur de jocul de baza, care este mai mult decat suficient.