Luna asta, "doar" 6 noi
Ubongo 3D Family (3 partide in 2 si 4 jucatori): Dupa succesul avut cu Ubongo, versiunea de baza, am vanat si reprintul editiei 3D si bine am facut. Acelasi tip de joc, in care fiecare are acelasi set de piese, dar o plansa diferita si un puzzle diferit pe care trebuie sa il completeze in timpul acordat.
Daca Ubongo e foarte fun, Ubongo 3D este fun la nivelul verde de planse (cel usor) iar fun-ul incepe sa se amestece cu multa frustrare pe masura ca urcam spre plansele galbene (mediu) si ajungem la cele portocalii si rosii care par aproape imposibil de rezolvat. Chiar si asa, cu nervi si vorbe grele aruncate pe parcursul incercarii de a rezolva acel puzzle, fiecare trece la runda urmatoare si dorinta de a-l juca, nu scade.
Ce nu mi-a placut: Calitatea componentelor parca nu mai e la fel de buna precum la precedentul. Plansele sunt acum carti de joc ca marime gen Dixit, si nu planse din carton gros. Piesele de tetris, din plastic de o calitate mediocra. Sunt decente dar se simte imediat la mana ca sunt mai ieftine.
Una peste alta, un plus de greutate fata de Ubongo normal, cu o atractie fata de acele piese 3D, dar nu l-as juca prea des din cauza planselor ce aduc puzzle-uri ce par uneori prea frustrante. Prefer in continuare varianta normala, dar nu regret ca il am si pe acesta in colectie. Nota 8,4
Metro (o partida in 3 jucatori): Joc de creare de rute, extrem de asemanator cu Tsuro. Pui un tile, incercand fie sa iti duci metroul tie spre depou, facand asta printr-o ruta cat mai lunga, care se traduce in mai multe puncte, fie punand acel tile unui adversar, incercand astfel sa ii directionezi metroul catre un depou foarte apropiat, ca el sa ia cat mai putine puncte.
Ce nu mi-a placut: Queen Games s-a zgarcit la calitatea componentelor, si fata de editia veche, cea noua vine cu metrouri gen tokens din carton micute si nu cu vagonete din lemn.
In rest, jocul e unul simplist, oferind o experienta similara pe care o ai atunci cand joci Tsuro sau alte jocuri de acest tip. Nota 7,5
Kanban (2 partide in 3 si 4 jucatori): Primul meu Vital Lacerda pe care il incerc si aproape sigur si ultimul. Asta pt ca am urmarit plythrough cu Vinhos, Gallerist si Lisboa plus Kanban si le si incercasem pe Tabletop si Kanban a fost singurul de la care nu m-a durut capul de la prea multe reguli. L-am luat si pentru tematica atractiva si bine implementata in joc. Chiar simti ca esti intr-o uzina auto si treci prin fiecare sectie pentru a pune cate ceva la punct, pana la a scoate masina pe pista de teste. Asta pot sa numesc eu tematica pentru un joc euro. Nu simti nicio clipa ca plimbi niste cuburi pe o plansa. Un joc foarte incordat, in care trebuie sa planuiesti cu grija fiecare viitoare mutare: sectia de luat proiecte, sectia de comandat piese, cu o mecanica foarte interesanta de plasat cartea de comenzi, sectia de montat si impins efectiv masini pe banda rulanta si sectia de teste si de upgrade, loc in care iei masinile in garaj (plansa proprie) sau imbunatatesti proiectele, fapt ce iti va aduce mereu cate 2 puncte dar si un bonus.
Mai exista si biroul comitetului directorial, loc unde la final de runda, o sa fim in sedinta, si o sa incercam sa indeplinim doleantele lor (cartile cu obiective) pentru cat mai multe puncte. Si daca nu era de ajuns, in fiecare runda, exista o sefa, pe nume Sandra, foarte antipatica, cea care o sa te traga de urechi daca nu iti faci treaba, daca nu iei licentele pentru fiecare sectie in parte, etc.
Ce nu mi-a placut: Totul suna foarte bine pe hartie si jocul arata frumos, cu acele proiecte de masini si cu masinutele din lemn colorate pe care le impingi pe banda, pana cand ajung sa iasa pe portile uzinei. Problema apare atunci cand iti vine randul si ajungi sa faci o actiune. Unele dintre ele pot fi foarte simple, de genul, ia 3 piese (cuburi) si cam asta e, dar altele parca tind sa nu se mai incheie, pentru ca jocul asta parca isi deschide ramurile precum bradul artificial pe care l-ai strans tu pana la Craciunul viitor, si nu stii de unde sa mai incepi si cum sa o scoti la capat. Daca in mod normal ai doar 3 actiuni posibile pe tura, lucrurile tind sa devina foarte complexe, din cauza faptului ca o sa ai niste timp alocat la "banca" din turele precedente, pe care il poti cheltui pentru a face actiuni in plus, si care la randul lor daca le folosesti sa cresti pe track-ul de licentiere, o sa ajungi sa iei diploma, care la randul ei o sa iti mai dea alte bonusuri, si apoi datorita lor tu poti iar sa te hotarasti ca merita sa mai folosesti inca o actiune de la banca, si mai castigi inca un token, dar pe ala, ce sa vezi, nu ai voie sa il folosesti imediat, ci este timp pe care o sa il aloci pt viitoarele runde. Uneori zici ca te scarpini cu stanga in dreapta pe parcursul acestui joc. Fratele meu, care nu e un gamer inrait, a dorit sa participe si el la acest joc si la final de partida cred ca a reusit sa sintetizeze destul de bine esenta sa:"E un joc super plictisitor, facut greoi doar de dragul de a fi complex." Si a mai spus ca nu o sa il mai joace vreodata.
Parerea mea e diferita, pentru ca el fiind doar jucator de Ticket to Ride, Splendor si rar cate un euro, gen Viticulture sau Brew Crafters, nu e trecut inca prin destule titluri de acest gen. Pot sa inteleg de ce pentru unii poate fi plictisitor, din cauza rundelor prea lungi si incurcate, din cauza AP-ului, cand fiecare trebuie sa isi planuiasca cu grija mutarile si sa isi pregateasca obiectivele de runda si de multe ori se poate lasa cu durere de cap si lipsa rabdarii pt ceilalti.
Cred ca asta nu imi place la Lacerda, din cate am reusit eu sa il inteleg din Kanban plus celelalte testate digital. Da impresia ca vrea sa imi dea un joc foarte complex, proiectat special in genul asta incalcit cu sute de reguli si exceptii, doar ca sa para ca jocul e greu. Teoretic, Kanban nu e greu deloc. Doar muti intr-o sectie si iei un token cu masini, impingi pe banda rulanta sau faci o comanda. Problema e cu toate celelalte actiuni care apar si care dau impresia ca nu se mai termina vreodata. Mereu am trait cu impresia ca parca am uitat sa fac ceva in runda mea, sau ca parca am facut mai multe actiuni decat trebuia. Jocul nu e destul de cizelat in felul in care decurge si asta afecteaza mult din experienta pe care o ai.
Cred cu tarie ca daca jocul asta ar fi ajuns pe mana unui alt designer (Pfister/ Uwe Rosenberg sa zicem) ar fi venit cu o experienta mult mai liniara si placuta a unei runde.
Nu stiu cu ce vine noua editie Kanban din 2020, daca s-a lucrat la o versiune mai streamline a rundelor, dar editia asta din 2014 pe care o am eu, o sa ramana in colectie, si pentru ca nu prea am nimic cu masini dar si pentru ca tematica mi se pare una foarte puternica. Cert e ca nu mai simt nevoie sa explorez alte jocuri de la Lacerda. Imi displace modul lui de a face jocuri, iar Kanban va sta pe raft pana cand o sa apara la orizont un Automania sau Kraftwagen, jocuri mult mai streamline, bazate pe acelasi subiect.
Nota 8,3 in special datorita componentelor si a tematicii foarte bine implementate. Daca era un euro doar despre facut puncte in Portugalia si mai era si atat de complex si lung, zbura din colectie cu prima ocazie.
Pret a Porter ed. 2019 (2 partide in 3 jucatori): Cat de frumos poate sa arate jocul asta pentru un euro de asa complexitate! E absolut superb! Productie de cea mai inalta calitate plus o tematica bine implementata si extrem de rar folosita in jocuri.
Avem un joc de tip euro economic, in care conducem cate o casa de moda si luam tipare de haine, pe care trebuie sa le croim cu culorile de materiale necesare, dar fara a face rabat de la calitate si apoi sa ne prezentam cu o colectie la show-ul de moda ce va avea loc la Milano de exemplu. Iar acolo se vor da premii pentru cine a folosit cele mai calitative materiale, cine e mai trendy dar si cine o are cea mai mare (colectia, ca despre ea vorbeam).
La final de fiecare runda, trebuie sa platim darile, care daca la inceput de joc par micute, pe parcurs, in functie de investitiile facute, o sa ne duca posibil, spre prapastia falimentului. Noroc cu banca! Pentru ca ea e "buna la suflet" si ne da noua bani! Cu imprumut! Dar si cu dobanda pe masura! Si inca ceva! Trebuie neaparat sa platesti inapoi la urmatoare prezentare de moda ce va avea loc. Asa ca ai face bine sa te pregatesti cu o colectie pe masura, sa castigi premii, bani, ca altfel ai imbulinat-o! La fel precum rochia cu buline pe care tocmai ar ratat sa o faci, pt ca nu ai mai avut destui bani pt materiale. Si sa nu uit! Banii ii iei la final de show, pentru premiile acordate dar si dupa vanzarea hainelor din colectia prezentata.
Totul e un cerc vicios in acest joc, si e neiertator, mai ales cu incepatorii. Daca ai calcat in "rahat" in primele ture si nu ti-ai facut bine calculele si planul pe termen scurt si mediu, nu te mai "cureti" tu pe talpa nici in 10 runde. O sa tot dai din imprumut in imprumut si la final de joc, dupa ce o sa dai totul inapoi cu tot cu dobanda, sigur o sa fii pe ultimul loc, pentru ca banii sunt puncte in acest joc. Mai sunt si alte cai spre a face puncte, dar banii sunt cei care iti aduc in generel fericirea, contrar zicalei.
Ce nu mi-a placut: Dureaza putin cam mult o partida pt gustul meu. Ai destul de mult bookkeeping, bonusuri de pe carti, venituri si cheltuieli, etc, fapt ce poate sa fie overwhelming uneori. Numai putin sa ma sterg de ro-ngleza din coltul gurii si continuam! Si un alt punct negativ, asta pentru ceilalti, ca eu m-am descurcat chiar binisor mereu, e vis a vis de greselile pe care le poti face inca din primele 2 runde, si care se pot dovedi fatale. Nu e deloc usor sa iti revii daca faci investitii proaste. Dar pana la urma asta e ceva normal, tematic si conform cu ceea ce se intampla in viata de zi cu zi in orice afacere. Asa ca pentru jucatorii foarte experimentati, nu vad deloc a fi asta o problema, ba chiar e un challenge.
Sa concluzionam: Un euro superb din multe puncte de vedere, cu o tematica pe care am mai regasit-o oarecum doar in Rococo, grafica si productie de iti vine sa il mananci de frumos ce e, iar daca nu faci greseli fatale, cele peste 2 ore de joaca, nu o sa ti se para deloc plictisitoare. Si vine cu un sistem de drafting al cartilor, asemanator cu cel din Coimbra, doar ca aici jocul e plin de tematica. O sa vedem mai jos de ce spun asta. Nu e un joc pe care l-as juca foarte des, din cauza duratei, dar merita nota 8,6 si un loc pe raft.
Coimbra (3 partide in 3 si 4 jucatori): Un joc abstract despre zaruri, carti si plimbat discuri colorate pe o plansa si mai colorata, cu scopul de a lua bonusuri si puncte. Cam la asta se poate rezuma acest joc, frumos realizat pentru un euro, cu componente de calitate si un insert bun.
O sa vorbim mai jos despre "tematica", dar acum sa vedem ce e bun la acest joc. Grafica, fie ea si prea colorata, e foarte placuta ochiului iar mecanicile de joc sunt cele care atrag. Drafting de zaruri si de carti. Alegi un zar si il pui pe un rand, cumparand apoi cartea dorita pt suma inscrisa pe zar. Cartile au cateva actiuni simple care se tot repeta, gen plimba-te cu un om pentru a lua alte bonusuri si puncte (am mai vazut asta prin Marco Polo, Trajan, Village, etc). Alte actiuni: ia o anumita suma de bani, ia x puncte, inainteaza un disc, etc.
Da, stiu, foarte exciting! Partea tensionanta si placuta totusi, vine din partea de drafting a acelor zaruri si locul in care alege fiecare sa le aseze. Asta e si motivul pentru care m-a atras jocul. La final de runda, conteaza culorile celor 3 zaruri alese, pentru ca in functie de ele, o sa primesti, puncte, bani, plimbari.
Apoi repetam toate astea inca 3 runde si asta-i jocul! Vedem la final cine e mai sus pe niste track-uri colorate si aceia o sa ia din nou o tona de puncte.
Ce nu mi-a placut: In primul rand faptul ca nici macar nu au incercat catusi de putin sa puna o urma de tematica acestui joc. Este cel mai abstract euro game pe care l-am jucat vreodata. Da, stiu ca cica ar avea o tema, ceva cu niste portughezi care isi exercita ei nu stiu ce influenta pe scara religiei, finantelor, etc sau ceva de genu asta. Trebuie sa fii rau de tot cu capul sa spui ca simti tematica acestui joc. E doar un plimbat de discuri de o plansa colorata si niste fetze barboase pe niste carti ce iti aduc bonusuri. Atat! Ma plangeam eu acum vreo luna ca in Russian Railroads nu prea se simte tematica feroviara, dar dupa ce am jucat Coimbra, imi retrag cuvintele. Ala are o tona de tematica fata de asta.
Si daca stai 5 minute si te gandesti putin cum ai putea pune o tematica acestor mecanici de joc, tot gasesti ceva mai bun decat au reusit astia.
Uite, acum rapid ceva ce imi vine in minte: Ar fi putut sa fie ceva cu masini, cartile sa aiba ilustratii cu motoare, cutii viteza, etc, care sa arate un upgrade pe care il faci masinii tale. Zarurile erau evident banii pe care ii plateai. Iar cele 4 track-uri erau curse diferite de raliuri/F1, inspirate din realitate: Gen Paris/Dakar, Le Mans, etc si puteau sa ilustreze frumos fiecare track cu forme de relief si strazi specifice acelor curse. Si in loc de discuri, sa fie niste masinute din lemn. Iar in centru puteau sa pastreze acel omulet si sa fie un maraton, ca sa ramana in tema legata de curse. Totul ar fi avut de 100 de ori mai mult sens, mult mai usor sa iti pui imaginatia la lucru pe parcursul partidei.
Dar nu! Discuri si barbosi care fac puncte la dracu`n praznic prin Portugalia!
Ce sa zic! Felicitari pentru cat de mult au "muncit" pentru a lipi acea tema idioata peste aceste mecanisme foarte bune. Mai ales ca tot vorbeam mai sus despre Kanban si Pret a Porter, doua jocuri euro foarte complexe dar care abunda de tematica. Cel putin Pret a Porter chiar are o buna parte a jocului unde se aseamana foarte mult cu Coimbra, la partea de drafting carti, care vin cu diverse abilitati.
Nu m-am documentat destul legat de productia unui joc, asa ca nu stiu sigur cine vine cu ideea de tematica inainte de tiparirea unui joc, designerul sau publisherul, dar Coimbra este clar un joc pur abstract si cred ca pe BGG ar trebui pus si la acea categorie. Da, un abstract mult mai complex, daca e sa il comparam cu Azul, Santorini sau Sagrada, dar daca Tigris and Euphratis e trecut la abstracte
(cel putin acum ceva ani parca asa era, acum vad ca nu mai e, dar pe bgg se discuta de el ca fiind un abstract), fiind unul complex, asta de ce nu ar avea loc?
Nu inteleg cum inca mai apar jocuri euro in care astia nici macar nu se chinuie 10 minute sa vina cu o idee care sa se lege cat de cat cu mecanismele de acolo. Nici nu trebuie sa faci mare research. Daca faci un joc despre vinuri sau pictura de exemplu, si chiar esti paralel cu aceste domenii, cred ca nu iti trebuie mai mult de 30-60 minute pe google, wikipedia, youtube, sa gasesti cam tot ce trebuie despre procesul de productie a unesti sticle de vin sau despre etapele de a picta si etala o opera de arta intr-o galerie.
Dar nu! Hai sa punem fete triste de prin anii 1800-iarna, care se "p.sa" influenta si iti dau tie vreo 200 de puncte la final de joc! Nu am mai jucat un euro atat de plat si fara esenta, de la Hansa Teutonica. Dar ala are macar o scuza, fiind din 2009. Asa se faceau in mare parte jocurile euro pe atunci. O simpla reteta cu mecanisme de facut puncte multe si un nume ales dupa o zona geografica, iar pe coperta o fatza deprimata dar si deprimanta pentru privitor. Cel putin eu, nu prea mai am starea necesara sa joc 2 ore ceva plat, care sa nu imi spuna o mica poveste, care sa nu imi starneasca macar un pic imaginatia si sa ma transpuna in timpul partidei pe o anumita scena: fie ca vorbim de construitul unui oras/catedrale, crescut animale la ferma sau produs vin, vreau ca in alea 2 ore, cand pun mana pe un cub/disc/carte/token, creierul sa imi fie pacalit, cum ca aia e o bucata de lemn, caramida, o oaie, struguri, etc. Dar nu-mi mai spune ca sunt puncte sau influenta nu stiu cui nascut acum 300 ani in Portugalia pe dreapta, ca nu te cred nici macar pt o fractiune de secunda!
Iar pare ca am dat de pamant cu un alt joc iubit de multi, dar de data asta nu e in totalitate chiar asa. Un lucru e cert: dupa ce am jucat peste 13 titluri realizate de catre designeri italieni, nu prea le agreez stilul si mai ales tematica pe care reusesc ei mereu sa o aleaga/ pardon! lipeasca. Dupa experienta oribila cu Lorenzo si o alta extrem de plictisitoare cu Tzolkin, a venit randul lui Coimbra, care de data asta nu imi displace complet, chiar imi place tensiunea din el, felul cum arata si cum e produs, dar daca nu era doar un alt abstract fara pic de suflet in el, probabil ca ar fi fost de nota 9. Asa, e de doar un 7 si ceva si probabil ca dupa ce o sa il mai joc de vreo 2 ori, o sa paraseaca si el colectia. Iar acum stiu ca trebuie sa ma feresc ca de dracu de noul joc din acelasi univers, numit Alma Mater, daca nu gresesc.
Pentru mine, Coimbra avea mare potential, dar din pacate, desingerii si publisherul au ales sa realizeze un abstract colorat cu o durata de joc mult prea mare pt aceasta categorie de jocuri.
Miyaby: (vreo 4 sau 5 partide in 3 si 4 jucatori): Jocul asta a ajuns mai mult din intamplare la mine. Cunosti momentul ala cand te pregatesti sa dai o comanda si mai trebuie sa adaugi ceva in cos, ca sa ajungi la o anumita suma? Ei bine, asa a a aterizat Miyaby la mine in casa! Teoretic il aveam pe lista de dorinte, dupa ce Rahdo l-a ridicat in slavi si mai ales ca vine de la designerul lui Azul, doar ca atunci cand am vazut grafica, mult timp am crezut ca e doar un prototip. Si l-am evitat. Faza buna e ca in realitate arata mult mai bine decat se vede in poze sau video-uri. Dar tot e un contrast intre coperta jocului, care arata foarte bine si restul componentelor de un verde predominant si prea simplist.
Cum se joaca: drafting de piese de tetris (oarecum, ca sunt doar 4 forme) pe care trebuie sa le asezi cat mai iscusit pe plansa ta, fiind conditionat de desenul de pe ele, care trebuie pus exact pe linia corespondenta de pe plansa. Dupa ce ai asezat piesa, ridici un felinar, semn ca pe acea coloana nu mai poate sa fie pusa nicio iconita in acea runda. Iar asta o sa iti dea des batai de cap dar si o placere in a gasi solutii viabile de a putea construi gradina japoneza, cartonas cu cartonas, ceea ce iti va aduce puncte in fiecare tura a ta.
Si partea si mai tare e ca poti sa construiesti si etaje, asezand tile-uri peste altele deja construite in turele precedente, iar punctajul in acea tura, o sa fie de exemplu: 3x3= 9 puncte, pentru ca inmultesti 3 iconite cu pesti cat ai tu pe acel tile plus faptul ca l-ai asezat la etajul 3. Daca era doar la etajul 1, luai doar 3 puncte. Si aici vine mintea iscusita a fiecarui jucator de a aseza cat mai bine cartonasele si de a face cat mai multe puncte per tura.
Ce nu mi-a placut: Greu de spus. M-a surprins foarte mult acest joc. Poate plansele proprii, care vin pe o hartie groasa. Nu e nici macar carton din ala subtire precum folosesc alte jocuri. E doar o hartie groasa.
M.Kiesling reuseste din nou sa fie la inaltime cu inca un abstract si urca vertiginos in topul designerilor mei favoriti, dupa ce am indragit atat de mult jocuri precum: Heaven and Ale, Azul, AdventureLand, Riverboat si acum Miyaby. Nota 8,9 pentru
Miyaby si jocul lunii.
). Mecanicile sunt interesante, modul în care ai de ales ce cărți să joci și cum să le joci e fascinant, iar jocul acesta mi se pare mult mai accesibil față de Gloomhaven. Până acum, nota 9, deși evident va suferi modificări pe măsură ce îl vom mai juca.
/ 10
Si apropo de Broken Meeple, lui ii plac foarte mult Pret-a-Porter si Kanban tocmai din cauza ca tematica e bine integrata. Am vandut si Kanban dar pentru ca e greu (si ajungea rar la masa), nu pentru ca nu e buna imbinarea de mecanisme si tematica. Pret-a-Porter inca nu l-am incercat, poate in viitorul apropiat.