The Death of the Mid-Weight Euro

[iadrianik]

De pe BGG
The Death of the Mid-Weight Euro

"We are in an era of heavy euros where more is more. More actions. More things to convert. More tokens, More tracks. More cards. More ways to score points. And most of all, more icons. Icons with cubes. Icons with arrows. Icons in every colour."

[Blackbane]

Bruno Cathala disagrees

[ProfessorChaos]

Nu că aș fi expert în EUROS, dar mie mi se pare tocmai contrariul. Nu sunt un mare fan al genului, dar încep să fiu cel puțin intrigat de mid-weight-urile moderne care mai au și tematică peste accesibilitate. Să nu mai vorbim de trendul hibridului care mă bucură nespus. Dar aștept persoane mai avizate să-și dea cu părerea.

Și da, Cathala e pe val.

[vladV]

The Voyages of Marco Polo
Grand Austria Hotel
First Class
Manhattan Project: Energy Empire
Lorenzo Il Magnifico

fara sa ma intorc prea mult pe axa timpului

[Chuckila]

Nu cred ca mid-weight euro's isi vor avea sfarsitul curand. Este o zona destul de cautata si de gameri, si permite accesul la urmatorul nivel celor care au fost introdusi de gateway games.

Pe de alta parte, il avem exemplu pe nenea Lacerda, care are unele jocuri la care da impresia ca incearca sa faca totul anevoios doar de dragul complexitatii. Are si el oamenii carora se adreseaza, insa nu cred ca cei care ii apreciaza titlurile erau, sunt sau vor fi targetul mid-weight. Ca se intampla ca heavy-gamer sa mai apreciezi cate un mid-weight, dar nu cred ca cineva care prefera complexitatea ridicata a jocurilor, sa fie convertit la complexitate medie - poate doar circumstantial (lipsa de parteneri, timp, etc).

[mihnea_1309]

Ce zice omul acolo e ca jocurile Euro care "pe vremea lui" se chemau mid-weight (de ex. El Grande) aveau reguli destul de putine si complexitate care iesea la iveala din interactiunile directe intre jucatori. Si ca ce azi se numeste mid-weight ar fi fost de-a dreptul heavy pe...(ati ghicit) "vremea lui", cu reguli multe si practic multi-player solitaire. Intr-un fel are dreptatea lui, dar pana la urma discutia se rezuma la intrebarea "de ce nu mai sunt populare jocurile care imi plac mie si s-au popularizat jocurile care nu imi plac." Get of my lawn, cu alte cuvinte.

O perspectiva interesanta a unor old-timeri de pe acolo ar fi ca sindromul achizitiilor nemasurate din ziua de azi provine din faptul ca stilul acesta de modern Euro fara interactiune directa intre jucatori iti propune un simplu sistem, pe care dupa ce l-ai rezolvat jocul nu mai prezinta interes, asa ca vrei altele si tot asa. Pe cand Euros clasice cu interactiuni, chiar conflicte intre jucatori raman mereu proaspete pt. ca "transcend" setul restrans de reguli pe care sunt construite. Nu prea as fi de acord, dar e o idee care mi s-a parut....intriganta.

[iadrianik]

Ce zice omul acolo e ca jocurile Euro care "pe vremea lui" se chemau mid-weight (de ex. El Grande) aveau reguli destul de putine si complexitate care iesea la iveala din interactiunile directe intre jucatori. Si ca ce azi se numeste mid-weight ar fi fost de-a dreptul heavy pe...(ati ghicit) "vremea lui", cu reguli multe si practic multi-player solitaire.

Da, cam despre asta era vorba.

Ca si comparatie, referitor la reguli (chiar daca mai multe pagini nu inseamna neaparat mai complex, si totusi...)

Nume joc / Pagini manual

El Grande 12
Ra 8
Mexica 8
vs
Five Tribes 8
marco polo 20
Grand Austria Hotel 16
First Class 24
Manhattan Project: Energy Empire 20
Lorenzo Il Magnifico 12

[dmx85]

Partial are dreptate. Multe dintre jocurile euro aparute in ultimii ani au fel si fel de mecanici introduse doar de dragul de a fi diferite si originale. Vital Lacerda, Pfister, Sentieiro-Soledado si altii fac lucruri de genul asta probabil pentru a oferi un plus de complexitate jocurilor lor, dar multe mecanici adaugate dau impresia de design neelegant. Pe Feld nu l-am inclus aici pentru ca el obisnuia sa bage mecanici ciudate in jocuri before it was cool.

[ProfessorChaos]

Dacă ne luăm după număr de pagini de regulament și eleganță n-am putea spune că noile mid-weight Euros sunt înlocuite de abstracte?

[Shaikan]

Adevarul e ca unii exagereaza la numar de pagini de regulament...Inainte FFG-ul erau cei care aveau manuale de 30-40 de pagini pt jocuri care nu erau neaparat atat de dificile, acum vad ca un regulament stufos e o noua moda in multe cazuri. La Alchemists spre exemplu, m-am speriat de manual si a stat pe raft aproape 1 an pana cand l-am jucat cu Tavi si Radu. Jocul a fost explicat in 5 minute cred(hai 8) de catre Tavi dupa care am inceput sa jucam. Oare chiar erau necesare 20 de pagini de scris marunt pentru asta? Intradevar, de unele lucruri te prinzi pe parcurs si poate primul meci il joci prost, dar din punctul meu de vedere, prefer sa joc 1-2 meciuri pana ma prind de toate chichitele jocului cu un manual de 8 pagini, decat sa stiu toate lucrurile la perfectie din prima si sa citesc un manual de 20 de pagini.

Oricum primul joc e mai mereu de test si de cele mai multe ori se vor face unele greseli. Chiar sunt curios sa joc First Class, pt ca din playthrough-ul lui Rhado nu mi s-a parut un joc care sa necesite 24 de pagini de reguli....

[cristianf]

Suburbia 3 pagini de reguli
Concordia 4 pagini de reguli
Deus 5 pagini de reguli
Via Nebula 6 pagini de reguli
Five Tribes 7 pagini de reguli
Elysium 8 pagini de reguli
Gold West 9 pagini de reguli
Ninjato 9 pagini de reguli
Abyss 10 pagini de reguli

Si daca ne gandim ca in ultimii ani, in general, regulamentele contin mai multe exemple/ilustratii, fonturi mai mari, etc, eu zic ca suntem in regula.

PS First Class are cam 14 pagini de reguli. Mai punem coperta, mai punem o pagina in care iti arata cum sa depozitezi componentele, multe exemple si vreo 8 pagini pentru module din care la primul joc nu ai nevoie sa citesti decat vreo 2 pagini si ajungem la cele 24. Dar se putea subtia regulamentul destul de mult.

[Shaikan]

Suburbia 3 pagini de reguli
Concordia 4 pagini de reguli
Deus 5 pagini de reguli
Via Nebula 6 pagini de reguli
Five Tribes 7 pagini de reguli
Elysium 8 pagini de reguli
Gold West 9 pagini de reguli
Ninjato 9 pagini de reguli
Abyss 10 pagini de reguli

Si daca ne gandim ca in ultimii ani, in general, regulamentele contin mai multe exemple/ilustratii, fonturi mai mari, etc, eu zic ca suntem in regula.

PS First Class are cam 14 pagini de reguli. Mai punem coperta, mai punem o pagina in care iti arata cum sa depozitezi componentele, multe exemple si vreo 8 pagini pentru module din care la primul joc nu ai nevoie sa citesti decat vreo 2 pagini si ajungem la cele 24. Dar se putea subtia regulamentul destul de mult.

Pai asta e ideea, ca unele jocuri au reguli/stiu sa explice regulile in cateva pagini fara sa reduca neaparat complexitatea(Concordia e la 3.15) pe cand altele au nevoie de 20+ ca sa faca asta. Sau pur si simplu se complica aiurea, nu neaparat ca au nevoie.

Ilustratii/exemple de acord si nu e rau, dar fontul nu mi se pare ca s-a modificat chiar intratat

[MandrulDuce]

Mie mi se pare simplă situația. Euro ”clasice” aveau reguli puține pentru că aveau ca și mecanică (principală sau nu) o formă de area control (smallworld, antike, tigris, samurai, China ...). Și atunci nu ai nevoie de multe floricele pe lângă. Rejucabilitatea și complexitatea jocului este dată de felul în care se dezvoltă situația te tablă și de confilctul continuu între jucători. Într-o oarecare măsură și bidding-ul cred că făcea același lucru.
Dar high demand-ul de ”fresh feel” și dorința de originalitate a producătorilor a dus la distanțarea de acest mod de a face game design. Câte jocuri poți scoate cu 2 pagini de reguli exploatând mecanica de area control și să aibe ”fresh feel”? Și atunci au apărut jocuri cu din ce în ce mai multe mecanisme distincte de a face puncte. Așa am ajuns la salata de VPs de astăzi. Probabil a contat și faptul că mid euro a ajuns ”the family game” și că mulți oameni nu gustă aspectul mai conflictual al jocurilor cu area control, licitații, sau alte mecanici mai ”bătăioase” și preferă multiplayer solitaire-ul.

Mie îmi plac titluri din ambele categorii pe care le-am descris (categorii foarte high level ca să fim înțeleși). Am însă o afinitate pentru prima categorie, unde nivelul de calculabilitate și control pare un pic mai mare. Sunt dispus să le joc mai des. Jocurile cu salată de puncte sunt și ele challenging și rewarding dar îmi pare că joc prea mult timp singur optimizând și atunci se cam pierde ideea de joc de societate dacă fiecare joacă pe tabla lui solo și singurul lucru care ne unește e că suntem la aceeași masă și așteptăm după ceilalți să ne vină rândul.