Dar hai sa vedem cum a inceput totul. Pentru daca e sa facem o paralela biblica, la inceput nu era nimic, poate doar banalul pachet de carti. Si deodata a aparut Monopoly.
Nu stiu exact anul in care a aparut si nici nu vreau sa "scotocesc" Wikipedia acu`, dar jocul asta a intrat pe nesimtite in casele tuturor. Nu cred ca exista om care sa nu fi jucat macar o data Monopoly. A auzit de el si bunica de la tara daca nu cumva si copilul african care nu are ce manca, il joaca. Isi deseneaza el o mapa cu batul pe caldaram, incropeste un zar din dintele unui animal salbatic si sigur il joaca.
Si sa nu imi spuneti ca de fapt Catan e mult mai popular ca nu va cred. Daca facem un experiment si intrebam la intamplare oamenii pe strada ce e aia Monopoly, sigur 9 din 10 o sa iti spune ca e un joc. Dar daca intrebi ce e Catan, posibil doar vreo 3 din 10 sa cunoasca raspunsul. Si cand spun sa intrebam pe strada nu ma refer doar la cel mai populat bulevard al unei metropole ci orice straduta prafuita dintr-un orasel obscur. Ca asa e corect! Iar de Monopoly o sa stie tot "poporul".
Dar hai sa incerc si un mic review, cu toate ca stiu ca imi racesc gura de pomana (tastele in cazul de fata). Monopoly este jocul ala in care dai cu zaru`, cumperi locurile pe care ai "picat", faci schimburi, daca poti, apoi cumperi case si hoteluri si astepti sa ajunga "fraierii" la tine ca sa ii lasi cu buzunarul gol. Si toate astea in doar vreo 3-4 ore. Nu ca v-a apucat dorul de o partida de Monopoly? Foarte palpitant!!!
Cred ca toti ne-am inceput hobby-ul acesta cu jocul Monopoly. In cazul meu insa, era sa imi stopeze aceasta pasiune. A ajuns sa ma frustreze atat de mult jocu` asta, ca am revenit cativa ani buni la clasicele Rummy si Canasta si nu am stiut mult timp ca exista foarte multe board games foarte reusite. Ajunsesem sa il urasc. Da` mai bine hai sa va spun experinta mea cu Monopoly si de ce il urasc.
La inceput ca in orice familie care descopera prima oara in viata jocurile de societate, totu` e foarte frumos si friendly, fiecare e dispus sa negocieze cat se poate de usor. Asta pana ce il joci de mai multe ori si fiecare descopera "stategia" de baza si anume sa nu mai dai la schimb proprietati incat sa nu se dezvolte celalalt chiar daca nici tu nu o sa o faci. Si sa vezi atunci lupte: "Hai iti dau sacu asta cu bani pentru Los Angeles?" Si vine imediat raspunsul "-NUU!" Si te zbati asa in oferte in stanga si in dreapta si nu accepta nimeni. Dai dupa aia ca un "tampit" cu zarul sa vezi unde te mai duce norocul si normal ca te duce acolo unde trebuie sa platesti o taxa de 5000$. Si dupa vreo 2 ore de "frecat" zarul aiurea, se trezeste unu ca face o oferta de tot rahatu, gen uite un aeroport pt Los Angeles. Si soc si groaza, celalalt accepta. Toti de la masa raman fara cuvinte pentru o clipa dupa care sa vezi certuri "-Cum mama naibii, iti ofer de 2 ore sume imense de bani pe proprietatea aia ca sa ma pot dezvolta si eu si ma refuzi continuu iar acum accepti pentru un simplu aeroport????" In general sunt calm la jocuri si nu ma enervez niciodata dar Monopoly a reusit des sa ma scoata din minti. Si dupa ce 2 ore exista un jucator care cat de cat se mai dezvoltase si parea ca se indreapta incet dar sigur (si cand zic incet, chiar incet este) spre victorie, ia asta Los Angeles, face setul respectiv, se dezvolta cu case si apoi hoteluri si sa vezi cum ne toaca pe toti de bani. Si toata distractia asta o sa mai dureze inca vreo 2 ore ca cel din urma trebuie sa ne falimenteze intai pe noi dupa care trebuie sa atenteze si la jucatorul care parea favorit pana atunci si e mai instarit decat noi. Si uite asa exact ca in picatura chinezeasca, stiind care va fi deznodamantul, stai si "freci" 4 ore la zarul ala pana cand unul va lua toata averea din joc si practic va deveni stapanul "lumii" si va sta fericit in coltul mesei si va exclama "Muahahaha!"
dar de fapt nu va face asa pentru ca dupa 4 ore de chin cine mama dracu mai are chef sa se bucure de o victorie. Mama lui de joc!A fost primul joc pe care l-am pus pe un site de vanzari si s-a dat imediat, ca painea calda. Si ce bine m-am simtit cand am scapat de el. Ma rog, al meu nici nu era Monopoly si o copie fidela numita Europoly parca, in lb romana. Dar am jucat si Monopoly original. Si dintr-o pura intamplare, cand deja renuntasem la gandul de a mai juca jocuri, am dat peste Citadela pe un site cunoscut. L-am comandat si mi-a placut atat de mult incat asa a aparut placerea mea de a juca board games.
Si cand te gandesti ca Monopoly aproape ca ucisese acest hobby pentru mine! Sunt curios daca mai e cineva care uraste la fel de mult acest joc pe cat o fac eu.