Rex: Final Days of an Empire ( 2012, designeri Bill Eberle, John Goodenough, Jack Kittredge, Corey Konieczka, Peter Olotka, Christian T. Petersen ) ( reimplementare a jocului Dune )
Din pacate, apuc tot mai rar sa joc jocuri, cu atat mai mult jocuri care au un numar mare de jucatori. Asta explica oarecum de ce am aproape un sfert de jocuri nejucate in colectie, iar ultima sesiune de joc a avut loc pe la inceputul lui ianuarie. Cu toate astea, Rex a avut mereu un loc special in colectia mea, fiind unul dintre primele board games cumparate si, respectiv, jucate. Coperta jocului e una destul de banala, aducand mai degraba cu clasicele jocuri euro, cu niste oameni ( sau, dupa caz, fiinte extraterestre ) incruntati, asa ca nu prevesteste in niciun fel luptele epice care se dau in timpul jocului. Fiecare jucator din Rex reprezinta o specie extraterestra care lupta pentru controlul orasului-continent Mecatol City, din universul Twilight Imperium.
Jocul se desfasoara pe durata a maximum 8 runde ( dar se poate termina si mult mai repede, despre asta mai incolo ). Fiecare runda este compusa din 7 etape:
1) extragerea unei carti-eveniment care influenteaza ceea ce se intampla pe tabla de joc in runda respectiva, cele mai frecvent intalnite carti fiind cele in care influenta - moneda principala din Rex - apare pe tabla de joc.
2) etapa de licitatie, in care jucatorii pot licita pentru carti de tehnologie pe care le pot folosi in diverse momente ale jocului ( dar cel mai des in timpul luptelor ).
3) recrutare, in care jucatorii pot recruta unitati din cele ucise anterior, inclusiv generali. E un fel de resuscitare, fara prea mare sens tematic, dar fie.
4) manevra tactica, acolo jucatorii putand misca trupele pe suprafata orasului si, ulterior, plasa noi unitati in diverse puncte. Daca unitati ale mai multor jucatori se afla in acelasi loc, jucatorii intra in
5) etapa de combat, la finalul careia un singur jucator poate ramane in controlul teritoriului respectiv ( sau, in unele cazuri, nici unul din ei ).
6) colectarea de influenta, in timpul careia jucatorii primesc o "subventie" de doua credite de influenta in mod automat, iar cei care au unitati in zonele in care a aparut influenta pe harta pot colecta acea influenta
7) bombardamentul. O flota care se invarte deasupra planetei se misca un numar de spatii ( determinat aleator prin extragerea unei carti de joc ), nimiceste totul in calea ei, atata timp cat in spatiul respectiv nu exista un scut planetar
Pentru a castiga jocul, anumite zone, numite "stronghold" trebuie avute sub control la finalul fazei de bombardament. Pentru un singur jucator, numarul lor este 3, pentru o alianta de doi jucatori numarul este 4, pentru o alianta de trei jucatori trebuie controlate toate 5. Exista si conditii de victorie speciale pentru trei din cele sase rase existente in joc, dar nu voi intra in detalii in acest moment.
Pentru mine, Rex: Final days of an Empire ramane jocul favorit. Asta e cu atat mai surprinzator, cu cat jocul nu e perfect ( mai multe despre asta mai jos ), si majoritatea jocurilor din colectia mea sunt jocuri euro, nu jocuri tematice. L-am jucat de 4 sau 5 ori pana acum, de cele mai multe ori in 4 jucatori, dar ieri am avut ocazia sa il joc cu numarul maxim, adica 6.
Ceea ce face Rex sa straluceasca este:
1. Puterile asimetrice ale raselor sunt foarte diferite si determina de multe ori felul in care sunt facute aliantele. Fiecare putere pare in sine sa fie nebalansata, dar in ansamblu se completeaza reciproc.
2. Aliantele si, bineinteles, tradarile. Aliantele se pot face si desface doar in anumite momente ( cand sunt trase anumite carti eveniment ). Asta poate face ca unul din membrii aliantei sa dizolve alianta si sa formeze alta, dupa cum ii convine lui in momentul respectiv. Tensiunea ( si paranoia ) e mereu prezenta la masa din cauza asta, ceea ce da savoare in plus jocului. E un fel de "fa-te frate cu dracul" pana controlezi trei "strongholds" si dupa aia poti dizolva alianta ca sa castigi jocul de unul singur.
3. Jocul poate fi terminat foarte repede ( 2 runde, intr-una din sesiunile de joc de mai demult ) daca o alianta profita de strategia blitz-krieg si ia cu asalt la momentul oportun "stronghold-urile". Pentru unii asta poate fi un lucru negativ. Mie mi se pare destul de realist si scoate la iveala abilitatea de mobilizare rapida si gandire strategica in comun cu aliatul.
4. Probabil elementul meu favorit: exista posibile rasturnari de situatie in aproape fiecare moment. Un jucator isi muta flota gigantica pe suprafata planetei, nimicind totul in cale, sigur de suprematia lui militara, pentru ca un oponent sa joace o carte sau sa manipuleze bombardamentul iar flota respectiva sa fie distrusa complet. Stiu ca si asta ar putea fi un element frustrant, dar si primul jucator are acces la astfel de carti, astfel incat se poate razbuna in runda urmatoare. In principiu este un joc de high risk-high - high reward.
Parti negative:
1. Regulamentul. Din start a fost inclusa o erata in cutie, pentru ca unele abilitati rasiale sau conditii de victorie speciale nu erau complet ( sau corect ) explicate.
2. Exista multe token-uri, si in general multe etape in timpul jocului, ceea ce face jocul sa para o chestie foarte procedurala. Daca sunt explicate bine jucatorilor si reamintite pe parcurs, atunci n-ar trebui sa fie dificultati.
3. Din cauza aliantelor, jocul poate deveni nebalansat, sau unii jucatori pot fi exclusi din joc, ceea ce pentru un joc care dureaza 3-4 ore poate fi o experienta mizerabila. Mie personal nu mi s-a intamplat, dar, in jocul de aseara, unul dintre jucatori n-a fost inclus in niciuna din cele doua aliante ( 3 vs 2 ), prin urmare a fost mai mult sau mai putin spectator la restul jocului. Din punctul meu de vedere asta a reprezentat o alegere tactica neinspirata a aliantei de doi, care a ales sa nu-l invite si pe el in alianta, dar una peste alta exista aceasta posibilitate.
4. Ceea ce am notat la partea pozitiva, rasturnarile de situatie. Multi pot fi frustrati din cauza asta. Cu toate astea, e destul de usor sa te regrupezi. Aliantei noastre de 3 i-a fost imposibil ca pana la finalul jocului sa cucereasca cele doua "strongholds" ale aliantei de 2, prin urmare chiar si o alianta asimetrica poate rezista in fata unei aliante mai puternice.
5. Unele rase ( Lazax Empire, Emirates of Hacan ) au un avantaj clar - colectarea de influenta de la ceilalti doar in jocul cu multi jucatori.
Una peste alta, insa, aceste parti negative palesc pentru mine in fata sentimentului pe care mi-l da Rex. Este un joc cu suspans, tensiune, trash-talking, promisiuni, aliante, tradari si lupte despre care poti povesti mult timp dupa ce armatele s-au intors in cutia de carton, iar cenusa razboiului s-a asezat peste Mecatol City.
Nota mea: 10 / 10
https://boardgamegeek.com/boardgame/104 ... ays-empire
Exista momente intense, in care tensiunea e la maximum si totul depinde de o singura carte jucata, de tradarea posibila a unuia dintre jucatori sau de o aruncare de zar, si cu toate astea jocul nu pare aleatoriu sau nebalansat. 
