ForumBoardGames.ro

Am jucat 4 jocuri noi luna asta.

Automobiles - e un bag builder dragut, dar mi se pare cam solitaire. Mai vreau sa-l incerc de cateva ori inainte sa ma pronunt definitiv. Deocamdata 7 /10

Western Legends - un joc care imbina destul de bine aspecte tematice cu aspecte euro, insa l-am jucat in 6 si a fost mult prea lung. 7 / 10

Pikto - party game, simplu si rapid. Nu ma dau in vand dupa jocurile in care trebuie sa desenezi, dar limitarile din acesta il fac mai abordabil pentru non-talente ca mine. 7 / 10

Russian Railroads - un worker placement interesant, singura problema e ca mi se pare putin cam repetitiv fara extensii. Lucrurile introduse in German Railroads il ajuta sa devina mai rejucabil, insa inca nu stiu daca-i vor creste nota. 8 / 10

---

Jocul lunii: Russian Railroads.

Am jucat greșit, am jucat 1 singură dată, dar a fost oricum o partidă memorabilă - clar Twilight Struggle e jocul lunii. 10/10, excelent design, excelent implementată tema, va fi probabil unul din cele mai jucate jocuri în următoarele săptămâni/luni, nu pot să cred că nu îl jucasem până acum.

Newton a fost pentru mine jocul lunii ianuarie.
Puteti citi despre toate aici: Câteva gânduri și impresii despre jocurile pe care le-am încercat pentru prima oară în ianuarie 2019

Destul de rar am văzut în ultima vreme jocuri fără zaruri din “școala italiană”. Sper că valul s-a încheiat odată cu Coimbra și se vor explora noi teritorii (vezi Barrage, de exemplu).

Iar de ar fi să înlocuiești zarurile cu ceva ce-ți poate oferi flexibilitate și un sistem ce generează decizii agonizante… nu poate fi decat un deck de cărți.

Tema nu e punctul forte, ar putea fi aproape orice. Nici elementele de noutate nu sunt foarte prevalente, în afara tabloului personal unde joci cărți și faci cele 5 acțiuni tot mai flexibile (puternice) de-a lungul jocului. Dar, cum spuneam și mai devreme, nu originalitatea e la mare căutare, ci coeziunea pachetului oferit sub formă de experiență de joc.

Ce faci, de fapt, în joc? În mare, lucruri pe care le-am văzut deja:

– te miști pe o planșă ce reprezintă Europa și culegi bonusuri sau marchezi destinații;
– pui cărți în bibliotecă în funcție de destinațiile pe care le-ai vizitat și de simbolurile jucate pe tabloul personal;
– urci pe un track care aduce bani (extrem de necesari când călătorești prin Europa sau vrei să faci boost acțiunilor) și bonusuri;
– progresezi pe un tech tree stufos și destul de alambicat care aduce bonusuri și puncte la final.

Nimic nou. Poate acest tech tree care nu e liniar, ci are ramificații asemenea unui copac. Nu ai voie să te întorci din drum, dar ai mai mulți ucenici pe care îi poți trimite pe diferite ramuri.

Ce e interesant, e felul în care se selectează și se joacă acțiunile în fiecare tură. Începi jocul cu 6 cărți, câte una pentru fiecare acțiune posibilă (călătorie, bibliotecă, money track, tech tree, more cards + un joker) și joci câte o carte pe tură. Dacă ai mai jucat acea acțiune în aceeași rundă sau ai simbolul deja prezent pe tabloul personal din rundele anterioare, acțiunea e mai puternică sau mai flexibilă. Altfel o poți îmbunătăți cu bani – greu de obținut și greu de gestionat eficient. După 5 acțiuni se termină runda – iei una din cărțile jucate și o arhivezi pentru viitor – iar după 6 runde se termină jocul.

Poate sună mult 30 acțiuni (mai ales dacă ai jucat Vinhos), dar multe dintre ele vor fi irosite pentru lucruri extrem de banale precum adunarea a doi bani, progres pe tech tree un pas fără niciun beneficiu sau cumpărarea unei cărți care e necesară doar runda viitoare. Așa că fiecare acțiune e critică, fiecare ban e prețios, fiecare pion mișcat trebuie gândit și răs-gândit.

Precum în Lorenzo il Magnifico, fiecare jucător începe cu un set de personaje care pot fi jucate în momente cheie și oferă beneficii spectaculoase, dar de tipul one time.

Și precum în Gaia Project, m-am găsit de multe ori în situații în care trebuia să evaluez 3 succesiuni diferite de acțiuni cu rezultate diferite și oportunități pentru viitor greu de evaluat.

Una peste alta, îmi place jocul, deși nu am avut timp să-l aprofundez. Este genul de sistem care îți oferă multe posibilități și variante, dar variabilitatea din setup și acțiunile personajelor te vor ghida înspre o anume strategie/specializare ce merită dusă până în pânzele albe. Pentru că, dacă vei vrea să faci câte puțin din fiecare, n-o vei duce prea bine.

Chiar eram curios sa aflu impresia pe care ti-a lasat-o CO2ul dupa ce l-am vazut la bursa.

Boss Monster: The Dungeon Building Card Game
Varianta digitala. Ce sa zic, e cam o mizerie. Poate jocul fizic l-as mai juca odata, dar varianta digitala e sub orice critica. Dupa ce calculatorul joaca o carte iti lasa niste timp de reactii - deci trebuie sa stai sa astepti sa se umple o bara de timp. Enervant, mai ales ca jocul nu e mare branza. Era suficient un OK button. Conceptul e interesant - m-a atras din nostalgie pt Dungeon Keeper. Dar in esenta e un take that in care iti faci un rand de 6 carti in timp ce sabotezi celelalte 6 carti ale adversarilor. Prin cartile astea 6, trec eroi care-si iau damage si daca trec prin toate iti dau tie damage. Uh! Nota: 4

Cat Lady
Joc nevinovat de drafting cu pisici. Iei dintr-un tablou toate cartile de pe un rand sau coloana, blocand-o pentru urmatorul jucator. Cartiel sunt pisici, hrana si tot felul de prostioare cu care faci set collection. Tematica e draguta, rejucabilitatea limitata. Am jucat varianta digitala care-si merita banii. Nota: 6

Isle of Skye: From Chieftain to King
Varianta digitala. Tile placement care pare apreciat ca gateway game. Pe mine nu m-a dat pe spate. Mi-a placut scoringul diferit pe fiecare tura, deci e interesant sa-ti planifici de la o tura la alta pe ce te axezi. Dar nu-mi place mecanica de setare a pretului. Mie nu mi se pare interesanta. Si nici nu mi se pare ca merita neaparat sa ai bani multi la final - nu aduc cine stie ce boost de puncte. L-as mai juca, dar nu fizic. Mi se pare ca e complicat sa-ti dai seama cum ai voie sa pui tile-urile. Mi-ar da bataie de cap si ar lungi jocul. Nota: 6

Warhammer Underworlds: Nightvault
Shadespire nu prea mi-a placut, dar am zis sa incerc si Nightvault. Pe asta l-am jucat cu deckuri facute (nu cele standard) si a fost mai bine. Mi-a placut mai mult, mai ales ca am avut o factiune cu mai multe unitati. Nightvault include si magie, care inseamna niste carti cu niste zaruri extra. L-as mai juca, dar nu as cauta activ o partida. A, si cu unitati mai multe in factiune nu-i tot timpul usor sa diferentiezi unitatile intre ele. Mi-ar placea sa joc cu factiunile demoni. Par interesante. Nota: 6.5

Lords of Waterdeep + extensie
Varianta digitala e foarte buna. Worker placement clasic. Strangi cubulete ca sa indeplinesti sarcini care-ti dau puncte. Poti construi locatii noi unde sa-ti poti trimite workerii pe care le poti folosi tu sau adversarii. Primesti un mic bonus daca locatia e a ta. Jocul de baza e destul de basic si se misca repede. Dragut ca interactiune exista destul de multa. Cheia e la extensie care adauga locatii si conceptul de cranii albastre care sunt un fel de coruptie - practic iti scad din punctaj la final. Te duci la locatii cu beneficii mari si primesti dinastea. Se vede si ca oamenii chiar au investit in a face jocul tematic. Mult flavour text si te prinde un pic tema, chiar daca e acelasi etern D&D. Clar prefer sa-l joc cu extensia pentru varietate si mecanica interesanta de coruptie. Jocului de baza ii dau 6.5, si extensiei 7.

Level 7 [Omega Protocol]
Dungeon crawl sci-fi cu cele mai misto miniaturi-erou pe care le-am vazut pana acum. Sunt subiectiv pentru ca-mi place stilul cyberpunk, dar trebuie sa recunoasteti ca in general producatorii baga designul epic in miniaturile monstrilor. Si restul miniaturilor mi-au placut, desi plasticul nu e de cea mai buna calitate. Mecanicile sunt destul de old-school tematice, ceea ce e si bine, si rau. Sunt multe reguli mici, printre care si line of sight-ul care m-a cam ametit. Deci multe oportunitati de a gresi ceva la reguli. E foarte buna mecanica de adrenalina - cand eroii fac ceva dau adrenalina dungeon masterului care foloseste adrenalina pentru a face prostii. Cea mai buna parte a jocului este adrenalina asta si faptul ca in fiecare scenariu dungeon keeperul are alte posibilitati de a o folosi. Harta e vizibila toata de la incput, dar in fiecare camera apar surprize cand sunt explorate. Exista si o mecanica interesanta de - hei, de fapt camera nu era cum credeai tu - tile-ul se invarte pe dos si acum situatia arata altfel in camera respectiva. Dragut. Keeperul are multe unitati pe care daca le foloseste bine o sa doara, dar care sunt relativ usor de omorat. Eroii au obiecte utile. La inceputul turei isi pot alege stance-ul de inceput si in functie de asta sunt mai agresivi sau mai defensivi. Daca nu se apara bine cand sunt vulnerabili ii papa usor keeperul. E interesant si cum, pe masura ce mor eroi, keeperul se poate hrani cu mai putina adrenalina, deci cred ca si mixul asta conteaza la strategie. Per total un joc interesant, care merita avut daca va propuneti sa-l jucati regulat. Altfel se uita detaliile si sunt sanse de chinuiala. De asemenea, o oportunitate pierduta a designerilor care au lansat un kickstarter pentru a readuce jocul pe piata dar nu s-au obosit sa faca regulile mai streamlined. De aceea se vede varsta jocului. Nota: 7.5

Viral
Joc foarte colorat si tematic cu virusi care se plimba si se inmultesc prin organism pana li se gasesc remedii si sunt sau nu exterminati din corp, pentru a se intoarce, si asa mai departe. Arata nemaipomenit si mecanic e interesant si un pic mai greu decat ma asteptam. Are o mecanica de programare in care joci o carte pentru o locatie si una pentru ce vrei sa faci. Apoi se rezolva cartile in ordinea de joc. Unele actiuni de pe carti trebuie facute in zona jucata, altele pot fi facute oriunde. Scopul e de area control la momentul potrivit. E o provocare sa iti planifici si sa te adaptezi la ce fac ceilalti. Nu mi se pare chiar un joc gateway pentru ca are niste subtilitati. Pe parcursul jocului vei mai face rost de carti de actiune mai puternice care iti vor determina si strategia de joc. Daca te axezi pe eliminarea adversarului, pe numere mari de unitati, pe aparare, pe miscare, etc. Pe mine m-a prins. Mi-a placea o extensie care sa mai adauge un strat de strategie dar am dubii ca va exista. Nota: 8

Fog of Love
Jocul care mi-a explodat creierul luna asta. Simulare de cuplu. La inceput fiecare partener isi creeaza caracterul, care va determina si ce ii va aduce puncte personajului la finalul jocului. Ne-am ales un cuplu gay, el cu par pe spate, eu cu tocuri lungi. El asistent medical, eu wedding planner. El baiat de casa, eu un macho betiv. Dar unele caracteristici raman secrete intre parteneri. El isi poate da seama de ele doar prin modul in care joci. In plus, mai sunt si o mana de posibilitati de castig, carti din care va trebui sa arunci pe masura ce povestea progreseaza. Va trebui sa te adaptezi la ce se intampla in joc pentru a avea sanse de a castiga. Jocul propriu-zis consta in a face diverse alegeri pentru eventuri la care participa ambii jucatori (de obicei). In functie de cat de compatibili sunteti cu alegerile primiti amandoi fericire, sau doar tu, sau sunteti amandoi mizerabili impreuna. Nu poti fi sigur de intentiile adversarului - ca-n viata. La inceput poate lucrati impreuna la relatie, dar pe masura ce se arunca carti de final, poate unul din voi va mearge spre varianta de a castiga renuntand la relatie. Alte mecanici interesante: secrete pe care le poate avea partenerul, care pot si de bine sau de rau pentru tine, dar nu stii. Dar poti descoperi - ca-n viata. Alt element care m-a fascinat a fost o intamplare in care i-am promis partenerului ca ma schimb de azi, asa ca mi-am aruncat o caracteristica si mi-am schimbat-o cu alta. Acum daca aleg sa joc la acea caracteristica practic in joc incep realmente sa ma schimb. Super destept modul de a simula dinamica asta intr-o relatie. Apar si tot felul de drame cu care trebuie sa va descurcati - ca-n viata. Eu am jucat jocul ca un role-playing game. Cum s-ar purta un om cu caractersiticile astea. Poti juca si la castig, abandonezi rolul si joci la castig indiferent daca are sens sau nu. Dar nu cred ca e genul ala de joc. Trebuie sa... te joci! Va puteti imagina cum e sa investesti in relatie si sa vezi ca merge si va apropiati de un happy ever after pentru ca la final partenerul sa-ti dea papucii si sa castige doar el? Singurul minus ar fi rejucabilitatea limitata. Treci prin eventuri si ajungi sa le stii. Dar tot e o experiente interesanta de avut cu jucatori diferiti pentru a explora cum gandesc altii. Din fericire sunt cateva extensii aparute care cred ca-i mai dau longevitate. Sper sa mai apara pentru ca mi se pare fascinant acest joc. Nota finala: 9

Game of the month: Fog of Love

În luna ianuarie următoarele noutăți și-au făcut loc pe masă:
1. Spirit Island - un joc cooperativ drăguț, cu o tematică interesantă (spiridușii insulei încearcă să țină piept colonizatorilor urâți), dar pentru mine prea lung, ținând cont că este destul de ușor să câștigi, și la un anumit moment trebuie să aștepți doar să treacă rundele de joc, că deja finalul jocului e cunoscut. Puțin cam dezamăgit.
2. Root - aș zice că un variable player powers destul de reușit, care e destul de ușor de învățat față de Vast de exemplu, și care se poate juca relativ rapid, astfel nu se pierde elementul de distracție. Interacțiunea între jucători e foarte mare, și este recomandat să fie jucat de 4 jucători. Tema (război în pădure între animale) și artwork-ul sunt reușite.
3. Amerigo - un alt mare clasic pe care doar acum am încercat. Un joc foarte bun marca Stefan Feld
4. Whistle Stop - un pick-up and delivery cu reguli simple și cu o tematică (trenuri) care îmi place.
5. Tannhäuser - iarăși un clasic neîncercat până acum, un PvP între oamenii Reich-ului și Alter Marine Corps. Are mai multe modalități de joc: coop,capture the flag, etc. și o realizare superbă, atât tabla de joc, cât și miniaturile sunt frumoase.

Pentru mine jocul lunii ianuarie este Amerigo cu mențiune specială Root.

ALIEN FRONTIERS: worker placement light to medium-light, cu tematica SF, zaruri și interacțiune mare intre jucători. Premisele sunt bune, rezultatul așa și așa. Elementul de noroc destul de mare adus de zaruri, precum și conflictele care te pot duce din miezul jocului, inspre 0 șanse de câștig, m-au lăsat rece. Nota 6.5

CITY OF GEARS: steampunk style game, bazat pe zaruri care îți determina acțiunile disponibile, area control, ceva elemente de "taie that" si un final cam imprevizibil. Aspectuos, rapid și simpatic ca gameplay însă nu e genul meu. Nota 7.

CARPE DIEM: Al doilea joc creat de Stefan Feld in 2018 (alaturi de Forum Trajanum) și care spala din impresia mediocră care mi-a lăsat-o acesta din urmă.
Jocul e sensibil mai ușor decât Forum Trajanum, deși ambele sunt bazate pe aceeași mecanica principala de joc și anume tile laying. Turele decurg foarte repede: muti workerul într-una din doua locații disponibile, alegi un tile (din maxim 4) și îl plasezi pe planșa de joc. După câteva ture, se termina o rundă si are loc un scoring. Dupa 4 runde și al 4-lea scoring jocul e gata. Ca impresie de joc seamănă mult cu Castles of Burgundy: alegi tile-uri de pe o planșă centrala, le construiești pe planșa proprie adiacent de cele existente, anumite tile-uri generează și acțiuni suplimentare, etc. Scoringul este elementul de noutate și e constituit dintr-un grid de 8-10-12 cărți de scoring care permit un număr fix de combinații de doua cărți adiacente care pot fi scoruite o singura data in tot jocul (alegi o locație și faci scoring la cele doua cărți adiacente locației. Pentru fiecare scoring nereușit, pierzi 4 puncte).
Jocul este foarte rapid, antrenant, tensionat, chiar frustrant când îți dispare din fata tile-ul de care aveai mare nevoie sau când ești nevoit să alegi ultimul locația pentru scoring.
Primul joc al lui Feld, de dupa 2011, care m-a entuziasmat puțin. Poate și din cauza că aveam așteptări foarte mici de la el. Nota 8.
PS: jocul arata extraordinar de urat. Producția slabă și grafica oribila mă țin deoparte de achiziție.
PPS: am uitat să menționez că tema jocului este una de suflet pentru Feld: Roma antică. Și am mai uitat sa menționez că tema n-are NICIO legătură cu jocul.

Trickerion: Legends of Illusion: Worker placement heavy si foarte tematic. Primul joc poate fi destul de copleșitor și la tot pasul ai impresia că nu ai făcut alegerile optime. Totodată e un pic prea lung și e genul de joc care răsplătește partidele repetate (daca ai răbdare și timpul necesar). Cred că e cel mai heavy joc testat dar aici a contribuit și faptul că la celelalte jocuri grele, eu am fost cel care am citit manualul și am explicat jocul. Un joc bun dar nu pentru mine. Nota 8.

LORENZO IL MAGNIFICO Unul din jocurile pe care mi-l doream de mult timp să îl testez. Eurogameurile cu zaruri mă încântă de ceva vreme. Mi-au placut mult Voyages of Marco Polo, Coimbra, Grand Austria Hotel și nici Lorenzo nu a dezamăgit. Pentru mine, că a fost ultimul din seria asta, mi s-a părut o combinație perfectă de celelalte 3. Îmi place foarte mult faptul că în toate jocurile de mai sus, zarurile sunt diferit implementate: in VoMP ele sunt workeri iar valoarea lor determina puterea sau locația acțiunii. In GaH valoarea zarurilor determina locația acțiunii iar numărul de zaruri din acea locație determina puterea acțiunii. In Coimbra valoarea zarurilor determina ordinea și costul acțiunii iar culoarea lor, resursele ce vor fi primite la faza de income. In LiM exista doar 3 zaruri, valoarea lor arata puterea acțiunii și este valabilă pentru toți jucătorii. Toată lumea se bucura la zaruri mari și toată lumea e încruntată într-o rundă cu zaruri mici.
Lorenzo il Magnifico permite multiple strategii viabile de castig. Am jucat în 3, fiecare foarte diferit de ceilalți iar scorurile finale au fost extrem de apropiate.
Jocul arata foarte bine pe masa, producția este rezonabilă însă prețul cam mare. Iar dacă mai adăugăm extensia deja prețul cerut este exagerat de mare. Nota 8 spre 8.5.

RAILS TO THE NORTH mai adaug extensia recenta pentru Great Western Trail.
Pentru mine extensia a reușit să facă dintr-un joc de nota 9, unul de 10.
- Construcțiile sunt ceva mai puternice acum (2 construcții noi din care una de 25 pct + 2 tile-uri care permit construirea unor cladiri, fără cost)
- Livrarea vacilor presupune mult mai multe variante care trebuiesc luate în calcul, chiar de la bun inceput.
- cele 6 noi station master tiles sunt foarte binevenite (deși tile-ul cu 2 certificate permanente e cam puternic daca apare devreme în joc)
- token-urile ce permit schimbarea a doua cărți din mana contracarează factorul noroc din joc.
- mai nimic îmbunătățit în strategia bazata pe ingineri, însă mie nu mi s-a părut prea slabă aceasta strategie.
Extensia e un must have.

Concluzii:
Game of the month: Lorenzo il Magnifico
Most improved game of the month: Great Western Trail
Surpriza plăcută a lunii: Carpe Diem

S-au strans si luna asta cateva:

Galaxy Trucker: un joc care are aceeasi mecanica in prima parte cu Tumult Royale. Dintr-o gramada de tile-uri fiecare alege in mare viteza cate unu si isi contruieste o nava spatiala respectand niste reguli simple. Partea asta cred ca e si cea mai distractiva pentru ca dupa ce toti au terminat vine momentul sa decolam in aventura spatiala si aici apare elementul random. Apar carti de joc cu planete de unde iei cubulete pe care trebuie sa le livrezi, apar comete care ne lovesc, uneori in plin dupa ce dam cu un zar si putem sa pierdem o parte din nava, apar pirati spatiali iar la final de runda cel care reuseste sa vina cu nava cea mai putin avariata si cu cat mai multe cuburi livrate o sa primeasca dolari mega-spatiali care sunt si punctele in jocul asta. Per total un joc dragut, rapid, un pic cam random dar se potriveste cu tematica pt ca sa fim seriosi, in spatiu pot aparea multe situatii neplanuite. Nota 7.9

Menara: un fel de Jenga cooperativ si care arata foarte frumos datorita formelor ciudate pe care le ai la dispozitie. Seamana mult cu un alt joc de dexteritate mai vechi, numit Via Paletti, doar ca in Menara, pe masura ce contruiesti etaj cu etaj, castelul ia mereu forme din ce in ce mai ciudate si placute. Cred ca cel mai bine e sa cautati poze din timpul partidelor de Menara, pentru ca e greu de explicat din cuvinte. Jocul asta consta mult in aspectul sau fizic deosebit si o parte de noroc, in functie de ce carti tragi plus cat de bine colaboreaza jucatorii intre ei. Noi am jucat cam 5-6 partide in care tot se darama sandramaua dar in cele din urma am castigat. Relaxant, placut, amuzant, rapid. Nota 8

Notre Dame: un joc de la Feld, plin de cuburi si posibilitati de a face puncte cu o grafica pe stilul feldian: galben spalacit, bej si alte nuante de bej si galbui si o plansa in forma de...nu stiu cum sa ii zic, sa ma exprim in termen academici..."balega", si cu niste desene parca facute de mine, ce sa mai... proababil cel mai urat joc din lume dpdv al aspectului. Dar, dupa ce te chinui cateva minute bune cu plansa modulara sa o asezi in functie de cati sunteti la masa, pentru ca e un adevarat puzzle sa o pui cum trebuie daca nu ai regulamentul la indemana, descoperi un joc de drafting, gen 7 Wonders in care pui cate un cub pe "chestia aia galbejita" numita plansa si venitul tau creste preponderent cu numarul de cuburi pe care il ai in sectorul respectiv. Nu e rau jocul, dar ma omoara grafica, asa ca o sa incerc sa il joc foarte rar ca sa nu am cosmaruri sau mai bine il vand (sa aiba cosmaruri si altii). Nota 7.3 dar daca era publicat de Queen Games sau Blue Orange, sigur ar fi avut o grafica colorata, vie cu componente de calitate si cred ca as fi vrut sa il pastrez in colectie. Rusine Alea pentru ce ai facut cu Notre Dame si Rusine de 2x pentru ce ai facut 11 ani mai tarziu cu Carpe Diem. Doua jocuri bune, facute in batjocora. Economie la carton, economie la culori, sau poate au ceva fobie la culorile vii! (la ei nu exista rosu, turcoaz, etc) doar bej, gri, galben spalacit si multe alte nuante derivate din astea 3. O sa vorbesc si despre Carpe Diem luna viitoare ca l-am jucat ieri, asa ca o sa intre in categoria jocurilor pe luna februarie.

Shakespeare: un joc de tip drafting, cu o grafica placuta, cartile in special cu personaje frumos realizate. In fiecare runda iei fie actori, croitori care sa coasa costume, tamplari care sa se ocupe de scena si apoi faci drafting pentru stofa si lemn pentru scena, iar fiecare dintre ele iti poate aduce puncte/bonusuri. Nota 8.4 cu posibilitate de crestere.

Tokaido: aici trisez putin ca teoretic mai jucasem jocul de multe ori pe tableta (grafica 3D) doar ca acolo e diferit reprezentat fata de board game si il jucasem doar in 2, ceea ce nu e recomandat, ca merge minim in 3. Asa ca a doua zi dupa Revelion, am bagat cateva partide in 3 persoane de Tokaido, stiind ca e relaxant si nu aveam nevoie de ceva greoi in momentul ala. Si a mers foarte bine, chiar excelent, poate si datorita puterilor diferite pe care le au personajele. Practic e un drum pe care il face toata lumea pana in vechiul Tokyo, care dureaza 4 zile si pe parcursul caruia incercam cu putinii bani cu care plecam, sa ne descurcam, sa mancam, sa luam suveniruri, sa donam la templu, sa mergem la bai calde, sa pictam muntele Fuji si la finalul zilei sa innoptam la han, unde daca nu ai bani nu ai voie sa mananci si o sa pierzi 6 pct importante. Singurul minus: puteau sa faca si ei iconitele de pe plansa, mai mari, ca uneori te chinui sa distingi ce se intampla in locul respectiv. A, si are sistemul din Patchwork, muta mereu cel care ramane mai in urma. Nota 8.5

Versailles: Si aici mai dadusem vreo 2 runde anu trecut dar niciodata nu terminasem vreo partida, asa ca luna asta am reusit sa il ducem la capat si a meritat. Pentru ca e genul de joc precum un tren cu aburi, care pleaca greu dar si cand prinde viteza, devine o placere. Am urmarit si eu un runthrough cu mult-laudatul Teotihuacan (sau cum s-o scrie) si practic e o reimplementare dupa jocul Versailles. Dar o sa joc si eu Teotihuacan sapt asta sa vad cum se simte dupa ce am jucat recent Versailles. Construiesti in centrul plansei de joc gradinile din Versailles si ai un rondel pe care ai mai multi muncitori insirati si muti unu cate unu si in functie de locul unde ai oprit, daca ai un muncitor iei 1 bucata de lemn, daca ai 2 muncitori acolo, o sa iei 2 bucati de lemn si apoi poti sa te duci la tehnologie si sa cresti acolo pe acel track si de acum incolo cand o sa iei lemn sau aur, o sa primesti cu unu in plus. Va suna cunoscut? Aviz celor care au jucat deja Teotihuacan dar nu stiu nimic de jocul asta mai vechi, numit Versailles? Ne-a placut mult Versailles, grafica si tematica, mecanismul de joc, ceea ce ma face sa cred ca noua reimplementare nu va ajunge pe raftul meu pentru ca sincer sa fiu, nu ma atrage asa tare grafica aia cu piramidele din lemn. Per total nota 8,5

Jocul lunii: Versailles

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

Notre Dame: un joc de la Feld, plin de cuburi si posibilitati de a face puncte cu o grafica pe stilul feldian

Da, celebrul stil feldian de grafica.
L-am mai vazut si in Bora Bora, AquaSphere, Bruges, La Isla, Luna, Merlin, The Oracle of Delphi.
In toate jocurile e exact asa cum bine il descrii:

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

galben spalacit, bej si alte nuante de bej si galbui

Doar ca Feld nu face grafica.
Harald Lieske e cel care a desenat.
Au colaborat la cateva jocuri (The Castle of Burgundy, In the Year of the Dragon, Macao, Amerigo, The Speicherstadt), poate de aici confuzia?

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

Tokaido: aici trisez putin ca teoretic mai jucasem jocul de multe ori pe tableta (grafica 3D) doar ca acolo e diferit reprezentat fata de board game si il jucasem doar in 2, ceea ce nu e recomandat, ca merge minim in 3.

Cum adica nu merge in 2 ?!?

VZQ wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:50

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

Tokaido: aici trisez putin ca teoretic mai jucasem jocul de multe ori pe tableta (grafica 3D) doar ca acolo e diferit reprezentat fata de board game si il jucasem doar in 2, ceea ce nu e recomandat, ca merge minim in 3.

Cum adica nu merge in 2 ?!?

Din ce imi amintesc eu de la aplicatia din PlayStore, in 2 trebuie sa joci cu un dummy player si fiecare dintre noi 2 ii controla pe rand mutarile. Poate am uitat eu totusi, ca nu l-am mai jucat pe tableta de mai bine de 1 an. Oricum, jocul e cu adevarat bun de la 3 jucatori in sus, cred ca asta voiam eu de fapt sa zic.

DanielIndru wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:42

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

Notre Dame: un joc de la Feld, plin de cuburi si posibilitati de a face puncte cu o grafica pe stilul feldian

Da, celebrul stil feldian de grafica.
L-am mai vazut si in Bora Bora, AquaSphere, Bruges, La Isla, Luna, Merlin, The Oracle of Delphi.
In toate jocurile e exact asa cum bine il descrii:

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 15:01

galben spalacit, bej si alte nuante de bej si galbui

Doar ca Feld nu face grafica.
Harald Lieske e cel care a desenat.
Au colaborat la cateva jocuri (The Castle of Burgundy, In the Year of the Dragon, Macao, Amerigo, The Speicherstadt), poate de aici confuzia?

Da, stiu ca nu Feld face grafica (desi pare ca el a facut-o cand era beat si cu lumina stinsa) dar cred ca sunt inca sub influenta celor doua jocuri, Notre Dame si Carpe Diem, jucate de curand si care sunt ambele scoase de Feld, ambele de la Alea si ambele cu o grafica oribila.
Dar chiar dupa ce am scis, mi-am amintit de Bora Bora, care zace pe raft inca nejucat si care e super colorat si atragator. Si culmea ala e facut tot de Alea. Au economisit la culoare la C.Diem si N.Dame ca sa il umple pe Bora Bora cu culorile curcubeului. (ordinea cronologica o ignoram aici)

Si da, sigur e vina artistului care colaboreaza cu Feld la acele jocuri, de ies atat de urat jocurile, dar nu mi-am mai incarcat memoria si cu nume de artisti care deseneaza pt board games. Ce ma intreb eu, oare nu are niciun cuvant de spus nenea Feld dupa ce vede produsul final? Oare chiar ii place cum arata? Sau aia de la Alea nu se consulta cu el sau cu cineva care are ceva ochi pentru aspectul fizic al unui joc, mai ales acum in 2018/2019 cand apar jocuri precum Azul Sintra, Gugong, etc extrem de atragatoare. Si nu spun ca trebuie sa fie colorate ca poate sa fie plansa cu nuante negre, ca la Brass si sa arate bine.

Burgundy arata oribil si el , Macao arata mediocru.

Ovidiu, practic nu ti-a placut grafica si cam atat, corect? Eu nu am avut o problema cu ea, si cred ca jocurile cu o anumita inclinatie artistica isi au rolul lor in hobby.
A "spoi" un joc in 10 culori nu il face si frumos.

Daca era tiparit de Queen, primeai plansele pe rand (Queenies), plateai triplu pe joc, ca indata ce colectai toate mini-extensiile ce trebuiau sa faca parte din cutie de la inceput ori intr-o singura extensie, sa vina cu o cutie tripla ca dimensiune numita generic "Big Box" care sa contina acea ultima mini-extensie de care nu poti face rost altfel.
Prefer oricand "plictiseala" jocurilor" Alea in locul graficii generice Queen si prefer de 1000 de ori practicile de business Alea.

Cat despre Blue Orange, da ok, au o grafica moderna, dar as putea argumenta ca si gusturi discutabile in alegerea jocurilor.
Alea a facut mai multe pentru hobby decat cele doua companii mentionate de tine impreuna, desigur parerea mea.

Daniel, din punctul meu de vedere Bora Bora, Bruges si Luna sunt toate jocuri care au o prezenta buna pe masa si un design grafic cel putin placut.

Bruges arata foarte bine, pacat ca e out of print si ca nu va mai fi probabil niciodata....

thenede wrote: ↑

04 Feb 2019, 16:27

Daniel, din punctul meu de vedere Bora Bora, Bruges si Luna sunt toate jocuri care au o prezenta buna pe masa si un design grafic cel putin placut.

Pai asta vroiam si eu sa zic...

aa ok, la recitire face sens

thenede wrote: ↑

04 Feb 2019, 16:27

Prefer oricand "plictiseala" jocurilor" Alea

Stiu ca o sa iei si tu Carpe Diem si sa imi mai spui dupa aia, cat de mult iti place Alea. Eu a trebuit sa trag masa de joc langa geamuri si sa aprind 4 lumini ca sa putem distinge care sunt tile-urile alea cu verde normal si cele cu verde o idee mai inchis. Nu ai sanse sa il joci la lumina becului, tarziu. Sau cea mai buna varianta, iti bagi picioarele in ele de reguli si amesteci toate piesele si joci asa random. Casele alea cu gallben deschis le mai distingi pana la urma fata de cele maro, ca au o urma deschisa pe mijloc, dar si alea pot fi problematice pt multi jucatori.
Inteleg sa faci greseli din astea cand esti un publisher la inceput de drum dar Alea cat are? 10-20 ani de existenta?

Pai si nu am vorbit cu tine ca astept editia a doua tocmai pentru ca se semnalasera probleme la culorile jocului?
Si te-ai dus si ti-ai luat prima editie stiind (cred) de aceste probleme.

Nu zic ca Alea nu ar trebui sa se modernizeze si grafic. Cu siguranta o vor face - semnele sunt bune la cele 2 jocuri aniversare pe care le scot anul acesta.
Cat despre domnul Harald Lieske care e vinovatul acestui debate, pentru grafica unui joc ce are mai bine de 10 ani, am observat ca e responsabil si de grafica mai recentelor Gentes, Captains of the Gulf sau Yinzi - jocuri care din punctul meu de vedere arata bine spre foarte bine.

rabesandratana wrote: ↑

04 Feb 2019, 16:04

Din ce imi amintesc eu de la aplicatia din PlayStore, in 2 trebuie sa joci cu un dummy player si fiecare dintre noi 2 ii controla pe rand mutarile. Poate am uitat eu totusi, ca nu l-am mai jucat pe tableta de mai bine de 1 an. Oricum, jocul e cu adevarat bun de la 3 jucatori in sus, cred ca asta voiam eu de fapt sa zic.

Am inteles In mod normal se joaca intr-adevar cu "robotel", numau ca noi nu l-am folosit niciodata... nu este neaparat necesar, intrucat in 2 oricum toate locatiile au doar 1 spatiu liber, asa ca poti bloca accesul la anumite locatii, daca vrei. Dar sincer este genul de joc care nu se preteaza la genul asta de strategii... modul in care este jucat de ex pe BGA (idem Takenoko) este fix invers decat feelu' jocurilor, dar deh...

thenede wrote: ↑

04 Feb 2019, 16:50

Pai si nu am vorbit cu tine ca astept editia a doua tocmai pentru ca se semnalasera probleme la culorile jocului?
Si te-ai dus si ti-ai luat prima editie stiind (cred) de aceste probleme.

Nu zic ca Alea nu ar trebui sa se modernizeze si grafic. Cu siguranta o vor face - semnele sunt bune la cele 2 jocuri aniversare pe care le scot anul acesta.
Cat despre domnul Harald Lieske care e vinovatul acestui debate, pentru grafica unui joc ce are mai bine de 10 ani, am observat ca e responsabil si de grafica mai recentelor Gentes, Captains of the Gulf sau Yinzi - jocuri care din punctul meu de vedere arata bine spre foarte bine.

Da, teoretic trebuia sa astept editia 2, dar dupa ce au laudat asa tare jocul si Rahdo si Zee Garcia (si in general cu cei 2 nu dau gres cand cumpar ceva ca au ambii gusturi similare cu ale mele), l-am intrebat si pe Daniel cum se vede jocul dar din pacate nu il desigilase inca, apoi pe bgg erau discutii ca Alea o sa schimbe mai multe elemente grafice printre care si.steaua de pe plansa si nu se stie cand o sa apara editia 2, plus ca eram la Regat sa iau Gugongul iar pe raft mai erau doar 2 de.Carpe Diem, asa ca toti factorii astia m-au determinat sa nu mai astept.si sa il iau.

Si uite ca nu l-am pus uitat pe raft ca pe Bora Bora.ci l-am.si jucat deja, dovada ca imi doream mult sa il incerc. Plus ca nu am baza in Alea ca nu o sa repare ceva si strica ceva.ce.in.editia.1 functiona. Si nu regret, pt ca jocul e tare bun. Daca avea si grafica, ar.fi fost de nota 9, dar asa, e cam de.8.

Momentan locul 3 din ce am jucat eu de.la Feld, dupa Brugge si Roma care sunt fantastice.