7
s:Azul: Summer Pavilion: Cum jucasem deja originalul, experiența a fost similară în materie de drafting și n-am perceput un element de noutate foarte accentuat. Consider varianta originală prea repetitivă și speram ca ultimul titlu din serie să rezolve cumva lucrul ăsta. Dar sincer, chiar dacă apar în scenă joker tiles în fiecare rundă și dispunerea urmărește alt șablon, tot am rămas cu senzația că mă cam obligă jocul să scorez petalele de 1, 2, 3 și 4 pentru end game scoring și am cam rezolvat jocul.
Firenze: Deși îl percepeam mai interesant la o primă vedere, fiind atras de ideea turnurilor pe care odată începute trebuie să găsești constant modalități de a le dezvolta și a le duce spre punctajul maxim, altfel ești obligat să le distrugi, în practică m-a deranjat un lucru în mod special: deck-ul de cărți pare menit să te faulteze la început prin cărțile de start, iar parcă pentru începutul jocului interacțiunea dintre jucători e cam mare și nu prea te lasă să faci pool/tower building. Balcoanele devin cam restrictive și dictează ce va fi monedă de schimb, iar asta devine sursă primară de interacțiune.
Merlin: Deși e hibrid Feld-Rieneck și nu i-am experimentat prea mult pe nici unul din ei, mi se părea foarte atrăgător tematic titlul ăsta, în speță pentru integrarea rondelului sub forma Mesei Rotunde a Cavalerilor. Deși acțiunile posibile nu par așa multe când le explici, în realitate cam nu prea ai multe variante de mitigare a norocului zarurilor. Arunci cele 4 zaruri, 3 ți le programezi în liniște și vezi cum le mai alterezi cu un măr sau cu cine știe ce steag, iar la zarul alb care-l controlează pe Merlin trebuie să fii foarte atent și să speculezi eventual mișcările celorlalți. Modulul mi se pare cam inutil, trădătorii devin enervanți, iar cărțile sunt pur și simplu loterie. De departe cel mai interesant aspect l-am simțit dat de steaguri, care alterează regulile de bază în 6 moduri distincte. Planificarea poate dura o veșnicie de vreme ce nu prea merg planurile pe termen lung, ci mai mult reacționarea în cel mai optim mod la zaruri.
Modern Art: Vine cu un volum decent de tactică pentru un joc de licitații, dar implică și o doză importantă de necunoscut, mai ales dacă nu e jucat în 5. Ușor de pierdut track-ul raportului valoare/sumă licitată. Vine cu o grafică decentă, dar mai puțin interesantă publicului neamator de artă modernă.
8
s:Azul: Stained Glass of Sintra: Ca să pun capac seriei de Azul apărute deja, am încercat și Stained Glass of Sintra. Va rămâne singura variantă de Azul care-mi va capta interesul. Și asta din cauză că vine cu un element cheie, așa cum îl văd eu: board-ul modular (strips + end game scoring), care oferă cea mai mare rejucabilitate din serie. Eram sceptic în legătură cu piesele, dar în realitate au un nivel de detaliu fin și atrăgător, invizibil în poze/prezentări. Foarte tactică și senzația de șah cu care-l obligi adesea pe celălalt să spună pas și să mute pionul spre capăt pentru a avea acces la opțiuni viabile.
Bruxelles 1893: Impresionant amestec de worker placement cu pârghii de licitație și area majority, aspectul care mi-l desemnează ca senzație autentică. Mi se pare foarte potrivită grafica aleasă cu tematica de Art Nouveau, iar la rejucabilitate nu mă îngrijorez pentru că există planșa secundară modulară, costuri de construcție diferit așezate în fiecare joc, dinamică diferită a vânzării de tablouri în raport cu centralizarea atenției pe anumite track-uri (fie construcție, fie staff mult, fie punctarea majorității pe hartă). Deși se va reîncerca reimplementarea lui printr-un card game, nu cred că e nevoie de așa ceva și nu cred că va reuși să se ridice la senzația rewarding pe care o oferă varianta asta.
Mombasa: Al treilea Pfister pe care-l încerc și care mi-a plăcut mai mult decât Maracaibo, dar mai puțin decât Great Western Trail. Ceea ce îl face interesant e modul cum una dintre cele 4 companii devine incentive-ul principal al partidei și cum jucătorii încearcă treptat să se agațe de runaway player, dar în același timp să extindă măcar o a doua companie unde să fie el superior. E foarte dinamică treaba în materie de influență a companiilor pe hartă și cred că păstrarea cărților de extindere spre final poate fi una dintre chei. În egală măsură, posibil să fie de ajuns achiziția de cărți cu acțiuni în compania cea mai dezvoltată și să contracareze diferența pe track-uri. Nu prea mă atrage partea de bookkeeping în joc, sau n-am înțeles cum ar face diferența, iar hand management-ul e cât se poate de atrăgător. Iconografia ușor de descifrat, iar grafica merita mai mult.
10
s:Brass: Lancashire: Nu am urmat ordinea firească și am jucat Brass: Birmingham înainte de Lancashire. Bineînțeles, varianta Roxley. La fel cum Birmingham e de 10, aceeași senzație o am și despre primul. Mă încântă prin fiecare mecanism implicat, prin grafică, prin faptul că deși vorbim de Martin Wallace împrumuturile nu sunt chiar așa de grave ci ajută dezvoltarea exponențială, prin aspectul tematic și încadrarea în vremea bărcilor și vremea trenurilor cu aburi. Lancashire se simte mai accesibil, neincluzând atâtea industrii, dar cu siguranță nu e mai prejos și va răsplăti jucătorii în egală măsură.
Jocul lunii februarie pentru mine este Brass: Lancashire.
The Isle of Cats - Drafting ca in Bunny Kingdom, plus polyominoes ca in... o gramada de alte jocuri. Incet, incet ajung la concluzia ca nu ma incanta polyominoes. Da, imi plac in A Feast for Odin, dar din cauza ca e o faza intreaga dedicata plasarii lor, ai foarte multa libertate la plasare, nu e niciun time constraint pentru ca oricum lumea isi face tot felul de planuri atunci, etc. In Isle of Cats nu m-a incantat, asa ca s-a cam dus tot jocul. Prefer Bunny Kingdom, draftul e similar, dar interactiunea pe boardul comun e mult mai interesanta decat tetrisul pe boardul personal. 5 
It's a Wonderful World - Din seria "copiilor", un draft game similar cu 7 Wonders, Hadara, Neom, dar parca mai simplu ca toate. Resurse si conversie in puncte, cu putina noutate in fazele succesive de productie in functie de tipul de bun produs. Celelalte jocuri au avantajul mecanismelor suplimentare, cartilor speciale, plus al puterii crescatoare a cartilor si tile-urilor de la runda la runda. In asta, nimic. Probabil campania e mai interesanta, dar altfel mai bine joc Hadara daca tot e sa joc ceva nou. 6 
Snowdonia - Un joc interesant de construit si punctat contracte. Partea interesanta e ca nu toate constructiile (cai ferate sau cladiri) sunt disponibile de la inceput, si trebuie sa ai timing bun sa le deblochezi si apoi sa obtii puncte construindu-le (altfel vor beneficia altii de munca ta). Spre deosebire de alte jocuri contractele au o parte de punctaj final, dar si o parte care te ajuta la o actiune, ceea ce mi se pare interesant. Insa per total sunt multe jocuri similare mai bune decat asta. 7 
Hadara - Daca tot vorbeam mai devreme de el... Un 7 Wonders in care construiesti cartile doar cu bani, dar ai resurse militare, mancare, si cultura pentru alte lucruri. Plus, unele carti au efecte suplimentare, unele bune, altele rele (pe carti care dau efecte instante foarte puternice). Deocamdata prefer 7 Wonders fata de toate copiile, dar asta are potential. 8 
Egizia - Versiunea veche deocamdata. Dupa ce am citit regulile mi s-a parut prea simplu, si dupa primele partide in 2 jucatori eram destul de sceptic. Daaar... am avut norocul sa am deja incepute si niste partide in 4 (online), si e cu totul altceva. Jucatorii plaseaza pe rand nave pe locatii si carti de-a lungul unui rau, majoritatea spatiilor fiind exclusive (daca a plasat cineva, gata). Cateva spatii dau prilejul mai multor jucatori sa puncteze instant sau sa ia carti pentru punctaj final. In 4 jucatori timingul devina foarte important, si de multe ori vei sari inainte pentru unele carti puternice, cu riscul de a nu-ti folosi toate navele pe runda respectiva. Din cate am vazut noua editie aduce si mai multe lucruri interesante (cea mai simpla imbunatatire: o locatie care doar puncteaza in original acum ofera si puteri speciale daca ai avansat destul de mult in ea), deci abia astept sa o joc. 8 
Sagrada - Mult laudata copie/ne-copie a lui Azul, tot mi-a placut mai mult Azul. Draftul de zaruri e interesant, dar in 4 e cam... haotic. Poate e mai bun ca joc de 2, ca sa conteze mai mult ce lasi? 8 
Rococo - E un deck builder in care nu ai o mana de carti trasa la intamplare, ci iti alegi la inceput de tura din cartile disponibile. Da destul de multe posibilitati de a face puncte, si par echilibrate. Per total e foarte abstractizat, si ma ingrijoreaza putin rejucabilitatea, dar cu siguranta vreau sa incerc versiunea noua. 8 
Lisboa - Am avut placerea de a juca inca un Lacerda, si a devenit favoritul meu. E plin de iconografie, si m-am chinuit putin de-a lungul primului joc, dar acum as putea sa-l joc fara probleme, si chiar sa-l explic. Nu s-a intamplat asta dupa doar un joc cu niciun alt Lacerda pana acum (Gallerist, Kanban, Escape Plan). Mecanismele sunt foarte clare si imbinarea lor interesanta. Influenta e o resursa foarte importanta, dar modul in care am jucat eu partida m-a facut sa nu duc lipsa niciodata. Per total abia astept sa-l rejoc, mai ales ca mi s-a parut ca m-am descurcat bine in prima partida. 10 
Glen More II: Chronicles este un joc cu o productie de nota 10 insa gameplay sub asteptarile proprii. In fiecare tura ai ocazia sa primesti un tile nou dintr-un rondel interesant gandit. Noul tile de obicei este o locatie noua pe care o asezi langa cele detinute deja, iar in functie de ampasarea acestuia, se activeaza toate tile-urile din jur, generandu-se diverse resurse sau actiuni. Daca tile-ul ales in tura nu este o locatie, atunci este o personalitate care iti permite sa calatoresti pe o a doua plansa comuna, rezultatul final constand in achizitionarea de resurse/puncte sau diverse abilitati.
.
