Best New Game - iunie 2020

[emisanSB]

Abomination: The Heir of Frankenstein e unul din jocurile ce m-au surprins plăcut în ultima vreme, in ciuda faptului că tema pregnantă, custom dice, mult text și elementele de take-that nu sunt chiar ceea ce caut in boardgames.
Jocul are insa un "schelet" foarte solid de euro game, mecanismele principale fiind cele de worker placement și resource management.
Inspirat din romanul clasic al lui Mary Shelley, jocul ne oferă ocazia de a fi oameni de știință care își dedică activitatea, creării și aducerii la viață, in laborator, a unui "monstruleț".
Munca pe teren presupune în mare parte, prelevări de organe iar aici ai la dispoziție o multitudine de surse: cadavre de la execuții publice, spitalul, morga, cimitirul, abatorul, diverși infractori angajati pentru treburi murdare, iar daca nevoia te împinge, poți chiar comite și câte o crimă, pe o alee mai lăturalnică.
In laborator ai de gestionat organele prelevate, acestea deteriorandu-se de la runda la runda, dacă nu le folosești pentru crearea diferitelor părți din corp. După ce ai creat corpul insa este nevoie să îl și aduci la viață iar aici intervine din punct de vedere mecanic, una din problemele mele cu acest joc: folosirea unor zaruri customizate pentru a determina succesul sau eșecul acestui proces.
Jocul este foarte solid construit, tema dark este probabil cea mai importanta caracteristica a lui, grafica și producția sunt la nivelul prețului cerut, dar din start trebuie sa fii setat pe ideea că într-un joc strâns, exista posibilitatea ca norocul sa încline balanta într-o parte sau alta.
Nota 8 și sper să îl rejoc cât mai curând.


Railroad Revolution e una din achizițiile evitate multă vreme, datorita problemelor semnalate de jucători pe BGG. Insa fiind un mare fan al lui ZhanGuo (aceeași pereche de designeri) am decis să îl incerc și în mod sigur nu mi-a părut rău. Avem un eurogame, mult mai solid mecanic decât tematic de dificultate medie și cu un gameplay entuziasmant și iertător cu jucătorii începători. Tematic vorbind, suntem (in secolul 19) companii feroviare americane care se dezvolta prin extinderea infrastructurii (cai ferate și statii) și colaborarea cu Western Union pentru dezvoltarea rețelei de telegraf . Mecanic vorbind, incercam să obținem combo-uri cat mai eficiente, dezvoltându-ne rețeaua personala, pe planșa centrală, cu ajutorul a 4 acțiuni principale.
Deocamdată la prima partidă, nu am sesizat vreo problema reală cu "Western Union", insa am jucat din start cu varianta oficiala 500/500/1000 (cei ce cunosc jocul știu despre ce e vorba) și este foarte posibil sa incerc și Evolution (extensia) care îmbunătățește consistent gameplay-ul.
Un joc onest și binevenit în colecție.
Nota 8.


Michael Kiesling a fost probabil designerul meu preferat in 2017. Azul a avut un succes uriaș în zona de family games, Heaven & Ale a fost o surpriza foarte plăcută, în zona de jocuri de strategie de dificultate medie iar acum am avut ocazia sa incerc și Riverboat. Foarte asemănător cu H&A, atât grafic cât și mecanic, Riverboat este puțin mai accesibil, mai intuitiv, mult mai iertător cu greșelile jucătorilor, are un mic plus la interactivitate iar partidele mi se par mai energice și mai antrenante.
Mi-a plăcut foarte mult ideea de segmentare a rundelor și faptul că jucătorii aleg ordinea de joc in fiecare din cele 5 etape ale unei runde.
La fel ca in Heaven & Ale, partea cea mai interesanta dar și cea mai tricky, este metoda de scoring. Cu cat aștepți mai mult sa faci scoring la unele cărți sau clădiri de pe planșa de joc, cu atât mai multe beneficii obții, insa problema este că scoringul este limitat la 2 elemente pe runda (3 in cea de-a 4-a) și este dependent de utilizarea unor workeri special destinați acestui scop, nu foarte lejer de obținut.
Astfel te poți trezi în fața unor decizii dificile dar foarte interesante.
Neavând așteptări prea mari de la el, jocul m-a surprins foarte plăcut, lasandu-ma chiar cu un zâmbet pe buze la final (deși nu am câștigat partida)
Ca să merg cu comparația până la capăt, Heaven&Ale este jocul mai bun dintre cele două, însă în mod sigur și Riverboat are loc în colecție.
Nota 8+.
Cred că este și JOCUL LUNII, într-o lună foarte echilibrata și competitiva, in care oricare din celelalte se putea încadra aici, insa Riverboat cred că a avut cele mai nesemnificative minusuri dintre cele 3 jocuri testate.

[adelindumitru]

În iunie am jucat 2 jocuri noi, ambele de Stefan Feld.

1. Amerigo e un joc ok, în care Feld s-a jucat cu un cube tower ca mecanism principal pentru a determina ce acțiuni sunt disponibile în fiecare rundă. Cutia este uriașă, insert-ul destul de prost, calitatea componentelor relativ scăzută, gameplay-ul destul de fun, dar tras în jos de implementarea proastă a atacurilor piraților. După cum am mai zis, dacă nu ar fi fost un joc de Feld, mi-ar fi plăcut puțin mai mult. E un titlu care rămâne momentan în colecție, dar pe care nu mă voi grăbi să îl joc. Ah, și în absența cube tower-ului, l-aș fi vândut probabil. 7/10

2. Notre Dame Un joc mai vechi al lui Feld, bazat pe card drafting și un fel de worker placement prin care acțiunile devin mai puternice pe măsură ce le repeți. Pe de altă parte, nu prea te poți specializa, pentru că trebuie să gestionezi 4 lucruri: imimenta invazie a șobolanilor care aduc ciuma, cuburile prin care faci acțiuni, banii (necesari pentru a face acțiuni suplimentare și pentru a dona pentru Notre Dame) și punctele de victorie. Un joc excelent, care se joacă rapid, e ușor de pus pe masă, și care este fix ce mă așteptam de la Feld. Mie îmi place stilul învechit în care arată, și nu pot să îi dau mai puțin de 9/10.

Jocul lunii: Notre Dame.

[rabesandratana]

Ca să merg cu comparația până la capăt, Heaven&Ale este jocul mai bun dintre cele două, însă în mod sigur și Riverboat are loc în colecție.

Cu siguranta e jocul mai bun. Riverboat mi s-a parut mai simplu (nu ca asta ar fi un lucru rau) dar e mult mai usor sa iei o decizie in comparatie cu Heaven and Ale unde daca ai gresit in prima runda, o sa cam simti asta in rundele urmatoare.
Teoretic jocurile seamana, dar in realitate dupa ce le-am jucat pe ambele, in afara de plansa si mecanica de tile-placement, plus ideea aia cu pionul care trebuie sa urce cat mai mult, sunt indeajuns de diferite incat sa isi pastreze fiecare locurile pe raft. Heaven and Ale pentru mine un joc de 9+, iar Riverboat de 8+.

[rabesandratana]

Sapte jocuri noi pentru luna asta:


Archon: Glory & Machination: (2 partide in 3 jucatori) Un joc cu o grafica muuuult prea busy, care din pacate a facut ca acest joc sa pice in nepasare. Vizual te sperie, dar ca joc e foarte bun si vine, sau mai corect, venea, pe vremea lui (2013), cu o inovatie (dupa spusele lui T.Vasel) si anume, dupa ce ai asezat un worker, joci si o carte, ceea ce il face pe acel meepals sa preia meseria respectiva si sa fie mai destept si diferit fata de workerii obisnuiti (da, suna ca o reclama la dero).
Iar partea cu cartile e de fapt un deck-builder, pentru ca o sa achizitionezi maximum 10 carti din culorile (meseriile) pe care le consideri tu mai utile.

Asadar, exista unul care e cu taxele si odata plasat intr-un spatiu, pui un token de taxa de intrare si daca alt jucator o sa vina in spatiul acela, trebuie ca mai intai sa iti dea tie un ban. Apoi altul care poate sa ocupe un spatiu deja ocupat de alt jucator. Exista si colectorul, care ia cu o resursa in plus din anumite spatii. Si mai exista scribul, care cred ca vine cu o "scrisoare/declaratie", cum ca are voie sa mai joace inca o tura imediat dupa cea recent incheiata. Asa ca strategia de a face un pachet cu 10 carti, e una foarte interesanta si face dintr-un worker placement generic, unul cu adevarat inovativ si diferit fata de altele pe care le-am jucat.

Ce nu mi-a placut: Evident grafica de pe plansa, si nu pentru ca ar fi urat desenat, nici pe departe, ci modul in care au ales sa aseze totul pe o plansa care e imensa, au ales sa o umple cu o sumedenie de casute, si diferite elemente, iconite, etc, totul mult prea colorat, mult prea inghesuit incat sa nu creeze o senzatie de "OMG! Ce dracu e chestia asta?" atunci cand cineva face cunostiinta cu acest joc prima oara. Dupa ce joci vreo 2 ture, incepi sa stii fiecare loc unde se afla si aglomeratia aia nu mai e o problema.

Din cate imi amintesc, era o postare pe bgg cum ca ar aparea (sau ca a aparut) o editie 2 care a rezolvat problema cu plansa si au facut niste culori mai pale pentru lucrurile care nu erau de o importanta asa mare. Oricum, la cat de mare e plansa aia, chiar nu inteleg cum au reusit sa o aglomereze asa rau incat sa te pierzi pe ea cu privirea.
In orice caz, jocul a placut mult tuturor si ia nota 8,7.



Clans of Caledonia: (5 partide dintre care 3 solo si 2 in 3 jucatori) Cu jocul asta era sa fac o prostie cat mine de mare si sa il dau saptamana asta. Norocul a fost ca respectivul nu mi-a mai dat un raspuns si am considerat ca totul a picat, astfel ca am apucat sa il mai joc de inca 2 ori, de data asta in 3 jucatori. Si mi-a placut mult. Mult de tot.

Dar hai mai intai sa explic cum naiba am ajuns eu in prima faza sa consider ca asta e un joc ce nu isi are locul in colectie si trebuie vandut. Am inceput prin a juca 2 partide cu varianta oficiala solo, partide in care, in special in a 2-a, am facut niste scoruri fabuloase de modul "expert" si am simtit ca "gata, asta-i jocul, am vazut ce era de vazut cu Caledonia, si trebuie sa plece!" Si chiar credeam cu tarie ca e broken. De ce? Pentru ca nu stiu unde mi-a fost capul cand am trecut peste regulament, ca la partea cu banii pe care ii iei la final de runda de la mineri/padurari, eu nu am mai insistat sa citesc cu atentie partea aia si am zis: "hai ma ca e simplu, uite ca are un semn cu + pe plansa si e clar ca adun fiecare suma de acolo pentru fiecare muncitor in parte trimis pe plansa!" Ceea ce nu e absolut deloc adevarat. E adevarat ca si te duce putin in eroare acel semn cu + de pe plansa, dar evident ca strategia mea a fost de genul: "da-le naibii de contracte si obiective de final de runda, primele 2 ture trimit toti oamenii mei pe plansa si le fac si upgrade ca sa ia sumele mai mari de bani!" Si uite asa dupa doar 1-2 ture, ma scaldam in "milioane" si de aici nimeni si nimic nu ma mai putea opri din a construi in prostie cam tot ce voiam eu si implicit productia era in floare si contractele le faceam pe banda. Si nu intelegeam de ce as juca vreodata cu alta strategie in afara de asta in care sa trimit toti oamenii pe plansa (in special minerii) plus upgrade-uri de certificate in prima runda. Simteam ca totul o sa fie doar un deja-vu si mereu o sa joc la fel pe viitor. Si am decis sa il dau, chiar daca teoretic, jocul imi placea.

Si dupa cum ziceam, omu` (clientu) nu a mai dat raspuns, am avut timp sa il joc de data asta in 3 persoane si uitandu-ma putin peste video-ul lui GamingRules, am vazut ca "toata viata mea a fost doar o minciuna" si ca acei bani nu se aduna ci iei doar ultima suma inscrisa de la ultimul spatiu al unui worker trimis pe plansa. A urmat o explozie a creierului si toate momentele din cele 2 partide solo se scurgeau rapid prin fata ochilor, dandu-mi seama ca tot ce jucasem eu era de fapt nul, pentru ca era imposibil sa am atat de multi bani.

Si normal ca tot jocul a capatat sens si marea mea strategie pe care credeam eu ca am descoperit-o, de fapt nu exista, jocul nu era broken deloc, ba chiar e absolut superb. L-am si jucat atunci de 2 ori consecutiv in 3 jucatori, atat de bine a prins, tinand totusi cont ca o partida tine cam 2 ore.

Putin despre cum se joaca: Ai o plansa a ta, plina cu workeri, vacute, oite, fabrici de procesare a bunurilor, etc, pe care o sa le pui pe plansa modulara reprezentand Scotia si mereu cand asezi ceva pe un spatiu ales, trebuie sa platesti atat fabrica/oita/vacuta dar si pretul terenului. Si o sa tot facem chestia asta, pana cand nu prea mai avem bani de cheltuit si la final de runda, vine productia cand fiecare ia bunurile in functie de ceea ce are pe plansa: lapte, lana, grane, dar si bunuri procesate, cu conditia sa aiba fabricile cu pricina (exemplu: ai lapte si vrei sa faci branza? trebuie sa ai pe plansa si o fabrica de branzeturi). Mi s-a parut putin asemanator cu Power Grid (nu am jucat Terra Mystica inca) dar mai bun, cu mai multe alegeri si nu la fel de repetitiv.

Ce nu mi-a placut: Mi-a placut cam tot. Scorul final parca e putin cam "incurcat" cu acele bunuri de export. Parca ar fi fost mai placut jocul cu un scor mai straight-forward si dureaza ceva pana ce termini de calulat totul. Iar plansa proprie si poate componentele o idee mai maricele. Oricum, apreciez enorm ca un joc atat de complex are o cutie minuscula. Si nu stiu de ce sa plang astia pe net ca lor nu le mai incap componentele la loc si capacul nu se inchide. La mine intra totul perfect in pungute si chiar ar mai intra cate ceva pe acolo cu capacul perfect inchis.

Concluzie: Nota 9.4 si nu faceti ca mine! Cititi dracu` regulamentu cum "trebe" , ca de la o simpla virgulita sarita, se poate distruge un joc! Pfiu! Mi-a trecut glontul pe la ureche si stiu ca daca descopeream regula asta dupa ce il vindeam, il cumparam imediat la loc.



Concordia:(3 partide in 3 jucatori) Se pusese praful pe cutie de cand isi astepta randul pe masa. Prima partida, putin cam incordata, cu ceva priviri pierdute: dar eu unde sa construiesc? dar ce face cartea aia, ca eu sunt pe partea cealalta a mesei si nu pot sa citesc invers!? Probleme care au disparut in zare, pe masura ce jocul se apropia de final si toti incepeam sa vedem "patternul" cartilor din market care se repeta oarecum si chiar si cu grafica aia ciudata, le poti oarecum invata, fara sa mai citesti textul de pe ele. Rutele unde trebuia sa construim deveneau din ce in ce mai clare si scorul de final, a fost o mare supriza pentru toti, pentru ca, evident, nu stiam care o sa castige. Nici acum nu sunt sigur daca imi place pe deplin modul de scor, important e ca e diferit fata de alte jocuri.

Putin despre cum se joaca: toti avem acelasi pachet de 8 carti (sper sa nu gresesc) pe care le jucam pe rand si luam actiunile de pe ele. Gen: muta si construieste intr-un oras o casuta, vinde sau cumpara resurse, mai adauga un colonist pe plansa, produci bunuri, cumpara o noua carte din market, copiaza actiunea unui adversar, sau ia inapoi in mana toate cartile deja jucate. Si are acel mecanism de deck-builder care mie imi place mereu foarte mult, prin care iti cumperi de multe ori versiuni alte cartilor de baza, dar care sunt mult mai bune. Mai sunt si unele diferite, evident, dar diversitatea lor nu e chiar atat de mare, ceea ce e bine intr-un fel, pentru ca ar fi fost dificil sa le inveti pe toate fara sa stai continuu cu ochii in market si sa citesti si recitesti pe fiecare in parte.

Ce nu mi-a placut: Evident cartile de joc. Arata de parca le-a facut porcu` pe un 386 pe vremea cand nu exista nici urma de Photoshop sau Paint. O chestie bej cu text pe ea. Atat! Atat s-a putut! Atat o fi putut autoru` sau asa i s-a cerut, ca vezi doamne sa fie tematic. Pe sistemul asta cu sa fie tematic, aproape orice joc cu tema romana sau antica, etc, ar putea sa puna o carte de un alb murdar, cu text pe ea. Ce sa ne mai incurcam cu artisti/graficieni! Direct le face bunica in Paint la pret de un borcan de zacusca per set de 10 carti. In rest, nu am nicio problema cu plansa, corespunzator desenata, isi face treaba. Mai mult, vin si spun ca imi place grafica de pe cutie! Blasfemie! Da, stiu ca multi o detesta, dar mie chiar imi place coperta.

Jocul a prins insa asa de bine, incat a devenit rapid printre preferatele mele si in ciuda cartilor oribile, nu am cum sa nu ii trantesc un 10 cu felicitari. Concordia, un joc absolut colosal. Abia astept sa il rejoc.




Endeavor: (5 partide in 3 jucatori) Nu stiu de ce, dar aveam asa o vaga impresie ca jocul asta nu prea o sa ne prinda. Si nu numai ca nu e cazul, dar ne-a placut asa de tare, ca l-am jucat de 5 ori consecutiv. Da, de 5 ori la rand! Nici nu stiu daca s-a intamplat asta vreodata cu vreun alt joc.
Ce facem in joc: luam cate o cladire care ne ofera un bonus, apoi cucerim zone de pa harta si colonizam altele, folosing uneori si sclavi, dar daca alt jucator aboleste sclavia, iar strategia ta se baza foarte mult pe asta, ai cam pus-o. Totul o se se reverse asupra ta si o sa ai foarte multe puncte minus.

Ce nu mi-a placut: Cred ca mi-ar fi placut mai multe tipuri de cladiri. Nu stiu cu ce vine editia noua, daca adauga cladiri noi sau doar grafica e putin schimbata.

Totusi, de data asta, in ciuda nuantelor de bej, galben si cacaniu, a la Alea, plansa chiar mi-a placut si mi s-a parut ca se potriveste jocului. Chiar arata bine! Se poate si cu nuantele astea daca stii cand si cum sa le folosesti! Nota 9,1 pentru joc.



Key Market - second edition(2 partide in 3 jucatori) Un joc in care asezam muncitori pe ogoare si ei muncesc pt noi, iar in functie de cum arata spatiul respectiv, atatea bunuri va produce. Adica, ogor incercuit va produce un bun, un ogor cu chenar patrat o sa produca 2 bunuri. Dar lucrurile astea o sa fluctueze in functie de anotimp si uneori daca e seceta poti sa te trezesti ca varza nu se face deloc in acel moment.

Apoi urmeaza faza de vanzare de bunuri, un functie de pretul pietei, care o sa alterneze de la o runda la alta si trimiterea unor workeri in asociatii (guilde) cele care fac de fapt diferenta in acest joc. Practic, prin plata a unui numar de bunuri, o sa ai acolo un om care o sa iti dea o putere speciala pt restul jocului dar si puncte. Apoi fie il poti promova pe acela, incat puterea sa devina si mai buna, sau te bagi si in alta asociatie, ca sunt 6 la numar. O regula ciudata a acestui joc e ca muncitorii tai se urasc de moarte. Nu suporta sa stea unul langa altul pe ogoare nici macar pe diagonala. Ei chiar respecta distantarea sociala (si nu, ei nu culeg sparanghel).

Ce nu mi-a placut: Ar fi putut totusi pentru editia asta sa umble putin la aspectul jocului. In orice caz, arata decent. Totusi, se pare ca nu imi priesc jocurile din seria Key. KeyFlower ni s-a parut absolut mediocru ca gameplay dar si ca grafica. Asta e mult peste el din orice punct de vedere, dar mi s-a parut prea etapizat si pretul de la market mi s-a parut ca nu variaza prea mult de la o runda la alta.

Nota 7,9 si posibil sa plece din colectie



Orleans(3 partide in 3 jucatori) Un bag-builder in care bagi mana la saculet si scoti jetoane pe care trebuie mai apoi sa le asezi cu maiestrie pe propria plansa in incercarea de a obtine si mai multe jetoane care sa ajunga mai apoi in acelasi saculet. Nu stiu cat de palpitant suna chestia asta in teorie dar nici macar in practica parca nu prea a fost.

Ce nu mi-a placut: Cu siguranta am plecat cu asteptari extrem de mari de la acest joc, auzind numai de bine despre el. Nu mi s-a parut deloc complex, mai ales ca pe asta l-am jucat cu familia si l-au inteles din prima. Chiar ni s-a parut mai complicat Quacks of Quedlinburg. Acolo mereu primeam intrebari pe parcursul partidei. Dar tot ca o comparatie intre ele, Quacks e jocul care mi-a placut mai mult. Acolo parca simt cu adevarat tensiunea la fiecare extragere din sac. Planeaza emotia ca la urmatoarea extragere o sa apara ingredientul ala care o sa te faca sa pierzi. In Orleans nu am simtit niciun fel de emotie. Pentru ca orice extragi de acolo, mereu gasesti ceva de indeplinit. Da, poate nu e chiar corecta comparatia, pt ca unu e un push your luck si asta e mai mult un point salad game. In Orleans trebuie sa gasesti cai prin care sa faci cat mai multe puncte. Dar totusi asemanarea jocurilor e izbitoare si mi-a lipsit mult emotia din timpul extragerilor. Initial voiam sa il dau, dar celorlalti le-a placut, asa ca l-am mai jucat si a mai crescut putin in mine.
Setup-ul dureaza mult prea mult.

"Doar" nota 8 pentru un joc de la care ma asteptam sa ii dau cel putin 9, mai ales ca mie imi place mult sistemul de deck-builder. Se pare ca bag-builder nu reuseste sa ma impresioneze la fel de mult.
Per total mai simplu si mai slab decat Quacks.



Schotten Totten sau Battle Line pt unii(o partida) Un joc pe care e greu sa nu il compari cu Lost Cities. Tot de 2 jucatori, tot cu asezare de carti in dreptul tau, dar cu un gram mai mare de bluffing in acesta. In Schotten, incerci sa castigi 3 pietre consecutiv asezate sau 5 in total, etaland practic o formula mai buna decat adversarul. Si avem genul de asezari asemanatoare cu rummy. Culoare, suita, triple, etc.

Ce nu mi-a placut: Greu de spus. Am jucat doar o partida. E genul de joc bun de concediu, care sigur o sa ne placa din ce in ce mai mult. Mi-ar fi placut poate sa aiba o tematica mai frumos "lipita" si implicit desentata pe carti, asa cum are Lost Cities, care ofera acele panorame pe cartile sale. Aici avem doar niste carti normale precum cele din jocul clasic de carti plus cate un scotian desenat precum in genul Asterix si Obelix, dar pe care aproape ca nici nu i-am remarcat, asa de generici mi se par si inutili.
Uneori chiar fie ea si o tema lipita dar care vine cu o grafica foarte atractiva, face diferenta dintre un joc bun si altul excelent. Ti se intipareste mai usor in memorie datorita imaginilor frumoase.

Nota 8,6 dar foarte probabil o sa mai creasca

Jocul lunii: greu de tot de ales luna asta. Jocuri bune, dar din pacate pentru Caledonia, trebuie sa piarda in fata Concordiei.

[VZQ]

SUSHI ROLL (6 partide)
Fratele mai tanar si babaros al lui "Sushi Go!". Nu am jucat originalul, asa ca nu va pot spune daca doar s-au inlocuit cartile cu zaruri, sau daca a mai fost pusa ceva carnita pe os, sorry!

Dar va pot spune ca este un joc scurt (10 - 15 min) si relaxant, cu drafting de zaruri, pentru a forma diverse combinatii (set collection) de sushi. Unele tipuri sunt valoroase fiecare, in cazul altora puterea sta in grup, iar wasabi este mereu lipit de nigiri, pentru plus valoare.

Jocul dureaza doar 3 runde, timp in care fiecare jucator va selecta un anumit numar de zaruri (in functie de numarul de jucatori). Ai la dispozitie si 2 ajutoare: meniul care-ti permite sa rearunci orice numar de zaruri, si betisoarele, care te ajuta sa faci schimb de zaruri cu adversarii. Acestea se folosesc inainte de selectia zarurilor, in orice ordine si cantitate (disponibila).

Dupa fiecare tura de drafting, platourile cu sushi schimba proprietarul.

Se puncteaza dupa fiecare runda, iar la final, jucatorul cu cele mai multe prajiturici castiga un bonus in puncte, in timp ce cel care a tinut cura de slabire, pierde puncte.

Foarte simpatic si rapid, cu grafica si productie pe masura. Bun, bun!

Nota: 9.


SANTA MONICA (6 partide)
Card drafting + placement, marca AEG: construiesti o bucata de litoral - de la promenada si magazine, pana la spatiile de agrement construite direct pe nisip, in incercarea de a atrage atat turisti, cat si localnici, in locatiile respective. Cu un pic de noroc, in "capcanele" pentru turisti pica si cate un VIP!

Se lupta pentru puncte, iar acestea se obtin fie populand diverse spati cu un anumit numar si tip de mipalsi, fie realizand "lanturi" de simboluri prezente pe carti (ce desemneaza diversele tipuri de locatii: comerciale, turistice, locale, sportive, etc). La toate astea se mai adauga un mecanism bazat pe "nisipei" (sand dollars, whatever), care-ti permite sa faci miscari si combinatii suplimentare, precum si un nene gurmand, care fuge tot timpul dupa masina cu haleala (daca alegi carti din dreptul lor primesti nisipei sau poti muta mipalsi, dupa caz).

La final, se mai puncteaza (sau depuncteaza) jucatorii in functie de anumite criterii: lanturile de simboluri adauga puncte, mipalsi remasi razleti (in afara cercurilor de activitati) trag scorul in jos.

Jocul in sine nu este complicat: ai la dispozitie 2 randuri de carti, din care trebuie sa selectezi cate una, timp de fix 14 runde. In mod normal selectia vizeaza randul de jos, astfel ca stii ce carti urmeaza sa intre in joc in functie de drafting.
Promenada pe care o construiesti este formata la randul ei din 2 spatii: cel de jos este populat cu magazine si localuri de strada, partea de sus doar cu plaja.
La randul lor mipalsii sunt de 2 (trei) tipuri: turisti + localnici si VIPs. Toata lumea se deplaseaza in timpul jocului cate 1 spatiu, dar la finalul partidei, toata lumea mai face un ultim efort sportiv, caz in care VIP-urile de pot deplasa pana la 3 spatii distanta.

So, ce faci in timpul unei partide? Pai incerci sa construiesti promenada astfel incat cartile selectate sa formeze lanturi de simboluri, muti mipalsii in cercurile de activitati si/sau ii pregatesti pentru miscarea de final, iti storci creierii la drafting incercand sa limitezi accesul adversarului la cartile de care are nevoie, si incerci sa ajuti "mancaciosul" sa prinda car-ul cu burgeri, pentru a beneficia de optiuni bonus.

Este un joc misto, cu aspect relaxant, dar cu destula presiune in timpul jocului si cu scoring tricky.

Nota 9 + jocul lunii.

[mendocino]

Luna iunie a cam fost dominată de Exit-uri dar totuși am reușit să pun pe masă pentru prima dată următoarele:

1. BABEL - este un joc mai vechi pentru doi jucători marca Uwe Rosenberg. Tabla de joc este una mică și este împărțită în cinci regiuni aferente a cinci civilizații antice (sumerieni, hitiți, asirieni, persieni și mezi). Jucătorii vor încerca să cumuleze cât mai multe puncte prin așezarea tactică a unor cărți aferente celor cinci civilizații. Fiecare carte etalată are o putere specială în funcție de ce civilizație reprezintă. Scopul principal este de a construi etajele ziguratelor din diferitele regiuni la fel prin jucarea de cărți deoarece acestea aduc cele mai multe puncte în joc. Jucătorii pot efectua oricare și toate acțiunile de care dispun, putând efectua majoritatea acțiunilor de câte ori doresc și salvând orice număr de cărți nejucate pentru ture ulterioare. Un joc foarte bun pentru doi jucători, singura deficiență este că la început trebuie folosit des cheat sheet-ul pentru abilitățile civilizațiilor. 8/10

2. RES ARCANA - scopul este adunarea a câte mai multe puncte de victorie prin metode magice variate. Jocul este un engine builder cu elemente de drafting și tableau building. Cu ajutorul diferitelor cărți se pot procura alte cărți, se pot genera resurse, ș.a.m.d. Un joc tipic categoriei sale. Cărțile introduc și ceva interacțiune minimă între jucători, elemente de sabotaj sau de profitare după acțiunea oponenților. În general este un joc frumos realizat și interesant. Nu aș zice cel mai bun engine builder, dar merge destul de bine și nu are un downtime prea mare. 8/10

3. SNOWDONIA - este un worker placement care încearcă să imite relațiile dintre mineritul de cărbune și căile ferate din Țara Galilor. Eu zic că nu prea iese tematica, căci nici acel feeling de minerit, nici acel feeling de construit căi ferate nu prea iese. Mecanica nu aduce multe noutăți, ca în multe alte jocuri și aici este preferabil să aduni cât mai multe contracte (misiuni) pentru a avea un scor cât mai mare, în rest alegi și execuți acțiuni de minerit, construit, prospectare, etc. Este un euro bunicel, dar nu excepțional, și grafic puțin cam slăbuț, cu o tablă de joc zic eu negândită bine. Păcat, că sunt mare fan de jocuri cu căi ferate. 6/10

4. ESCAPE TALES - este un joc tip exit room combinat cu elemente de adventure game. La baza jocului stă o poveste care evoluează în funcție de alegerile jucătorilor. Jocul este plin de puzzle-uri care necesită accesarea paginii web a producătorului (sic! Nu are app funcțional) pentru a le rezolva. Plus este un joc extrem de lung pentru această categorie, îți cam stoarce neuronii, deci sfatul meu este că nu trebuie jucat obosit. Grafic este puțin slăbuț dar jocul e bun și îmbină foarte bine elementele de puzzle și adventure. 8/10

5. JUBAKO - jocul este unul abstract, un fel de domino 3D în care pe tură se așează diferite tile-uri de tip domino cu tot felul de legume și ingrediente culinare japoneze. Acestea se așează pe tabla proprie a fiecărui jucător ori pe nivel, ori etajat. Etalarea pe verticală se face având grijă ca cel puțin un simbol să se suprapună. Punctajul este destul de haotic, deoarece se pot alege dintr-o sumedenie de modalități și combinațiile acestora, dar punctajul de bază este destul de slăbuț gândit. Pe de altă parte calitatea este destul de slabă, deși de la Ravensburger aș fi avut așteptări mai serioase. 7/10

6. OMEN: HEIR TO THE DUNES - jocul este pentru doi jucători, unul controlează forțele lui Anubis iar celălalt forțele lui Horus. Scopul este ca prin etalarea cât mai optimă a cărților cucerirea orașelor de pe Nil, sau mai degrabă subjugarea acestora. Cărțile jucate au tot felul de abilități care fac jocul și mai interesant, plus fiecare carte aparține unui zeu, ca atare folosirea abilității depinde pe ce parte se află jucătorul. Tot așa prin jucarea unor cărți se pot construi clădiri care aduc pe lângă beneficii și puncte substanțiale. Jocul merge destul de ușor îndată ce jucătorii devin familiarizați cu toate cuvintele cheie de pe cărți, ca atare cheat sheet-urile sunt destul de des folosite. Este un joc bun și frumos pentru doi jucători, nu excepțional dar bun, aș zice mai bun decât Lost Cities sau jocurile din această categorie. 7/10

7. TRAINMAKER - un joc simpluț cu zaruri al cărui scop este combinarea zarurilor aruncate în trenuri. În funcție de vagonașele colorate de pe zaruri se alege câte o carte de stație cu aceleași combinații. Fiecare stație are afișat câte un bun, iar cine reușește să le adune pe toate, câștigă. Un filler excelent, absolut random și scurt. 6/10

8. INUIT: THE SNOW FOLK - este un tableau builder destul de simpatic și frumos realizat în care jucătorii adună tot felul de personaje inuite populând satul propriu. Apoi pe tură se rezolvă câte o acțiune, de fapt un meșteșug tradițional a cărei putere este dată de numărul de personaje arondate. Fiecare meșteșug aduce punctaje diferite: vânătorii aduc puncte din urșii polari, apoi se pot vâna balene, foci, se poate dezvolta puterea militară, șamanii dau tot felul de bonusuri. Jocul are un game flow excelent, merge rapid, sunt o mare varietate de elemente de punctaj. Pe lângă asta este extrem de frumos realizat grafic. 8/10

9. PLANET - în acest joc se încearcă popularea Terrei cu diferite habitate pentru diferite animale. Terra este reprezentată de un zar cu 12 fețe. Fiecare jucător primește câte un zar, iar pe fiecare tură se draftează elemente de teren magnetice, ca se lipesc pe acest zar. Pe fiecare tură sunt niște obiective, care pot fi punctate doar de câte un jucător. La finalul jocului se adună aceste cărți cu obiective și cine are cele mai multe puncte căștigă. Jocul este unul de familie destul de rapid și interesant, și frumos realizat. 7/10

10. MARTINIQUE - este un joc mai vechi de deducție pentru doi jucători cu o tematică de pirați. Pe rând jucătorii populează harta cu pirați (pe marginea insulei). Harta de joc este acoperită cu diferite tile-uri. Acestea se adună în momentul în care un pirat pornește de pe ele. Cifra afiașată indică distanța la care se poate mișca ortogonal piratul. Printre tile-uri sunt niște scroll-uri care indică poziții de pe matricea insulei (cifre și litere). Scopul este ca la finalul jocului jucătorii să găsească acea poziție de pe hartă unde este ascunsă comoara, adică poziția din matrice a cărei cifră și literă nu este pe hartă. Este un joc de deducție și tactic în același timp. 7/10

Jocul lunii pentru mine este INUIT: THE SNOW FOLK

[emisanSB]

Slabă lună. Ce s-a intamplat ??

[mendocino]

Am jucat Exit-uri, Unlock-uri multe:). Și a venit și canicula

[Corwin]

O luna foarte buna pentru jocuri noi:

Fields of Arle - Un Uwe doar pentru doi jucatori (trei cu extensie). Nu pare ca schimba mult de la o partida la alta, dar cred ca e de-ajuns cat sa il faca totusi rejucabil. Iti da o multime de worker placement spots, dar nu cat in A Feast for Odin (nu ca vreun alt joc ar da atatea), si are un mecanism interesant de runde care alterneaza locatii de "vara" si "iarna", asa ca nu toate locatiile sunt disponibile in fiecare moment. In plus de asta, pe fiecare grup de locatii iti poti upgrada puterea muncitorului, dar doar unele dintre actiuni tin de putere. De exemplu intr-un grup ai locatie care-ti da numar fix de lemne si alta care iti da numar de lemne in functie de puterea muncitorului. Asa ca trebuie sa-ti planuiesti bine cand si unde vrei sa mergi, dar si ce vrei sa upgradezi (ceea ce eu nu am facut foarte bine). L-as mai juca, dar deocamdata e sub Agricola si Feast, si alea deja merg bine in 2 jucatori. 8 / 10 (posibil sa scada)

Clinic - Partea de spital cu mai multe etaje si ducerea doctorilor si pacientilor in locatiile specifice e foarte interesanta. Insa conditiile de plasare a camerelor din spital sunt cam prea complicate, ca tot uiti sa tii cont de cate una. Mai vreau sa-l joc, sa vad cum e cand ma obisnuiesc deja cu formele pe care le poate avea spitalul. As prefera insa mai mult in 3 jucatori, ca in 2 partea de selectie simultana a actiunilor e mai putin interesanta. S-ar putea pana la urma tocmai asta sa nu-mi placa, dar in 2 e atat de evidenta de multe ori ca ai putea face o planificare in stitul Pret-a-Porter sau Dominant Species. 8 / 10

Roads & Boats - Pentru un joc cu reguli atat de simple si clare, e incredibil de complicat sa-l joci. Partea de logistica e de multe ori scoasa din jocurile euro, si inteleg de ce. In R&B poti produce anumite resurse doar in anumite spatii, apoi trebuie sa le transporti cu utilaje de capacitate si miscare limitate pana la regiunile unde vrei sa le folosesti pentru constructii sau pentru a le procesa. Pe langa asta mai ai si interactiune directa, pentru ca resursele lasate pe harta pot fi furate, drumurile pot fi blocate (temporar), etc. E complex si dur, dar l-as mai juca de cateva ori si ma astept sa-mi placa mai mult. 8 / 10 (posibil sa creasca)

KeyForge - Am apucat in sfarsit sa-l joc si eu. E foaaaarte swingy, pentru ca nu ai costuri de a pune cartile in joc ca la Magic, trebuie doar sa declari ce "casa" dintre cele trei din deckul tau vei juca, si poti pune in joc si activa oricate carti ale casei respective. Credeam ca Mystic Vale e combo-game, asta e si mai si. Imi place, si mai vreau sa-l joc, si singurul motiv pentru care nu i-am dat nota mai mare e ca dupa o partida nu e de-ajuns sa-mi formez o idee mai clara. 8 / 10 (posibil sa... creasca?)

Pandemic Iberia - Pandemic cu alt skin, bun, si l-as mai juca. Enough said. 9 / 10

War Chest - Un sah cu puteri speciale ale fiecare piese, de la arcasi la cavaleri, piese care pot muta altele, piese mai rezistente (nu pot fi atacate decat de piese stacked), sulitasi care dau damage inapoi, etc. Foarte interesant, mai ales pentru iubitorii de sah sau abstracte in general, si dureaza mai putin. Disponibil online pe Yucata. 9 / 10

Everdell - L-am vazut jucat doar o data acum multa vreme, si mi-a dat impresia ca e prea lung pentru cat de simplu e. Nope! L-am jucat pe TTS in 4 jucatori, cu 3 care nu-l stiam deloc, si a durat putin peste doua ore. Pe masa fizica cu jucatori care-l stiu cred ca ar dura sub doua ore lejer. Are un feeling de Imperial Settlers (iti construiesti un tablou de carti cu efecte pasive si active) + 7 Wonders (unele carti "cladire" te lasa sa joci carti "animal" gratis daca le ai in tablou). Pe langa ca are fiecare o mana de carti mai sunt si 8 carti disponibile tuturor intr-o piata comuna in care se tot adauga carti dupa ce au fost construite unele, si mai ai si competitie pentru niste premii care-ti aduc puncte (unele care apar in fiecare partida, unele care se schimba). Unde mai pui ca e si worker placement! A vorbit o gramada de lume despre el lunile trecute pe forum, si ma bucur ca am apucat in sfarsit sa-l joc! 9 / 10

---

Jocul lunii: Everdell!

[adelindumitru]

Clans of Caledonia:
Ce nu mi-a placut: Mi-a placut cam tot. Scorul final parca e putin cam "incurcat" cu acele bunuri de export. Parca ar fi fost mai placut jocul cu un scor mai straight-forward si dureaza ceva pana ce termini de calulat totul. Iar plansa proprie si poate componentele o idee mai maricele. Oricum, apreciez enorm ca un joc atat de complex are o cutie minuscula. Si nu stiu de ce sa plang astia pe net ca lor nu le mai incap componentele la loc si capacul nu se inchide. La mine intra totul perfect in pungute si chiar ar mai intra cate ceva pe acolo cu capacul perfect inchis.

Hm nu știu dacă ar fi fost mai plăcut. Ideea cu bunurile de export e că îți furnizează un nou layer de strategii când iei contractele. Vei lua contractul x care îți dă beneficii imediate foarte bune, dar care va avansa prea mult tutunul și vei obține puncte mai puține pe viitor? Oare ceilalți jucători vor vrea să aibă contractul respectiv în viitor? Faptul că nu se resetează contractele e și el important când vine vorba de astfel de calcule. Mie îmi place foarte mult acest aspect la Caledonia, și e unul din lucrurile care îl fac să fie un joc atât de bun în comparație cu altele în care ai de îndeplinit contracte (precum Voyages of Marco Polo).

[ProfessorChaos]

1. Monolith Arena Joc tactic de mare clasa de la care ma asteptam sa semene foarte mult cu Neuroshima Hex 3.0. Dar e si nu e. Mecanica cu monolith-urile aduce un strat nou de strategie si scurteaza partidele - ceea ce e bine. Incepatorii au varianta de a juca fara monolith-uri, mai aproape de Neuroshima clasica. Productia e grozava - tileuri mari si rezistente, rezumatul puterilor supraprodus. Factiunile de inceput sunt suficient de originale si destul de diferite de Neuroshima cat sa te faca curios sa le explorezi. Chiar daca se pot gasi niste asemanari, se vede ca factiunile sunt muncite si gandite. Daca nu v-ati jucat nici Neuroshima, nici Monilith Arena recomand sa incepeti cu Monolith Arena. Intr-un mod bizar, pare ca tematica fantasy chiar merge mai bine pt joc decat cea postapocaliptica. Un dezavantaj este ca nu sunt inca suficiente extensii aparute. Dar mi se pare un bun entry-point. Singurul minus ar fi ca monolithurile au destul de multe reguli specifice pentru un feature care nu va folosit chiar atat de mult pe parcursul partidei. Dar pentru un jucator de Neuroshima veteran nu-i mare problema. Mi-a depasit asteptarile si mi-a redat pofta pentru sistem. Nota 8.5/10

2. Paladins of the West Kingdom Jucat pe Tabletopia, Un euro bogat pe care iconografia incredibil de clara il face mult mai accesibil decat ar trebui sa fie. Ofera o gramada de abordari strategice si simti cum optiunile si actiunile posibile cresc pe masura ce se desfasoara jocul. Grafica excelenta, la fel si productia. Desi a iesit fum din creier lucrurile mi s-au legat destul de clar in minte dupa o vreme si am inceput sa vad legaturile si dinamicile dintre actiuni binisor. L-am jucat in 2 si a mers foarte bine. Poate l-as incerca si in 3, dar asta e maximul pentru ca dureaza ceva. Cred ca e interesant de vazut daca creste interactiunea in 3 jucatori (presupun ca un pic da). Il apreciez foarte mult ca design dar ca heavy euro nu e chiar genul meu de joc, deci nu stiu de cate ori o sa am chef sa-l joc. Oricum, recomad clar fanilor genului si nu numai. Nota 8/10

Jocul lunii: Monolith Arena

[Corwin]

Uf, chiar sper sa joc Paladins in 2 candva. In 4 a fost mult prea lung.

[rabesandratana]

2. Paladins of the West Kingdom Jucat pe Tabletopia, Grafica excelenta, la fel si productia. Nota 8/10

Grafica inteleg, dar de prodctia jocului, cum ti-ai dat seama de pe Tabletopia?

[ProfessorChaos]

2. Paladins of the West Kingdom Jucat pe Tabletopia, Grafica excelenta, la fel si productia. Nota 8/10

Grafica inteleg, dar de prodctia jocului, cum ti-ai dat seama de pe Tabletopia?

Prin productie ma refeream aici in special la iconografie - cum e totul organizat in joc. Oricum, daca te-ai jucat jocuri de la publisherul asta sunt sigur ca stii ca au productie buna. De asemenea, pe Tabletopia mi se pare ca implementarile fac cinste componentelor reale. Altfel, sper ca ma intelegi ca sunt 2 randuri scrise la repezeala, nu e un review exhaustiv, deci nu-mi prea bat capul cu astfel de detalii. Va prindeti voi

Am uitat si sa mentionez ca in continuare prefer Architects peste Paladins, in mare parte pentru ca mi se pare mai accesibil ca si complexitate decat Paladins si pentru mecanica aia smechera de worker placement.

[rabesandratana]

2. Paladins of the West Kingdom Jucat pe Tabletopia, Grafica excelenta, la fel si productia. Nota 8/10

Grafica inteleg, dar de prodctia jocului, cum ti-ai dat seama de pe Tabletopia?

Prin productie ma refeream aici in special la iconografie - cum e totul organizat in joc. Oricum, daca te-ai jucat jocuri de la publisherul asta sunt sigur ca stii ca au productie buna. De asemenea, pe Tabletopia mi se pare ca implementarile fac cinste componentelor reale. Altfel, sper ca ma intelegi ca sunt 2 randuri scrise la repezeala, nu e un review exhaustiv, deci nu-mi prea bat capul cu astfel de detalii. Va prindeti voi

Am uitat si sa mentionez ca in continuare prefer Architects peste Paladins, in mare parte pentru ca mi se pare mai accesibil ca si complexitate decat Paladins si pentru mecanica aia smechera de worker placement.

Ah. Ok, înțeleg acum la ce te referi. Da, pe Tabletopia componentele sunt realizate de către programatorii softului, cu licență , pe când pe Tabletop Simulator cei care scanează și pun jocurile, sunt în general userii și fiecare face după capul lui.

Eu am jucat doar Architects și mi-a plăcut interacțiunea din el. Palladins ma cam lasă rece din ce am văzut la rahdo. Poate îl joc și eu pe Tabletopia...

[adelindumitru]

Architects e într-adevăr mai interactiv, dar Paladins are 10 straturi în plus de bunătăți. Sigur, dacă vrei un worker placement distilat la maxim, Architects e ok. Noua ni s-a părut foarte plictisitor și cu mult prea multe componente la cat de simplu e, asa ca l am vândut.

[mihnea_1309]

+1 pentru Paladins, merita.
Productia e un pic dezamagitoare pentru mine, piesele sunt un pic cam marunte in incercarea de a forta jocul sa incapa intr-o cutie mult prea mica (exact ca la Clans of Caledonia). N-am alt joc care sa incapa atat de greu inapoi in cutie. Nicio sansa de sleeves, player aids sau d-astea. Iconografia e intr-adevar

[sergiunastrut]

Ca să respect trendul general al acestei luni, și la mine a fost secetă cumplită în materie de joacă: doar 7 partide în toată luna, a 5 jocuri diferite, cu un singur titlu nemaijucat înainte.

5 s:
Ponte del Diavolo: Un tile placement cât se poate de abstract, localizat cumva spațial în Veneția (în realitate doar poza de pe copertă arată asta, ca să stârnească interesul, dar cam atât). Fiind exclusiv joc de 2 jucători, fiecare jucător plasează la tura lui fie 2 tile-uri pătrate în culoarea lui (nu neapărat adiacent), fie un pod peste oricare 2 tile-uri proprii situate la distanță de un spațiu în oricare direcție. Grupările de 1, 2 sau 3 tile-uri adiacente sunt considerate bancuri de nisip, iar cele de la 4 în sus, insule. În genere, ca să câștigi vizezi un lanț cât mai mare de insule conectate, acesta punctându-se exponențial. L-am jucat online, însă nici în realitate nu mi s-ar părea nimic interesant la el: te joci cu pătrate și poduri arcuite de lemn, ce trebuie aranjate într-un grid de 10x10, iar cheia jocului e să te folosești oportun de poduri ca să nu pierzi conexiunile tale și implicit să-l blochezi astfel pe adversar. Deși implică o doză importantă de strategie, pachetul unitar e mult prea....meh.

Nici nu poate fi vorba de jocul lunii cu așa ceva și mai ales cu un titlu solitar. Sper ca iulie să fie nițel mai promițător, dar oricum vara am așteptări mai temperate de la hobby