De ce Race for the Galaxy este jocul meu favorit

[adrim]

Avertisment: Ceea ce urmeaza nu este un review obiectiv care descrie in detaliu componentele, mecanicile si etapele jocului, ci doar o parere personala dupa niste sute de partide cu acest joc minunat. De asemenea vreau sa mentionez ca sunt relativ nou in boardgames, nu am testat decat vreo 30 de jocuri pana acum. (Dar se pare ca sunt suficiente pentru a avea deja favoriti)

from http://www.boardgamegeek.com/image/892395

Asadar, de ce Race for the Galaxy este jocul meu favorit?

Pe scurt, pentru ca este cel mai echilibrat joc din cate am incercat pana acum. Pentru ca este ingenios felul in care reuseste sa imbine aspecte care sunt pentru mine esentiale la un joc, si chiar sa transforme unele aspecte negative in plusuri.

Sa le luam pe rand:

Componente: un pachet de carti si cateva cartonase care marcheaza punctele de victorie. Perfect, asta inseamna ca pregatirea si strangerea jocului se face in doua minute. Totusi, doar un pachet de carti? Da. Desi in joc gestionam 4 categorii diferite (planete, dezvoltari, produse si bani) toate cartile stau intr-un singur teanc – ingenios.

Desfasurarea jocului este cat se poate de simpla. Runda incepe prin alegerea simultana si secreta a unuia dintre cele 5 roluri (PuertoRico style). Apoi se rezolva secvential doar rolurile alese in tura respectiva … si cam atat, incepe o runda noua.

Down time-ul este minim pentru ca jucatori actioneaza simultan in tote fazele.

Durata unei partide este in jur de 30 min (daca toata lumea cunoaste bine jocul). Acest aspect stimuleaza jocul multor partide succesive si totodata este un plus pentru cei care nu au foarte mult timp liber la dispozitie.

Rejucabilitate foarte mare. Jocul condenseaza foarte multa complexitate raportat la simplitatea designului si timpul scurt de joc. Nu cred ca ma voi plictisi vreodata de el. Sunt extrem de multe cai spre victorie si scorurile sunt in general stranse, ceea ce face ca jocul sa fie mereu competitiv, tensionat si mereu te impinge sa mai incerci o partida. Jocul este suficient de adanc, fara a fi obositor. (Sunt unele jocuri mai grele dupa care ai senzatia ca ai terminat o zi de munca.)

Factorul noroc este un aspect foarte important pentru mine si este o problema la foarte multe jocuri. Aici in schimb reuseste sa aduca un plus. Fiind un joc de carti factorul noroc este implicit, cu toate astea diversitatea cartilor si a posibilitatilor de combinare fac ca victoria sa nu fie determinata de noroc decat extrem de rar. Este doar atat noroc cat trebuie, suficient pentru a echilibra putin diferentele de experienta ale jucatorilor si pentru a contribui la tensiune, si la rejucabilitate.

Fun factor este un aspect important pentru multa lume. Pentru mine care sunt un “efficiency freak” este mai putin importanta nuanta “fun” a conceptului, in schimb este important ceea ce numesc “addiction factor”. Odata ce treci de faza de invatare, adica nu te mai concentrezi pe citirea iconurilor de pe carti, ci pe strategiile de joc … nu te mai poti opri. Foarte misto!

Numarul de jucatori este un alt mare plus al acestui joc. Varianta speciala pentru 2 jucatori este excelenta. Putine jocuri multiplayer isi pastreaza aceeasi savoare cand sunt jucate doar in doi.

Fiind jocul meu favorit, nu prea ii vad minusuri, dar am observat si inteleg anumite aspecte care au deranjat pe alti parteneri de joc. Asadar mai jos urmeaza cateva potentiale minusuri:

Carapacea tare. Race for the Galaxy este un joc extraordinar, dar nu vei putea sa virusezi non-gameri cu el. Desi mecanica jocului e foarte simpla, perioada de invatare a simbolurilor este mai anevoioasa pentru non-gameri - gen 10 partide - de obicei e prea mult pt ei. Jocul se dezvaluie abia dupa ce citesti cursiv iconurile si ai o idee despre ce este in pachet.

Tematica/Grafica nu este un aspect foarte important pentru mine in general. In cazul asta chiar imi place, pentru ca imi place SF-ul. Pentru altii in schimb a fost un motiv in plus pentru a respinge jocul. In special doamnele si domnisoarele au reactionat negativ la culoarea neagra a fondului si la tema in general. Bineinteles aici este o chestiune de gust …

Interactiunea dintre jucatori este indirecta si destul de redusa, dar nu inexistenta cum spun gurile rele. In unele grupuri de joc, cu membrii care suporta mai greu confruntarea directa, acest aspect poate fi trecut lejer la plusuri.

In concluzie, Race for the Galaxy este un joc pentru toata viata. In cazul meu doar sahul se mai bucura de aceasta distinctie.

[suf]

Excelent! Intr-adevar un joc excelent. Si la mine a fost uneori problematica introducerea jocului, in special datorita iconografiei care pare sa fie mai greu de retinut "deci daca e umpluta cu gri nu produce si daca e verde si scrie cu rosu de ce nu pot sa o cumpar, ce fac alea cu glow si care-s dezvoltarile?"

[criss]

Avertisment: urmatoarele fraze reprezinta parerea mea.

Cel mai dezechilibrat joc din ceea ce am jucat pina acum. Factor noroc prea mare. Timp de joc prea mic (se termina prea repede). Tematica SF este doar de forma. Nu-mi da senzatia de "joc serios". Am gasit o strategie cu care cistig 75% din jocuri (si altii au gasit-o pe BGG). Exista doar doua strategii reale de cistig (economic sau militar). Nu-mi plac jocurile fara tabla de joc.

In concluzie, Race for the Galaxy este un joc de vindut.

[suf]

Foarte tare

[alexddumitru]

Interesant ce diferente de pareri starneste acest joc. Parerea mea e la mijloc. Nu mi se pare un joc extraordinar, dar nici asa de slab. Adica afirmatia factor noroc prea mare nu cred ca e chiar adevarata. Nu este chiar genul de joc la care sa iti construiesti strategia 100% de la inceputul jocului, strategia trebuie adaptata la cartile care cad.

In fine, mie mi se pare un joc destul de bun, dar caruia parca ii lipseste personalitatea. N-am intrat niciodata in tema atunci cand l-am jucat, am interactionat extrem de putin cu ceilalti jucatori si n-am avut niciodata tresariri nici cand am castigat, nici cand am pierdut. It just happened...

In ceea ce priveste reviewul, tine-o tot asa! Imi place cum l-ai structurat ca e usor de citit, desi ordinea in care ai asezat ideile pare putin aleatoare. Felicitari!

[imba]

Si eu sunt de acord ca sunt doar 2 strategii de castig, dar trebuie sa "ai cu ce" la cea economica si respectiv sa "ai pe cine" la cea militara, pentru ca degeaba astepti tu sa iti vina o lume mare militara, daca ea nu vine, iar la cea economica la fel, daca nu ai cu ce produce sau cum sa consumi, la fel.

Am castigat un joc doar cu 3 carti jos puse de mine (develop, settle, produce, consumex2) dar asta a fost unul din 100 de jocuri. In rest mai modificam strategia din mers, mai puneam jos 10 carti ca sa incep sa consum ceva, inclusiv am avut si un joc care a fost castigat la rush cu multe developmenturi de 1-2 si planete de 1 si 0 si un singur develop de 6 la sfarsit care dadea puncte pentru developuri. Scorul nu a fost cine stie ce, dar a fost suficient pentru a castiga. Astfel, ca nu sunt sigur ca e asa usor sa te bazezi pe aceste 2 infailibile strategii de a castiga. Eu zic ca conteaza ce fac si ceilalti. Degeaba astepti tu Mining League, daca e in pachetul adversarului si a decartat ca sa pune Space Marines...

[haretel]

nu l-am jucat niciodata, da' ma fac curios impresiile voastre

[criss]

Adica afirmatia factor noroc prea mare nu cred ca e chiar adevarata.

Race a fost construit dupa Puerto Rico (la un moment dat s-au despartit designerii San Juan si asa a iesit un "San Juan SF = Race"). La Puerto aproape totul e la vedere, strategii multiple de cistig, norocul tinde spre zero, cel mai bun cistiga, blabla. La Race tragi cartea si vezi daca te-a ajutat sau nu. Ca la aproape toate jocurile de carti. Nu cistiga intotdeauna cel-mai-bun, ci cel-mai-bun-si-norocos.
In legatura cu cele 2 strategii am gresit, exista o strategie si jumatate. Fiindca cea economica e mai tare ca cea militara (3 planete ce produc, apoi doar produce + consume x 2vp -> se termina vp rapid, ai cistigat dar nu esti fericit fiindca ai pierdut timpul in care puteai juca un joc mai bun).

[MandrulDuce]

Thumbs up pt review. mi-a placut sa-l citesc.

Dupa parerea mea RFTG este la fel ca toate jocurile cu carti. Adica faptul ca te vei baza SI pe noroc nu e ceva ce te plezneste peste ochi dupa ce ai cumparat jocul si la care nu te-ai fi asteptat niciodata. Scrie pe cutie ca e joc de carti, stii din start ca va avea luck factor. Unele jocuri vor fi super echilibrate si misto, creand un adevarat "race", altele vor fi stricate complet de ordinea in care ies cartile.

Singura chestie care nu-mi place la jocul acesta DELOC si ma face sa NU il joc este tematica. Grafica e urata (dupa parerea mea), imi aduce a filmele SF din anii 70 si chiar daca as fi dispus sa trec peste asta desutl de usor, mi se pare ca e si complet de umplutura tema. Mai rau incurca decat ajuta. La baza toate jocurile de management (resurse, carti, etc...) sunt abstracte, dar aici chiar nu faci NIMIC care sa aibe legatura cu tema SF (legatura reala, nu ca atribui unor actiuni de genul colectare de resurse, castig de VP's nume tematice precum produce, consume,etc...)

[alexddumitru]

La Race tragi cartea si vezi daca te-a ajutat sau nu. Ca la aproape toate jocurile de carti. Nu cistiga intotdeauna cel-mai-bun, ci cel-mai-bun-si-norocos.

La cum prezinti tu, un neinitiat ar putea sa inteleaga ca Race e un Macao (ala cu carti de joc) cu tema SF. Posibilitatile pe care le ofera jocul sunt facute sa scada importanta norocului, nu e chiar Razboi. Nu stiu de ce apar eu acest joc, care imi este fix indiferent, dar nu l-am gasit chiar asa de groaznic cum zici tu.

In plus, eu cred ca este benefic pentru multe jocuri sa aiba si factorul noroc (cat de cat la minim) pentru ca in nicio situatie din viata nu o sa ai cunostinta de toate variabilele.

[Rautz]

De multe ori observ ca oamenii nu inteleg exact notiunea de 'noroc', se uita ca daca orice rezultat e posibil intr-o singura partida inseamna ca e de noroc
Pentru a considera insa cat 'noroc' exista intr-un joc trebuie facut invers: trebuie sa consideri un numar extrem de mare de partide/repetitii, iar daca jucatorul mai bun nu poate influenta rezultatul atunci e de noroc
Exemplul clar e sahul, va garantez ca intr-o singura partida se poate intampla orice rezultat, dar dupa 10-100 partide jucatorul mai bun va castiga intotdeauna. Chiar si asa, cu cat diferenta de valoare e mai mica trebuie un numar mai mare de partide pentru a determina castigatorul

La fel se considera si in jocurile de carti, de orice natura, conteaza ce carte tragi deci e de noroc. Va reamintesc ca bridge-ul de exemplu nu e deloc de noroc (ca sa nu dau exemplul controversat al pokerului) pe termen lung. Orice joc de carti se bazeaza pe multe jocuri pentru a arata ca cel cu o strategie mai buna va castiga

Nu am jucat niciodata Race for the Galaxy dar sunt convins ca acelasi lucru se aplica: intr-o partida oarecare poate castiga oricine, dar in 10-20 meciuri va castiga mereu cel mai bun

Lucrul care nu-mi place mie la acest joc este ca s-ar transforma automat in joc pentru 2 persoane, deci l-ar limita. Asta pentru ca numai eu si prietena am avea rabdarea sa invatam toate acele simboluri, dar sa invatam pe altii ar fi imposibil. Chiar si asa momentan n-am nici o dorinta sa-mi bat capul cu acele simboluri mai ales ca sunt destul de impersonale, triunghiuri, patratele, romburi si mai stiu eu ce. Daca erau desenate niste rase sau simboluri parca era mai bine
Acest lucru ma face sa nici nu vreau sa incerc jocul momentan, poate pe viitor


Momentan esti entuziasmat de joc, pentru ca este relativ nou, dar

In concluzie, Race for the Galaxy este un joc pentru toata viata

Sunt convins ca nu va fi asa, numai si pentru faptul ca vor aparea noi si noi expansionuri si jocuri similare, din ce in ce mai bune
Asta imi aminteste de cei care zic 'calculatorul asta-l voi avea pe viata', unde viata=vreo 2-3 ani

Problema cu jocurile de carti e ca desi exista un numar infinit(in sensul de foarte multe) de posibilitati sa-ti vina cartile, exista un numar finit de strategii, cum s-a argumentat si pe aici, fie ca sunt 2, fie ca sunt 10, e tot un numar finit si mic.
Sahul ofera rejucabilitatea imensa pentru ca pe langa posibilitatile infinite si strategiile sunt infinite, nici o partida nu seamana cu alta, nici macar ca strategie ca sa nu mai vorbim de asezarea pieselor
In jocurile cu carti, chiar si de bridge sau poker ai senzatia permanenta ca ai mai vazut mana/jocul respectiv

[jakkal]

Excelent review! Si pentru noi, RftG este jocul preferat!

@criss: Se pare ca ai avut ceva frustari dupa ce ai jucat acest joc, avand in vedere ca dai cu el de pamant de fiecare data cand se aduce vorba despre el!

Parererea mea despre strategiile din Race a mai fost scrisa pe forum, tot ca un raspuns la un post de-al lui criss:

Din experienta mea (joc RftG in 2 jucatori, advanced), sunt multe strategii cu care se poate castiga.
Intr-adevar, sunt cele 2 principale: CONSUME x2 / PRODUCE si MILITARY.
CONSUME x2 / PRODUCE se poate clasifica in 2 subcategorii: MONO COLOR (de genul, doar lumi producatoare Novelty sau Rare sau Gene), BICOLOR (deobicei Novelty/Rare) si MULTI COLOR (cate 1-2 lumi producatoare diferite).
O subcategorie a strategiei MILITARY este cea WINDFALL (colonizezi doar lumi WINDFALL), dar este victorioasa doar cu unele carti din prima expansiune.
Dupa aceea, ar mai fi si cea de DEVELOPMENT (iese mai dificil, dar cu ea poti contracara mai usor Cx2/P).
Si, binenteles, un mix din 2 sau 3 strategii.
Nu consider ca ar exista carti sau serii de carti "broken", desi, in mana unui jucator experimentat unele combinatii ar putea fi "fatale".

In jocul de baza, strategia care primeaza este Cx2/P, prima expansiune adaugand carti in special pentru strategia MILITARY sau pentru subcategorii ale Cx2/P. Deasemenea, prima expansiune adauga GOALS, care, cateodata, pot ajuta o strategie care "scartie", prin colectarea de VPs.

Din punctul meu de vedere, jocul nu se bazeaza pe noroc (desi se trag carti), ci pe abilitatea jucatorilor de a folosi cat mai bine cartile pe care le au in mana.

Ce pot sa va zic este RftG este unul dintre jocurile pe care fie il iubesti, fie il urasti....nu prea pare sa fie cale de mijloc!

[adrim]

Interesante reactiile
In primul rand vreau sa multumesc pentru aprecierile si incurajarile pe marginea reviewului.

Revenind la oile noastre, Criss a mers putin in extrema cu subaprecierea jocului, dar probabil era necesar pentru a echilibra extrema din care am pornit eu.

In linii mari inteleg si respect fiecare punct de vedere exprimat. As vrea doar sa mai nuantez cateva aspecte:

1. Cele doua linii strategice (economic sau militar) sunt mai mult repere teoretice, deoarece in practica trebuie sa te adaptezi la ceea ce ai in mana. Am observat ca jucatorii abordeaza jocul cu una din urmatoarele doua atitudini: In prima faza de cunoastere a jocului, dupa ce realizezi ca anumite combinatii de carti aduc un castig teoretic sigur, ai impresia ca acesta este de fapt scopul jocului si vei alerga prin pachet dupa anumite carti pentru a realiza respectivele combinatii. In cazul acestei abordari jocul tine in foarte mare parte de noroc, putand deveni chiar frustrant. A doua atitudine apare doar dupa ce renunti la aceasta cautare si joci pur si simplu cea mai buna varianta din ceea ce ai in mana. Pot rezulta tablouri surprinzatoare la sfarsitul jocului, bineinteles tablouri subordonate celor 2 startegii generale, dar atat de variate, atat de savuroase. Atunci jocul se transforma intradevar intr-o cursa, dar nu intr-o cursa pentru tabloul "pur", tabloul perfect, ci intr-o cursa pentru a scoate maximul posibil dintr-o mana data. Aici este tensiunea si frumusetea jocului.

2. Primul joc pe care l-am luat dupa ce am aflat de BGG a fost, bineinteles ... PuertoRico. Am fost foarte impresionati de eleganta designului. Intradevar totul la vedere, control 100%, dar tensiune zero. In scurt timp s-a dovedit ca strategiile multiple erau de fapt mult mai limitate si jocurile au inceput sa semene si sa fie extrem de previzibile. Poti sa joci la fel de bine PuertoRico singur cu 4 jucatori imaginari ... acelasi feeling ca si cu jucatorii reali, poate chiar putin mai bun solo. In opinia mea Race a desavarsit ideile foarte bune, dar prea rigide din PuertoRico. In PuertoRico esti ca intr-un corset, in Race esti flexibil, esti liber. Intr-un fel este ca si diferenta dintre clavecin si pian ...

3. Exista o placere in sine in invartitul cartilor, care este dincolo de orice mecanica (... probabil Freud ar avea o explicatie)


Jakkal a concluzionat foarte bine pentru RftG: fie il iubesti, fie il urasti.

[criss]

@adrim: ai dreptate, am mers spre extrema negativa in contrabalans.

@bachaus: sunt de acord cu ce ai scris dar n-ai inteles ce am vrut sa spun cu norocul - exista jocuri care ii deranjeaza pe unii prin factorul noroc prea mare. Iti dau ca exemplu BattleLore pe care-l joci, de multe ori o partida se poate decide la aruncarea unui zar. Pe unii asta ii deranjeaza, pe altii nu.

@jakkal: sa am frustrari? Ar trebui sa invatam sa acceptam si criticile, nu doar laudele. Ai observat ca lumea se fereste sa critice ceva pe forum? Vrei sa spun de acum inainte ca toate jocurile sunt formidabile? Din pacate nu pot, dupa ce am studiat zeci de ani sahul, nu-mi mai poate placea piticotul.

Race este jocul care mi-a placut cel mai putin din tot ce am jucat pina acum. Poate si pentru faptul ca am jucat Puerto Rico, care e mai bun - in opinia mea - la toate capitolele.

Ii inteleg si pe cei care le place. Nu toata lumea este pasionata de jocuri mai grele si mai lungi. Intre zecile de mii de jocuri disponibile, fiecare isi gaseste jocul lui preferat.