Cat pe ce sa treaca luna si sa nu apuc sa mai pun ce am jucat in iunie!
Town Builder: Coevorden (4-5 partide solo): Joc de carti multi use, in care alegi una dintre cartile din market si apoi fie o pui ca plan de constructie, fie te folosesti de ea pentru iconita pe care o arata (lemn/piatra/caramida) pentru a finaliza o cladire inca neterminata. Odata finalizate, cladirile, dau puncte dar multe dintre ele, vin si cu un text cu abilitati speciale, ceea ce va face mult mai usoara actiunea de construit, ori te ajuta sa strangi mai multe puncte. Acest joc denota eleganta, atat ca gameplay, cat si dpdvd al graficii. Nu mai stiu cine mi l-a recomandat pe grupul de facebook, dar ii multumesc. Nota 8,5
Era of Inventions (3 partide in 3 si 4 jucatori): Un euro vechi, care isi arata varsta prin prisma graficii urate, de un maroniu ingrozitor, dar care reuseste sa vina cu o tematica bine implementata. Inventam diverse obiecte/aparate, de la masina de calcat, pana la avion si apoi, odata inventate si brevetate, putem sa incepem sa le construim in masa, ceea ce ne va aduce puncte/sau bani, atat noua, cat si celor care au inventat acel lucru si al carui brevet atesta asta. E un worker placement foarte disputat, in care lumea se lupta pentru cate 2 locuri in fiecare spatiu, pentru a lua bunurile necesare, pentru a face fabrici, pentru a inventa, breveta si produce. Ne-a surprins intr-un mod extrem de placut. Nu aveam mari asteptari de la un joc complet necunoscut, dar uneori de aici apar giuvaierele. Stiu ca poate e un termen exagerat, iar nota de pe bgg arata foarte rau, dar pentru noi, este un joc foarte bun pe care o sa il rejucam des, in ciuda esteticii oribile si a marilor probleme de productie. Poate si de asta e asa slab cotat, nu neaparat din cauza mecanismelor. Nota 8,8
Saloon Tycoon (2 partide in 3 jucatori): In primul rand ce m-a atras la acest joc, a fost aspectul vizual, a modului cum se construieste orasul, saloanele fiind puse etaj cu etaj, unele peste altele, cu cuburi pe post de stalpi. Spre final de joc, fiecare plansa arata altfel, iar casele 3D, aduc o atmosfera placuta.
In tura ta, joci o carte de obicei si executi ceea ce iti arata pe ea. De obicei: ia 5 aur (care sunt banii in joc), trage 2 carti si joaca una, construieste, fura de la cineva niste aur, etc. Apoi ne uitam la teancul de tile-uri cu saloane si la costul lor in aur, si alegem sa construim unul dintre ele, asta aducand si un beneficiu.
Abia cand ai pus si cei 4 stalpi, iei punctele. De acum, poti sa incepi sa construiesti si la etaj. Iar alegerea saloanelor nu e una haotica, pentru ca avem fiecare niste obiective secrete, dar si unele la comun, care ne cer sa avem anumite persoane si anumite saloane pe plansa noastra pana la final de joc. Jocul are si o doza de take that, pentru ca imediat ce devii o idee mai instarit (prea mult aur, prea multe saloane, prea mult lemn, etc) un rau-facator o sa iti vina pe cap si o sa iti ceara "taxa de protectie" in fiecare runda. Uneori o sa vrei sa il pastrezi, tocmai pentru ca obiectivul tau secret cere sa ai exact acea persoana in orasul tau, alteori, ii dai niste spaga si imediat pleaca la urmatorul jucator, care acum, are o problema in plus pe cap. Sau poate nu! Si e exact persoana de care avea nevoie ca sa isi indeplineasca un obiectiv, iar tu i l-ai pus direct pe tava. Ce mai conteaza ca trebuie sa ii dea in fiecare runda cate 1 aur, daca acel obiectiv are 12 puncte!?
Ne-a placut, in ciuda faptului ca sunt destul de multe de urmarit, pentru a te asigura ca iti duci la bun sfarsit obiectivele, plus ca si ceilalti iti pot trimite pe cap niste nelegiuti. Nota 8,6
Space Base (2 partide in 3 jucatori): Asta e dezamagirea lunii. E atat de ridicat in slavi jocul acesta pe net, in frunte cu Tom Vasel, care l-a pus in ultimul top 100 pe locul 2 all time, daca retin bine, incat te face sa crezi ca totusi iti scapa ceva si trebuie sa il iei si sa il joci ca sa te convingi cat de bun este. Si din pacate, nu este. Arunci 2 zaruri, activezi un rand sau 2 de nave de pe plansa ta, adversarii fac la fel pe plansa lor si la final, daca ai destui bani, cumperi o naveta mai buna, care o sa inlocuiasca una dintre cele initiale. Iar acum, tot ce trebuie sa faci, e sa speri ca in cele din urma o sa dai 11 la zar si o sa activezi cele 5 punte delicioase. Pentru ca primul care ajunge la 40, castiga. Si nu prea o sa iti iasa chestia asta. In ciuda investitiilor tale, tot la cele mai amarate nave de pe plansa o sa ai mereu acces, pentru ca asa vrea zarul. E un fel de Machi Koro sau Dice City (2 jocuri pe care nu le-am putut suporta si care au zburat din colectie dupa o singura partida), cu alta tematica si poate un pic mai rafinat. Productia mi se pare mediocra. Oricand poti sa dai putin cu mana peste plansa si sa zboare toate cuburile care tin scorul, banii. Cartile sunt extrem de inguste si de o calitate mediocra. Prea multe iconite pe cartile mai scumpe si mai avansate. Per total nu mi-a placut mai nimic. Singurul motiv care m-a facut sa il iau, a fost doar faptul ca s-a facut mare tevatura despre el si asa cum m-am mai inselat in privinta altor titluri pe care le credeam slabe, dar cand le-am luat si jucat, s-au dovedit a fi foarte bune, am zis ca poate asa o fi si cu asta. E clar ca tipul asta de jocuri cu activari dupa aruncare de zar, nu sunt pentru mine, dupa ce al 3-lea cu mecanica asta a fost o dezamagire si o mare plictiseala. In partida 2, abia asteptam sa faca cineva 40 puncte. Aveam pe wishlist dintr-un motiv sau altul si jocul My Farm Shop, dar acum nici nu ma mai gandesc sa il iau (se joaca exact pe acelasi principiu). Nota 6, doar pentru ca e mai bun decat celelalte doua amintite mai sus si poate pentru ca, daca ai ceva noroc, mai prinzi cateva momente de exaltare cand vezi cum tura urmatoare ai activat exact cartea "aia buna", abia cumparata.
Daca e sa fac o recomandare de joc bazat pe aruncare de zaruri si upgrade-uri, de departe Dice Forge mi se pare cel mai bun, cel mai aratos si cel mai fun. Pe ala l-as juca aproape oricand.
Medici: The Card Game (3 partide in 3 jucatori): Mult timp am urmarit sa iau jocul Medici, dar cum nu era disponibil si ulterior si-a facut aparitia editia jocului de carti, am mers pana la urma pe varianta asta.
Si pare ca am facut alegerea mai buna, pentru ca vine si intr-un pachet mai mic, dar pare si ca are mecanisme mai interesante, fata de jocul de baza, care e doar o licitatie continuua. Aici ai parte si de ceva suspans, daca e sa ne raportam la acel mecanism de tras carti, pe care il regasim in Port Royal si multe altele. Pentru ca daca nu te opresti la timp, esti nevoit sa iei si cartile de care nu aveai neaparat nevoie.
In esenta, strangi bunuri pe corabia ta, iar odata umpluta, toata lumea o sa primeasca puncte in functie de totalul bunurilor stranse, iar apoi, se va face o departajare pe iconite/set-collection, care ne va aduce din nou alte puncte. Nu pare mai lucru, dar e un filler simplut si destul de relaxant. Nota 7.7
Raiders of the North Sea (vreo 3-4 partide in 3 jucatori si una solo): Inca un joc despre care intuiam ca nu o sa imi placa, dar cu toate astea l-am luat, din nou, doar pentru ca de ani buni se afla in top 100 si e laudat si regasit in top 100 all time al multor reviewuri pe care ii urmaresc. Daca jocul solo, mi s-a parut destul de challenging, jocul in 3, mi-a lasat impresia ca nu are tensiune deloc. Tematica lipseste si puterile de pe carti, fie se repeta, fie nu sunt chiar atat de palpitante. E un worker placement atipic, in care nimeni nu prea are cum sa iti blocheze vreun spatiu, pentru ca si daca a asezat un worker pe un loc pe care il voiai tu, oricum poti sa il ridici tu si sa faci acea actiune. Iar asta mi se pare ca strica mult din tensiunea unui worker placement. Am simtit ca tot jocul e o repetitie continua de: ia 3 bani, ia un sac de merinde, pune o carte jos, repeta acest proces. Apoi, daca ai echipaj si merinde, asezi un worker in partea de sus si "ataca" pentru a lua niste bunuri si eventual niste puncte. Apoi repeta tot procesul amintit mai sus. Stiu ca toata lumea spune cat de inovativ e jocul tocmai datorita acelei mecanici de: "pune un worker si fa actiunea - ridica alt worker si fa si acea actiunea", dar mie tocmai asta mi s-a parut ca ii ia din tensiune. Nu am simtit pic de tematica, nu m-am crezut nicio secunda vreun viking care, ce sa vezi, e nemilos si ataca si rade tot ce ii apare in cale! Doar o joaca in care asezi un meeple si iei niste chestii pe care le dai pe alte chestii. Si inainte de a lua acest joc, tot timpul l-am comparat cu Champions of Midgard, care are exact aceeasi idee, cu o harta similara, de strans resurse si plecat la atac cand vikingii sunt pregatiti. Dar acolo tot timpul exista tensiune si acel sentiment de de teama de dinainte de lupta, ca poate nu esti totusi pregatit si o sa ti-o iei pe cocoasa.
Dar Raiders nu imi aduce decat un sentiment de plictiseala si repetitie (si nu ca repetitia ar fi marea problema, ca pana la urma in multe jocuri tot repeti cam aceleasi actiuni, ci faptul ca nu imi da acel sentiment de excitement pe care il am atunci cand joc Midgard, cand stau incordat ca poate cineva imi fura locul, sau nu pot sa trec de furtuna si pierd echipaj, sau cand incepe lupta si trebuie sa arunc acele zaruri).
Unde e sentimentul ala de lupta a vikingilor in Raiders? In zarul ala amarat in care stau sa fac matematica, sa imi adun valoarea cartilor si a armurii, sa vad daca ajung pana la acea valoare, doar ca sa imi aduca niste puncte in plus? Pana ce isi calculeaza fiecare armata, dispare orice urma de lupta si dorinta de mai juca. Matematica si lupta vikingilor, nu isi au locul in aceeasi propozitie. Nu inteleg ce cauta jocul asta in top 100. Eu ii dau 6,7, doar pt ca e un worker placement si are si carti multi-use oarecum, 2 dintre mecanismele mele favorite, pentru ca altfel l-as fi dus spre 5.
Haithabu (o partida in 3 juctori): Tipul ala de joc euro, care vine cu o parte rotativa, in genul cum regasim in Palace of Carrara sau in Vikings. Doar ca acea roata sta jumatate pe o parte deschisa si cealalta jumatate, pe o parte intunecate, care reprezinta noaptea. Iar cand asezi un worker sa iei o actiunea, daca te asezi pe partea ce se afla in intuneric, asta inseamna ca umbli noaptea de nebun pe afara, cand e periculos, iar pentru asta, trebuie sa arunci mai intai cu un zar si sa vezi ce se intampla. Si fie ti-o iei in freza si cineva iti fura banii, iti strica o caruta, ori te opresti la crasma si ne faci cinste cu cate o bere, aruncand niste bani. etc, fie poti sa ai noroc si sa fie o noapte linistita, sau chiar tu sa devii hotul si sa furi de la ceilalti jucatori.
In acest joc, noi suntem un fel de Fancurier, in care avem nistre contracte de indeplinit/livrat. Luam bunuri, le punem in depozit, inchiriem niste carute/vase, le umplem cu bunurile respective si plecam spre celalalt depozit, loc din care, putem intr-o actiune viitoare sa facem in sfarsit livrarea finala si incheierea contractului, care o sa ne aduca multi bani si puncte. Si toate aceste actiuni, o sa le facem plasand pe acea roata despre care vorbeam la inceput. Si daca ai nevoie neaparat sa iei actiunea de livrare acum, iar ea se afla pe partea intunecata, fie risti sa o faci imediat, fie mai astepti, pentru ca roata mai face cate un pas in fiecare runda si dupa un timp o sa ajunga pe partea de ziua, unde nu mai exista niciun risc ca sa patesti ceva. Si pentru ca jocul sa aiba si mai multa sare si piper, apar si niste personaje, pe care le angajam si care ne lasa sa ne "jucam" putin cu regulile jocului. Unii te lasa sa arunci 2 zaruri pe partea de noapte si sa alegi tu care dintre rezultate il preferi, ceea ce va reduce semnificativ din riscul de a merge noaptea la "vanat", altul te lasa sa rotesti mereu roata in fata sau in spate, cand iti vine randul, manipuland astfel locul unde se afla anumite actiuni si multe alte puteri interesante. Singurul minus pe care poate l-as gasi acestui joc, e ca uneori e o idee cam restrictiv si durata de joc e cam mare. Dar cred ca partea cu durata se poate usor rezolva, stabilind un numar mai redus de runde. Nota 8,1, in special datorita personajelor si a mecanismului acelei roti
Moon-Bots (o partida in 3 juctori): Construim roboti pe plansele proprii, care sunt de genul acela dublu layers. Acolo o sa punem carti, cu parti ale robotului, care o sa aduca diverse puteri de atac, sau de aparare, ori de regenerare a bateriei. Pentru ca primul care ramane fara baterie, o sa piarda jocul. Si dupa ce cumparam din market o carte cu care dorim sa ne upgradam robotelul, dam apoi cu zarul si vedem daca reusim sa activam ceva. Fiecare carte are ceva de genul: Daca dai 1,2 sau 3, primesti 2 de energie, sau daca dai 4 sau 5, ai voie sa iti ataci adversarii cu cate 2 puncte de damage. Poti sa iti cumperi si diferite echipamente, scuturi, rachete, carti ce iti aduc mai multe zaruri de aruncat si posibilitati multiple de activare, etc.
In timp ce il jucam, imi aducea aminte de doua jocuri: Steampunk Rally si King of Tokyo. E o combinatie dintre cele doua, cu partea din Steampunk in care draftezi carti pentru a face o dracie de masinarie cu palarie si apoi partea din Tokyo, cu aruncare de zaruri si atac la celelalte persoane, pana ce la lasi fara puncte de viata.
A fost fun, o sa il rejoc in curand si ramane de vazut cata rejucabilitate are. Dar e bine ca vine cu o cutie mica si componente de calitate. Nu sunt totusi fan al sistemului de player elimination. In 3 jucatori e cam naspa ca cel eliminat sa stea sa se uite cum ceilalti continua lupta, chiar daca nu a durat mai mult de 5 minute pana ce am castigat. Nota 6.9
Tales of Glory (2 partide in 3 juctori): Asta e ceva intre puzzle si board game. Sau mai bine zis, cum ar arata 7 Wonders daca ar fi combinat cu un puzzle. Cel putin asta a fost impresia mea pe parcursul partidelor. Un fel de 7 wonders mai simplut, in care draftezi cate un tile per runda, pe care mai apoi il asezi intr-un tablou personal, incercand sa imbini marginile incat sa formeze un patratel. Uneori o sa regasesti cate jumatate de cheie, pe care daca o imbini cu alta jumatate si formezi o cheie intreaga, primesti un token cheie cu care poti sa descui un cufar in care o sa gasesti puncte, bani sau alte chestii. Fiecare tile asezat, o sa iti aduca bani, puncte, nestemate, armata, etc. Doar ca pe masura ce inaintam in alta era, exact ca in 7 wonders, fiecare tile o sa aiba si cate un cost ce trebuie platit (bani, nestemate, armata) iar daca nu iti construiesti bine tabloul, poti sa ajungi in punctul in care nu prea ai ce sa mai draftezi pentru ca nu poti sa platesti costul acelui tile. E un joc ok, cu grafica placuta, dar o idee cam incarcata dpdv vizual. Nu stiu cat de des o sa vreau sa il joc in dauna lui 7 Wonders. Nota 7,7
Le Havre: The Inland Port (2012) (vreo 4-5 partide): Uwe nu se dezminte si reuseste sa faca jocuri bune chiar si cand foloseste componente minime. Cu doar o plansa, reprezentand roata sa favorita, si o alta care arata ca un fel de tabel, pe care o sa tot mutam de colo-colo niste cuburi, a reusit sa puna in picoare un joc indeajuns de thinky, incat sa iti dea destule batai de cap si momentele de AP sa fie destul de des prezente. Iar in acest joc nu e suparator acest lucru, pentru ca trebuie sa iti planuiesti bine mutarile. Faci rost de bunuri si construiesti cladirile care apar pe rand in fiecare runda, cladiri ce se pot mai apoi activa, iar cu cat astepti mai mult, cu atat beneficiu adus, va fi mai bun. Nu stiu daca il pot compara cu fratele sau mai mare, Le Havre, pentru ca in ciuda faptului ca in principiu faci cam acelasi lucru, cu acumularea de bunuri si cu construirea unor cladiri, totusi, mecanismele de joc, sunt diferite si jocul se simte complet altfel. Mie nu mi se pare deloc aceeasi mancare de peste, chiar daca suntem tot in acelasi port. De cele mai multe ori, atunci cand apare varianta "jocul de carti/jocul de zaruri" al unui board game de succes, acesta reuseste sa cuprinda mult din feeling-ul jocului mare, dar intr-un mod simplificat si uneori prezenta celor doua pe raft, nu isi mai are rostul, aici nu mi se pare ca e cazul. Le Havre the Inland Port, mi se pare un joc complet diferit fata de Le Havre, chiar daca in teorie, ar trebui sa fie cam acelasi lucru. Nota 8,3
The Legend of the Cherry Tree that Blossoms Every Ten Years (2 partide in 3 jucatori): A trebuit sa dau cu copy-paste titlul jocului, care e mai lung decat durata jocului. Nu stiu cine a venit cu numele asta si cine il retine! Ceea ce e cert insa, e ca jocul arata bine si e si fun. Cui ii place mecanismul de "Push Your Luck" si niste set-collection, si vrea sa joace ceva usurel si relaxant, are in acest joc, reteta perfecta.
Anunti inainte de a trage din sac, cate floricele de cires vrei sa exrtragi, dupa care, evident, le extragi si mai apoi vezi daca ai "zbarcit-o". Adica, daca ai dat cu bata-n balta si ai extras 3 flori de aceeasi culoare sau 4 diferite. Si chiar daca la prima vedere nu pare asa usor sa faci asta, exista si unele flori de tip joker, care iti strica rau calculele. Pentru ca tragi o data si vezi ca totul e ok, si imediat, daca doresti, poti din nou sa mai anunti un anumit numar de flori pe care doresti sa le extragi , sperand ca nu o sa dai decat de culorile alea pe care le vrei tu. Si probabil va intrebati ca de ce sa riscam. Simplu! Pentru ca daca risti si reusesti, exista niste carti care iti ofera niste bonusuri. Noi incercam sa adunam cat mai multe flori pe care sa le ducem in spatele panoului nostru (foarte frumos desenat) si acolo o sa scoram la final culorile calde si pe cele reci. Cat despre florile pe care le lasam in fata panoului personal, aici, daca nu avem un anumit numar de flori din fiecare culoare culeasa, o sa ajungem sa facem puncte negative. Un joc atat de simplu si totusi captivant si relaxant. O surpriza placuta. Nota 8,3
Walls of York (3 partide in 3 jucatori): Jocul asta ba l-am vrut, ba nu l-am mai vrut. Parea foartea interesant cand l-am vazut la Essen 2018, dar pe masura ce apareau date si recenzii despre el, care erau mai mult negative, dar si faptul ca imediat aparea si pe forum la bursa, tot acest cumul m-a facut sa imi pun semne de intrebare. Dar cum cineva de pe forum a vrut neaparat sa scape de el, i-am facut eu loc in colectie si acum stau si ma intreb de ce nu am mers pe intuitia mea si nu l-am luat inca de atunci. E un fel de roll and write, fara write. Pentru ca aici ai plansa mare pe care asezi piesele de zid, in loc sa mai trasezi dungi cu pixul. Si nu sunt deloc un fan al jocurilor roll and write, dar asta, tocmai pentru ca are acel element tactil, de a construi ceva in fata ochilor cu acele piese, mi-a dat un sentiment de satisfactie, mult peste alte jocuri in care dai cu pixul pe o foaie. Cred ca sunt si satul de invazia jocurilor de acest gen, care vin cu un carnetel si cateva zaruri. Nu neaparat mecanismele imi displac, cat faptul ca nu exista acel element tactil pe care ti-l aduce un board game. Una e sa stau cu o foita in mana si cu un pix si sa arunc un zar si sa notez un x sau o linie si alta e sa am piese pe care sa le asez si sa construiesc efectiv ceva. Nici nu se compara!
In Walls of York incercam sa construim cat mai eficient cu putinta un zid, in interiorul caruia sa fie cuprinse un anumit numar de case, biserici si fantani. Pe langa asta, incercam sa strangem si cat mai multe iconite cu monede dar si sa ne ferim ca de dracu, sa prindem in interior iconotele cu cotropitori. Pentru ca cine are cei mai multi atacatori la final de runda, pierde puncte. Ne-a placut mult jocul, fiecare a fost concentrat la ceea ce trebuia sa realizeze pe tot parcursul partidelor si o sa ramana in colectie. Nota 8,4
Truck Off: The Food Truck Frenzy (2 partide in 3 si 4 juctori): Un fel de worker placement daca vreti, in care iti asezi van-ul cu fast-food in diferite locatii unde au loc evenimente. Totul se face secret, dupa care fiecare dezvaluie unde doreste sa pacheze. Apoi se va da cu un zar in fiecare locatie si aflam cati oameni au venit la acel eveniment. Fiecare locatie o sa aiba un zar diferit ca forma (zar D3, D6, D10, D12, etc)
astfel incat cam stii cati oameni pot veni maximum in fiecare locatie. Dar cu cat vin mai multe van-uri la acel eveniment cu atat o sa imparti venitul cu mai multa lume. De exemplu, daca toti se inhgesuie la locatia unde e zarul D12, si dupa aruncare apare cifra 6 si sunteti parcate acolo 4 masini de fast-food, fiecare o sa ia doar cate 1 ban. Altul se poate duce linistit la zarul D3, singurel, sa pice cifra 3 si sa incaseze mai multi bani.
Asa ca nu neaparat locul unde e cel mai bun zar, iti va aduce mereu cel mai mare venit. Iar pentru ca jocul sa nu fie doar o chestie de noroc, cu niste aruncari haotice de zaruri, fiecare dintre noi avem si un set de carti cu puteri speciale, pe care le putem juca dupa ce vedem rezultatul aruncarilor. Cateva carti: Muta-ti duba in alta locatie, muta duba altcuiva in alta locatie, mai da inca o data cu zarul din locatia ta, inchide complet evenimentul respectiv, etc. Asa ca are si o doza bunicica de take that, ceea ce imi place. Micut, rapid, rautacios pe alocuri, dar pana la urma e vorba de competitia intre vanzatori si care o sa faca mai muti bani. Nota 7,9
Crystallo (5-6 partide solo si una in 2 jucatori): Un abstract superb, sau mai bine zis un fel de puzzle cu cristale, care e mai bun solo decat multyplayer, cu toate ca am fost la un pas sa castigam cand l-am jucat cu prietena. Cand l-am jucat solo, nu am reusit nici sa trec de prima faza. Asezam carti una langa alta sau una peste alta, pentru a forma un grup de 4 elemente, sub forma de patrat imaginar, care trebuie sa cuprinda 3 cristale si un element pe care sa il eliberam. Si cristalele noastre trebuie asezate de asa natura incat sa formeze 3 de aceeasi forma dar culoare diferita, sau 3 de aceeasi culoare dar forma diferita, sau 3 de forma si culoare diferite intre ele. Asta ne califica in eliberarea unor elemente/animale (Fluture, Unicorn) care sunt fiecare prinse si tinute captive de 3 cristale masive. Pe rand o sa incercam sa luam noi acele cristale prin plasari destepte si sa eliberam aceste animale mistice. In fiecare runda tragem o carte si o plasam cat mai iscusit si vedem daca am reusit o noua combinatie si mai putem lau un cristal masiv de pe un animal. Daca reusim sa facem asta si sa eliberam toate animalele, pana ce se termina pachetul de carti, trecem in faza a doua, unde trebuie sa ne "batem" cu dragonul final, care detine cate un cristal masiv din fiecare culoare, doar ca avem la dispozitie doar 9 carti ca sa formam un nou puzzle, plus orice carte ne-o mai fi ramas din faza intai (poate inca 1-2 in general). Am fost la un pas sa castigam in partida jucata la dublu. Ne-a lipsit o singura carte.
Foarte satisfacatoare experienta pe care o ofera acest joc, plus o grafica pe masura. Reuseste sa te tina prins de masa juma` de ora, complet concentrat si fara momente de respiro. Si e si indeajuns de greu incat sa ai chef sa te reintorci la el. Pacat ca au ales sa faca dintr-un material foarte slab calitativ cartile de joc. Deja se vad urme pe ele, cu toate ca am avut mare grija de el. Nota 8,7
Whistle Mountain (2 partide in 3 juctori): S-a vorbit mult pe forum despre acest joc si numai de bine. Si nu ca as vrea sa continui eu trendul asta, dar jocul e chiar atat de bun pe cat umbla vorba prin targ.
Un worker placement in care ai multa libertate, pentru ca impreuna cu ceilalti jucatori, o sa construiti incet-incet, plansa pe care o sa plasati aparatele zburatoare. Cand faci plasarea pe plansa, primesti toate resursele care iti sunt vecine pe iconite. Mai apoi o sa apara diferite constructii cu puncte si cu mai multe resurse, pe care o sa poti sa aterizezi cu un balon sau cu un dirijabil si sa iei tot ce e prezent acolo. Mai trebuie si sa iti salvezi de la inec oamenii cazuti in apa, pentru ca nivelul apei tot creste si inundatia o sa cuprinda orasul, iar oamenii aflati in partea inferioara o sa fie luati si ei de ape. Pentru fiecare om pe care l-ai ignorat, o sa ai cate 5 puncte in minus la final de joc. E un joc care aduce multa satisfactie prin modul cum se construieste plansa dar si prin puterile speciale pe care le capeti si care te vor diferentia fata de ceilalti jucatori.
Tematica e cam slabut implementata, dar totusi nu e complet inexistenta. Unele lucruri au sens, altele deloc.
Nota 8,8 si momentan, cel mai bun joc aparut in 2020 pe care l-am jucat. Sa vedem daca se schimba ierarhia dupa ce o sa joc si Hallertau.
Jocul lunii: Whistle Mountain, dar Era of Inventions pierde la mustata, doar pentru ca are probleme mari de productie si are un aspect invechit, pentru ca daca e sa le comparam dpdvd al tematicii, Era of Inventions reuseste sa castige la mare distanta la acest capitol, pentru ca tot ce faci in acel joc, are sens, comparativ cu Whistle, unde totul se bazeaza mai mult pe mecanisme decat pe o "poveste" bine conturata.
Si "ciudat" - desi e fix ca "Space Explorers", pe care l-am jucat in draci 
... in rest de acord cu observatiile facute, si eu, cand trebuia sa realimentez cu carti marketu', nu m-am prins de cateva ori ce carte fusese luata, heh...
Are muuuulte zaruri, fiecare cu abilitati diferite. La jocul asta dai cu atatea zaruri si te frustrezi maxim cand auzi chiote de bucurie la colegii de cursa si tu dai numai rateuri. Are un push your luck, unde poti face bust.. era actiunea mea preferata. Macar avansai pe un track cand dadeai pe langa, nu ramaneai chiar cu ochii in soare. Harta nu-mi place grafic. Nu a fost rau jocul, insa nu pot spune ca mi-a placut neaprat. Mi se pare scump pentru ce ofera. Bine ca nu l-am cumparat.
Unele obiective sunt greu de indeplinit si o sa faci mai putine puncte, evident, dar nu stiu daca vei compensa cu carca ai de puncte de care mentionam. O singura partida nu mi-a oferit suficiente informatii pt o parere ampla. L-as rejuca, dar nu mi l-as cumpara.
L-am jucat si eu pe BGA, si desi e mai bun ca Machi Koro nu e chiar capodopera pe care o lauda Tom... Eu i-am dat 8 deocamdata, dar cum planuiesc sa-mi revizuiesc notele sa intind plaja de note in jos (sa fac loc de jocuri mai bune la 8-9-10), o sa il trec la 7 in curand.