Best new game - noiembrie 2021

[emisanSB]

Barenpark este un joc de familie polyomino-style, care are ca tematica construirea unui parc de ursi, pe plansa proprie (compusa din 4 tile-uri), avand 3 surse solide de puncte: tile-urile cu animale, statuile pe care le primesti cand ai acoperit complet fiecare din cele 4 tile-uri ce constituie plansa proprie si achievement-urile care te premiaza pentru dezvoltarea in anumite directii.
Per total e un joculet destul de accesibil, foarte family-friendly, as zice chiar o alternativa in 3-4 jucatori, la Patchwork, insa in 2p as prefera fara indoiala jocul lui Uwe.
Nota 6+

Paladins of the West Kingdom is set at a turbulent time of West Francia's story, circa 900 AD.
Cam asa incepe descrierea jocului pe BGG si recunosc ca am descoperit asta doar uitandu-ma acum pe site, pentru ca in timpul partidei nu m-am prins de temă.
Trecand peste tematica tipica unui euro, gasesti un worker placement destul de solid mecanic, deseori comparat cu Orleans datorita stilului de plasare a muncitorilor, insa asemanarile se opresc aici.

Pro:
- productie excelenta/preț corect
- cartile de paladini (tragi 3 carti: una e activa in runda curenta si iti ofera 2 workeri in plus, o abilitate si o crestere virtuala si temporara a unor trackuri, o alta carte o planifici pentru runda urmatoare iar cea mai neinteresanta carte merge la fundul deck-ului)
- cartile ”King's favor” care aduc spatii comune de actiune (creste usor interactiunea)
- mecanismul tax/suspicion cards/inquisition/debts (creste tensiunea si interactiunea).

Contra:
- unul din cele mai solitare euro pe care le-am incercat; 95% din actiune este pe plansa proprie si presupune rezolvarea cat mai eficienta a puzzle-ului creat de numeroasele track-uri pe care trebuie sa urci pentru a aduna punctele.
- setup foarte fiddly.
- multe decizii de luat runda de runda (potential crescut de AP).
- o partida 2P ocupa toata masa. Foarte greu de jucat in 4P, insa datorita stilului solitar de joc si a duratei, nu l-as incerca niciodata in mai mult de 2P.
Nota: -8

Boonlake este ultimul joc semnat A. Pfister, aparut in seria sa foarte apreciata de medium-heavy euros.
Am avut asteptari foarte mari cand a fost anuntat, usor temperate pe masura ce s-au inmultit recenziile si informatiile despre joc iar prima partida mi-a confirmat ca nu e chiar capodopera ce o asteptam

Pro:
- chiar daca nu as fi stiut cine a creat jocul, mi-as fi dat seama de la primele minute de gameplay. ADN-ul jocurilor lui A.P. e deja usor de recunoscut.
- modul de selectare a actiunilor: 1. tine jucatorii mereu conectati pentru ca exista actiuni secundare ce pot fi executate de toti. 2. dicteaza tempo-ul si durata jocului, determinand cate spatii poti inainta cu barca. 3. te penalizeaza in cazul alegerii consecutive ale aceleasi actiuni.
- scoringul intermediar creat de jucatori (tile-urile de scoring) este interesant pentru ca poate dicta o usoara directie in strategia aleasa de jucatori, dar pe de alta parte poate fi ignorat complet fara afectarea sanselor de victorie (reward-ul maxim e de 14 pct iar penalizarea de minim 11 pct, la un joc cu scoruri finale de 200+ pct)
- modul perfect de integrare a track-urilor de income (bani+carti). Legat de asta, initial am crezut ca track-ul de carti poate fi ignorat dar m-am inselat.
- implemetarea productiei de resurse este de nota 10+.
- strategii diferite, scoruri apropiate. Nu stiu daca este chiar atat de echilibrat insa la primul joc (3p) toti am mers in directii foarte diferite (heavy on cards / levers / map development) iar scorurile finale au fost 201/201/200.

Contra:
- desi per total este un joc mai elegant decat Maracaibo (piese mai putine, carti mai simple), incep sa devina obositoare jocurile cu mecanisme adaugate doar de dragul de a creste dificultatea (vaze stupide, carti de zi/seara/noapte, unele levere).
- dezvoltarea hartii nu este nici pe departe atat de interesanta precum in Terra Mystica/Gaia Project sau Clans of Caledonia.
- primul joc in 3p a durat 4 ore fara explicarea regulamentului.
- ”luck of the draw” destul de mare in privinta cartilor. Ca si regula personala as implementa sistemul din Maracaibo (drafting la setup, adica alegi 6 carti din 9/10 primite + un track de 5-6 carti mereu vizibile) care nu cred ca ar strica echilibrul jocului.
- jocurile lui Pfister nu exceleaza deloc la tematica, dar Boonlake e de departe cel mai putin atragator.
- simbolul punctelor de victorie concureaza pentru un ”premiu” special, alaturi de cele din Santa Maria.
Nota 8.

Russian Railroads cred ca este mai faimos in comunitate pentru anii de OOP decat pentru jocul in sine. La baza este un worker placement curat, fara bling-bling-uri moderne, cu tematica feroviara si cu un gameplay foarte antrenant, chiar exploziv pe alocuri.
Se joaca 6-7 runde iar scopul este de a dezvolta cat mai eficient cele 3 rute feroviare si trackul de industrializare. Dupa fiecare runda are loc un scoring in care cele 4 trackuri anterior mentionate pot aduce zeci de puncte de victorie.

Pro:
- gameplay-ul este foarte fluent cu ture scurte si tensionate, uneori unele actiuni declansand o suita de efecte in lant, foarte satisfacatoare.
- modul inteligent de achizitie si utilizare a locomotivelor/fabricilor + bonusurile de pe acestea.
- fiecare din cele 3 rute feroviare are atractivitatea sa, astfel incat simti impulsul de a nu ignora niciunul din ele.
- utilizarea banilor
- cei 6-7 ingineri: 3-4 in asteptarea rundelor ulterioare, jucatorii stiind ce spatii noi de actiune vor aduce acestia in joc, alti 2 ingineri ofera in fiecare runda 2 spatii noi de actiune in plus fata de cele de pe plansa, iar un inginer mereu disponibil pentru a fi achizitionat doar cu bani, de catre jucatori si care va deveni spatiu de actiune personal al jucatorului ce l-a luat. Genial.
- modul de schimbare a ordinii in tura
- desi se considera ca in jocurile de tip ”snowball engine”, inclusiv in RR, un jucator poate pleca acasa cu victoria din primele 2-3 runde, am constatat ca totusi poti reveni fara probleme.

Contra:
- ultimul punct de la PRO, poate fi intalnit si este destul de greu de ajuns din urma un jucator care are un engine de puncte solid.
- rejucabilitatea pare limitata insa cui ii pasa chiar atat de mult cand apuci sa joci acelasi joc de 2-3 ori in cativa ani.

Russian Railroads mi-a oferit una din rarele experiente cand un joc se ridica mult peste asteptarile initiale si castigă lejer titlul de jocul lunii noiembrie. Nota 9.

[Norowas]

Felicitări pentru recenzii, cred ca cele mai bune pe care le-am citit pana acum. La RR pare ca ar avea rejucabilitate limitată, dar cu fiecare play va avea un vibe destul de diferit dictat de jucătorii de la masă. Părerea mea e ca in 70% din joc contează plasarea muncitorilor și de aici devine dinamic. 30% planificarea mutărilor pe planșa proprie și bonusurile de pe tile-uri.

[Haddeo]

“ reward-ul maxim e de 14 pct iar penalizarea de minim 11 pct”
Cum ai calculat ?

[Corwin]

Punctezi sau scazi 1-2-3-4 puncte în funcție de faza de scoring în care activezi o locație. Una dintre ele se dublează (cea aleasă de tine). Deci maxim faci 1 + 2 + 3 + 4x2 = 14. Invers poți lua -11 cu -1x2 - 2 - 3 - 4 dacă decizi de la început că ignori totul, deși e nerealist pentru că unele îți ceri să îndeplinești o condiție de 0 ori în primul scoring, adică trebuie să eviți intenționat ăla ca să ieși pe -11! Poți face într-adevăr și -14 dacă ratezi pe toate și încerci să faci 2x la sfârșit. Și nu e niciun "0" pentru primul scoring. Cam trebuie să fii bolovan...

[Haddeo]

Ratezi 14 puncte in plus și ajungi cu 11 in minus, as zice ca ratezi 25 de puncte, adică 10% din scor. Dacă 3 sau 4 din obiective nu îți cer resurse la conversie eu zic ca e vital sa incluzi acele obiective in strategia ta. Pana la urma chiar in exemplu dat scorurile au fost f apropiate, deci fiecare punct contează.

[emisanSB]

..... deși e nerealist pentru că unele îți ceri să îndeplinești o condiție de 0 ori în primul scoring, adică trebuie să eviți intenționat ăla ca să ieși pe -11!

ai perfecta dreptate.

Ratezi 14 puncte in plus și ajungi cu 11 in minus, as zice ca ratezi 25 de puncte, adică 10% din scor. Dacă 3 sau 4 din obiective nu îți cer resurse la conversie eu zic ca e vital sa incluzi acele obiective in strategia ta. Pana la urma chiar in exemplu dat scorurile au fost f apropiate, deci fiecare punct contează.

Ideea mea era ca unele tile-uri de scor cer actiuni pentru a putea fi indeplinite, aducandu-ti un beneficiu net de 2-4-6-8 puncte, actiuni ce pot fi folosite mai eficient de atat.
Pe de alta parte, tile-ul tau de scor, la ultimul scoring poate valora 16 puncte, ceea ce e excelent insa nu obligatoriu. Totul e situational.
Exemplul dat de mine era unul extrem, pentru ca in realitate, intr-o partida, cel mai probabil scoring-urile intermediare vor fi un mix de plusuri si minusuri.

[Haddeo]

Ideea mea era ca unele tile-uri de scor cer actiuni pentru a putea fi indeplinite, aducandu-ti un beneficiu net de 2-4-6-8 puncte, actiuni ce pot fi folosite mai eficient de atat.
Pe de alta parte, tile-ul tau de scor, la ultimul scoring poate valora 16 puncte, ceea ce e excelent insa nu obligatoriu. Totul e situational.
Exemplul dat de mine era unul extrem, pentru ca in realitate, intr-o partida, cel mai probabil scoring-urile intermediare vor fi un mix de plusuri si minusuri.

Sunt doar 3 tileuri care iti cer conversie de resurse dar care iti aduc si puncte in plus. Da, poti sa zici ca poti sa folosesti resursele alea mai eficient, dar .... nu vad cu ce te incurca asta. Ca sa iasa toate 3 intr-un singur joc cred ca e rar... de obicei o sa iasa unul singur. Daca l-ai ales tu, atunci inseamna ca iti faci strategia sa ai respectivele resurse in ultima runda ca sa faci maxim de puncte, daca l-a ales altcineva atunci poti sa-l rezolvi in primul scoring si ai scapat de el, unul cere 0 conversie , altul 2 bani si altul 1 om sau 5 bani.
Restul se pot integra in strategia ta fara sa te coste nimic si ramane la latitudinea ta ordinea in care vrei sa le faci. Eu ziceam ca daca toti jucatorii de la masa sunt la acelasi nivel, o sa castige (cel mai probabil) cel care reuseste sa integreze scoring tile-urile in strategia lui.

[emisanSB]

Eu ziceam ca daca toti jucatorii de la masa sunt la acelasi nivel, o sa castige (cel mai probabil) cel care reuseste sa integreze scoring tile-urile in strategia lui.

De acord. Cu conditia sa nu te tradeze cartile . O suita de carti scumpe la inceputul jocului, iti ingreuneaza serios ”motorul”. Una e sa joci carte aproape la fiecare actiune si alta e sa reusesti asta la 2-3 actiuni.

[Haddeo]

Da, am făcut un house rule ca la început primim 10 cărți și alegem 6

[sergiunastrut]

Da, am făcut un house rule ca la început primim 10 cărți și alegem 6

Nu vrei să ne povestești și ce alte jocuri noi ai mai jucat?

[Haddeo]

Da, am făcut un house rule ca la început primim 10 cărți și alegem 6

Nu vrei să ne povestești și ce alte jocuri noi ai mai jucat?

Ba da, dar nu vreau sa le stric vânzarea prietenilor daca se hotărăsc sa-l pună la vânzare si eu îmi expun si in public opiniile. Aștept thread-ul cu : "Păreri despre jocurile pe care nu le mai are nimeni in grupul de joaca" .

Jocul lunii: Boonlake

[sergiunastrut]

Ba da, dar nu vreau sa le stric vânzarea prietenilor daca se hotărăsc sa-l pună la vânzare si eu îmi expun si in public opiniile. Aștept thread-ul cu : "Păreri despre jocurile pe care nu le mai are nimeni in grupul de joaca" .

Jocul lunii: Boonlake

Tocmai, de aceea te rog să faci asta. Noi pe Discord discutăm de obicei impresii, imediat după ce cineva pune o poză pe canalul #jocuri-jucate-recent. Chiar dacă demontez un joc acolo, am multe pe care le-am vândut după prima partidă. Mie mi se pare important să existe impresii de orice fel și end customer-ul decide singur ce e important pentru el.

[Corwin]

Am avut o luna mai buna decat cea trecuta, si am reusit sa joc 4 jocuri noi si o extensie.

Air, Land & Sea (face to face) - E un 2p card game / war game in care jucatorii incearca sa "cucereasca" doua din cele trei campuri de lupta jucand carti de valori de la 1 la 6 pe campurile respective. Partea interesanta e ca fiecare carte (in afara de cele de 6) are o abilitate, chiar si cartile de 1 putand influenta imens partida. De exemplu unele adauga putere in campurile adiacente; altele fac flip la o carte (de-a ta sau de-a adversarului) transformand o carte face up intr-una face down cu valoare de 2 si fara putere (sau invers). O alta parte interesanta e ca poti ceda o partida si pierde mai putine puncte in functie de cate carti mai ai in mana, deci daca simti ca luck of the draw nu a fost de partea ta, cedezi, si mai incerci data viitoare sa castigi, pentru ca un meci se termina cand cineva a acumulat minim 12 puncte (si poti castiga parca pana la 4 pe partida). Per total jocul mi se pare foarte bine gandit si interesant, dar cumva mecanismele nu sunt neaparat pe placul meu. Il recomand altora care cauta jocuri 2p rapide, insa pentru mine e doar de 7 / 10.

Santorini (online pe BGA) - Am tot auzit cat de laudat e jocul asta, si intr-adevar are un nucleu foarte simplu si interesant, iar zeii pot face jocul sa varieze de la partida la partida. Insa unii zei... Sheesh. Probabil daca decid sa-l cumpar vreodata voi juca doar cu anumiti zei (sau anumite combinatii). Cred ca-i dau 7 / 10 doar pentru ca ma asteptam ca puterile speciale sa fie mai bine gandite si poate mai echilibrate.

Furnace (face to face) - A fost foarte laudat de multi, dar deja nu eram convins din playthroughul celor de la BGG (Game Night). Partea de auction e intr-adevar foarte faina, dar apoi partea de engine dureaza din ce in ce mai mult si nu are interactiune deloc cu ceilalti, si culmea ajunge sa ti se pare lung un joc de patru runde. E decent, as vrea sa mai vad insa auction-ul folosit intr-un joc mai fain. 7 / 10

Boolake (face to face) - Am jucat deja doua partide (2p si 3p), si chiar daca nu se ridica la intaltimea GWT, e un joc superb. O imbinare intre Maracaibo si Terra Mystica, are interactiune foarte mare intre jucatori atat prin harta cat si prin selectarea actiunilor, si faptul ca ai follow actions ii tine pe toti in priza pe toata durata jocului. Build-up-ul in joc e incredibil: ai patru scoringuri, si daca la primul ti se pare ca nu ai facut nimic, la urmatoarele deja poate sa explodeze jocul. Mai are si o variabilitate imensa, asa ca nu cred ca ma voi plictisi vreodata sa-l joc. Minusurile mi se par luck of the draw (corectabil cu initial draft si probabil display), si poate faptul ca e cam usor sa ai maxim de resurse in 2 jucatori, dar nu e destul cat sa-i scad un punct din nota. 10 / 10, si se va lupta pentru un loc in top 20 all time pentru mine.

---

Jocul lunii: Boonlake!

---

Extensia nou jucata a fost cea pentru Lost Ruins of Arnak: Expedition Leaders. Cartile si tokenele adaugate la stackurile existente sunt faine si o data introduse nu le vei mai scoate din joc. Templele sunt bune (Monkey) sau foarte bune (Lizard). Dar culmea tocmai Leaders nu sunt extraordinari. Iti adauga momente suplimentare de calcul din cauza puterilor speciale si ale cartilor lor specifice, dar tot nu-ti schimba jocul; tot cauti sa faci resurse si sa le convertesti in puncte in modalitati similare cu jocul de baza. Asa ca din pacate s-ar putea sa nu joc la fiecare partida cu leaderii. Doar 8 / 10.

[sergiunastrut]

Din cele 49 de partide din noiembrie, doar 14 au avut loc fizic. Din cele 35 de jocuri unice, 10 titluri au fost încercate pentru prima dată, iar impresiile mele despre ele le găsiți aici:
https://www.playstoryshort.ro/l/noutati-noiembrie/



În ordinea preferințelor:
Trickerion: Legends of Illusion
Trismegistus: The Ultimate Formula
Meadow
4. Art Decko
5. Ticket to Ride: Europe - 15th Anniversary
6. Four Gardens
7. Lisbon Tram 28
8. Chai: Tea for 2
9. Tiny Epic Dinosaurs
10. Mercado de Lisboa

[Ailur]

Dixit: Odyssey Toata lumea stie Dixit, chiar si eu mai jucasem alte variante, desi n-am retinut care. Despre Odyssey, BGG imi spune ca nu l-am mai jucat pana acum, asa ca d-aia apare aici. Mecanismul de joc e acelasi ca in toate celelalte variante, diferentele sunt la nivel de componente. Nu sunt deloc publicul tinta pentru asa ceva, din contra, ma face sa ma simt alienat acest "joc", pentru ca de cele mai multe ori sunt ori prea concret in descriere, ori prea subiectiv sau abstract. Pentru mine nu e un joc, e o activitate, si nici macar in aceasta calitate de nejoc nu pot spune ca e ceva care ma amuza sau ma tine interesat. Este o experienta de care ma pot lipsi oricand.

Nota 2/10

Vampire: The Masquerade – Blood Feud este un megajoc, care se joaca de la 4 la 32 de jucatori ( noi am fost cam 20 si ceva ). La inceput, jucatorii se impart in mai multe factiuni corespunzatoare clanurilor din universul Vampire: The Masquerade, atat clanuri de vampiri, cat si de oameni, fiecare cu o abilitate unica si conditii de victorie specifice clanului. La randul lor, jucatorii unui clan se impart la randul lor in doua incaperi separate, avand voie sa comunice intre ei intr-o zona neutra, dar neputand sa participe activ la actiunile celorlalti membri ai clanului. Practic mega-jocul este compus din patru jocuri separate care se influenteaza reciproc:
1. un consiliu in care se pot vota evenimente sau hotarari care pot schimba abilitatile, resursele sau numarul de actiuni ale celorlalti jucatori
2. o piata de unde se pot cumpara ambitii ( conditii de victorie ) sau carti de atac folosite pe harta orasului
3. o harta a orasului New York formata din hexagoane pe care iti poti deplasa unitatile, practic un element de area control si colectare de resurse
4. o tabla pe care se pun ordine secrete in functie de teritoriile din oras, fiecare clan putand emite mai multe ordine pe un singur teritoriu ( de exemplu si apararea teritoriului, si colectarea de resurse )

Jocul este jucat in mai multe runde ( delimitate de un numar de minute in timp real ), iar conditiile de victorie sunt date de ambtiile cu care fiecare clan porneste la inceputul jocului, plus cele obtinute pe parcurs de la marketplace.

Pe hartie, jocul suna ok, in realitate nu functioneaza deloc. In primul rand, nu inteleg rostul separarii deciziilor in interiorul unui grup. Unele locuri in care poti lua decizii ( tabla de ordine, piata ) nu ofera nimic strategic sau interesant, mai ales in conditiile in care cei de la piata trebuie sa se descurce cu resursele obtinute de jucatorul ocupat cu elementul de area control. Daca el pierde, cel de la piata n-are cu ce sa cumpere carti mai bune. Iar partea de negociere a evenimentelor - consiliul - si cu manevrarea de trupe pe harta pot fi, in teorie, facute de un singur jucator ( e prezenta si la Twilight Imperium, si la Dune / Rex ).

Partea de lupte si area control - care a fost insarcinarea mea - este un du-te-vino constant in care ba pierzi, ba castigi, fara vreun impact considerabil pe termen lung. Asta pentru ca iti este permis, in momentul in care un teritoriu iti este atacat, sa iti retragi trupele de acolo. Deci daca esti atacat - mai ales de catre o alianta, singurele optiuni este sa fii exterminat sau sa fugi de colo-colo pe harta. Combatul este extrem de deterministic, pana la a fi plictisitor. Calculezi numarul de unitati de pe tabla, adaugi un modifier secret de pe cartea de ordin ( care variaza intre +1, +2 sau +3 ) si ala e rezultatul. Nu exista surprize, abilitati speciale la nivel de combat, nimic care sa-ti permita sa faci rasturnari de situatie.

Jocul are si o problema majora de runaway leader, care poate fi contracarata doar cand mai multi jucatori mai slabi se aliaza impotriva lui. Actiunile de pe tabla sunt luate in ordinea inversa a puterii factiunilor ( determinata de cate teritorii controleaza o factiune pe harta ), astfel incat jucatorii mai slabi vor muta trupele primii, iar cei mai puternici ultimii. Asta ofera un avantaj enorm jucatorului puternic, pentru ca poate reactiona la absolut orice atac. De asemena, o alta problema sunt cartile cu conditii de victorie. Daca pentru alte factiuni conditiile erau mai diverse, pentru factiunea mea toate conditiile erau identice, prin urmare singura strategie pentru echipa mea a fost sa incercam sa ii facem tavalug pe ceilalti.

Nota: 3/10


Keyper este un joc din seria "Key" conceputa de Richard Breese. Tematica jocului este agricola ( cresti, sau mai degraba culegi recolte, animale, si tot felul de alte resurse utile pentru a-ti construi teritoriul ), iar mecanismul de baza este plasarea de muncitori. Daca suna a joc de Uwe Rosenberg, ei bine, e foarte asemanator cu stilul lui. Spre deosebire de jocurile lui Uwe, aici interactiunea intre jucatori este pozitiva, ceea ce inseamna ca poti profita de pe urma unei ture a adversarului pentru a-ti plasa lucratorii de aceeasi culoare pe spatiile respective, si castigati amandoi acelasi numar de resurse.

Jocul este impartit pe patru anotimpuri, in functie de care si tabla pe care se pot plasa muncitorii se modifica. Lucratorii sunt de mai multe categorii, in functie de culori, iar la finalul unui sezon, fiecare jucator pune "stapanire" pe una din tablele pe care au fost plasati lucratorii, astfel incat turele 2-4 sunt asimetrice dpdv al posibilitatilor fiecarui jucator ( poate ca eu obtin toti muncitorii specializati in minerit, in vreme ce adversarul meu pe toti cei specializati in munca campului ).

Din pacate, tot spre deosebire de jocurile lui Uwe, mi se pare ca aici conversia de resurse e destul de sterila si se face intr-un singur pas, adica nu poti sa schimbi X in Y si apoi, dupa alta procesare a resursei, in Z. In plus, aici sunt prea multe resurse, ceea ce face jocul neelegant, mai degraba un soi de sandbox destul de fiddly. Regulamentul este si el atroce, cu unele elemente care sunt din start destul de intuitive explicate prea mult, iar altele mai abstracte prea putin. De asemenea, walls of text.

Pentru ca unele resurse ( pietrele pretioase si aurul - cele care ofera cele mai multe puncte de victorie ) devin disponibile abia spre finalul jocului si nu exista multe alternative de a le obtine in afara de a-ti plasa muncitorii pe minele respective, Keyper o experienta placuta, dar fara o progresie la nivel de putere sau de mecanism pe care jucatorul si-l construieste, deci fara sentimentul satisfacator ca ai cladit ceva.

Nota 7/10

Jocul lunii: Keyper

[emisanSB]

Jocul lunii: Keyper

De curiozitate: in cati jucatori ati jucat Keyper ?

[Ailur]

De curiozitate: in cati jucatori ati jucat Keyper ?

In doi, in general jucam asa.

[emisanSB]

Intreb pentru ca mie Keyper in 2 mi s-a parut foarte anost.
In 3-4 e mult mai antrenant, plus avantajul de a vedea ceva mai multe tile-uri (constructii) scoase din sac, fapt care automat creste sansele de reusita ale unei strategii bazate pe aceste tile-uri.

In general jocurile din seria Key au ceva mai multa interactiune intre jucatori si stralucesc in 3-4-5 jucatori.
Pe de alta parte, faptul că Keyper e foarte sandboxy, il face foarte atractiv pentru unii jucatori si obositor pentru altii.

[aliplaysalot]

Octombrie-noiembrie 2021. 11 jocuri noi în octombrie (dintre care 1 prototip), 30 în noiembrie (dintre care 4 prototipuri). Puteți citi mai mult în postarea originală.

Locul 1 - Hansa Teutonica: Big Box
Locul 2 - Picture Perfect
Locul 3 - LUNA Capital

[adelindumitru]

În noiembrie am încercat:

Furnace. Este un joc interesant în care ai niște jetoane numerotate de la 1 la 4 folosite pentru a licita pentru anumite cărți, pe care le adaugi ulterior în zona ta de masă și le activezi în runda de producție. Dacă pierzi una din licitațiile în care ești implicat, îți iei în schimb beneficiile inscripționate în partea de sus a cărții, înmulțind valoarea de acolo cu valoarea jetonului (ceea ce înseamnă că dacă pierzi o licitație la care participasei cu jetonul de 3 poți ieși chiar mai bine decât dacă ai fi câștigat-o). Ai unele personaje cu puteri speciale care schimbă unele din regulile jocului, precum și câteva clădiri de început cu efecte diferite. În mare, cam ce fac toate clădirile este să producă una din cele 3 tipuri de resurse, sau să convertească unele resurse în altele. Jocul e foarte rapid, iar în 2 există și un fel de dummy player care plasează jetoane aleatoriu, pe baza rezultatelor unui zar. Este un joc ok, îmi place când îl joc, dar nu pot să zic că m-a entuziasmat prea tare. Mi se pare o versiune mai slabă a Bunuri Regale, care este și de 7-8 ori mai ieftin și ocupă mult mai puțin spațiu. Ce mă enervează cel mai tare la acest joc este faptul că au inclus doar 5 cărți de personaje + 5 clădiri de început.

Siege of Runedar. Knizia + co-op. Sunteți dwarves și trebuie să scăpați cu o comoară prin munte, iar scopul este să faceți asta așteptând să treacă câteva runde fără să se epuizeze jetoanele de aur din camera centrală a castelului. Probabil cel mai interesant aspect despre joc este că partea de jos a cutiei este folosită ca tablă de joc - inconvenientul major este că cei de la Ludonova au trebuit să producă o cutie mai mare decât era cazul, dar pe de altă parte it looks super cool. Nu este un joc care va rupe gura târgului, sunt convins că mulți vor fi deranjați de faptul că se bazează mult pe noroc (nu ai absolut nici un mod de a modifica rezultatele zarurilor, folosite atunci când te lupți cu inamicii), dar mi s-a părut destul de fun. Este un pic cam lung, dar chiar te simți pe alocuri ca fiind în Helm's Deep asediat de orci

Argent: The Consortium. Trecem și la surpriza majoră a lunii. Un joc extraordinar, un worker placement în care muncitorii (magii) au abilități speciale de fiecare dată când sunt plasați, în care harta de joc se schimbă la fiecare joc, o nebunie de mecanisme în care jucătorii încearcă să îndeplinească cerințele membrilor unui consiliu care va alege următorul cancelar al universității Argent. Cerințele acestora sunt secrete, iar ce vei face pe parcursul jocului va fi și să încerci să afli de ce elemente le pasă acestora (Cărți de magie de un anumit tip, să ai aderenți care folosesc un anumit tip de magie, să ai resursa x sau y, etc.). Fascinant joc, și este unul dintre titlurile care mă surprinde cumva că nu a prins mai mult la public. Posibil ca spațiul imens pe care îl solicită pentru a fi jucat să fi jucat un rol în această privință, dar din punct de vedere al mecanismelor...Impecabil! Disclaimer: Review copy de la Level 99 Games

Boonlake. Odinioară, Pfister era designerul meu favorit. Apoi a simțit nevoia să apeleze la campanii și mi s-a acrit. În Boonlake Pfister se întoarce la gameplay-ul care l-a consacrat, într-o salată de puncte cu topping de rondel folosind un mecanism de selectare a acțiunilor complet nou (alegi pe tură una din cele 7 tile-uri de acțiuni, care dictează și cât te miști pe hartă pe râu care este timer-ul jocului). Fiecare acțiune are o parte care implică toți jucătorii de la masă, ceea ce asigură interacțiune constantă. Primul joc a durat cam mult, dar al doilea a fost gata în puțin peste o oră și jumătate ceea ce e perfect pentru un joc de dificultatea aceasta. Ai o grămadă de strategii de încercat, rejucabilitatea pare imensă, e destul de similar pe alocuri cu Great Western Trail și Maracaibo, dar aici prezența pe hartă contează mult mai mult și poți să faci upgrade la clădiri (a la Gaia Project și Terra Mystica). Unul din titlurile mele preferate din 2021.

Mind MGMT. Un joc complet diferit față de ce jucăm de obicei, un joc de tip hidden movement / deduction în care un jucător este Agenția Mind MGMT, iar altul este un Rogue Agent încercând să detecteze unde se află reprezentantul agenției. Cine joacă de partea Agenției va primi un player screen și o hartă în miniatură a hărții mari pe care desenează pașii pe care îi face. Există o misiune de training pe care designerul recomandă să o joci de câteva ori și sunt complet de acord. Noi am jucat de 10 ori până acum misiunea de training și de 5 ori jocul full, și fiecare vine cu propriile provocări. La început am crezut că ne place așa mult doar pentru că e primul hidden movement pe care l-am jucat, dar multe persoane cu care am vorbit au spus că e printre cele mai bune din acest gen de jocuri și pot să văd de ce. Sunt interesante ambele roluri, deși în ultimul timp începe să îmi placă tot mai mult să fiu reprezentantul Agenției. Jocul full include și abilități speciale ale celor 4 Rogue agents de pe hartă, precum și o metodă nouă de a contacta potențiali noi recruți (agenția câștigă dacă contactează un anumit număr de recruți, sau dacă se termină jocul fără ca poziția persoanei care recrutează să fie descoperită). Există și 14 pachete secrete în joc, care se pot adăuga imediat ce una dintre părți pierde. Încă nu am deschis nici unul dintre pachete, dar sunt fooooarte curios ce conțin. Producția e exemplară, sunt o grămadă de easter eggs și de informații ascunse pe cutie, pe componente, în regulament. Merge foarte bine în 2! Disclaimer: Review copy de la Off the Page Games

Jocul lunii: Mind MGMT, dar asta pentru că Boonlake a făcut click cu mine într-un mare fel de abia la jocul 2, care a fost în decembrie.