Jocuri în aşteptare

[Chuckila]

Daca l-ai vazut pe Knizia, l-ai vazut pe Wallace. Nu cred ca Tigris & Euphrates e mai putin sec decat Brass, sa iau doar 2 exemple. Nici eu nu m-am simtit ieri in Carturesti mare beduin, in Through the Desert. Dar la fel ca la Wallace, o mica neatentie m-a costat jocul.

Ce iti propun este sa mergi fara nici un fel de asteptari la masa de joc. Sa asculti regulile, sa joci jocul, dupa care la final sa tragi concluziile daca ti-a placut sau nu. Indiferent ca e Wallace, Vlaada sau Faidutti. Am un feeling ca nu vei fi dezamagit. Cu o conditie, sa nu jucati jocurile in 2 - nu mi-as putea imagina un Wallace fara 4 jucatori.

[suf]

... seci ca bolovanul ...

De-asta mi-e cel mai teama, ca nu o sa simt nimica din jocul ala si numai o sa fac calcule de la inceput pana la sfarsit.
Oh well, e musai sa trec si prin Wallace... sau el prin mine.

Pai clar n-ai sa furi cubuletul/tokenul celuilalt. Tocmai de-asta sunt curios daca o sa-ti miroase a Le Havre Plus ca daca nu-ti place primesc puncte de victorie daca explic un joc si nu-l jucam pana la capat. Ieri am primit unul (la celelalte jocuri am castigat oricum) muhaha

[deeug]

frateeee! si-ar dori altii jocuri in colectie cate aveti voi nejucate !
in comparatie cu voi ma simt ca un pustiulica in pampersi...) hopaaa...am facut pe mine...sa vina pampersii!

[tasurinchi]

... seci ca bolovanul ...

De-asta mi-e cel mai teama, ca nu o sa simt nimica din jocul ala si numai o sa fac calcule de la inceput pana la sfarsit.
Oh well, e musai sa trec si prin Wallace... sau el prin mine.

In opinia mea Wallace e sec doar daca ti-e indiferent backgroundul istoric al jocurilor sale. Spre exemplu Liberte mi s-a parut usor sec prima oara, apoi am citit un pic pe net/ vizionat un documentar despre Revolutia Franceza (despre care, spre rusinea mea, stiam foarte putine lucruri). A doua oara cand l-am jucat, poc, a facut click! E impresionant cum nenea Wallace a reusit sa redea feelingul revolutiei cu niste bucati de lemn impersonale si un pachet de carti... Pe de alta parte, da, Brass e destul de sec cu tema destul de pasted-on, insa mecanismul lui e atat de bine facut, incat uiti oarecum de tema.
O alta chestie la Wallace care imi place (deh is mai lenes din fire) e ca nu iti ofera 1000 de optiuni de tre sa stai 10 ani sa te gandesti la toate combinatiile posibile. Optiuni putine dar greu de ales. De obicei chestia asta fluidizeaza jocul si timpii morti dispar.

[criss]

Cu o conditie, sa nu jucati jocurile in 2 - nu mi-as putea imagina un Wallace fara 4 jucatori.

Steam in 2 = traznet! (daca joci cu regulile potrivite)

[Chuckila]

As avea multe alte jocuri pe care le-as juca in 2, in fata Steam-ului, chiar si cu regulile potrivite. Daca ar fi fost joc de 2, ar fi fost facut joc de 2 Ca merge bine si in 2 dupa ce te apuci si il customizezi, tai din harta, modifici reguli, scoti cuburi si cine stie ce mai trebuie facut ... nu contest.

Insa il prefer in 5-6, unde competita este competitie si daca nu esti cu o secunda mai istet decat adversarii, nu ai nici o sansa la victorie. Dar sunt perfect de acord ca fiecare e cu ale lui si ce imi place mie nu place tuturor