CHOSON
O dementa de joc, mai mare decat "Koryo"! Arata la fel, dar este un joc total diferit: este un veritabil "tug of war", in pasi de furnica... fiecare miscare trebuie calculata exact, pentru ca risti sa pierzi o groaza de puncte la fiecare miscare gresita. Tokene ce asigura majoritati, dar si retaliere imediata la atacuri (in conditiile in care cartile de atac nu mai resprezinta puncte de penalizare la final), protectie ce poate fi transferata runda de runda intre seturile tale de carti, moduri noi si total diferite in care se comporta cartile...in fine, este greu de explicat exact cum functioneaza, chiar si in cazul in care ati jucat "Koryo". Ce trebuie retinut este ca este un joc foarte bun, dar care te seaca de vlaga, la propriu si trebuie sa ai stare sa-l joci, altfel te ia durerea de cap
DICE STARS
Un roll and write de autor; la acelasi nivel de complexitate cu Qwixx/Qwinto, dar cu un twist specific Bruno Cathala: sistemul de stelute, care-ti dubleaza (sau dupa caz, anuleaza) numarul de puncte, si modul in care se trec cifrele in casute. Productie foarte buna, ca de obicei la Matagot, care dau putin extra staif jocului. Suficient de diferit fata de celelalte 2 jocuri mentionate, incat sa-si justifice locul pe raft, si in egala masura dragut si relaxant. Bun.
CAN'T STOP EXPRESS
Teoretic, "Can't Stop" varianta mini; tot teoretic, pe gustul fanilor "Lost Cities" (adica nevasta-mea), pentru ca ideea este asemanatoare: incepi de la - (in cazul asta, 200) puncte si tragi tare sa ajungi pe +. Practic: usor la buzunar, 40 si ceva de lei, asadar, un experiment ieftin...sau asa credeam eu... numai ca, surprize, surprize, s-a dovedit a fi jocul care pur si simplu a scos-o pe a mea din sarite, si a declarat ca (pana acum!) este jocul cel mai prost pe care am obligat-o sa-l joace, si ca nu merita mai mult de nota "0" (ouch!).
Serios vorbind, jocul te munceste prea mult, si ceea ce este misto si fun in cazul big brother-ului "Can't Stop", in acest caz devine greoi si extrem de obositor. Calculezi ca nebunu' mereu, esti obligat sa iei combinatii pe care nu le vrei, ca sa nu se termine jocul prea devreme, si overall, toata chestia este sa vezi cate bucati peste mufa si-a luat fiecare jucator, pentru ca toti ies sifonati la final, cu puncte negative garla. Nu-mi place ideea de Supravietuitoru' cu pixu' in mana, asa ca a ajuns la cos.... asta e, se mai intampla...
CURSA NEGUSTORILOR (aka DOM)
O ciudatenie de mini deck builder, care are ca scop etalarea (in ordine strict crescatoare) a unor seturi de carti (de la 1 la 8 - cu restrictia ca toate cartile dintr-un set trebuie sa fie de aceeasi culoare, iar suma lor sa formeze exact numarul setului), pentru a castiga jocul, lucru realizat prin deconstructia propriului deck de carti. Deck-ul principal se construieste inainte de fiecare joc prin combinarea unor deck-uri axate pe un anumit animal, cu efecte specifice (unele iti permit sa incalci regulile de baza ale plasarii de seturi, altele iti permit sa copiezi carti, sau sa "imprumuti" de la adversar, etc). Cartile pot fi jucate atat ca actiuni, cat si pentru efectele trecute pe ele (moment in care lucrurile o iau razna, intrucat efectele se declanseaza in afara actiunilor de tura, imediat ce cartea in cauza ajunge in mana ta - fie c-ai tras-o din deck, fie c-ai cumparat-o, sau schimbat-o cu vecinul, etc; este o mecanica pe care o gasesc extrem de bizara si necesita timp sa intelegi exact cum functioneaza). Market dinamic (Ascension-style), cu preturi variabile (CSR-style).
Cu riscul de a ma repeta, nu-mi plac deck builderele hibride, dar jocul in cauza a trecut de la "meh" la "ok". Varianta de baza insa se simte limitata rau din cauza numarului foarte mic de animale, iar overall experienta de joc depinde mult de ce deck-uri alegi la inceput (chestie care m-a omorat si in cazul "Legendary...").
Consider ca Ludicus a facut un pas inainte si 2 in spate cu lansarea jocului: bravo ca au avut curaj sa-l aduca si la noi, avand in vedere interesul scazut pentru DB-uri in RO (desi, de la anunt, si pana la aparitia in magazine a durat cam prea mult), dar faptul ca include doar DOM1, fara nimic in plus, este fix doar juma' de portie, fara paine si sos. Preferam un pret de +100 lei si ambele DOM la pachet. Asa, este foarte, foarte putin joc in cutie...
ASCENSION: DELIVERANCE
Cel mai nou set Ascension combina mai multe elemente "oldies but goldies": "insight" + carti "dreamborn" cu transformari, efecte "unite"/"echo"/"serenity", monstri ce pot fi pastrati si jucati ulterior pentru efecte (mecanica "dreambind"), etc., cu alte cateva noutati: o noua carte in deck-ul de inceput: "Dreamseeker" (1 insight + tragi o carte) - versatila si necesara (schimba destul de mult - in bine - pasul jocului), "Pasythea" - o carte uber, cu un cost pe masura (16 insight!), dar care paradoxal nu buleste cursul jocului, si nici nu este critica pentru a castiga (de altfel, pana acum nimeni nu a reusit sa o cumpere in vreun joc), efectul "phantasm" (similar cu "mercenarii" din SOI; practic poti juca anumite carti direct din market, pentru efecte)... si avem si "plunder".
Un set foarte echilibrat, care te tine ocupat tot jocul si-ti ofera mai multe cai de a acumula puncte de victorie. Este o placere sa-l joci.
Singurul minus (din pacate) este la partea grafica: plansa de joc este oribila, cu un chenar galben de tot porcul si o Pasyhtea pixelata imensa (trend inceput cu "Delirium)", iar pe unelle carti pur si simplu nu poti distinge prea bine imaginile, din cauza tonurilor extrem de intunecate (si a unor elemente de grafica mai "sloppy").
Setul are marele merit ca a reusit sa treaca cu fata curata peste "Delirium", care IMO este unul din cele mai bune seturi Ascension ever, si mi-era greu sa cred ca vor reusi intr-un timp atat de scurt sa scoata un set cel putin la fel de interesant - si fara zar!
HERBACEOUS SPROUTS
Am ezitat sa-l comand, pentru ca nu simteam nevoia de un "Herbaceous 2.0" - mie-mi place jocu' ala exact asa cum este! Din prezentari nu-ti dai seama prea bine cum stau lucrurile, dar cum in ultima vreme cam merg pe mana celor de ALG, l-am bagat in cos. Eh, spre mirarea (dar si bucuria) mea, jocul are foarte putin in comun (in sensul bun) cu originalul: doar grafica si modul de "sadire" al ierburilor in gradina. In rest, are cu totul alt aer si ritm: ierburile (transformate in zaruri), combinate cu cartile tip "unealta" ridica jocul la alt nivel; ai posibilitatea de a contracara norocul zarului, precum si diverse (si noi) modalitati de a puncta. Jocul are pur si simplu mai multa "carne". SI - si nu credeam ca o sa apuc sa scriu asta, pentru ca de regula urasc asemenea sisteme de compensare a unui numar minim de jucatori! - mecanica de balans ("rival sprouts") pentru 2-3 jucatori genereaza tensiune buna, ce face jocul mult mai incitant (cand verzi "buruiana", ca-ti blocheaza cele mai bune locuri de plantat, te apuca toate alea, heh)!
Un joc foarte bun, still light, dar cu substanta si aceeasi eleganta "ierboasa". Din punctul meu de vedere, ar fi trebuit sa se numeasca doar "Sprouts" (diferenta justifica alegerea). Daca nu intra luna trecuta si urmatorul joc, probabil ca-l votam pe asta jocul lunii, atat de mult ne-a placut
WINGSPAN
Despre joc s-a vorbit si scris mult - zic eu: pe buna dreptate.
Ma asteptam sa fie un joc frumos d.p.d.v. vizual, ca doar "table presence"-ul m-a atras de la inceput la el, dar sincer, nu credeam ca arata chiar atat de bine "in viu"

Este pur si simplu la cu totul alt nivel fata de o productie normala, iar grija pentru detalii este aproape la nivel de manie (in sensul bun)
Din fericire, insa (d.p.m.d.v.), si jocul se ridica la inaltimea prezentarii: totul este atent gandit si implementat, elementele se leaga in mod coerent, fluent.
Diferenta fundamentala intre Wingspan si alte engine/tableau buildere este modul in care jocul curge de la inceput, pana la final: in majoritatea cazurilor, incepi stangaci, iar pe parcursul jocului construiesti un mega gigantic motor de productie, care-ti permite la final sa realizezi miscari spectaculoase si sa legi efecte in cascada; eh, in cazul Wingspan, este fix invers: incepi tot stangaci, dar ai si loc de manevra (actiuni disponibile); pe masura insa ce avansezi, trebuie sa-ti focalizezi din ce in ce mai bine tirul, iar la final, laser, frate! De asemenea, spre deosebire de alte asemenea jocuri, echilibrul intre elementele componente ale "uzinei" este mult mai fin si in permanent balans - cum incepi sa pedalezi prea tare intr-o annumita directie, incepi sa gafai. Este absolut critic sa iei in calcul din prima runda toate elementele de punctaj finale, nu-ti permiti sa te apuci de obiectivul pentru runda 4 prin runda 3, pentru ca este deja mult prea tarziu - si asta este motivul pentru care unii se trezesc ca in ultima runda cea mai buna solutie ramasa la indemana este ouatul in disperare
Pe mine m-a dat pe spate cat de tematic au reusit sa faca jocul: pasarile rapitoare "vaneaza", cele care fac oua prin "vecini" ocupa invaziv anumite tipuri de cuiburi, pasarile mari cer sacrificii mari pentru a le etala, etc. De asemenea, efectele cartilor sunt foarte bine gandite: suficient de diversificate incat sa nu para mecanice, dar in egala masura suficient de frecvente, incat sa te ajute sa completezi anumite strategii; nu sunt gandite sa sporeasca diversitatea, ci sa fortifice sistemul, sau sa compenseze anumite compromisuri pe care ai fost nevoit sa le faci (de ex nu naturalizezi in sectorul acvatic pasari ca nebunul, dar colectionezi pasari ce permit tragerea aditionala de carti).
In concluzie: cine insista ca "Wingspan" este prea simplu si overhyped, ar trebui mai intai sa-l joace suficient de bine si mult pentru a-i intelege subtilitatile, si pe urma sa se planga de ouat excesiv, sau de lipsa de optiuni din timpul jocului...
Fara drept de apel, jocul lunii (+10) - probabil si in top 5 pentru 2019, in cazul nostru. Flawless victory!