Post: # 98508Post
rabesandratana
02 May 2019, 14:13
11 jocuri au vazut masa, datorita sarbatorilor.
Catan: L-am primit de ziua mea cadou, ca doar asta imi mai lipsea din colectie si nu am de ce sa mint, l-am mai jucat acum multi ani, o varianta in 2 jucatori, am jucat pe aplicatie, si a fost oribil, dar nu jucasem niciodata cu un nr mai mare de jucatori. Am jucat apoi jocul de carti si ala ni s-a parut oribil. Dar cum calul de dar nu se cauta la dinti, am pus Catanul pe masa si a inceput partida. Si experienta a fost una agonizanta, exact la ce ma asteptam. A durat cam 2 ore jumate si deja toti ne aminteam de vremurile de demult apuse in care jucam 4 ore o partida de Monopoly si simteam cum ni se scurge viata si demnitatea fara vreun scop. Totusi, au fost multe momente de rasete pe parcursul Catanului, glume pe cat de prost e jocul, glume vis a vis de schimburile care nu se puteau face, ca toti de la masa erau extrem de incapatanati. Asa ca una peste alta, nu pot sa spun ca il detest, dar nici nu sunt dornic sa repet experienta prea curand. Poate mai incercam o partida peste vreo 2 ani, sau poate o sa zboare din colectie, dupa ce ii fac un video, ca aparent in Romania, jocul asta e "cel mai bun", conform sutelor de recenzii de pe emag si elefant.
Nota 6.8, pentru rasetele provocate mai mult.
Firenze: Construiesti turnuri de diverse culori, dar caramizile cu care o faci, sunt asezate random pe un sir de carti, iar alegerea ta e una destul de grea. O sa iei o carte pt abilitatea ei interesanta chiar daca pe ea sunt asezate caramizi din culorile la care tu nu mergi, sau o sa iei alta gramada de caramizi care sunt perfecte pt tine dar acestea vin la set cu o carte care are pe ea semnul de "-3 puncte la final de joc"? Un boardgame foarte placut, relativ usurel, singurul minus, cel putin la editia noua KS, sunt hieroglifele/iconitele care au inlocuit textul in engleza de pe vechea varianta iar asta face destul de greu de inteles ce abilitate are fiecare carte. Per total, nota 8.1 cu posibilitate de crestere.
Infinite City: Tile placing game, in care construiesti un oras impreuna cu oponentul si fiecare incearca sa aiba controlul asupra cat mai multor tile-uri pana la final. Conceptul a foarte simplu: din cele 5 pe care le ai in mana, alegi sa joci un tile pe masa si imediat rezolvi textul de pe el. (mai pui inca un tile/ furi un tile din mana adversarului, inlocuiesti un token de pe alt tile, etc). E un joc interesant, dar mi-ar fi placut o varietate mult mai mare de text, pentru ca la cate cartonase are jocul asta in cutie, se repeta destul de des abilitatile. Nota 7.
Majolica: Multi se grabesc sa il compare cu Azul si pe buna dreptate, datorita aspectului fizic, dar ca experienta de joc, nu au nicio treaba unul cu altul. Am jucat 2 partide in 3 si 4 jucatori si Majolica este mult mai complex, trebuie sa iei in calcul mai multe aspecte, strategia de joc e mult mai deep si e genul de joc pe care ajungi sa il joci bine dupa mai multe partide la activ. La inceput o sa bajbai, pui si tu cate o ceramica pe unde vezi cu ochii si daca iti surade norocul, poate completezi 1-2 carti si faci 7-8 puncte. Dar la a doua partida, observi cat de important e locul unde asezi o carte, cum poti sa fii eficient si in momentul cand deja ai asezat 3-4 ceramice pe cartea ta, nu merita sa o mai pastrezi in dreptul fabricii care trimite sus pe carte pana la 3 piese si actiunea logica e sa o muti in locul unde ai voie sa duci sus o singura ceramica (a 3-a fabrica de pe plansa ta) si sa duci o carte noua pe fabrica eficienta. Jokerii sunt si ei foarte utili, chiar daca merg pe un singur ciclu de productie. Mi-a placut, celorlalti mai putin dupa prima partida, dar dupa a doua, a inceput "sa creasca" interesul in ei si vreau sa il mai jucam. Nota 8 cu potential de a creste. Plus ca are un aspect foarte frumos, cu piese de foarte buna calitate.
Papa Paolo: aici livram cutiute mici de pizza, intr-un oras pe care ni-l construim noi din tile-uri pe care le luam printr-o mecanica de tip worker placement presarata cu ceva area control la final de runda, ca sa acumulezi ceva bacsis. O experienta foarte placuta, singurul minus fiind poate partea de licitatie cand trebuie sa castigi pentru a lua cel mai bun livrator dar si aglomeratia de culori si desene de pe plansa si cartonase. Foarte des a creat momente de confuzie, jucatorii intreband la ce case trebuie sa livreze si pe care sa le evite. Casele generice, sunt foarte asemanatoare cu unele case unde trebuie sa livrezi pizza. Nota 8.1
Touria: un pick-up and delivery cu o tematica originala. Imparatul a dat veste-n tara, ca isi marita fata cu cel care ii aduce la palat, 7 inimioare (reprezentand dragostea), 7 bani (ca sa ai si ceva avere) si sa nu ai in posesie nicio piatra neagra de blestem. Dupa ce dovedesti ca ai toate astea, ai voie in palat si incepe distractia, adica incepe cautarea printesei, care foarte timida de fel, s-a ascuns in spatele uneia dintre cele 10 usi. Daca esti primul care reuseste, castigi jocul si traiesti pana la adanci batraneti la palat. Iar modul de a face actiuni, este si el unul original, datorita celor 4 turnuri 3D, care au desenate pe fiecare latura, cate o actiune de pe plansa de joc iar fiecare poate sa aleaga o actiune de pe turnuri din ceea ce vede din perspectiva sa, unde sta la masa. Imediat o sa rotesti acel turn, astfel incat sa vezi o alta actiune runda viitoare, atat tu, cat si ceilalti jucatori.
O surpriza imensa acest joc, original din toate pct de vedere. Nota 8.7
Signorie: un joc complex de tip dice drafting, o lupta de suprematie intre casele italiene, unde daca iei un zar al carui numar este mai mare decat cel printat pe plansa ta, trebuie sa platesti diferenta, dar si daca iei doar zaruri mari, ca sa fie practic gratuite, la final de runda, daca ai depasit suma de 13, la toate cele 4 zaruri adunate, nu primesti bonusul, care e unul consistent si de luat in seama. Apoi plansa proprie iti da voie sa faci o gramada de upgrade-uri, ca pe viitor cand iei un zar, sa primesti la acea culoare si alte actiuni. Exista o gramada de alte metode prin care iti poti sa iti maresti familia, sa iti antrenezi baietii, pe care sa ii trimiti apoi in misiuni diplomatice, sau sa iti mariti fetele, trimitandu-le cu tot cu zestre, la alte case italiene si astfel primind sigla lor.
Pentru ca asta trebuie sa facem, sa acumulam anumite sigle de la celelalte case din Italia, sigle ce ne sunt printate pe propria plansa de joc (iar fiecare jucator are plansa diferita din acest pct de vedere). Un joc care ne-a starnit interesul tuturor, relativ greut din cauza multor actiuni plus a "sutelor" de iconite, dar pe care vrem sa il mai jucam. Pacat ca tine cam 2 ore si ceva o partida, ca altfel prindea masa mai des. Nota 8 iar acum dupa ce l-am jucat, nu mi se mai pare ca seamana asa tare cu Coimbra. Singurele asemanari sunt la mecanismul de dice drafting, unde e importanta culoarea si nr de pe zar si ca exista si aici niste track-uri pe care tot cresti pt a obtine pct/steme.
Santiago de Cuba: Chiar nu sunt un fan al pick-up and delivery, dar luna asta, dupa Touria, e al doilea joc de genu asta si surprinzator, ne-a placut la nebunie. Se pare ca daca e implementata bine, mecanica asta chiar ne place. Cu totii ne doream sa il jucam inca o data dupa terminarea primei partide (semn de joc foarte bun) dar era prea tarziu, altfel sigur se lasa cu vreo 3 partide la rand. Practic, e un rondel unde te "invarti" cu o masina, oprind la diverse personaje care iti iti dau bunuri (lemn, zahar, portocale/etc) iar la final de rondel, e un port unde toata lumea in ordine, va livra ce o sa mai apuce, pentru ca barca are 4 zaruri colorate diferit, care reprezinta cate bunuri doreste din fiecare. Cand toate ajung la "0", barca pleaca. Stiu ca pare anost, dar pana ce nu il joci, nu poti sa it dai seama cate lucruri "destepte" are, cate actiuni interesante poti face, plus elemente de "in your face" care starnesc momente de rasete si mai tarziu dulce razbunare. Nota 8,5 si abia astept sa il mai joc.
Robber Knights: un abstract care a si primit anu asta re-print de la Queen Games, sub numele de Expedition of Luxor, daca nu gresesc. Fiecare are cate o "gramajoara" de tile-uri din care poate pune pana la 3 per tura, iar daca ai asezat cetatea, imediat iei 5 soldati (sub forma de discuri) si le insiri pe sistemul Istanbul pe tile-urile vecine, respectand niste reguli (1 om lasat pe campie, 2 pe padure si 3 pe munte/ apa de netrecut). La final, in functie de ce terenuri/cladiri ai tu superioritate, calculezi punctele. Un pic cam "prea abstract" dar nu e un joc rau. O sa il rejucam cat de curand, pt ca inca nu mi-am dat seama care e strategie castigatoare, sau daca exista vreuna in acest joc. Nota 6.9
Queen`s Architect: Un joc putin cam matematic, in sensul ca mereu cand iti pui oamenii la munca, o sa stai sa calculezi cu ce indice vine fiecare, pentru a face o suma si a vedea unde te incadrrezi si cat poti muta pt a ajunge la regina. Ai o plansa in forma de stea de tip rondel, si te invarti ca nebunu, luand mereu cate o actiune diferita. In general o sa angajezi mestesugari pe care ii introduci in plansa ta stea si apoi fie ii odihnesti ca sa le creasca indicele de putere de munca, fie daca ai destui, te duci cu trasura din oras in oras si ii pui la munca. Fiecare oras necesita alta combinatie de meserii iar cei care au muncit, trebuie rotiti, insemnand astfel ca si-au facut treaba. In urma acelei rotiri, o sa rezulte fie ca unii o sa aiba un indice marit/scazut pt urmatoarea munca, fie unii o sa iasa la pensie pe ca au facut o tura completa. Jocul nu e pe puncte, ci pe rewards primite imediat dupa ce ai terminat de "construit" ceva intr-un oras, rewards pe care le cheltui imediat pentru a urca pe scara care te duce la regina. Nota 7.9 si inca nu inteleg de ce jocul asta e asa denigrat si lumea il arunca parca precum o masea stricata. La fel cum am vazut ca se intampla si cu Praetor. Foarte ciudat din pct meu de vedere, cum astea 2 sunt considerate de majoritate, jocuri de "2 bani"
Founders of the Empire: Daca 7Wonders era joc tile-placing, cred ca asa ar fi aratat. Conceptul asemanator, doar ca exista 4 stack-uri cu 4 feluri de cartonase de joc, iar in runda ta obligatoriu tragi din unul, il asezi pe randul respectiv, apoi ai voie sa iei un tile dintre toate cele expuse, cu conditia ca orasul tau sa produca resursele cerute de acel tile si mai mult, acel tile trebuie asezat in oras, adiacent chiar si pe diagonala, cu alte tile-uri care produc ceea ce doreste noul cartonas in dreptul cerintelor de construire. A fost mult prea haotic in 3 si 4 jucatori. Un joc despre care cred ca e bun doar in 2 jucatori, pentru ca pana imi venea randul, nimic din ce era expus si imi doream, nu mai era existent, asa ca totul ramanea doar la mana norocului, sa trag un tile care imi trebuia, iar daca nu, ziceam pas. Nota 7.4
Jocul lunii: Clar, Touria urmat de Santiago de Cuba
Navegador - un joc mai vechi de la designerul lui Concordia, cu rondel (cum a obsinuit sa faca in majoritatea jocurilor). Se schimba insa foarte putine de la un joc la altul, si nu ma incanta nici linearitatea partidei. 6 
/10
Macao - cateva mecanisme interesante, dar cam sec pana la urma. Combinatia de zaruri si carti ar putea parea prea random, dar nu e chiar asa. Sunt mai multe zaruri colorate care iti dau resurse in numar egal cu numarul de zaruri, dar si la atatea runde distanta: un 6 rosu iti da 6 cuburi rosii, dar poti sa le folosesti in runda a 6, pe cand un 1 iti da un cub pentru runda curenta. As vrea sa-l mai joc de cateva ori, sa vad daca-mi schimb parerea, sau daca ramane doar un alt euro de calitate medie. 6 
Alchemists - uf... Din pacate l-am jucat doar online deocamdata, si e mult prea lung. Ce ma deranjeaza insa e secventa de faze care mi se pare ca face lucrurile putin prea aleatoare cu multi jucatori. Imi place insa ideea de a mixa potiuni si de a incerca sa deduci ce proprietati are fiecare ingredient. Sper sa-l joc cel putin o data si live, daca tot l-am votat la Guild Hall. 
7 
Deus - imi plac combourile pe care le poti face in joc. Practic de fiecare data cand joci o carte de un anumit tip reactivezi toate cartile precedent jucate din acel tip. Ai si un mecanism care te impiedica sa joci la nesfarsit carti dintr-un singur tip (daca ai norocul sa le tragi), si anume ca incepi cu doua cladiri de fiecare tip, si poti sa mai adaugi pe parcurs dar de obicei asta inseamna sa sacrifici carti din tipul respectiv. Vreau sa-l joc si cu 3 si 4 jucatori, s-ar putea sa creasca in rating. 7 
Valletta - o combinatie de deck building cu area influence (iti ieftinesti costul in bani al cartilor adiacente locatiilor de unde ai cumparat altele), si cu inca un twist: poti sa scapi de carti "slabe" din deck, dar dupa ce s-a declansat sfarsitul jocului fiecare isi amesteca discardul si cartile ramase in deck si joaca tot pachetul inca o data. Singura problema e ca efectele cartilor sunt destul de similare: unele iti dau resurse de un tip, altele iti dau ceva mai multa variatie la primit/convertit/furat resurse, si ultimul tip iti da puncte pe resurse, carti upgradate, etc. Nu sunt foarte convins ca are destula rejucabilitate. 7 
The City of Kings - RPG-urile cooperative tematice sunt destul de departe de ceea ce joc si-mi place de obicei, dar City of Kings mi-a placut. Deciziile sunt destul de complexe cat sa nu domine o persoana discutia, faptul ca personajele isi imbunatatesc abilitatile e satisfacator, si sunt multe scenarii (oficiale si facute de fani) cat sa nu te plictisesti. Singura problema pe care am avut-o in scenariul pe care l-am jucat e ca mi s-a parut ca avansarea personajelor in putere e destul de limitata pe durata unei partide. Dar mai vedem datile urmatoare. In primul rand vreau sa rejoc scenariul de prima data, poate-l si castigam de data asta. 8 
Imperial Settlers - jocul asta imi era de mult in lista de jucat. E surprinzator de scurt chiar si in 4, dar foarte satisfacator pana la sfarsit. Simti cum iti construiesti imperiul, si chiar daca poate parea ca actiunile de "take that" pot sa nu fie pe gustul fanilor de euro, imi par cam la nivelor celor din Terraforming Mars, care nu mi se par problematice deloc. Imi place si ca ai carti comune dar si carti diferite pentru fiecare factiune. Asa nu ti se pare ca toata lumea joaca in exact acelasi stil. Cu factiunile adaugate de extensii cred ca e si foarte rejucabil. 9 
D.p.m.d.v. faptul ca este "usurel" este un plus, pentru ca-l face usor de invatat/accesibil si celor care nu sunt in mod normal amatori de jocuri de societate. Este un joc foarte bine mesterit, destept si subtil in egala masura, ceea ce-l face intr-adevar un bun gateway pentru chestiile mai "greute" de tip euro - eu unul de ex. nu-l simt ca fiind genul ala de joc (lucru bun, pentru ca in mod normal "E"-urile nu-mi plac neam), dar in acelasi timp parca simti cum incepe curiozitatea sa-ti dea coate: "ok, next level?" 
