Luna octombrie nu a fost una rea
Village Pillage – un filler în care încercăm să adunăm bani, să cumpărăm un tron, un sceptru și o coroană să ne proclamăm domnitor. Pe fiecare tură jucă câte două cărți, una stânga, una dreapta și încercăm ori să furăm bani de la oponent, ori să le blocăm, ori în cel mai simplu caz să ne producem aur. Fiecare jucător are la dispoziție o bancă din care nu se poate fura aurul, dar aurul stocat nu ajunge pentru cumpărături, deci oarecum trebuie jonglat să nu fi prada vecinului în totalitate. Grafică bună, interacțiune mare, distractiv la maxim.
Warehouse 51 – un joc de cărți set collection. Pe fiecare rundă este o licitație pentru un artifact anume, care pe lângă punctele de la sfărșit dă și o abilitate speciale. Însă la începutul jocului între jucători se pun cu fața în jos câte două cărți, astea sunt fake-uri care la sfărșit nu se punctează și acestea sunt cunoscute doar de jucătorii între care sunt puse. Este un filler drăguț, grafică bună.
Welcome to... – evident un roll and write. Scopul fiecărui jucător este să populeze cât mai optim cele trei străzi puse la dispoziție și asta o face alegând pe fiecare tură o combinație de cifră și acțiune. Cifrele trebuie înscrise în ordine crescătoare sau descrescătoare și în funcție de ce acțiune este atașată acestuie se construiesc parcuri, piscine, se deseanează zone, etc. Sunt și o sumedenie de obiective din care se pot face puncte bune. Este cel mai simpatic roll and write pe care l-am încercat până acum, mai ales că sunt mare fan al jocurilor cu tematică city building.
1066, Tears to Many Mothers – este un joc foarte tematic, bazat pe evenimentele din 1066, respectiv cucerirea Britaniei de către normani. Este un joc pentru două jucători, saxoni și normani și în principi are două părți. În prima partea fiecare jucător își construiește armata (tableau building) încearcă să decimeze sau să saboteze oponentul dar în principiul încearcă să îndeplinească obiective proprii să ajungă până la obiectivul bătăliei de la Hastings, moment în care jocul intră în a doua fază. Între oponenți sunt înșiruite trei obstacole. Pe fiecare tură se stabilește cine câștigă bătălia pentru fiecare obstacol în parte (coloanele de joc din tableau), iar cine reușește să dărâme două obstacole, năvălește pe oponent și câștigă. Este un joc extrem de frumos detaliat, istoric bine pus la punct, cu personaje, evenimente și locații din epocă. E interesant că bătălia nu începe de la începutul jocului ci prin îndeplinirea obiectivelor te poți pregăti (își poți pregăti tableau-ul) pentru bătălia finală (adică ultimele ture). E plăcut că partea de combat se rezolvă prin compararea diferitelor caracteristici, și nu este influențat deloc de puterea zarului.
Pipeline – un euro cu o dificultate peste medie. Scopul jocului este să rafinăm țițeiul crud, și din produsele rafinate de diferite calități să le valorifică, să facem bani și să câștigăm. Jocul este un worker placement, cu doar câteva opțiuni și foarte puține restricții care te pune în fața situației să trebuiească să îți faci o strategie destul de optimă de buy and sell că totuși la aceasta se rezumă totul. Cumperi diferite tipuri de țiței crud, cumperi conducte prin care la treci ca să le rafinezi (cât mai lungi conductele cu atât rafinezi mai mult, cu atât devine crudul mai valoros), cumperi rezervoare în care le stochezi, ai contracte și comenzi din care faci bani, dar ai la dispoziție și piețe pentru a vinde și cumpăra. Are un gameplay extrem de fluidizat (o acțiune pe tură, fără prea multe faze de refill sau cleanup), destul de multe opțiuni. O mecanică de joc interesantă este că poți cumpăra ”mașini” cu ajutorul cărora poți automatiza procesul de rafinare pe tura ta, nefiind necesar să consumi acțiune pentru aceasta. Joc frumos realizat, care putea să fie și mai tematic.
Ragusa – este un euro, un worker placement, aș zice eu nu prea complicat, dar cu destule probleme din partea mea. În principiu ai la dispoziție un set de căsuțe, din care pe tura ta pui jos una pe colțul unui haxagon al hărții și activezi acțiunile învecinate. De aceste acțiuni o să beneficieze toți cei care au căsuțe adiacente hexagonului activat. Sunt destul de puține locuri pentru culegerea resurselor, și ca atara prima mișcare întotdeauna pare puțin cam predefinită, și mai ales dacă ești primul jucător poți alege cea mai cea mai optimă poziție, restul e can can. În privința acțiunilor prin care convertești resursele în puncte, singura variabilitate oferă navele comerciale care aduc diferitele comodități, deci este destul de redusă. Grafic deși arată impresionant, din punct de vedere geografic harta nu este okay, Ragusa nefiind un oraș port, iar pe hartă puteau să codeze și anumite cerințe sau reguli, că spațiu liber există din belșug.
Castello Methoni – un joc abstract de area control, în care pe tura ta construiești ziduri de cetăți și căsuțe pe terenuri de diferite culori triangulare. Când reușești să închizi o zonă poți să-o iei în stăpânire (să-ți aducă puncte la sfărșit). Fiecare zonă va un nivel de coruptibilitate exprimată în bani. Asta înseamnă, dacă ai bani, poți asimila o regiune vecină cu a ta prin eliminarea unui zid dintre cele două regiuni. E un joc abstract drăguț și frumos realizat, care se poate juca ori foarte defensiv (ține mai mult) dar și extrem de ofensiv (în câteva ture se termină).
Unfair – un joc de cărți având la bază mecanica de tableau building. Suntem proprietarii unor parcuri de distracții, și treaba noastră este să constuim atracții, să construim și atașăm diferite upgrade-uri și evident să adunăm personal care să ne ajute. Sunt câteva acțiuni de bază: cumpărat cărți, constuire, schimbare piață, cam toate acțiunile de bază pe care le are un joc asemănător. În plus avem un pachet de cărți cu evenimente care ne pot da tot felul de bonusuri la început de tură, și la fel cărți blueprint cu obiectivel secrete. În fiecare rundă jocul este modificat de niște evenimente generale, care la primele ture te mai ajută, dar îți îngreunează treaba. Pe lângă asta cărțile de joc au și o latură de interacțiune, în sensul în care poți pune bețe în roate oponentului (unfair

. Este un joc drăguț, grafică excepțională, gameplay bun, dar poate puțin cam random la nivelul cărților, dar poți arde destul de repede deckul deci ai șanse la cărțile prearâvnite.
Artus – este un joc abstract a cărei tematică este construită în jurul mesei rotunde din Camelot. Jucătorii au pe tabla de joc rotundă un număr prestabilit de pioni, pe lândă asta există și pioni neutrii. Pe tura de joc, de obicei se joacă două cărți care ori afectează pionul tău, adică îl mișcă, sau unul din pionii neutrii sau sunt pur și simplu obiective care se pot juca. Masa din mijlocul tăblii se rotește, iar jumătatea verde dă puncte multe, jumătatea roșie deduce punctajul serios, deci prin jucarea cărților trebuie gândit foarte pune de unde și până unde se mișcă pionul, că poziția de unde pornește definește punctajul lui. Trebuie avut grijă, că la un moment și cărțile cu obiective trebuie jucate, și dacă nu reușești combinațiile cerute te penalizează destul de tare. Câteodată trebuie acceptat și punctele în minus. Un joc foarte interesant din seria Alea Middle Box. E destul de abstrac ca să pot forma o imagine despre grafică și tematică: nu prea există.
Kupferkessel Co. – adică ”ceainicul de cupru” care reflectă tematica. Pe o grilă 6x6 sunt aranjate diferite tipuri de ingredinte (diferite culori și valori). Mecanica jocului este foarte simplă: pionul alb și negru aparținând jucătorilor se mișcă perimetreal în funcție de valoarea ultimului ingredient cules, apoi unde se oprește, de pe linia respectivă se adună un alt ingredient care va defini numărul de mișcări din tura următoare. Este foarte important ca jucătorii să țină minte cărțile culese deoarece în timpul jocului este interzis de uitat la ele. Scorul final este un mini point salad: se punctează tot felul de combinații de ingrediente adunate, plus modul avansat de joc mai aduce și obiective secrete de realizat. Ca să nu fie foarte sec jocul mai sunt cărți explozive, prin care oponentul pierde ultima carte, sau există și bagheta magică care permite două ture consecutive. Câștigă cel care adună cele mai multe puncte din poțiunea magică de ingrediente. Un joc simpatic de set collection pentru doi, cu o grafică care putea fi și mai bună.
Nagaraja – un joc pentru doi. Fiecare jucător are un templu, un grid de 3x3, care pe o latură are trei intrări iar pe celelalte comori ascunse cu diferite valori. La baza jocului este un sistem de licitație prin care se aleg tile-uri de tip labirint care apoi se construiesc în templu, pentru a face conexiunea între comori și ieșiri. În momentul în care o conexiune este realizată, comoara se întoarce, valoarea înscrisă pe ea contribuie la scor. Îndată ce ajunge cineva la 25 de puncte jocul se termină. Sistemul de licitație este foarte interesant: se joc cărți și în funcție de acestea se alege un număr de zaruri (bețișoare indiene) și cine aruncă cel mai mult câștigă tile-ul pus la bătaie. Dar dacă pe fața de zar apar valuri pentru fiecare simbol se poate juca câte o carte pentru a activa o acțiune specială, care pot ori să te avantajeze ori să pună bețe în roate oponentului. Un joc frumos realizat, distractiv și rapid pentru două persoane, cu un sistem drăguț de licitație.
Kashgar – la baza jocului sunt trei caravane de cărți cu diferite personaje și abilități. Cărțile sunt puse în coloană iar pe tură fiecare jucător rezolvă prima carte dintr-o coloană, după care ori aruncă cartea afară din joc, ori o pune la sfârșitul coloanei și astfel o să revină în joc în câteva ture. Scopul jocului este ca prin jucrarea acestor cărți să adunăm diferite resurse (spices), pe care apoi le putem schimba în obiective cu diferite puncte. În momentul în care cineva acumulează 25 de puncte, jocul se termină. Mecanica este interesantă, dar ca la oricare joc de cărți, deckul fiind prea mare, e destul de greu să prevezi dacă o să-ți iasă engine-ul sau nu. Dar posibilități sunt destule, cărți foarte multe și diferite.
Sultaniya – un joc excepțional de ușor ca și mecanică de joc, foarte frumos realizat. Efectiv pe tura ta iei un tile și o construieși în palatul tău, evident toate piesele trebuie să corespundă, nu ai voie să construiești în aer, etc. Pe lângă astea mai culegi și safiruri pe care le poți plăti să profiți de puterea djinnurilor care îți dau ori o tură dublă, ori un tile pe care o râvnești extrem tare. Fiecare jucător este un personaj din 1000 de nopți și are diferite obiective după care îți face punctajul final. Un joc rapid, frumos, ușor de învățat, perfect pentru familie.
The Oracle of Delphi – un Feld clasic care abia acum a prins loc pe masă. Ceea ce este foarte important, că spre deosebire de point salad-urile feldiene, aici jocul se termină când cineva a reușit să îndeplinească doisprezece task-uri (de construit statui, de mutat ofrande, de ucis monștrii, etc.). Ca tematică aș zice că este mai degrabă asemănătoare legendei herculene decât cu oracolul, dar în fine. Sunt o duzină de acțiuni din care se pot alege pe fiecare tură în funcție de cele trei zaruri aruncate. E foarte fain că ai un mecanism de mitigare a zarurilor prost aruncate, și ca atare jocul nu te penalizează foarte tare dacă nu știi arunca cum trebuie. Pe lângă cele trei acțiuni de bază, jocul îți pune la dispoziție și puteri ale unor divinități antice, pe care le poți folosi dacă acumulezi destule puncte de influență. Este foarte bine că arunci cu zaruri întotdeauna la sfârșitul turei tare și ca atare downtime-ul se reduce că ai timp destul să te gândești la combinația perfectă. Harta este modulară și dă o rejucabilitate mare. Grafic bine realizat, un joc euro cu greutate peste medie. Un joc foarte bun.
Cartographers – acest joc combină mecanica roll and write și celebrul Tetris și o pune în lumea fantastică Roll Player. Pe durata a patru anotimpuri (ture) se trag cărți pe care sunt trecute diferite forme de tetris și diferite tipuri de terenuri (mare, câmpie, pădure) pe care trebuie să le desenezi pe harta ta încă nedescoperită. Sunt patru obiective în joc, și în fiecare anotimp se punctează câte două, și ca urmare desenele le faci să poți aduna cât mai multe puncte posibile. Pe fiecare rundă apare și un monstru: aici jucătorii schimbă între ei hărțile și fiecare desenează cum vrea forma de tetris de pe cartea monstrului pe harta oponentului. Acesta evident aduce puncte multe în minus, mai ales dacă nu reușești să-l înconjori cu alte tipuri de terenuri. Tematică bună, mecanica interesantă, dar ca și la Imperial Settlers: Roll &Write și aici poți efectiv copia acțiunile oponentului, deci hărțile trebuie ținute ascunse. Dar e oricum mai bun decât IS.
Expancity – un city builder 3D. Pe tură jucătorul plasează un tile care poate fi rezidențial, comercial sau bonus. Apoi are la dispoziție trei acțiuni prin care ori plasează un etaj pe un tile nerevendicat sau pe o clădire deja existentă, ori cumpără alte piese de etaje. Apoi se pot finaliza clădirile și ca recompensă se aleg așa numite contracte care aduc bonusuri la sfărțit de joc. Evident sunt câteva reguli de bază pentru a construi, dar jocul este ușor de învățat. Singura problemă este că nu ai la dispoziție contractele, adică obiectivele secrete de la început, și ca urmare poți să le tot aduni fără să faci măcar una. Dar oricum jocul e distractiv, și extrem de arătos pe masă.
Pentru mine jocul lunii a fost
PIPELINE, iar pe locul doi, foarte apropiat
WELCOME TO...