Best new game - octombrie 2019

[sergiunastrut]

Pentru că luna octombrie e foarte colorată din punct de vedere vizual, am încercat să fiu în același ton și am pus pe masă 13 jocuri noi, de toate soiurile.

5 s:
Edenia: La ce te poți aștepta când vorbești de curse de oi în spațiu? Noroc total, amuzant pe alocuri, dar mai degrabă de încercat cu cei mici când plouă afară.

6 s:
Cartographers: A Roll Player Tale: Un roll-and-write în care roll-ul este dictat de cărți, iar write-ul e de fapt tetris pe foaie. Există suficientă interacțiune încât să-ți strice toate planurile - foile fiind schimbate cu cel din stânga/dreapta la apariția anumitor cărți și care, bineînțeles, va avea grijă să-ți hașureze fix zona de care ai nevoie. Deși ai impresia că muncești strategic, e foarte ușor să ajungi la un scor negativ.
Sierra West: Un mare anticipat care m-a dezamăgit - vine cu scenarii diferite pentru rejucabilitate mare, dar implică un amalgam de mecanisme care pe alocuri nu prea se leagă. Un fel de salată de mecanisme, prea puțin rewarding din cauza a prea puțini workeri disponibili (deși da, fac un lanț de acțiuni, nu doar una). Predispoziție mare pentru AP.

7 s:
Clank! In! Space!: Un deck building decent cu suficient push your luck, dar care oferă parcă prea puține șanse de rafinare a deck-ului. Poate ce mă împinge să-i dau un minus e tematica cyberpunk care nu prea mă prinde.
Valparaíso: Mecanism interesant de programare a acțiunilor, ce nu penalizează așa tare dacă ceilalți îți strică planurile, putând plăti un cost adițional pentru a nu respecta ordinea acțiunilor programate înainte de revelarea cărților. Atrăgător și sistemul de trading ce se schimbă constant la fiecare declanșare a pieței - downside în mai mulți jucători, de vreme ce pierzi repede opțiunile pe care le așteptai.
Lowlands: Se simte ca un Uwe Rosenberg în spate (care a și fost consultat în faza de design), cu un twist interesant: unii vor lucra din greu la diguri, pentru a-și apăra oile și a le valorifica la maximum, alții vor vrea să lucreze o vreme la diguri pentru a fi fruntași, dar apoi vor vrea ca digurile să cedeze pentru a valorifica efortul depus la contrucție. Balanța asta devine crâncenă spre final.
Space Explorers: Un fel de Splendor al imperiului sovietic și a grandiosului său succes spațial. Bun, dar e nevoie de câteva jocuri pentru a stăpâni descifrarea rapidă a iconografiei abilităților cărților.
Star Wars: Outer Rim: Un mix total de personaje și aspecte cinematice ale lumii Star Wars, cu suficient feeling de aventură, dar care se poate întinde destul de mult, de vreme ce tot e nevoie să cauți prin deck și să citești texte destul de lungi, cu un font destul de mic. Într-un joc îl poți căuta pe Chewbacca 2 ore, de la un capăt la celălalt al frontierei, iar în alt joc poți da nas în nas cu el pe prima planetă. Interesant, dar uneori prea mult luck of the draw și total altă mâncare de pește față de Rebellion.

8 s:
La Viña: Un set collection/hand management/pick up and deliver ușurel, challenging prin nevoia de a balansa viteza de mișcare prin vie spre a vinde primul (de vreme ce componența unui coș de struguri trebuie sincronizată exact cu cererea contractelor), sau a rămâne mai în urmă, dar a culege mai mult, pregătind turele următoare.
Town Builder: Coevorden: Un card game arătos, ce vizează un tableau/city building, dar și set collection, punctat de diplome sau de judecători. Extrem de ușor de explicat, iar ce e elegant la el e posibilitatea folosirii cărților în una dintre cele 3 poziții: fie ca fundație (clădire work in progress), fie ca resursă peste fundație, fie ca resursă monetară.
Gùgōng: Un worker placement interesant, sau mai degrabă zis un card placement, de vreme ce declanșarea acțiunilor din fiecare locație se face pe bază de cărți. Pentru că vorbim de China imperialistă și de suficientă corupție, plasarea unei cărți cu valoare mai mare e de așteptat - pe principiul dai un ban dar stai în față. Altfel, dacă vii cu mită ieftină, trebuie să mai scoți din pungă niște galbeni sau ceva forță de muncă. De asemenea, e o constantă teamă faptul că trebuie să ajungi în audiență la rege până la finalul jocului, altfel ai jucat degeaba și nu punctezi nimic. Poate fi AP prone, dar oferă un volum satisfăcător de alegeri.
Transatlantic: Fratele mai mic al Concordiei, cum îl numesc majoritatea, e chiar mai simplu de jucat și interesant prin tematica abordată. Acțiunile cărților seamănă mult cu cele din Concordia, dar turele par a fi mai rapide. Poate fi jucat cu varianta Director sau President - recomand Director pentru new players și pentru o senzație mai light/rewarding a jocului, iar President pentru cei care vor să facă multe calcule la fiecare navă scoasă în larg, cu riscul de a transforma jocul în prea multe socoteli. Le-am jucat pe ambele, dar o folosesc mai des pe cea cu Director din cauza publicului de la masă.
Porto: Minunăție de joc, ușor de explicat și de înțeles, cu ture foarte rapide, combinând elemente din Ticket to Ride (card drafting) cu building phase și punctare similară lui Azul. Devine și mai stimulant de vreme ce se punctează și obiective comune pe parcursul jocului (uneori mai multe deodată - super ninja combo), iar așii din mânecă sunt cele 3 obiective individuale și secrete, dezvăluite la finalul jocului. Cărțile meritau o calitate mai bună, dar se rezolvă ușor cu sleeve-uri. Dacă nu-ți mai place jocul, întorci board-ul pe spate și îl pui pe post de tablou pe perete, la cât de atrăgătoare e grafica.

Jocul lunii octombrie pentru mine este Porto. Sper ca No Shave November să nu se transforme în No Game November.

[rabesandratana]

Sierra West: Un mare anticipat care m-a dezamăgit - vine cu scenarii diferite pentru rejucabilitate mare, dar implică un amalgam de mecanisme care pe alocuri nu prea se leagă. Un fel de salată de mecanisme, prea puțin rewarding din cauza a prea puțini workeri disponibili (deși da, fac un lanț de acțiuni, nu doar una). Predispoziție mare pentru AP.

Eram sigur ca jocul asta e predispus spre AP. Cred ca daca l-as juca cu ai mei, la cat stau ei sa se gandesca ce mutare sa faca la alte jocuri, la asta ne-ar lua 3 ore sa terminam o partida si nu suport cand se intampla asta. Imi vine sa ma las de domeniu board game cand un joc se lungeste pe asa durata. Am intalnit si jocuri care dureaza 2 ore si jumatate dar in care mutarile sunt rapide si parca realizezi atat de multe lucruri in el ca nici nu simti cum a trecut timpul. Dar Sierra West pare genul ala la care as face "flip the table" si m-as duce la culcare. Am citit si alte recenzii care spun ca e un joc super-AP si pana ce iti vine randul, mai imbatranesti putin iti mai apar 2 fire albe.
Probabil ca e bun doar ca joc SOLO.

Esti al doilea de pe forum care lasa o parere despre el si care nu e foarte impresionat. Sa vedem ce mai spun si altii, dupa ce il joaca.

[VZQ]

Eu nu o sa povestesc despre Sierra West - scuze anticipate! Da' o sa fiu scurt

Doar 2 titluri luna asta - da' bune!

PARKS - un joc care arata ca o bijuterie, cu un ritm relaxant - chiar zen-like: plimbi mipalii, colectezi diverse tokene, pe care la final de tura le folosesti pentru a face o baie de ochi intr-un parc national (de la ei, desigur); mai faci o poza, mai umpli butelca, mai faci un schimb, ma rog, treburi excursionistice spre victoria finala (altfel spus: point to point movement si set collection in 4 ture). Recomandat in 2. Misto. Scump, da' misto!

FIVE TRIBES - un greucean de-al lui Cathala, pe care din diverse motive (nu foarte clare, ca sa fiu sincer) l-am ocolit multa vreme. Si rau am facut... mancala, sau nu, jocul este un abstract extrem de tactic si intens (in 2). O mica salata de puncte (si mecanisme), care te trage un pic de turul AP-ului, pentru ca fiecare mutare conteaza si ai mai multe lucruri de monitorizat in acelasi timp. Grafica misto, componente partial bune (lemnaria), partial de kko (banii) - per total joc beton, cu reguli simple si clare, cu optiuni interesante si cu suficienta adancime incat sa simti ca ai tras pentru victorie. Jocul lunii

[rabesandratana]

FIVE TRIBES - un greucean de-al lui Cathala, pe care din diverse motive (nu foarte clare, ca sa fiu sincer) l-am ocolit multa vreme. Si rau am facut... mancala, sau nu, jocul este un abstract extrem de tactic si intens (in 2). O mica salata de puncte (si mecanisme), care te trage un pic de turul AP-ului, pentru ca fiecare mutare conteaza si ai mai multe lucruri de monitorizat in acelasi timp. Grafica misto, componente partial bune (lemnaria), partial de kko (banii) - per total joc beton, cu reguli simple si clare, cu optiuni interesante si cu suficienta adancime incat sa simti ca ai tras pentru victorie. Jocul lunii

Un joc pe care mi l-am dorit foarte mult acum cativa ani si dupa ce am facut rost de el, m-a enervat la culme pentru ca era singurul joc la care aveam mari probleme de AP. Stateam minute in sir si ma gandeam ce mutare sa fac. Care e mai buna. Oare ce mutare buna o sa ii las adversarului. E genul de joc in care nu prea exista o mutare evidenta si din "sutele" de posibilitati tot timpul aveam impresia ca o sa o aleg pe cea mai slaba si abia dupa ce trecea tura mea vedeam o super-mutare. Foarte bun jocul, dar pentru mine fiecare secunda petrecuta in tura mea, era un stres. Nu cred ca a existat vreun joc care sa ma streseze. In general ma relaxez cand joc board games. Asta a fost motivul pentru care a si plecat din colectie dar si pentru ca o partida dura destul de mult din cauza predispozitiei mari la AP.

[rabesandratana]

Ceylon: un euro ce arata intr-un mare fel. Daca Alea ar prelua modelul asta de productie, as fi fanul lor numarul 1. Dar cum astea sunt doar vise, sa revenim la realitate si la joc. Actiuni luate cu niste carti impartite in doua. Jucatorul activ alege una dintre actiuni si apoi pentru ceilalti jucatori ramane activa doar cealalta jumatate a cartii cu actiunea respectiva. Nu doresti/nu poti sa faci acea actiune ramasa, atunci mereu ai posibilitatea sa iei 2 bani sau sa faci un pas. Are ceva din Puerto Rico, la partea asta cu alegerea de actiuni. In general o sa plantezi ceai, culegi/furi de pe alte plantatii si indeplinesti contracte. Un joc interesant, cu grafica si componente de nota 10 dar care uneori te poate frustra atunci cand in mana nu ai carti cu actiunea dorita iar ceilalti nu joaca deloc actiunea pe care o cauti. Exista totusi moduri de a putea lua orice actiune cu ajutorul unui joker. Aveti si video cu o partida filmata de mine la sectiunea "Recenzii" in momentul cand il testam pe Tabletop. Nota 7.8 pentru Ceylon

Forum Trajanum: un Feld asa cum trebuie, ca la carte. Salata de puncte cu o suta de mici componente si posibilitati de a face scor (hai ca totusi parca in asta nu poti face scor chiar in o mie de moduri precum in alte felduri). Grafica extrem de buna pentru un euro de la Feld. Componente de calitate. Ce facem pe scurt? Un fel de mic drafting de 3 carti (3 mici-mici tileuri) pe care le pasam de la unul la altul iar la final ramanem doar cu cel pe care il consideram optim si primim ce e desenat pe el: muncitori, bani, ajutoare, mutare bara scor. Apoi aruncam muncitorii din culoarea constructiei pe care vrem sa o facem pe plansa noastra si trimitem in forum oameni pe "scaunele" din culoarea recentei constructii. Acolo incercam sa facem un sir continuu cat mai lung care ne va da un scor bunicel la final de runda, daca suntem baieti/fete destepti/epte si mutam din cand in cand si mica bara/rigla de scor. Super bun jocul. Tom Vasel mi-a demonstrat inca o data ca e plecat cu pluta pe alta planeta cand a comentat de rau despre acest joc si verdicul sau a fost BORING. Pe noi ne-a captivat din primele minute si imediat dupa terminarea partidei, toti de la masa au zis sa mai jucam inca o partida. Mult mai bun decat vechiul Trajan a lu` Feld. Cele 2 jocuri nu prea au o paralela in afara de numele asemanator si faptul ca sunt salate de puncte cu mici si multe componente. Dar dpmdv Forum Trajanum da de toti peretii cu Trajan si il surclaseaza la orice (grafica, componente si mai ales gameplay si placere de a-l juca). Nota 9,1 si unul dintre cele mai bune Feld-uri jucate de catre mine. Iar ca tematica: Zero barat precum celelalte de la Mister Stefan. Doar nu suntem nebuni sa ne imaginam ca micile piese sunt niste romani care fac ei pe dracu-n paispe. Aveti si aici partida de test jucata de mine pe Tabletop inainte de a lua jocul fizic. Cautati la sectiunea recenzii.

Hansa Teutonica: jocul asta e atat de dry ca nici lacrimile nu iti dau atunci cand iesi pe ultimul loc. Am mai avut o tentativa sa il joc acum vreun an, cand l-am pus pe masa dupa un Ticket to Ride cu familia si in mintea mea a fost: "Hai ca o sa il inteleaga! Doar tot joc in care faci rute e si asta. Ce poate fi atat de greu?" Wow si cate intrebari am mai primit, legate de fiecare regula/mutare, pana ce l-am pus la loc in cutie si acolo a ramas. Pana saptamana trecuta, cand am reusit sa il joc cu alt grup si jocul este mega-bun. Grafica cacanie care nu prea ma deranjeaza chiar asa tare, insiruire de cuburi intre locatii, a la` Ticket to Ride, presarate cu multe alte reguli depsre care nu are sens sa va plictisesc acum. Piesa de rezistanta e plansa proprie care vine intesata de cuburi si pe care trebuie sa le eliberezi unu cate unu pentru a face lucrurile intr-un mod mult mai eficient. Doar ca fiecare o sa isi aleaga propria strategie si va elibera ce crede el ca ii aduce mai mult avantaj iar de aici vine toata placerea acestui joc. O gramada de cai prin care poti alege ruta catre victorie. Nota 8.8 si probabil o sa mai creasca pe masura ce o sa il mai joc.

Little Town: jocul acesta are marele ghinion sa fi aparut dupa "marea lovitura a anului" numita Tiny Town. Si de aici lipsa de interes pentru el, din cauza ca sta in umbra acelui joc. Dar stiti ce? Le am pe ambele si dupa cateva partide pot sa spun fara sa clipesc ca Little Town e mult mai bun decat mult laudatul Tiny. Little Town are un feeling de Stone Age in care pornesti cu harta "imbracata sumar" (aproape goala) si pe care o populam noi cu diferite constructii care ofera resurse cand asezi workerul in vecinatate. Daca e constructia ta, iei gratuit tot ce arata acel tile. Daca e a adversarului, trebuie sa ii platesti 1 ban ca sa ai voie sa ii folosesti cladirea. Apar apoi constructii care fac conversii fie resurse in bani sau invers fie resurse in puncte. In functie de cum le asezi poti sa creezi combo-uri. Iar la final, precum in Stone Age, trebuie sa iti hranesti muncitorii, ca daca nu: greva si cate 3 pct minus per worker. Nu stiu de ce altii numesc acest joc, doar un "joculet" pentru ca e foarte thinky si neiertator daca ai comis greseli. E un joc mare in toata regula, chiar mai greu decat Stone Age. Rejucabilitate buna datorita cartonaselor in plus si productie si grafica buna a celor de la Iello. Cred ca daca jocul asta aparea acum 10 ani, facea ravagii. Asa, acum cu miile de aparitii, ramane doar unul dintre "altele" si in umbra lui Tiny Towns cu care nu seamana deloc in afara de nume si pe care spun eu, il surclaseaza. Nota 8.6

Mi Tierra New Era: Un Agricola mai usurel. Destul de realist. Adica faci cam tot ce face un fermier intr-o ferma. Cresti gaini care fac oua, vaci care dau lapte, cresti cai pe care ii hranesti cu mere. Dar pentru a avea mere, trebuie sa plantezi meri. Apoi sa ii uzi si apoi sa ii culegi. Poti planta struguri, grane. Poti sa vinzi bunurile catre magazine ori sa te duci catre partea industriala unde necesita acumularea de mai multe resurse dar si plata va fi una pe masura. Pentru ca la final, cine are mai multi bani a castigat. Scorul de pe marginea plansei reprezinta de fapt cati bani ai si mereu cand o sa cumperi ceva, o sa platesti practic cu puncte. Asa ca trebuie sa fii foarte atent in ce investeti si daca acea investitie isi va acoperi costurile in timp si iti va aduce multi bani si implicit victoria. Se intampla multe in acest joc dar chiar si asa pare mult mai simplu decat Agricola pe care nu cred ca o sa ma bag sa il joc vreodata. Nu agreez tematica asta cu ferme, crescut de animale si plantat asa ca o sa ii acord nota 7.8. Probabil daca era alta tematica, ceva medieval, era un joc de 8.4. Singurele jocuri cu ferme si plantat care imi plac mult si la care pot sa trec peste faptul ca au o tematica "bleah" pentru mine, sunt La Granja si Loyang. Poate si pentru ca Mi Tierra chiar e prea tematic iar La Granja de exemplu e intesat de mecanisme cu drafting de zaruri si acoperisuri care iti ofera bunuri, care nu au nicio treaba cu vreo tematica de ferma. La Granja are o tematica mai mult "lipita" peste niste mecanisem foarte bune. Mi Tierra va pleca, catre cei care nu au probleme cu tematica unei ferme.

Ubongo: Un puzzle logic foarte bun, imbinat cu Tetris. Daca mai punem si faptul ca totul de desfasoara contra-timp, avem o reteta de succes. Rotitele din creier incep sa functioneze uneori la maximum, mai ales cand il joci pe partea advanced si sa vezi frenezie de rasucit piese de tetris pe toate partile pana ce reusesti sa le asezi conform formei de pe plansa ta. Partea de scor e cam random dar aici se poate lucra usor cu niste home rules. Per total un family game foarte reusit doar o mentiune: Astia de la Kosmos puteati si voi sa puneti 4-5 euro in plus si sa folosti niste carton ca lumea gros pentru piesele de tetris, ca la cat de subtirele sunt, nu stiu cat o sa reziste fara sa se indoaie in nebunia din timpul partidelor. Nota 8.6

Suburbia: am mai vorbit despre jocul asta acum vreo 2-3 luni cand l-am jucat doar pe aplicatia de pe tableta. Foarte bun joc de dezvoltare a unui oras, in care piesele hexagonale influenteaza in mod direct fiecare constructie din vecinatate, ceea ce o sa iti aduca venituri mai mari la economia orasului sau faima si implicit populatie marita. Pentru ca asta e scopul. Sa se mute tot neamu` la oras cu mic cu mare si sa iti aglomereze tie oraselul. Doar ca de la prea multe noxe si cozi, o sa mai dai inapoi din cand in cand la economie si faima. Problema e ca am facut marea greseala sa il joc mult pe aplicatie la SOLO si acum cand am jucat jocul fizic, a fost un pic cam greu sa stau sa tin eu scorul fiecarui jucator, sa le arat ce si cum infrluenteaza fiecare hexagon nou construit si partea asta m-a determinat sa il las sa plece deja din colectie. Dar chiar e un joc bun. Daca il joci cu persoane care deja stiu regulile, cred ca partida e mult mai scurta si devina o placere. Nota 8.3

Jocul lunii: Forum Trajanum dar si Hansa Teutonica merita mentionat pentru ca dupa inca 1-2 partide e posibil sa il egaleze ca nota.

[VZQ]

Un joc pe care mi l-am dorit foarte mult acum cativa ani si dupa ce am facut rost de el, m-a enervat la culme pentru ca era singurul joc la care aveam mari probleme de AP.

Yup, este primul joc la care am simtit si eu asta - doar ca din fericire, in cazul meu este de bine Miscarile le vad, mai greu este sa-mi si iasa, pentru ca de cele mai multe ori my SO are acelasi plan IMO jocul merce brici in 2, cu mai multi jucatori cred ca este un cosmar sa prinzi ultima pozitie in tura Astept sa intre extensia iar pe stoc pe undeva, pare fooarte interesanta

[ProfessorChaos]

Nagaraja - Arată bine, dar suferă la rejucabilitate. Adversarii joacă din mână cărți și apoi dau cu zaruri pe baza cărților jucate. Apoi pot să mai joace cărți din mână pentru a influența rezultatul și alte lucruri de pe table. Cine câștigă câștigă un tile pe care și-l pun pe tablă. Pierzătorul devine first player. Scopul e să faci căi spre comori de pe tabla ta, și să faci punctele necesare pentru victorie fără a descoperi toate artefactele tale blestemate. Dacă le descoperi înaintea adversarului pierzi. Mi s-a părut și cam simplu și e cam lipsă de alegeri diverse. Nu e un joc rău, dar m-a cam plictisit după două partide. Imi e dor de mid-euros Cathala. Nota: 6

Sushi Go Party! - Drafting clasic. Pare să meargă bine și în mulți. Îmi place diversitatea de combinații. Un joc drăguț bun de jucat cu începători și o introducere bună în drafting. Nota 7.5

Extensii Crystal Clans: Leaf Clan & Shadow Clan - Leaf Clan mi se pare printre cele mai interesante facțiuni. Unitățile care mor pot fi sădite și folosite ca spawning point sau buffs pentru unități noi. Shadow Clan nu m-a pasionat la fel de mult. Are posibilitatea de a intra direct în bază, dar unitățile sunt mai slabe pe alte părți. Nu știu dacă am înțeles care e șmecheria cu Shadow Clan destul de bine. Trebuie să-l mai joc dar deocamdată nu prea mi-a plăcut facțiunea asta.

Whistle Stop - Faci rute de trenulețe și încerci să ajungi de pe coasta de est pe cea de vest a Americii băgând bețe în roate adversarilor și strângând resurse pe drum. Un joc plăcut, care merge repede și are tot acel iz de clasic.Ai destul de multe opțiuni de strategie și interacțiune medie. Designul frumos ajută. L-am simțit ca pe un family game așa cum trebuie. Puterile speciale nu le-am prea folosit și nu-mi e clar câtă greutate au. Nu sunt pasionat de jocuri cu trenulețe, dar Whistle Stop chiar m-a cucerit și pe mine și pe soție. Recomand cu căldură. Nota 8

Sentient - Un joc destul de greu de explicat. Manipulare de zarururi cu ajutorul cărților. Cărțile influențează zarurile din propriul tablou, dar și oferă puncte dacă ai anumite valori pe zaruri. Un joc puzzly bine gandit care mi-a plăcut foarte mult. Chiar un design bine gândit. Nici nu durează foarte mult. Pune destul de bine în mișcare rotițele dar nu m-am simțit epuizat după el. Nota 8.5

Specter Ops - De-a v-ați ascunselea cyberpunk. Hidden movement cu puteri speciale pentru vânători și câteva trucuri (limitate) în tolbă pentru vânat. Foarte tensionat pentru cel vânat - mie așa îmi place să joc cel mai mult. Chiar mi se pare că vânătorii au avantajul mai ales dacă-i duce bine capul. Eu nu prea am avut șanse. Unele trucuri ale vânatului depind de noroc și dacă nu-ți ies e cam dezarmant. De aceea e important ce-ți alegi la început, când folosești echipamentul și dacă ai acel mic strop de noroc să fraierești vânătorii. Jocul face destul de multe cu relativ puține componente și a fost o experiență foarte plăcută. Mă bucur că nu a dezamăgit. Nota 8.5

Game of the month: Whistle Stop

[mendocino]

Luna octombrie nu a fost una rea

Village Pillage – un filler în care încercăm să adunăm bani, să cumpărăm un tron, un sceptru și o coroană să ne proclamăm domnitor. Pe fiecare tură jucă câte două cărți, una stânga, una dreapta și încercăm ori să furăm bani de la oponent, ori să le blocăm, ori în cel mai simplu caz să ne producem aur. Fiecare jucător are la dispoziție o bancă din care nu se poate fura aurul, dar aurul stocat nu ajunge pentru cumpărături, deci oarecum trebuie jonglat să nu fi prada vecinului în totalitate. Grafică bună, interacțiune mare, distractiv la maxim.

Warehouse 51 – un joc de cărți set collection. Pe fiecare rundă este o licitație pentru un artifact anume, care pe lângă punctele de la sfărșit dă și o abilitate speciale. Însă la începutul jocului între jucători se pun cu fața în jos câte două cărți, astea sunt fake-uri care la sfărșit nu se punctează și acestea sunt cunoscute doar de jucătorii între care sunt puse. Este un filler drăguț, grafică bună.

Welcome to... – evident un roll and write. Scopul fiecărui jucător este să populeze cât mai optim cele trei străzi puse la dispoziție și asta o face alegând pe fiecare tură o combinație de cifră și acțiune. Cifrele trebuie înscrise în ordine crescătoare sau descrescătoare și în funcție de ce acțiune este atașată acestuie se construiesc parcuri, piscine, se deseanează zone, etc. Sunt și o sumedenie de obiective din care se pot face puncte bune. Este cel mai simpatic roll and write pe care l-am încercat până acum, mai ales că sunt mare fan al jocurilor cu tematică city building.

1066, Tears to Many Mothers – este un joc foarte tematic, bazat pe evenimentele din 1066, respectiv cucerirea Britaniei de către normani. Este un joc pentru două jucători, saxoni și normani și în principi are două părți. În prima partea fiecare jucător își construiește armata (tableau building) încearcă să decimeze sau să saboteze oponentul dar în principiul încearcă să îndeplinească obiective proprii să ajungă până la obiectivul bătăliei de la Hastings, moment în care jocul intră în a doua fază. Între oponenți sunt înșiruite trei obstacole. Pe fiecare tură se stabilește cine câștigă bătălia pentru fiecare obstacol în parte (coloanele de joc din tableau), iar cine reușește să dărâme două obstacole, năvălește pe oponent și câștigă. Este un joc extrem de frumos detaliat, istoric bine pus la punct, cu personaje, evenimente și locații din epocă. E interesant că bătălia nu începe de la începutul jocului ci prin îndeplinirea obiectivelor te poți pregăti (își poți pregăti tableau-ul) pentru bătălia finală (adică ultimele ture). E plăcut că partea de combat se rezolvă prin compararea diferitelor caracteristici, și nu este influențat deloc de puterea zarului.

Pipeline – un euro cu o dificultate peste medie. Scopul jocului este să rafinăm țițeiul crud, și din produsele rafinate de diferite calități să le valorifică, să facem bani și să câștigăm. Jocul este un worker placement, cu doar câteva opțiuni și foarte puține restricții care te pune în fața situației să trebuiească să îți faci o strategie destul de optimă de buy and sell că totuși la aceasta se rezumă totul. Cumperi diferite tipuri de țiței crud, cumperi conducte prin care la treci ca să le rafinezi (cât mai lungi conductele cu atât rafinezi mai mult, cu atât devine crudul mai valoros), cumperi rezervoare în care le stochezi, ai contracte și comenzi din care faci bani, dar ai la dispoziție și piețe pentru a vinde și cumpăra. Are un gameplay extrem de fluidizat (o acțiune pe tură, fără prea multe faze de refill sau cleanup), destul de multe opțiuni. O mecanică de joc interesantă este că poți cumpăra ”mașini” cu ajutorul cărora poți automatiza procesul de rafinare pe tura ta, nefiind necesar să consumi acțiune pentru aceasta. Joc frumos realizat, care putea să fie și mai tematic.

Ragusa – este un euro, un worker placement, aș zice eu nu prea complicat, dar cu destule probleme din partea mea. În principiu ai la dispoziție un set de căsuțe, din care pe tura ta pui jos una pe colțul unui haxagon al hărții și activezi acțiunile învecinate. De aceste acțiuni o să beneficieze toți cei care au căsuțe adiacente hexagonului activat. Sunt destul de puține locuri pentru culegerea resurselor, și ca atara prima mișcare întotdeauna pare puțin cam predefinită, și mai ales dacă ești primul jucător poți alege cea mai cea mai optimă poziție, restul e can can. În privința acțiunilor prin care convertești resursele în puncte, singura variabilitate oferă navele comerciale care aduc diferitele comodități, deci este destul de redusă. Grafic deși arată impresionant, din punct de vedere geografic harta nu este okay, Ragusa nefiind un oraș port, iar pe hartă puteau să codeze și anumite cerințe sau reguli, că spațiu liber există din belșug.

Castello Methoni – un joc abstract de area control, în care pe tura ta construiești ziduri de cetăți și căsuțe pe terenuri de diferite culori triangulare. Când reușești să închizi o zonă poți să-o iei în stăpânire (să-ți aducă puncte la sfărșit). Fiecare zonă va un nivel de coruptibilitate exprimată în bani. Asta înseamnă, dacă ai bani, poți asimila o regiune vecină cu a ta prin eliminarea unui zid dintre cele două regiuni. E un joc abstract drăguț și frumos realizat, care se poate juca ori foarte defensiv (ține mai mult) dar și extrem de ofensiv (în câteva ture se termină).

Unfair – un joc de cărți având la bază mecanica de tableau building. Suntem proprietarii unor parcuri de distracții, și treaba noastră este să constuim atracții, să construim și atașăm diferite upgrade-uri și evident să adunăm personal care să ne ajute. Sunt câteva acțiuni de bază: cumpărat cărți, constuire, schimbare piață, cam toate acțiunile de bază pe care le are un joc asemănător. În plus avem un pachet de cărți cu evenimente care ne pot da tot felul de bonusuri la început de tură, și la fel cărți blueprint cu obiectivel secrete. În fiecare rundă jocul este modificat de niște evenimente generale, care la primele ture te mai ajută, dar îți îngreunează treaba. Pe lângă asta cărțile de joc au și o latură de interacțiune, în sensul în care poți pune bețe în roate oponentului (unfair . Este un joc drăguț, grafică excepțională, gameplay bun, dar poate puțin cam random la nivelul cărților, dar poți arde destul de repede deckul deci ai șanse la cărțile prearâvnite.

Artus – este un joc abstract a cărei tematică este construită în jurul mesei rotunde din Camelot. Jucătorii au pe tabla de joc rotundă un număr prestabilit de pioni, pe lândă asta există și pioni neutrii. Pe tura de joc, de obicei se joacă două cărți care ori afectează pionul tău, adică îl mișcă, sau unul din pionii neutrii sau sunt pur și simplu obiective care se pot juca. Masa din mijlocul tăblii se rotește, iar jumătatea verde dă puncte multe, jumătatea roșie deduce punctajul serios, deci prin jucarea cărților trebuie gândit foarte pune de unde și până unde se mișcă pionul, că poziția de unde pornește definește punctajul lui. Trebuie avut grijă, că la un moment și cărțile cu obiective trebuie jucate, și dacă nu reușești combinațiile cerute te penalizează destul de tare. Câteodată trebuie acceptat și punctele în minus. Un joc foarte interesant din seria Alea Middle Box. E destul de abstrac ca să pot forma o imagine despre grafică și tematică: nu prea există.

Kupferkessel Co. – adică ”ceainicul de cupru” care reflectă tematica. Pe o grilă 6x6 sunt aranjate diferite tipuri de ingredinte (diferite culori și valori). Mecanica jocului este foarte simplă: pionul alb și negru aparținând jucătorilor se mișcă perimetreal în funcție de valoarea ultimului ingredient cules, apoi unde se oprește, de pe linia respectivă se adună un alt ingredient care va defini numărul de mișcări din tura următoare. Este foarte important ca jucătorii să țină minte cărțile culese deoarece în timpul jocului este interzis de uitat la ele. Scorul final este un mini point salad: se punctează tot felul de combinații de ingrediente adunate, plus modul avansat de joc mai aduce și obiective secrete de realizat. Ca să nu fie foarte sec jocul mai sunt cărți explozive, prin care oponentul pierde ultima carte, sau există și bagheta magică care permite două ture consecutive. Câștigă cel care adună cele mai multe puncte din poțiunea magică de ingrediente. Un joc simpatic de set collection pentru doi, cu o grafică care putea fi și mai bună.

Nagaraja – un joc pentru doi. Fiecare jucător are un templu, un grid de 3x3, care pe o latură are trei intrări iar pe celelalte comori ascunse cu diferite valori. La baza jocului este un sistem de licitație prin care se aleg tile-uri de tip labirint care apoi se construiesc în templu, pentru a face conexiunea între comori și ieșiri. În momentul în care o conexiune este realizată, comoara se întoarce, valoarea înscrisă pe ea contribuie la scor. Îndată ce ajunge cineva la 25 de puncte jocul se termină. Sistemul de licitație este foarte interesant: se joc cărți și în funcție de acestea se alege un număr de zaruri (bețișoare indiene) și cine aruncă cel mai mult câștigă tile-ul pus la bătaie. Dar dacă pe fața de zar apar valuri pentru fiecare simbol se poate juca câte o carte pentru a activa o acțiune specială, care pot ori să te avantajeze ori să pună bețe în roate oponentului. Un joc frumos realizat, distractiv și rapid pentru două persoane, cu un sistem drăguț de licitație.

Kashgar – la baza jocului sunt trei caravane de cărți cu diferite personaje și abilități. Cărțile sunt puse în coloană iar pe tură fiecare jucător rezolvă prima carte dintr-o coloană, după care ori aruncă cartea afară din joc, ori o pune la sfârșitul coloanei și astfel o să revină în joc în câteva ture. Scopul jocului este ca prin jucrarea acestor cărți să adunăm diferite resurse (spices), pe care apoi le putem schimba în obiective cu diferite puncte. În momentul în care cineva acumulează 25 de puncte, jocul se termină. Mecanica este interesantă, dar ca la oricare joc de cărți, deckul fiind prea mare, e destul de greu să prevezi dacă o să-ți iasă engine-ul sau nu. Dar posibilități sunt destule, cărți foarte multe și diferite.

Sultaniya – un joc excepțional de ușor ca și mecanică de joc, foarte frumos realizat. Efectiv pe tura ta iei un tile și o construieși în palatul tău, evident toate piesele trebuie să corespundă, nu ai voie să construiești în aer, etc. Pe lângă astea mai culegi și safiruri pe care le poți plăti să profiți de puterea djinnurilor care îți dau ori o tură dublă, ori un tile pe care o râvnești extrem tare. Fiecare jucător este un personaj din 1000 de nopți și are diferite obiective după care îți face punctajul final. Un joc rapid, frumos, ușor de învățat, perfect pentru familie.

The Oracle of Delphi – un Feld clasic care abia acum a prins loc pe masă. Ceea ce este foarte important, că spre deosebire de point salad-urile feldiene, aici jocul se termină când cineva a reușit să îndeplinească doisprezece task-uri (de construit statui, de mutat ofrande, de ucis monștrii, etc.). Ca tematică aș zice că este mai degrabă asemănătoare legendei herculene decât cu oracolul, dar în fine. Sunt o duzină de acțiuni din care se pot alege pe fiecare tură în funcție de cele trei zaruri aruncate. E foarte fain că ai un mecanism de mitigare a zarurilor prost aruncate, și ca atare jocul nu te penalizează foarte tare dacă nu știi arunca cum trebuie. Pe lângă cele trei acțiuni de bază, jocul îți pune la dispoziție și puteri ale unor divinități antice, pe care le poți folosi dacă acumulezi destule puncte de influență. Este foarte bine că arunci cu zaruri întotdeauna la sfârșitul turei tare și ca atare downtime-ul se reduce că ai timp destul să te gândești la combinația perfectă. Harta este modulară și dă o rejucabilitate mare. Grafic bine realizat, un joc euro cu greutate peste medie. Un joc foarte bun.

Cartographers – acest joc combină mecanica roll and write și celebrul Tetris și o pune în lumea fantastică Roll Player. Pe durata a patru anotimpuri (ture) se trag cărți pe care sunt trecute diferite forme de tetris și diferite tipuri de terenuri (mare, câmpie, pădure) pe care trebuie să le desenezi pe harta ta încă nedescoperită. Sunt patru obiective în joc, și în fiecare anotimp se punctează câte două, și ca urmare desenele le faci să poți aduna cât mai multe puncte posibile. Pe fiecare rundă apare și un monstru: aici jucătorii schimbă între ei hărțile și fiecare desenează cum vrea forma de tetris de pe cartea monstrului pe harta oponentului. Acesta evident aduce puncte multe în minus, mai ales dacă nu reușești să-l înconjori cu alte tipuri de terenuri. Tematică bună, mecanica interesantă, dar ca și la Imperial Settlers: Roll &Write și aici poți efectiv copia acțiunile oponentului, deci hărțile trebuie ținute ascunse. Dar e oricum mai bun decât IS.

Expancity – un city builder 3D. Pe tură jucătorul plasează un tile care poate fi rezidențial, comercial sau bonus. Apoi are la dispoziție trei acțiuni prin care ori plasează un etaj pe un tile nerevendicat sau pe o clădire deja existentă, ori cumpără alte piese de etaje. Apoi se pot finaliza clădirile și ca recompensă se aleg așa numite contracte care aduc bonusuri la sfărțit de joc. Evident sunt câteva reguli de bază pentru a construi, dar jocul este ușor de învățat. Singura problemă este că nu ai la dispoziție contractele, adică obiectivele secrete de la început, și ca urmare poți să le tot aduni fără să faci măcar una. Dar oricum jocul e distractiv, și extrem de arătos pe masă.

Pentru mine jocul lunii a fost PIPELINE, iar pe locul doi, foarte apropiat WELCOME TO...

[sergiunastrut]

Luna octombrie nu a fost una rea

Zise dumnealui, cu 16 jocuri încercate pentru prima dată. Nu îmi pot închipui cum arată lunile foarte bune (30+?!) . Impressive amount of new plays, mulțumim de gânduri. Ar fi interesant dacă pe viitor ai adăuga și notele tale pentru ele (am tras cu ochiul pe BGG din curiozitate).

[mendocino]

Luna octombrie nu a fost una rea

Zise dumnealui, cu 16 jocuri încercate pentru prima dată. Nu îmi pot închipui cum arată lunile foarte bune (30+?!) . Impressive amount of new plays, mulțumim de gânduri. Ar fi interesant dacă pe viitor ai adăuga și notele tale pentru ele (am tras cu ochiul pe BGG din curiozitate).

Sunt și luni mai puțin productive, dar nu mă plâng . Nu sunt neapărat mare fan în datul notelor, dar dacă se consideră important, mă conformez și voi nota jocurile nou jucate în viitor.

[Corwin]

Pai cum putem sa-ti spunem ca gresesti daca nu dai note?!

[mendocino]

După cum se zice ”de gustibus non disputandum est” . Plus ținând cont de gusturile și preferințele mele, nu prea mă încadrez în main stream . Dar vom vedea, o să mă strădui ca de luna viitoare să dau și note cât mai apropiate de adevăr.

[rabesandratana]

Whistle Stop - Faci rute de trenulețe Nota 8

Sentient - Un joc destul de greu de explicat. Nota 8.5

Specter Ops - De-a v-ați ascunselea cyberpunk. Nota 8.5

Game of the month: Whistle Stop

Whistle Stop cred ca a dat ceva spaga , ca nu vad cum a reusit sa devina jocul lunii, nota lui fiind "doar 8" iar alte doua jocuri sunt notate mult mai bine decat el. As putea spune ca de data asta Nashul n-a mai luat spaga ci a dat

[ProfessorChaos]

Whistle Stop - Faci rute de trenulețe Nota 8

Sentient - Un joc destul de greu de explicat. Nota 8.5

Specter Ops - De-a v-ați ascunselea cyberpunk. Nota 8.5

Game of the month: Whistle Stop

Whistle Stop cred ca a dat ceva spaga , ca nu vad cum a reusit sa devina jocul lunii, nota lui fiind "doar 8" iar alte doua jocuri sunt notate mult mai bine decat el. As putea spune ca de data asta Nashul n-a mai luat spaga ci a dat

Eram sigur c-o sa zica cineva ceva despre asta. Nu e o greseala. Are nota mai mica dar pentru mine este jocul lunii. Poti s-o iei ca bazat pe nivelul de entuziasm, nivel de surpriza, potentialul de viitor sau faptul ca imi va fi mai usor sa-l joc cu mai muta lume decat cu celelalte. De exemplu, Sentient se adreseaza clar unei nișe și degeaba-i bun dacă n-o sa am cu cine sa-l joc.

[DanielIndru]

In ordinea preferintelor, de la cel mai putin la cel mai mult placut:


Tsuro
Castell
War of the Worlds: The New Wave
Prehistory
Imperial Settlers: Empires of the North


Black Angel

[Ailur]

din punct de vedere geografic harta nu este okay, Ragusa nefiind un oraș port,

Se refera la Duborvnik, care e port la Adriatica. In denumirea latina e Ragusa.

[mendocino]

din punct de vedere geografic harta nu este okay, Ragusa nefiind un oraș port,

Se refera la Duborvnik, care e port la Adriatica. In denumirea latina e Ragusa.

Nu m-am prins, că m-am uitat la designer care e italian și m-a dus gândul la orașul sicilian

[thenede]

In octombrie doar cateva noi:

Kingdomino: Age of Giants - uitasem de el - o expansiune interesanta care se poate adauga si la Queendomino. Are 3 elemente principale:
- un turn/dispenser pentru tile-uri care se gaseste si in varianta revised a jocului de baza in germana - am pastrat turnul original
- cateva tile-uri cu giganti (care iti blocheaza cu giganti stele de scoring la alegere) si tile-uri cu pasi (care te lasa sa ii trimiti la adversari - nu e forte punishing.. cine primeste alege unde sa plaseze) - take it or leave it
- obiective de scor suplimentar - aici cred ca straluceste - nu e necesara achizitia - cred ca se pot agrea ca reguli fara tile-urile respective. Per total Nota: 6.5

Illusion - un abstract mic si destul de fun despre ordonat suprafete colorate - iti pune la incercare perceptia. Nota 7+

Tides of Madness - un set-collection duel game care personal nu mi-a placut deloc - n-as putea spune de ce... Va pleca.

Milestones - Un joc destul de inovativ in care iti optimizezi rondelul de muncitori pentru genera resurse si a acapara cat mai mult din harta prin drumuri, case si piete. Puzzle-ul plansei personale este bine realizat si as vrea sa il regasesc si in alte jocuri. Plansa nu se scaleaza in 2 si tensiunea tinde sa se disipeze in scoring... A plecat la Ovidiu.

Oceanos - Un joc usurel in care ne scufundam dupa pesti, corali si alte comori. Submarinul este customizabil si provocarile tin mai mult de timing. Ceva mici probleme de imbinare pe ici colo, dar jocul este suficient de bun pentru a ramane. Nota 7.5

Detective: City of Angels - Ca fan al genului Noir, nu putea sa nu imi placa. Productie excelenta, paragrafe relativ scurte, atmosferic atat prin limbaj cat si prin artwork. L-am jucat doar solo si am asistat la o partida solo de invatare a partenerului de joaca, pana acum - jocul pare a inflori cu adevarat de la 3 jucatori in sus. Momentan 8.5 - cu potential de a creste substantial in timp.

Escape Plan - Jocul lunii - Un Lacerda ceva mai light, dar care nu vine fara provocari - primul set-up a durat foarte mult, si pe ici pe colo regulamentul a trebuit sa fie consultat. Suntem hoti care incearca sa isi recupereze banii si sa scape dintr-un oras inainte ca "portile" sa se inchida. Un joc care te tine in tensiune si care te obliga sa planuiesti din timp. In 2 jucatori vom renunta la regula care te obliga sa ai cash la sfarsit sa poti parasi orasul daca nu esti primul care o face - poate e potrivita in mai multi jucatori - in 2 e fun-killer. Nota: 8.7 - nu la fel de bun ca Lisboa sau Gallerist, dar nu cu mult in spate.

[emisanSB]

Din păcate octombrie a fost o lună cam slăbuț și numeric și calitativ:

San Juan m-a dezamăgit crunt. Având în vedere că Puerto Rico e un mare favorit al meu, mă așteptam la ceva serios și de la San Juan, însă m-am lovit de un joc monoton și cam dezechilibrat. Nota: -7

Rise to Nobility arata foarte bine, e un worker placement cu zaruri (mi-a plăcut cum se folosesc zarurile) însă prea lung cu cel puțin 2-3 runde, fata ce cum ar trebui sa fie. Nota 7

Black Angel e o alta ușoară dezamăgire. La San Juan sa zicem că e un card game ieftin și treci peste dar B.A. e un joc serios, scump și cu mari așteptări știind că moștenește din genele lui Troyes. In realitate are maxim 10% din Troyes (parțial modul de folosire a zarurilor). Nu este un joc rău, are o grafica excelenta, insa mecanic nu foarte elegant și cred că așteptările îmi erau mult mai mari. Nota 8.
Jocul lunii: BLACK ANGEL

[Corwin]

Am jucat 4 jocuri noi luna trecuta:

Carson City: The Card Game - Am auzit lucruri bune despre fratele mai mare, dar cum n-am avut timp sa-l invat, l-am jucat pe asta. Care insa m-a lasat rece. E foarte plictisitor, si alegerile nu sunt interesante. Faci un blind bidding cu carti in fiecare tura, dupa care in ordinea bid-ului iti iei o carte si o adaugi in tabloul tau ca sa puncteze cat mai mult. Iconografia e oribila, cu prea multe cladiri care seamana intre ele. Meh. Posibil sa-i mai scad nota cand fac urmatorul top 100. 4 /10
Cacao - Un fel de Carcasonne cu mai multa interactiune cand plasezi ceva, dar cu mult mai multe restrictii la plasare. (cel putin ca sa ai plasari bune. ca proaste poti face multe.) Prefer altele de genul asta, inclusiv Carcassonne. 5 /10
Roll for the Galaxy - Daca mi-a trebuit inca o confirmare, acum stiu sigur ca nu-mi plac jocurile in care iti alegi simultan actiunea. Aveam planuri la un moment dat sa reincerc Race, dar mai bine nu. In rest jocul e interesant, dar prefer oricand San Juan II si New Frontiers. 7 /10
Manhattan Project - Energy Empire - Un worker placement in care nu esti blocat cand cineva alege un spatiu. In loc de asta, pe langa workeri mai ai si energie, si daca plasezi in acelasi loc in care sunt alti workeri, trebuie sa pui cel putin atata energie sub workerul tau cat sa fie cel mai inalt stack. (De exemplu unde a pus cineva doar worker, trebuie sa pui minim worker+1 energie. Daca e un worker+2 energii, tu trebuie sa vii cu minim 3 energii.) Avand in vedere ca atunci cand faci reset (sa-ti aduci workerii acasa, si sa generezi energie) pierzi toata energia nefolosita, poti chiar sa folosesti energie in exces sa ingreunezi unele actiuni ale adversarilor. Mai are un twist: ai 3 zone mari de plasare. Cand plasezi intr-o zona, iti poti apoi activa toate cladirile cumparate din zona respectiva. Per total e chiar interesant, desi nu pot sa zic ca e ceva foarte deosebit de ce am mai jucat. Sunt putin dezamagit ca "puterile speciale" sunt de fapt doar resurse diferite la inceput, plus o modalitate de a castiga puncte folosind diverse combinatii de resurse in functie de natiune. Puteau fi mai interesante. Pe finalul jocului daca ai cumparat mai mult cladiri dintr-o zona, cam o data la 2-3 ture faci reset, deci nu mai ai foarte multe decizii interesante. Totusi ii dau: 8 /10

Jocul lunii e Manhattan Project - Energy Empire.